Cheltuieli comune restante

Decizie 179/R din 04.03.2009


Cheltuieli comune restante

Dosar nr. 1392/268/2008 – decizia civilă nr. 179/R din 04.03.2009

Faptul că s-a depus un calcul detailat al cheltuielilor comune, nu justifică respingerea cererii pârâtului în ce priveşte administrarea probei cu expertiză contabilă. Acest calcul tot nu lămureşte dubiile acestuia în ce priveşte corectitudinea modului de stabilire a sumelor datorate.

În întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, fila 10-12, recurentul pârât a relatat că are centrală proprie, ceas individual în apartament, (ca şi vecinii săi, de altfel) ceasurile contorizează consumul de apă rece dar mai este încă un ceas în pivniţa blocului care măsoară mai mult decât cele individuale din apartamente. Astfel a susţinut, că o parte din suma pretinsă nu o datorează.

Faţă de această stare de fapt, având în vedere că susţinerile pârâtului nu au fost combătute prin dovezi pertinente de reclamantă, văzând şi dispoziţiile art. 305 Cod pr.civ.  se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize care să lămurească dacă în modul în care s-a contorizat consumul de apă de cele două ceasuri ( cel montat în pivniţă şi cel din apartament) sunt înregistrate diferenţe şi în caz afirmativ motivul.

Prin Sentinţa civilă civile nr. 1504 din data de 31 Octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc, a fost admisă acţiunea reclamantei ASOCIAŢIA PROPRIETARILOR împotriva pârâtului JA şi pârâtul a fost obligat la plata sumei de 3842,16 lei reprezentând cheltuieli comune restante pe perioada iulie 2005-iunie 2008 şi a sumei de 2721,63 lei penalităţi de întârziere.

Pârâtul a mai fost obligat şi la plata cheltuielilor de judecată pe seama reclamantei.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria a reţinut că pârâtul nu a achitat cheltuielile comune aferente locuinţei sale  pe perioada iulie 2005-iunie 2008 iar apărările lui privind posibile greşeli de calcul nu pot justifica sumele restante atât de mari.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul JA solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii şi rejudecarea cererii.

În esenţă, recurentul a susţinut că hotărârea este lipsită de temei legal fiind pronunţată cu nesocotirea cererilor sale referitoare la administrarea probei cu expertiză şi proba testimonială.

Intimata ASOCIAŢIA PROPRIETARILOR a depus întâmpinare, solicitând în principal anularea recursului ca netimbrat iar pe fond respingerea recursului.

În esenţă intimata arată că recurentul nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru, astfel potrivit prevederilor art. 11 alin.1 din Legea nr.146/1997, cererea de recurs trebuia taxată cu 50% din taxa datorată la suma contestată.

Intimata a mai invocat tardivitatea motivării recursului în temeiul art. 303 alin.1 Cod procedură civilă.

Pe fond, intimata a solicitat a se avea în vedere că recurentul nu a solicitat administrarea probei cu expertiza şi nu a solicitat nici ascultarea martorilor. De altfel, potrivit art.1191 Cod civil împotriva înscrisurilor nici nu se poate administra proba testimonială.

Examinând sentinţa recurată sub aspectul motivelor invocate, precum şi din oficiu, potrivit art.304/1 Cod proc.civ., tribunalul reţine următoarele:

Excepţia netimbrării recursului a fost respinsă, pe considerentul că cererea este scutită de taxă de timbru prin urmare aceeaşi regulă este incidentă şi în cazul în care se formulează recurs.

Tribunalul nu a reţinut nici excepţia nemotivării recursului considerându-se că deşi succint, au fost invocate motive, din conţinutul cărora pot fi deduse motivele pentru care recurentul consideră că hotărârea este nelegală şi netemeinică. Dezvoltarea motivelor de recurs nu va fi luată în considerare, aceasta fiind tardiv depus. Potrivit art. 303 Cod proc.civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs respectiv 15 zile de la comunicare. Aceste motive au fost depuse la termenul din data de 24 Februarie 2009, cu mult timp după termenul de recurs (în condiţiile în care sentinţa s-a comunicat la data de 15 Decembrie 2008)

 Recurentul în faţa primei instanţe, a solicitat prin întâmpinare (fila 12 Dosar fond) administrarea probei cu expertiza şi a probei testimoniale, având în vedere că nu a recunoscut temeinicia cererii  reclamantei, a susţinut că pretenţiile acesteia nu au la bază un calcul real  al cheltuielilor comune. Prima instanţă a respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile, considerând că a fost depus un calcul detailat al cheltuielilor.

Această cerere a fost reiterată şi faţa instanţei de recurs, dar această probă, având în vedere dispoziţiile art.305 Cod pr.civ., nu poate fi administrată în faţa instanţei de recurs.

Pe de altă parte, art. 261 alin. 2 pct. 5 Cod procedură civilă dar şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului obligă instanţele la motivarea hotărârilor, respectiv la arătarea tuturor argumentelor de fapt şi de drept care le-au format convingerea şi pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aceasta presupune examinarea efectivă şi în mod real a tuturor mijloacelor şi elementelor de probă folosite de părţi, cel puţin din perspectiva pertinenţei.

În speţă, faptul că s-a depus un calcul detailat al cheltuielilor comune, nu justifică respingerea cererii pârâtului în ce priveşte administrarea probei cu expertiză contabilă. Acest calcul tot nu lămureşte dubiile acestuia în ce priveşte corectitudinea modului de stabilire a sumelor datorate.

În întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, fila 10-12, recurentul pârât a relatat că are centrală proprie, ceas individual în apartament, (ca şi vecinii săi, de altfel) ceasurile contorizează consumul de apă rece dar mai este încă un ceas în pivniţa blocului care măsoară mai mult decât cele individuale din apartamente. Astfel a susţinut, că o parte din suma pretinsă nu o datorează.

Faţă de această stare de fapt, având în vedere că susţinerile pârâtului nu au fost combătute prin dovezi pertinente de reclamantă, văzând şi dispoziţiile art. 305 Cod pr.civ.  se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize care să lămurească dacă în modul în care s-a contorizat consumul de apă de cele două ceasuri ( cel montat în pivniţă şi cel din apartament) sunt înregistrate diferenţe şi în caz afirmativ motivul.

Totodată, cu ocazia rejudecării cauzei instanţa de fond, va administra orice alte probe pe care le consideră necesară, pertinentă şi utilă pentru lămurirea raportului juridic dedus judecăţii.