Acţiune în daune contractuale

Acţiune în daune contractuale

Judecător,Mădălina Lungănoiu

  Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, , reclamantul M. N. a chemat în judecată pârâta SC E.SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 17090 lei reprezentând dividende aferente anilor 2000-2002 reactualizată cu indicele de inflaţie, obligarea la plata dobânzii legale aferente acestei sume, cu cheltuieli de judecată şi majorarea cuantumului pretenţiilor în funcţie de rezultatul expertizei ce se va efectua.

În motivare a arătat că este asociat în firma pârâtă, fiind îndreptăţit să primească dividende pentru anii 2000-2002, aşa cum rezultă din analiza situaţiei dividendelor de plată pe anii 2000-2002 şi aprobată în şedinţa adunării asociaţilor din data de 30.06.2005, că deşi această sumă i-a fost acordată în urma distribuirii profitului, nu a primit nici un ban datorită refuzului administratorului societăţii.

În drept şi-a  motivat acţiunea pe disp.art.66,67 din Legea 31/1990.

Pârâta a depus  întâmpinare prin care a invocat prescripţia dreptului material la acţiune în baza art.3 din decret lege 167/1958 iar pe fond a arătat că nu există un termen de distribuire a acestor dividende, că această sumă de bani a fost folosită pentru a nu se apela la credite bancare, că cifra de afaceri a crescut de la 1.180.000 lei în anul 2000 la 8.300.000 lei în anul 2006, că aceste dividende nu au fost ridicate de nici un asociat, că reclamantul nu poate beneficia şi de aceste dividende şi de consecinţele creşterii cifrei de afaceri corespunzător procentului de 15% din acţiuni. În drept şi-a motivat întâmpinarea pe disp.art.115 c.pr.civ., art.3 din Decret Lege 167/1958, art.66,67 din Legea 31/1990 şi art.274 C.pr.civilă .

Soluţionând  cauza, Judecătoria Tg.Jiu a admis  in parte acţiunea precizată ulterior , formulată de reclamantul M.N. împotriva pârâtei SC E. SRL Tg.Jiu.

A fost  obligată pârâta la plata sumei de 25.961 lei către reclamant , reprezentând  dividende si dobândă legală aferente  anilor 2001, 2002 ,precum si la  plata sumei de 2309,94 lei  către reclamant  cu titlu de cheltuieli de judecată.

  A  fost respins capătul de cerere privind reactualizarea sumei cu indicele de inflaţie  calculat  la sume ce reprezintă dividende pe anii 2000  - 2002 .

Împotriva sentinţei a  declarat recurs  pârâta  SC E. SRL Tg.Jiu  , invocând în primul rând nelegalitatea sentinţei faţă de împrejurarea că Judecătoria Tg.Jiu nu era competentă  din punct de vedere material,  să  soluţioneze  cauza  , competenţa revenind Secţiei  comerciale a Tribunalului Gorj,  menţionându-se că  este vorba de acordarea de dividende şi nu despre o acţiune civilă in pretenţii  născute  dintr-un contract comercial.

Prin decizia Tribunalului Gorj,  s-a admis recursul, a  fost casată sentinţa  şi s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cererii  in  favoarea Secţiei comerciale  a Tribunalului Gorj .

Tribunalul Gorj – Secţia  comercială  investită  cu această  acţiune , in şedinţă  publică a respins cererea  apărătorului reclamantului care a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză,  si a pus  in vedere  apărătorului pârâtei  să depună la dosar copii după hotărârile AGA prin care s-a aprobat  situaţia financiară aferentă anilor 2000- 2001  ,precum si dovezi privind  plata dividendelor  , respectiv ştate de plată etc.

  In ceea  ce priveşte  alte  probatorii  , ambele  părţi  prin reprezentanţii  aleşi au  fost de acord  cu toate  probele  care au fost administrate  la Judecătoria  Tg.Jiu  si nu au mai insistat  în efectuarea  unei alte  expertize .

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul a apreciat  că  acţiunea este prescrisă, şi  a respins  acţiunea  pentru următoarele  considerente :

Reclamantul este asociat la societatea pârâtă.

Societatea debitoare a  fost  constituită  ca orice  societate  pe  acţiuni  in scopul de  a obţine profit  si a-l împărţi  intre  acţionari  sub formă de dividende.

  Ceea ce se împarte  între  acţionari este  profitul net , adică excedentul activului  faţă de pasiv  realizată de societate  in  cadrul exerciţiului  financiar

Repartizarea profitului si stabilirea dividendelor se fac de către adunarea generală a acţionarilor ,aceştia  având  dreptul la dividende  in condiţiile stabilite  in actul constitutiv  iar  in lipsa unei stipulaţii  in aceste sens ,  proporţional  cu cota de participare la  capitalul social vărsat  .

  Prin stabilirea dividendului , fiecare  acţionar devine  titularul unui  drept de creanţă  faţă de societate .

  Dreptul  la acţiune privind  restituirea  dividendelor se prescrie  in termen de 3  ani de la  distribuirea lor  , potrivit art. 67 al.5 din L. 31/1990 .

Art.67 alin.2 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale a suferit o serie de modificări, astfel, la nivelul anului 2001, se preciza că aceste dividende se vor plăti asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. Ulterior la nivelul anului 2004 acesta a suferit modificări, în sensul că aceste dividende se vor plăti asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel, însă se plătesc în termenul stabilit de către adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legi speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat, în caz contrar, societatea comercială va plăti o penalitate aferentă perioadei de întârziere, la nivelul dobânzii legale.

Aliniatul 5 al acestui articol nu a suferit nici o modificare din anul 2001 şi până în prezent. Acesta prevede situaţia potrivit căreia dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor  se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor în situaţia în care aceste dividende au fost plătite contrar dispoziţiilor alin.2 şi 3 ale aceluiaşi articol.

Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză coroborat cu notele scrise depuse de pârâtă , aceste dividende au fost cert cuantificate pentru anii 2000,2001 şi 2002, sumele fiind înregistrate în contul 455, plătindu-se impozitul aferent. Mai mult decât atât, pârâta efectuează plata dividendelor pe anul 2000 către reclamant,şi conform  dovezilor  administrate  la dosar  şi către  alţi acţionari  care au semnat pentru ridicarea acestor dividende,  iar pentru dividendele pe anii 2001, 2002 , pârâta efectuează plăţi parţiale, astfel încât, aceste sume de bani reprezintă un drept cert ce trebuia atribuit reclamantului.

Se constată că situaţia dividendelor a fost discutată în adunarea generală a asociaţilor din data de 16.08.2005, potrivit procesului verbal depus de pârâtă şi situaţia dividendelor de plată pe anii 2000-2002. În cuprinsul acestei analize , se reţin două modalităţi de plată: efectuarea plăţilor numai după ce se realizează de către acţionari plata prin compensare a bunurilor materiale şi serviciilor însuşite în interes personal de la firmele grupului sau menţinerea la dispoziţia firmelor a sumelor corect datorate acţionarilor .

Se apreciază  că  in măsura  in care,  au fost efectuate  plăţi parţiale  din dividendele  pe  anii 2001 , 2002, înseamnă  că  acestea  au fost evidenţiate  in contabilitatea  societăţii debitoare ,  contul 455 – sume  datorate asociaţilor , iar cel puţin de la  momentul  înscrierii lor in contabilitate , începea  să  curgă  termenul de prescripţie  a  dreptului  la  acţiune al acţionarilor  pentru recuperarea  a cestor  dividende .

Se reţine  acest aspect deoarece adunarea  AGA  din iunie  2005 ,  a analizat  existenţa  acestor dividende  fără a se pronunţa printr-o hotărâre  asupra  distribuirii  acestor dividende ,  mai  mult  din cuprinsul situaţiei  analizate de administrator, s-a reţinut că s-a  intenţionat utilizarea  facilităţii  fiscale de a nu se plăti  impozitul pe dividende  până la  sfârşitul  anului  următor , dacă  acestea  nu se plătesc asociaţilor  după  depunerea  bilanţului  contabil . Astfel  pentru utilizarea acestei  facilităţi fiscale , dar mai ales  pentru necesitatea  dezvoltării  activităţilor  fără a se apela  la credite  bancare  ,se reţine  in analiză  că asociaţii  au  lăsat dividendele  la  dispoziţia societăţii  .

S-a mai reţinut si  faptul  că  si balanţele  analitice la  30  iunie 2005  , redau sumele  datorate  acţionarilor  de fiecare  unitate ce face parte  din grupul de firme.

Din toate  aceste  considerente  , precum  si  din analiza  întregului  material probator  aflat  la  dosarul cauzei se reţine că  nu  s-a  putut face dovada  aprobării in adunarea  generală a asociaţilor  a situaţiilor  financiare  aferente  anilor  2001  si 2002  si  nici faptul  că  o asemenea  aprobare  ar  fi  intervenit  in ultima zi a  exerciţiului financiar anual  , respectiv la 31  decembrie  .

 In lipsa  aprobării adunării  generale a asociaţilor, data de la  care  începe  să curgă  termenul de prescripţie , potrivit  regulii generale  înscrisă  in art. 7  al.1  din Decretul  nr. 167/1958 ,  este  data  naşterii  dreptului  la  acţiune .

 Întrucât creanţa referitoare la dividende se analizează in raporturile dintre asociaţi  si  societate, dreptul  la acţiune se naşte  la data  când  societatea  recunoaşte  obligaţia de plată a  acestor sume,  respectiv  la  data  când  obligaţia  înscrisă  in evidenţele sale  contabile, fără a  distinge  după  cum societatea şi-a îndeplinit si alte obligaţii legale, referitoare la depunerea acestor situaţii  la organele fiscale sau  la registrul oficiului  comerţului  si  fără a ţine cont de destinaţia  care a  fost afectată  de conducerea  societăţii acestor  drepturi  băneşti  .

Prin urmare,înscrierea in contabilitatea societăţii debitoare a dividendelor cuvenite  acţionarilor  , marchează  începutul termenului de prescripţie  al dreptului  la  acţiune .

Cum acţiunea de faţă a  fost înregistrată  la 22  oct.  2007, se constată  că  aceasta  s-a  realizat  cu depăşirea  termenului de prescripţie de 3  ani  ,astfel  cum s-a  reţinut mai sus  .

Domenii speta

Spete similare