Contestaţia la executare

Contestaţia la executare

Dosar nr.2697/258/2008 – decizia civilă nr.4 din 20.01.2009

Potrivit art. 399 alin1. C.pr.civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, astfel şi coproprietari asupra construcţiilor supuse executării silite. Necesitatea lămuririi tuturor  susţinerilor contestatorilor referitoarea la dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului supus urmăririi silite, respectiv împrejurarea edificării construcţiilor noi.

Prin sentinţa civilă nr.2068/13.11.2008 pronunţată de Judecătoria M.Ciuc, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor NL ş.a. invocată de intimata SC A SRL.

S-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii mai sus numiţi, în contradictoriu cu intimaţii AA şi SC A SRL, ca fiind intentată de persoane fără calitate procesuală activă.

Contestatorii au fost obligaţi la  plata  cheltuielilor de judecată  către intimata SC A SRL, în sumă de 952 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, contestatorii prin cererea depusă la data de 23.10.2008 au solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea acţiunii, motivând cererea lor cu aspectele invocate şi prin contestaţie.

Instanţa de fond, negăsind întemeiată cererea  de suspendare, la prima zi de înfăţişare a respins cererea contestatorilor, privind suspendarea executării silite.

După înaintarea dosarului execuţional E 79/2006 şi E 80/2006 de către BEJ Sarig Attila, în temeiul art. 137 (1) C.pr.civ. instanţa de fond a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active ale contestatorilor, invocată de intimata SC A SRL.

 Din actele depuse de părţi şi din dosarul execuţional înaintat de executorul judecătoresc, prima instanţa a reţinut că, imobilul situat în municipiul Miercurea Ciuc, este înscris în c.f. nr. 1601/N/C M-Ciuc, nr.cad.2362, pe numele proprietarilor tabulari NA şi NI, ale căror copii sunt contestatorii NL, NM şi SZ, aceştia însă nefigurând cu nici un drept de proprietate asupra imobilului dobândit prin cumpărare de către părinţii lor.

 Împotriva procesului verbal de licitaţie imobiliară din data de 18.09.2007 şi a actului de adjudecare din 15,10.2007, referitor la acest imobil, părinţii proprietari au promovat deja contestaţie la executare ce a fost însă respinsă prin Decizia nr. 512/R/17 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita.

Instanţa de fond a reţinut că, în contestaţia promovată de părinţii lor, nu s-au invocat aspectele, motivele prezentate prin această acţiune şi anume că la construirea casei şi-au adus aportul şi copii, ca atare imobilul se află în coproprietate comună a părinţilor împreună cu cei patru contestatori, afirmaţie total nedovedită.

S-a stabilit că, contestatorii din prezenta cauză nu au calitate procesuală de a contesta actele de executare efectuate împotriva proprietarilor tabulari al imobilului care prin procesul-verbal de licitaţie imobiliară din data de 18.09.2007 s-a declarat adjudecat pe seama intimatei SC A SRL. Calitatea procesuală pot avea doar proprietarii imobilului obiect al executării silite, iar faţă de întreaga procedură de executare, contestatorii sunt terţi, care nu pot ataca şi astfel paraliza continuarea executării începute împotriva părinţilor ei. Se mai reţine că, părinţii celor trei contestatori au uzat de toate posibilităţile oferite de instituţia contestaţiei la executare, stăruinţa lor finalizându-se  prin adjudecarea imobilului obiect al prezentei litigiu.

Contestatorii prin acţiunea lor, invocă prevederile art. 480 şi art.481 Cod civil, fără însă a proba vreun drept de proprietate asupra imobilului adjudecat, şi fără ca să fi invocat în cadrul contestaţiei formulate de părinţii lor, în conformitate cu art. 401 alin.(2) C.pr.civ. dreptul de proprietate sau alt drept real asupra imobilului urmărit.

Pentru considerentele prezentate instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor, invocată de intimata SC A SRL.

S-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii NL, NM, SZ şi SG în contradictoriu cu intimaţii AA şi SC A SRL, ca fiind intentată de persoane fără calitate procesuală activă.

Nefiind dovedită reaua credinţă a contestatorilor, condiţia aplicării pedepsei prevăzute de  art. 404 alin.(2) C.pr.civ. instanţa nu le-a obligat la plata amenzii.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. contestatorii au fost obligaţi să plătească intimatei SC A SRL, cheltuieli de judecată în sumă de 952 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs NL, NM, SZ şi SG solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanţe, în conformitate cu dispoziţiile art.312 alin.5 C.pr.civ., având în vedere că a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată în fond şi recurs.

În motivarea recursului recurenţii arată că sunt coproprietari asupra construcţiilor, calitate pe care a  dobândit-o în timpul edificării şi îmbunătăţirii lor, ca urmare a contribuţiei cu fonduri financiare proprii şi a celor convenite cu NA şi NI.

Referitor la acest aspect, au arătat că NA şi NI au avut calitatea de unici proprietari asupra clădirilor vechi, casă din lemn cu 3 încăperi şi grajd din lemn, dar care au fost demolate, iar în perioada 1992-2008 au fost edificate construcţii noi, la care au contribuit cu importante sume de bani, iar ca urmare fiecăruia li s-a stabilit un spaţiu propriu.

Astfel, prin contribuţie comună au edificat următoarele construcţii:

- casă nouă din beton şi cărămidă, cu pivniţă, parter şi etaj, construcţie începută în anul 1992 şi care nu a fost finalizată în totalitate, respectiv nu au fost terminate nici până în prezent camerele de la etaj;

- grajd cu şură din beton şi cărămidă, edificat în perioada 2005-2006 în locul celui din lemn care a fost distrus de un incendiu în anul 2002;

- gard împrejmuitor, cu fundaţie din beton şi stâlpi din beton placaţi cu piatră ornamentală, precum şi cu scânduri;

- cuptor de pâine, afumătoare de carne şi magazii de materiale şi depozit lemne;

- garaj auto cu fundaţie din beton şi pereţi din cărămidă, fără acoperiş, edificat în anul 2007.

Având în vedere că recurenţii lucrează în străinătate, fapt dovedit cu contractele de muncă depuse la dosar, nu au avut cunoştinţă despre  vânzarea la licitaţie a construcţiilor ce constituie coproprietatea lor, dintre care casa a fost subevaluată iar celelalte construcţii nici nu au fost cuprinse în valoarea vândută.

Ca urmare, potrivit disp. art.399 C.pr.civ., în care la alin.1 se prevede că împotriva executării silite şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, precum şi ale art.401 alin.2 C.pr.civ., în termen legal au promovat contestaţia la executare precizată.

Instanţa de fond le-a respins cererile în probaţiune şi trecând la judecarea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale active invocată de  intimata SC A SRL, a admis această excepţie, iar ca urmare a respins acţiunea ca fiind intentată de persoane fără calitate procesuală activă.

Recurenţii arată că, în motivarea hotărârii atacate se invocă faptul că ei nu au înscris în CF vreun drept de proprietate şi ca atare, nu au calitate procesuală de a contesta actele de executare efectuate împotriva proprietarilor tabulari, fiind terţi faţă de întreaga procedură.

De asemenea, în hotărârea atacată  s-a reţinut că, în contestaţia la executare promovată de părinţii lor şi care le-a fost respinsă, aceştia nu au invocat că ei ar fi contribuit la edificarea contribuţiilor.

În raport  de starea de fapt reală şi de dispoziţiile legale incidente, recurenţii apreciază că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, datorită următoarelor considerente:

1. După cum au arătat mai sus, casa din lemn cu 3 încăperi şi grajdul din lemn, care sunt înscrise în CF pe numele părinţilor lor NA şi NI, nu mai există.

Casa din lemn şi grajdul din lemn au fost demolate şi în locul lor s-a edificat o casă nouă cu etaj, un grajd nou din beton şi cărămidă, alte construcţii ce au fost menţionate mai sus.

Nici una din aceste construcţii noi nu a fost înscrisă în CF pe numele lui NA şi NI, existând doar prezumţia că acestea ar constitui proprietatea lor, prezumţie care poate fi înlăturată prin orice mijloc de probă.

În această privinţă doctrina şi jurisprudenţa au statuat că, proprietatea şi coproprietatea asupra unor construcţii nu depinde de înscrierea lor în CF, dreptul asupra acestora putând fi stabilit şi dovedit prin orice mijloc de probă.

Ca urmare, instanţa de fond  în mod greşit a trecut la judecarea excepţiei invocate de SC A SRL înainte de administrarea probelor privind starea de coproprietate asupra construcţiilor.

2. În motivarea hotărârii atacate se mai arată că, nu ar corespunde adevărului faptul că recurenţii ar fi contribuit la edificarea construcţiilor menţionate, fapt dedus din aceea că părinţii lor nu au invocat despre contribuţia recurenţilor în contestaţia la executare formulată în nume propriu şi care le-a fost respinsă.

Recurenţii, arătând că, pe lângă faptul că, o astfel de susţinere nu poate avea relevanţă juridică, solicită a se constata că în respectiva  contestaţie nu au fost invocate multe aspecte de mare importanţă şi care le-ar fi  asigurat obţinerea unei hotărâri favorabile.

Astfel, nu au invocat că în expertiza de evaluare a fost cuprinsă doar o parte din casă şi terenul, respectiv că nu au fost cuprinse toate părţile componente ale casei, cum ar fi pivniţa şi etajul, precum şi celelalte construcţii descrise mai sus.

Ca urmare, omisiunea invocării de către părinţii lor în contestaţia formulată a stării de coproprietate asupra construcţiilor, fapt datorat lipsei de pregătire, nu poate fi extrapolată şi considerată prezumţie absolută pentru contestarea unui drept propriu al recurenţilor asupra construcţiilor.

În drept îşi întemeiază recursul pe disp. art.304 pct.9, art.312 alin.5 şi art.274 C.pr.civ.

Ulterior recurenţii au depus, în completare motivelor de recurs, următoarele precizări în ce priveşte calea de atac promovată împotriva hotărârii atacate, arătând că aceasta este apelul şi nu recursul, având în vedere incidenţa dispoziţiilor art.401 alin.2 şi art.402 alin.2 C.pr.civ.,  respectiv faptul că, au calitatea de terţ faţă de executarea silită.

În completarea motivelor invocate, mai arată că, vânzarea este un contract prin care una din părţi-vânzătorul strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părţi-cumpărătorul care se obligă în schimb a plăti vânzătorului preţul bunului vândut (art.1294 C.civ.)

Potrivit disp. art.1295 C.civ., în principiu vânzarea este un contract consensual: „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, îndată ce părţile s-au învoit asupra  lucrului şi asupra preţului”, putând fi încheiat prin simplu acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.

Ca urmare, vânzarea nu este un contract solemn şi nici real, el devenind solemn numai în cazurile special prevăzute de lege, cum este  cazul înstrăinării terenurilor, care nu pot fi înstrăinate, sub sancţiunea nulităţii virtuale, numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică.

După cum a statuat doctrina şi jurisprudenţa, noţiunea de înstrăinare a terenurilor vizează numai transmiterea proprietăţii, pentru transmiterea dezmembrămintelor  dreptului de proprietate nu se cere respectarea formei autentice.

Se mai arată că, forma autentică nu este cerută nici în cazul înstrăinării dreptului de proprietate asupra construcţiilor, astfel că dacă înstrăinarea are ca obiect o construcţie cu terenul aferent, dar contractul nu a fost autentificat, cumpărătorul dobândeşte numai un drept de superficie – drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului – în privinţa proprietăţii asupra terenului – în privinţa proprietăţii asupra terenului actul valorând numai ca un antecontract de vânzare – cumpărare, în acest sens pronunţându-se şi  doctrina juridică.

Arată că, dispoziţiile legale menţionate contrazic întru-totul susţinerile instanţei de fond cu privire la faptul dacă recurenţii au ori nu calitate de coproprietari ai construcţiilor, având în vedere că dreptul lor de proprietate asupra părţilor din casă şi din celelalte construcţii subzistă, fără a fi necesară înscrierea lui în cartea funciară.

Ca urmare, potrivit dispoziţiilor Codului civil referitoare la vinderi, în baza convenţiei scrise încheiate de SG cu NA şi a convenţiilor verbale încheiate de NL şi NM cu NA şi NI,  ei au devenit coproprietari ai casei şi celorlalte construcţii, precum şi titularii unui drept de folosinţă a terenului aferent.

În completarea probatoriului privind edificarea în perioada 2005-2007 a unui grajd nou în locul celui vechi distrus de incendiu şi la construirea căruia au contribuit şi ei cu resurse proprii, depun în copie procesul verbal nr.383/21.11.2005 încheiat de inspectorii Serviciului urbanism al Primăriei mun. M-Ciuc.

Intimata SC A SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat ca neîntemeiat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata arată că, motivele invocate în acţiune precum şi cele susţinute în recurs nu sunt printre modalităţile legale de dobândire a dreptului de proprietate, aşa cum sunt ele enumerate la art.644-645 C.civ. Nu există nici o dovadă de proprietate a recurenţilor.

Situaţia juridică a imobilului, rezultând din starea de carte funciară  nu poate fi combătută printr-un înscris fără dată certă prezentat de către recurenţi, de procesul verbal depus odată cu recursul sau prin simple afirmaţii  fără vreun temei, act sau fapt juridic.

Invocarea unei nelegalităţi, cu procesul verbal anexat recursului, din care rezultă că proprietarul NA a construit un grajd în mod nelegal, fără autorizaţie şi a fost sancţionat pentru acesta este absolut netemeinică. Prin acest act nu se face dovada dreptului de proprietate al recurenţilor.

Intimata relevă că, motivele invocate sunt netemeinice şi nereale, astfel:

a. Faptul stabilirii domiciliului legal la adresa imobilului nu echivalează cu deţinerea dreptului de proprietate a acestora asupra imobilului. Este normal ca în calitate de copiii ai proprietarilor să aibă domiciliul la aceeaşi adresă.

b. Susţinerea contestatorilor, copiii proprietarilor tabulari că începând cu anul 1992 „îşi desfăşoară activitatea în străinătate” este o simplă speculaţie, invenţie. Aşa cum rezultă din cărţile lor de identitate anexate, aceştia în anul 1992 aveau 6, 8 respectiv 10 ani. Şi din această susţinere absurdă se poate constata că cele afirmate în contestaţie sunt neadevărate.

c. De asemenea, invocă efectuarea anumitor îmbunătăţiri în anul 2008. În anul 2008, pe baza actului de adjudecare din 2007, societatea era proprietară asupra imobilului, astfel nu aveau nici o calitate de a efectua nici o lucrare, iar în cazul în care au făcut acelea sunt nelegale deoarece nu au fost aprobate de ea, ca proprietară.

d. Cu privire la înscrisul intitulat „Tranzacţie” depus de reclamanţi la termenul din 10.11.2008 prin care doresc să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din cauză, arată că acest act nu este în măsură să dovedească dreptul de proprietate al reclamanţilor pentru următoarele motive:

- acest act este un act sub semnătură privată, care are efecte doar între părţi, nu poate fi opozabil terţilor;

- imobilul este compus din teren şi construcţii, cu privire la teren înstrăinarea se poate face doar printr-un act sub formă autentică, deşi ei invocă un drept de proprietate în cotă de 3/4 parte din întregul imobil  nu fac absolut nici o referire la teren;

- dreptul de proprietate înscris în CF nu poate fi combătut printr-un asemenea înscris;

- actul nu are dată certă, astfel este întocmit pro-cauza, chiar dacă este menţionată o dată anterioară pe acest înscris;

- recunoaşterea se referă doar la SG, nu se referă la ceilalţi reclamanţi.

e. Din autorizaţia pentru executare de lucrări nr.12/03.04.1991 depusă de reclamanţi rezultă că, construirea casei s-a făcut în anul 1991 iar la vremea respectivă reclamanta NZ avea 7 ani, SG 11 ani, ceilalţi reclamanţi aveau 5 respectiv 9 ani. Şi din această dovadă rezultă că cele susţinute de reclamanţi sunt neadevărate, imposibile, fiind minori nu puteau nici să muncească, nici să realizeze venituri, astfel nu puteau  să contribuie la construirea imobilului.

f. Cu privire la contractele de muncă ale lui SG şi NL, arată că aceste acte sunt absolut nerelevante în cauză, deoarece imobilul era construit în anul 1991. Între dovada unui raport de muncă  în anul 2006 şi dreptul de proprietate, nu există nici un raport de cauzalitate. Netemeinicia invocării dreptului de proprietate de către reclamanţi rezultă şi din copia cărţii funciare. Intimata mai invocă faptul că, criticile aduse expertizei efectuate în cursul executării nu privesc prezenta cauză. Expertiza a fost comunicată proprietarilor, aceştia puteau să facă obiecţii la expertiză. Valorificarea imobilului s-a făcut doar la a 6-a licitaţie, acesta putând fi valorificat la orice preţ. Din cauza faptului că contestatorii nu au luat în serios executarea silită, au pierdut dreptul de proprietate şi nu datorită eventualelor lipsuri ale expertizei, care în prezent nu pot fi dovedite.

Intimata arată că, invocarea faptului că în locul casei vechi este construită o nouă casă, este neadevărată şi nedovedită. Există o singură casă, care a fost evaluată şi vândută la licitaţie şi care formează proprietatea sa.

Intimata consideră că, dacă într-adevăr ar invoca un adevărat drept de proprietate, contestatorii ar fi trebuit să introducă acţiune împotriva proprietarilor tabulari, respectiv părinţii, respectiv socrii reclamanţilor.

Tribunalul, în şedinţa publică din 13.01.2009, a pus în discuţia părţilor excepţia căii de atac, văzând cererea formulată în acest sens de recurenţi, având în vedere art.402 alin.2 raportat la dispoziţiile art.401 alin.2 C.pr.civ., şi a stabilit că, calea de atac aplicabilă în speţă este cea a apelului, deoarece potrivit textului legal menţionat, hotărârea pronunţată de judecătorie cu privire la contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept real asupra bunului urmărit, poate fi atacată cu apel.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 294-295 Cod procedură civilă, tribunalul  a constatat că acesta întemeiat, astfel că urmează a fi admis,  potrivit considerentelor ce succed:

Potrivit art. 399 alin1. C.pr.civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În speţă, apelanţii invocă faptul că, sunt coproprietari asupra construcţiilor, calitate pe care a dobândit-o în timpul edificării şi îmbunătăţirii lor, ca urmare a contribuţiei cu fonduri financiare proprii, precum şi potrivit convenţiei încheiate cu NA şi NI, care au avut calitatea de unici proprietari asupra clădirilor vechi, casă din lemn cu 3 încăperi şi grajd din lemn, dar care au fost demolate. În locul acestora, în perioada 1992-2008 au fost edificate construcţii noi, la care apelanţii au contribuit cu importante sume de bani, iar ca urmare, fiecăruia i s-a stabilit un spaţiu propriu. Apelanţii au invocat faptul că, nici una din aceste construcţii noi, respectiv o casă nouă cu etaj, un grajd nou din beton şi cărămidă, precum şi anexe gospodăreşti, nu a fost înscrisă în CF pe numele lui NA şi NI, existând doar prezumţia că acestea ar constitui proprietatea lor, prezumţie care poate fi înlăturată prin orice mijloc de probă.

Instanţa de apel apreciază că, prima instanţă în mod greşit a respins contestaţia apelanţilor în temeiul excepţiei privind lipsa calităţii procesuale active, în condiţiile în care şi terţii au deschisă calea contestaţiei la executarea propriu-zisă.

Conform art. 399 Cod procedură civilă, orice executare silită se poate contesta de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, prevedere din care rezultă că, dintre persoanele care pot exercita aceasta cale, fac parte şi terţii, adică persoanele străine de raportul juridic dintre creditor si debitor, cu condiţia să poate demonstra un interes, ori că, prin actele de executare întocmite, au fost vătămaţi. Deoarece în speţa dedusă judecăţii se afirmă că sunt urmărite bunuri exceptate de la urmărire, că ele aparţin contestatorilor, se observă ca apelanţii justifică o calitate procesuală activă să solicite anularea formelor de executare pornite asupra unor bunuri imobile despre care pretind că le aparţin. Toate aceste aspecte invocate în faţa instanţei de fond, nu au fost analizate, cauza dedusă judecăţii fiind soluţionată în mod greşit în baza excepţiei invocate de intimată.

Faţă de cel ce preced, instanţa de apel va admite apelul declarat de apelanţii NL, NM, SZ şi SG, împotriva sentinţei civile nr.2068 din 13.11.2008, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, pe care în baza art.297 alin.1 Cod procedură civilă, o va desfiinţa şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Cu ocazia rejudecării, se va analiza situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, inclusiv cele invocate în faza apelului, iar instanţa de fond va pune în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, administrând toate probele necesare soluţionării cauzei. Astfel, se vor lămuri toate susţinerile contestatorilor referitoarea la dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului supus urmăririi silite, respectiv împrejurarea edificării construcţiilor noi,  urmând a se pronunţa şi cu privire la apărările formulate de intimată, respectând cerinţele prevederilor art. 6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul a un proces echitabil.

Domenii speta

Spete similare