Recurs împotriva sentinţei de desesizare (trimiterea cauzei la parchet)

Prin decizia penală nr. 359 din data de 8.04.2005 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava împotriva sentinţei penale nr. 1419 din data de 22.12.2004 a Judecătoriei Suceava, s-a casat în totalitate sentinţa şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

S-a reţinut că prin sentinţa recurată, Judecătoria Suceava a admis excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei şi, în baza art. 300 al. 2 Cod procedură penală, a restituit cauza privind pe inculpaţii L.I., P.A., R.R., I.A. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava în vederea confirmării, de către prim-procurorul acestuia, a rechizitoriului întocmit la data de 28.04.2004 în dosar nr. 4/P/2004.

Prima instanţă a reţinut în esenţă că, rechizitoriul Parchetului de pe lângă  Judecătoria Suceava nr. 4/P/2004 din 28.04.2004, prin care au fost trimişi în judecată cei 4 inculpaţi, a fost confirmat de către prim-procurorul adjunct al acestui Parchet, întrucât la data respectivă primul procuror lipsea din unitate.

Deşi prin adresa nr. 1056/III/1 din 19.10.2004 Parchetul de pe lângă  Judecătoria Suceava a comunicat instanţei că la data de 28.04.2004 primul procuror era plecat într-o acţiune comună cu organele de poliţie din cadrul Poliţiei municipiului Suceava, în exercitarea atribuţiilor de control, supraveghere şi coordonare a activităţii organelor de cercetare penală, la dosar nu s-a depus un ordin de deplasare care să ateste această împrejurare.

Conform fişei postului, primul procuror are atribuţii specifice pe linie de urmărire penală, iar primul procuror adjunct are atribuţii specifice activităţii judiciare.

Potrivit ordinului nr. 1/2004 al primului procuror al Parchetului de pe lângă  Judecătoria Suceava (f. 89-92), prim procurorul adjunct al acestui parchet îl înlocuieşte pe primul procuror în perioadele în care acesta este plecat în delegaţie, în concediu sau alte misiuni, nefiindu-i repartizate, ca sarcini de serviciu, controlul şi îndrumarea activităţii de urmărire penală, având sarcini limitate şi condiţionate printre care şi pe cea de a confirma rechizitoriile întocmite de procurorii aflaţi în subordinea acestui Parchet, doar în perioadele mai sus-arătate, împrejurări care nu au fost dovedite în cauză.

Având în vedere disp. art. 300 al. 1 şi 2 Cod procedură penală şi art. 197 al. 2 Cod procedură penală, cât şi prevederile art. 6 din CEDO, prima instanţă a reţinut că nu a fost legală sesizată, sancţiunea fiind cea a nulităţii absolute, motiv pentru care a restituit cauza la Parchetul de pe lângă  Judecătoria Suceava în vederea confirmării rechizitoriului din dosarul nr. 4/P/2004 de către prim procurorul acestuia.

Motivarea avută în vedere de Tribunalul Suceava la pronunţarea soluţiei de admitere a recursului a fost următoarea :

Art. 209 Cod procedură penală prevede că procurorul exercită supravegherea asupra actelor de urmărire penală şi că, în exercitarea acestei atribuţii, procurorii conduc şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare.

Potrivit art. 60 lit. a din Legea nr. 304/2004, pentru organizarea judiciară, Ministerul Public are, printre alte atribuţii, şi “efectuarea urmăririi penale în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege”.

În art. 209 alin. 3 Cod procedură penală se arată cazurile când urmărire penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, iar în alin. 4 al aceluiaşi text de lege se prevede că în toate situaţiile arătate, competenţa de a efectua urmărirea penală şi de a exercita supravegherea asupra activităţii de cercetare penală revine procurorului de la parchetul corespunzător instanţei, care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza, pentru ca, în alin. 5 să se stipuleze că “rechizitoriul este supus confirmării prim procurorului parchetului, iar când urmărirea este efectuată de acesta confirmarea se face de către procurorul ierarhic superior”.

Dispoziţiile mai sus menţionate trebuie raportate la prevederile art. 197 Cod procedură penală referitor la materia nulităţilor. Un act sau o măsură procesuală dată cu nerespectarea dispoziţiilor legale va fi infirmată numai dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului sau a măsurii procesuale.

Aşadar, nu orice încălcare a legii poate conduce la anularea actului astfel îndeplinit.

În cazul nulităţii prev. de art. 197 al. 2 Cod procedură penală  care rezultă din încălcarea dispoziţiilor relative la sesizarea instanţei, în speţă la sesizarea primară care se face prin rechizitoriu (art. 264 Cod procedură penală), legea admite o excepţie, cea prev. de art. 300 Cod procedură penală. Potrivit acestui text de lege instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, respectiv când părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, regularitatea actului de sesizare. Conform art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, în cazul în care se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată, şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia. Se poate observa că legea nu sancţionează cu nulitatea absolută greşita sesizare a instanţei, lăsând posibilitatea remedierii actului de sesizare, dacă este posibil, sau la un termen viitor.

Ori, în speţă, având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate sarcinile stabilite prin ordinul nr. 1/2004, prim procurorului adjunct, care are printre alte atribuţii şi aceea de a-l ajuta pe primul procuror la îndeplinirea sarcinilor specifice de serviciu, coordonare şi asigurare a bunului mers al activităţii unităţii şi îl înlocuieşte în perioadele când acesta este plecat în delegaţie, în concediu sau în alte misiuni, cât şi adresa nr. 1056/III/1 din 19.10.2004 a Parchetului de pe lângă  Judecătoria Suceava, act oficial semnat de prim-procurorul parchetului menţionat, tribunalul constată că în mod greşit s-a admis excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei şi s-a restituit cauza în vederea confirmării rechizitoriului întocmit la data de 28.04.2004 în dosarul nr. 4/P/2004 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă  Judecătoria Suceava.

Domenii speta

Spete similare