Fond funciar, efectuare expertiza topografica

Fond funciar, efectuare expertiza topografica

Dosar nr. 731/326/2008 – decizia civilă nr. 182/R din 04.03.2009

 Efectuarea expertizei era necesară pentru că, numai prin administrarea acestei probe, se poate identifica terenul de 8,86 Ha de pe schiţa întocmită ( fila 16, Dosar 1071/326/2007). Prin administrarea acestei probe urmând să se stabilească dacă reclamanţii mai folosesc în afară de cele 10 Ha, din Titlul de proprietate Nr. 9776 şi alte terenuri, în caz afirmativ să se arate  ce suprafaţă folosesc în mod efectiv, dacă terenul de 8,86 Ha de pe schiţă este sau nu în posesia reclamanţilor aşa cum a susţinut intimata Comisia locală. 

Aceste aspecte nu au fost analizate de instanţa de fond, situaţie care echivalează cu necercetarea cauzei pe fond motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului în sensul arătat mei sus.

Prin sentinţa civilă nr.984 din 04.12.2008, pronunţată de Judecătoria Topliţa, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanţii HL ş.a. în contradictoriu cu pârâtele COMISIA JUDEŢEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE  ASUPRA TERENURILOR şi COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE  ASUPRA TERENURILOR.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria a reţinut că reclamanţii au solicitat pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 13/2007, emisă de Comisia Judeţeană Harghita susţinând că s-a dat cu încălcarea legii, respectiv după expirarea celor 30 de zile, arătând  că, într-adevăr li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha. teren cu vegetaţie forestieră, pe un alt amplasament, însă potrivit documentaţiei depuse la dosar mai au primit suprafaţa de 6,30 ha teren pădure, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat de antecesorul lor, numitul PV.

Din examinarea întregului material probator al cauzei, s-a reţinut că antecesorul reclamanţilor PV, conform extrasului Cf menţionat, figurează la poziţia 24 cu cota de 45383/331143 parte. Prin titlul de proprietate nr.9776 din 07 decembrie 2002, eliberat de Comisia judeţeană de fond funciar Harghita, pe numele acestuia s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.1/2000, pentru suprafaţa de 10 ha teren cu vegetaţie forestieră, care s-a efectuat cu acceptul reclamanţilor pe un  alt  amplasament. Antecesorul reclamanţilor a cumpărat în anul 1930 un teren împădurit în suprafaţă de 45383 stj2  echivalentul a 16,36 ha, înscris în CF nr.252 Partea II-a, de la vânzătorul PA, conform contractului de vânzare – cumpărare depus la dosar.

Potrivit certificatului de moştenitor suplimentar nr.68 din 11 aprilie 2005, eliberat de BNP, petenţii sunt moştenitori legali ai defunctului PV, decedat.

Comisia locală de fond funciar, prin măsurătorile efectuate şi prin verificarea vechiului amplasament al suprafeţei de teren ce formează obiectul contractului de vânzare – cumpărare menţionat, a constatat că suprafaţa de teren cuprinsă în CF, are suprafaţa de 8659 mp., având categoria de fâneaţă naturală, măsurătorile fiind făcute de o persoană autorizată, schiţa existând la fila 16 din dosarul nr.1071/326/2007, suprafaţă ce a fost folosită în permanenţă de către membrii familie P.

Petenţii, în rejudecare nu au depus alte acte din care să rezulte că antecesorul lor a mai deţinut şi alte terenuri în afară de cele retrocedate în baza Legii nr.1/2000, nefăcând dovada că nu au folosit suprafaţa rezultată din măsurători.

S-a mai reţinut că au fost propuşi martori dar, deşi s-a acordat termen ei nu au fost prezentaţi spre a fi audiaţi, astfel reclamanţii nu au dovedit că după antecesorul lor mai au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 6,3 Ha teren.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii HL ş.a. solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În esenţă recurenţii critică sentinţa judecătoriei susţinând că la pronunţarea hotărârii s-a avut în vedere o schiţă, depusă în Dosarul 1071/326/2006, fila 16, probă pe care instanţa nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor. Schiţa a fost efectuată, fără ca ei să fie invitaţi la faţa locului şi în aceste condiţii nu şi-au putut expune punctul lor de vedere.

De asemenea, recurenţii consideră că prima instanţă a apreciat greşit şi declaraţiile martorilor care cunosc situaţia imobilelor precum şi faptul că antecesorul lor a cumpărat teren împădurit iar ei nu aveau dreptul să schimbe destinaţia.

Intimata COMISIA JUDEŢEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE  ASUPRA TERENURILOR a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.

În esenţă se arată că recurenţii nu au dovedit că antecesorii lor au mai deţinut şi alte terenuri în afară de cele retrocedate.

În ce priveşte schiţa depusă, se menţionează că aceasta a fost efectuată cu ocazia stabilirii amplasamentelor, procedură prevăzută de art.5 lit.c din H.G. 890/2005. În măsura în care recurenţii nu erau de acord puteau solicita efectuarea unei expertize.

Examinând sentinţa recurată sub aspectul motivelor invocate, precum şi din oficiu, potrivit art.304/1 Cod pr.civ. tribunalul reţine următoarele:

Prin Decizia nr.438/R/2008 a Tribunalului Harghita cauza a fost trimisă în rejudecare urmând ca prima instanţă să se pronunţe dacă în cauză este  sau nu necesară efectuarea expertizei iar în măsura în care se impune administrarea acestei probe instanţa să pună în vedere reclamanţilor posibilităţile oferite de OUG nr.51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

În sentinţă, s-a reţinut că o parte din terenul cumpărat de PV, antecesorul reclamanţilor, a rămas tot timpul în folosinţa acestuia, şi în prezent este folosit de reclamanţi iar pentru suprafaţa de 10 Ha s-a reconstituit dreptul de proprietate, fiind emis şi titlul de proprietate.

Având în vedere că reclamanţii au susţinut în continuare că mai au dreptul la 6,30 Ha, prima instanţă, trebuia să cheme reclamanţii personal la interogatoriu pentru stabilirea exactă a cadrului juridic, a pretenţiilor reclamanţilor.

Este adevărat că instanţa a pus în discuţie necesitatea efectuării  unei expertize topografice, dar nu a chemat reclamanţii ca să le pună în vedere de posibilitatea dreptului lor de a beneficia de ajutorul public judiciar potrivit art.6 lit. b şi art. 24 din OUG 51/2008, neţinând cont de recomandările Tribunalului Harghita, date cu ocazia casării sentinţei.

Pe de altă parte, reclamanţii în mai multe rânduri au precizat că nu solicită efectuarea expertizei. Cu toate acestea, instanţa în măsura în care considera că această probă este necesară pentru lămurirea cauzei putea să dispună, în temeiul art. 129(5) Cod pr.civ. administrarea probei.

Efectuarea expertizei era necesară pentru că, numai prin administrarea acestei probe, se poate identifica terenul de 8,86 Ha de pe schiţa întocmită ( fila 16, Dosar 1071/326/2007). Prin administrarea acestei probe urmând să se stabilească dacă reclamanţii mai folosesc în afară de cele 10 Ha, din Titlul de proprietate Nr. 9776 şi alte terenuri, în caz afirmativ să se arate  ce suprafaţă folosesc în mod efectiv, dacă terenul de 8,86 Ha de pe schiţă este sau nu în posesia reclamanţilor aşa cum a susţinut intimata Comisia locală. 

Aceste aspecte nu au fost analizate de instanţa de fond, situaţie care echivalează cu necercetarea cauzei pe fond motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului în sensul arătat mei sus.

În rejudecare, instanţa va administra pe lângă expertiză şi orice alte probe pe care le consideră necesare în soluţionarea cauzei şi se vor avea în vedere şi criticile formulate de recurenţi precum şi apărările pe care intimaţii le invocă.

Va admite recursul formulat de recurenţii împotriva Sentinţei civile nr. pe care în baza art. 312 al.5 C pr. civ. o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare