Anulare proces verbal de contravenţie

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Avrig la 22.05.2005, urmare a declinării competenţei de către Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 3932/306/2009 petenta a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria AIR, nr.0123 659,încheiat de A.R.R. la 9.02.2009.

Judecătoria Avrig în dosar nr. 3932,prin sentinţa civilă nr.465 din 30.06.2009 a respins excepţia…….amenzii, a admis plângerea petentei şi a anulat procesul verbal de contravenţie atacat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond  a reţinut că dispoziţiile art.14 din OG 2/2001 nu au fost îndeplinite, iar pe fondul cauzei procesul verbal de contravenţie atacat este nelegal şi netemeinic întrucât în raport de actele dosarului, având în vedere dispoziţiile art. 7 şi 11 din H.G.nr.899/2003, rezultă că verificarea periodică a tahografului montat pe autovehicul se efectuează la cel mult 2 ani de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român” sau de către agenţi economici autorizaţi de Regia Autonomă „Registrul Auto Român” conform reglementărilor specifice în vigoare, la fel verificarea şi periodică a funcţionării limitatorului de viteză montat pe autovehicule  referitoare la viteza reglată, trebuie efectuată cel mult 2 ani de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român” sau de către agenţi economici autorizaţi de Regia Autonomă „Registrul Auto Român”, conform reglementărilor specifice în vigoare.

În cauză nu s-a făcut dovada de către intimată a faptului că autoutilitara nu ar fi fost la prima înmatriculare, respectiv că nu ar fi fost un vehicul nou în circulaţie.

Documentul depus  de către intimată la fila 21, demonstrează faptul  că în dreptul V-set este barat, nu este integral, partea de sus nu apare pentru a se putea observa ce reprezintă acesta.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legal prevăzut  de art.301 C.p.c. a declarat recurs  intimata A. R. R. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate cu reţinerea spre rejudecare , iar pe fond respingerea plângerii contravenţionale ca netemeinică şi nelegală, cu consecinţa menţinerii procesul verbal de contravenţie ca temeinic şi legal.

În motivarea recursului recurentul  intimat invocă disp.art.304 C.p.c susţinând: că prima instanţă a reţinut greşit că în materia dreptului contravenţional sarcina probei revine  organului constatator şi nu petentei,conform art.1169 CC. În cauză petenta nu a făcut proba contură faptelor reţinute prin procesul verbal de contravenţie încheiat de organul contestator.

Examinând recursul intimatei, prin prisma criticilor invocate, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art.3041C.p.c. constată recursul nefundat pentru considerentele ce vor urma:

Prevederile art.34 alin 1 din OG 2/2001 în modul şi cum sunt formulate, pot fi interpretate prin raportare la jurisprudenţa C.E.D.O. ca derogând de la dispoziţiile dreptului comun care instituie obligativitatea probării pretenţilor de către persoana care sesizează instanţa.

Instanţa de fond nu a motivat soluţia dată pe temeiul art.1169 CC,cum greşit a interpretat intimata recurentă.

Conform art.34 din O.G.2/2001, instanţa are obligaţia de a administra toate probele  necesare în vederea stabilirii unei stări de fapt cât mai corecte.

În cauză, instanţa a analizat probatoriul administrat şi a dat eficienţă dispoziţiilor art.7 şi 11 din H.G.899/2003, demonstrând că starea de fapt reţinută prin procesul verbal de contravenţie  atacat este diferită de cea reală, organul constatator neputând prezenta acele documente era să poată conduce la temeinicia faptei contravenţionale.

Prin urmare agentul contestator avea obligaţia  să prezinte dovada că autoutilitara se încadrează cerinţelor art.12 lit. c din H.G.899/2003.

De astfel,în cauza se impunea ca procesul verbal de contravenţie să fie încheiat în prezenţa a cel puţin a unui martor.

Jurisprudenţa infirmă practicile prin care se eludează dispoziţiile cu privire la martorii asistenţi.

Procesul verbal de contravenţie  a fost încheiat la 9 februarie 2009,iar fapta a fost reţinută ca fiind săvârşită la 6.02.2009, procesul verbal de contravenţie fiind încheiat în lipsa contravenientului şi a unui martor, menţionându-se,, că de faţă sunt numai agenţi constatatori, celelalte persoane au plecat refuzând să-şi asume calitatea de martor’’. Faţă de caracterul imperativ al disp.art.19 alin 1din OG 2/2001 şi scopul instituirii acestora Tribunalul constată că încheierea procesul verbal de contravenţie fără o justificare legală a imposibilităţii prezenţei unui martor, atrage nulitatea actului sancţionator.

Pentru aceste considerente şi completând  considerentele sentinţei recurate cu cele ce preced, Tribunalul apreciază soluţia instanţei de fond  de respingere a excepţiei prescripţiei executării sancţiunii şi pe fond  admiterea plângerii cu consecinţa anulării procesul verbal de contravenţie ca o corectă şi legală , considerent pentru care în baza dispoziţiilor art.312 C.p.c. recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta împotriva sentinţei civile nr.465/30.06.2009, pronunţată de Judecătoria  Avrig în dosar nr. 3932/306/2009 pe care o menţine.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică,azi  8 ianuarie 2010.

Domenii speta

Spete similare