Sancţionarea conducătorului auto pentru că nu a respectat semnalele luminoase şi acustice la trecerea la nivel cu calea ferată

SANCŢIONAREA CONDUCĂTORULUI AUTO PENTRU CĂ NU A RESPECTAT SEMNALELE LUMINOASE ŞI ACUSTICE LA TRECEREA LA NIVEL CU CALEA FERATĂ

Nici petenta şi nici martorul solicitat de aceasta nu neagă că ar fi traversat calea ferată după apariţia semnalului luminos de culoare roşie, invocând, însă, faptul că ar fi fost incomodată de soarele amiezii. Nu poate fi primită o atare susţinere, de vreme ce poziţia soarelui pe bolta cerească nu constituie o cauză de înlăturare a caracterului contravenţional al faptei, neputând fi asimilată cazului fortuit, respectiv situaţiei în care rezultatul socialmente periculos se produce ca urmare a intervenţiei unui eveniment exterior şi imprevizibil.

Petenta, care nu ar putea susţine că într-o zi de vară soarele este un eveniment imprevizibil, avea obligaţia de a adapta viteza de deplasare la condiţiile de trafic şi ar fi putut folosi ochelari de soare sau parasolarul din dotarea autoturismului, sau, în ipoteza în care nici în aceste condiţii nu ar fi găsit confortul de a conduce cu respectarea normelor de circulaţie, ar fi putut aştepta modificarea poziţiei astrului zilei pentru a continua deplasarea în condiţii de siguranţă pentru ea şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 870/2015, pronunţată în dosarul nr. 5313/190/2014.

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, la data de 26.05.2014, petenta V.G.A. a solicitat anularea procesului verbal  de contravenţie seria CP nr. X, încheiat la data de 23.05.2014 de către intimatul IPJ BN,cu consecinţa restituirii permisului de conducere.

În motivare se arată că, în data de 23.05.2014, în jurul orelor 11.45, petenta circula din direcţia R. înspre B., iar la o trecere la nivel cu calea ferată, a fost surprinsă în timp ce traversa pe culoarea roşie a indicatoarelor. Susţine aceasta că avea două variante: în faţă sau în spate, dar în spatele său era oprit un autoturism, astfel că nu avea spaţiu pentru această manevră şi a traversat calea ferată. Ulterior, a fost oprită de un echipaj de poliţie care a luat măsurile considerate de acesta.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-5, 10).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

În motivare se arată că, prin procesul verbal atacat, petenta a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 102 alin. (3) lit. c) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se de către agentul constatator că în data de 23.05.2014, ora 11.45, petenta a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare Y, pe drumul naţional DN …A, în direcţia R. – B. iar la trecerea la nivel cu calea ferată nu a oprit deşi semnalele luminoase de culoare roşie erau în funcţiune trecând peste calea ferată situată la ieşirea din localitatea S.

Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei atacat şi a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 765 lei şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 90 de zile.

Petenta a fost prezentă la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat cu menţiunile „Recunosc vina, am fost orbită de soare”.

Cu privire la legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, intimatul arată că plângerea formulată de petentă nu este întemeiată.

Aflat în exercitarea atribuţiunilor funcţionale, agentul constatator care supraveghea respectarea prevederilor legale referitoare la trecerea la nivel cu calea ferată, în timp ce semnalele luminoase de culoare roşie şi cele acustice erau în funcţiune, fiind oprit cu autoturismul în coloană care aştepta la calea ferată, a observat personal că autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare Y, care circula pe direcţia R. – B., a trecut peste calea ferată fără să respecte semnificaţia semnalelor de avertizare. Observând personal acţiunea petentei, agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului condus de aceasta iar după identificare a întocmit procesul verbal atacat.

De asemenea, întrucât în faţa autoturismului în care se afla poliţistul mai era un autoturism, agentul constatator l-a identificat pe conducătorul acestuia şi i-a solicitat să scrie o declaraţie în legătură cu cele observate.

Fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului este prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. c) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulaţia pe drumurile publice care prevede că sunt contravenţii şi „se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni (9 la 20 puncte amendă, respectiv 765 la 1.700 lei raportat la punctul amendă care era de 85 lei la data săvârşirii faptei) şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: ... c) neoprirea la trecerea le nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune”.

Mai arată că art. 138 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 rep. prevede în sarcina conducătorilor de autovehicule de a opri atunci când „semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în funcţiune”.

Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect articolul, alineatul şi litera respectiv actul normativ care prevede şi sancţionează contravenţia. Procedând la individualizarea faptei şi raportat atât la pericolul social concret al acesteia respectiv la abaterile anterioare de la regimul rutier ale petentei, agentul constatator a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 9 puncte amendă, în cuantum de 765 lei. De asemenea, în conformitate cu prevederile legale (art. 102 alin. (3) lit. c) din O.U.G. 195/2002 rep.) s-a dispus reţinerea permisului de conducere şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Abaterile de la regimul rutier săvârşite de petentă rezultă din fişa abaterilor, anexată.

Intimatul subliniază că fapta descrisă în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exerciţiul atribuţiilor funcţionale, în mod direct, „ex proprius sensibus”. Procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie, garantată de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franţei din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea Anghel împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă şi în materie penală, pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont şi de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare.

În acelaşi sens, pronunţându-se cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituţională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M. Of. nr. 571/29.07.2008, „faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancţiuni contravenţionale se aplica de poliţistul rutier dă expresie competenţei acestui reprezentant al autorităţii publice, uşa cum a fost reglementată de legiuitor”. Voinţa legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravenţiile în mod direct de către agentul constatator, excepţiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influenţa unor substanţe, fiind expres prevăzute.

În prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 765 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce) cât şi faptul că petenta are posibilitatea de a-şi dovedi susţinerile respectiv de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, îndreptăţesc aplicarea acestei prezumţii cu privire la procesul-verbal, având în vedere şi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenţie au fost percepute în mod personal de agentul constatator. De altfel, în momentul întocmirii procesului verbal, petenta nu a negat fapta ci a arătat doar că nu ar fi observat semnalele de culoare roşie din cauza soarelui.

Totuşi, din declaraţia martorului P.A.M.  conducătorul autoturismului care era oprit în faţa agentului constatator, rezultă fără dubiu că petenta nu a respectat semnificaţia mijloacelor de semnalizare şi că semnalele de culoare roşie erau în funcţiune, acesta fiind motivul pentru care opriseră de altfel atât martorul cât şi agentul constatator la trecerea la nivel cu calea ferată.

Faţă de aceste considerente, intimatul solicită instanţei să constate faptul că petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei menţionată în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi să respingă plângerea sa ca neîntemeiată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 103 alin. (2) lit. c) din O.U.G. 195/2002 rep.; art. 138 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 şi art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 17-21).

Prin răspunsul la întâmpinare (f. 29-30) depus la dosarul cauzei la data de 15.09.2014, petenta a solicitat înlăturarea ca nefondate a susţinerilor intimatului.

Contravenţia reţinută în sarcina sa nu a fost constatată de „pretinsul agent constatator” în mod direct – „ex proprius sensibus” - aşa cum se susţine prin întâmpinare, situaţia reală fiind cu totul alta, astfel: în ziua de 23 mai 2014, orele 11,30, petenta se deplasa împreună cu prietenul său, A.L., cu autoturismul marca Mercedes Benz având numărul de înmatriculare Y pe traseul R. –B. Ajungând la trecerea la nivel cu calea ferată, a depăşit linia cu luminile roşii exact în momentul în care acestea s-au aprins şi au început să funcţioneze intermitent. Având un alt autoturism în spatele său şi fiind în imposibilitate să efectueze manevra în spate, pentru a evita o eventuală agăţare de către tren, aceasta a accelerat şi a traversat calea ferată. Menţionează că, la acea oră, soarele strălucea cu putere şi avea efectul de orbire pentru cei aflaţi pe direcţia sa de mers.

Imediat după traversarea căii ferate, petenta a fost întâmpinată pe sensul său de mers, venind din faţă, de un autoturism Logan inscripţionat cu însemnele poliţiei, autoturism ce venea paralel cu autoturismele aflate la coadă pe sensul opus la trecerea de cale ferată, fără semnalele acustice şi luminoase în funcţiune. Din autoturism a coborât poliţistul care s-a prezentat şi i-a cerut, respectiv luat, permisul de conducere şi talonul maşinii, spunându-i să aştepte la staţia P. din vecinătate.

După cca. o jumătate de oră, a venit cu un alt autoturism marca Logan inscripţionat cu însemnele poliţiei, un alt poliţist - în persoana numitului M.O. - însoţit de un poliţist mai tânăr (probabil începător) şi care, având asupra sa actele petentei, a întocmit procesul – verbal de contravenţie contestat.

Menţionează petenta faptul că, la momentul întocmirii procesului-verbal, nu se afla niciun martor asistent din partea agentului constatator, singurul martor fiind prietenul său, A.L. Mai mult, ASP M.O. a sfătuit-o să recunoască faptul că a traversat calea ferată în timp ce luminile roşii erau în funcţiune şi să menţioneze şi faptul că a fost orbită de soare.

Tot acesta l-a rugat pe ajutorul său mai tânăr să-i scrie şi contestaţia după dictarea sa iar petenta a fost pusă să o semneze, asigurându-se că cele scrise sunt în favoarea sa; aşa se face că în cuprinsul plângerii contravenţionale nu apar toate aceste amănunte esenţiale pentru soluţionarea legală a plângerii formulate. Aşadar, consideră petenta că se pot proba cele susţinute prin analiza grafologică asupra, atât a declaraţiei sale, cât şi a procesului verbal de constatare, completate de agentul însoţitor şi semnate de ea, respectiv de ASP M.O.

Petenta susţine că este surprinsă să constate că intimatul a depus la dosar şi două înregistrări optice ale săvârşirii faptei în condiţiile în care niciunul dintre cele două autoturisme ale poliţiei nu aveau montate camere video.

Aceasta solicită să se constate nulitatea procesului-verbal de contravenţie întrucât pretinsa contravenţie nu a fost constatată personal de agentul care a dresat procesul verbal de contravenţie. Mai mult, susţine că nu se consideră vinovată de săvârşirea contravenţiei atâta vreme cât, pe de o parte, a fost surprinsă de declanşarea sistemului luminilor roşii în timp ce se afla deja angajată în traversarea nivelului de trecere la calea ferată şi o altă manevră nu se putea efectua (respectiv de a da autoturismul înapoi, având un autoturism în spatele său), iar pe de altă parte, la acea oră din zi, toţi cei care circulau pe acea bandă de mers spre B. erau orbiţi de soarele puternic al amiezii.

Mai susţine că nu înţelege care a fost raţiunea agentului constatator de a găsi un martor asistent dacă se pretinde că există înregistrări video, de ce a fost nevoie de preconstituirea unor probe.

Deşi cei doi agenţi binevoitori care i-au redactat plângerea nu i-au spus petentei că se poate apăra şi cu depoziţii de martori şi nu au consemnat faptul că exista prezent martorul A.L., aceasta solicită instanţei să încuviinţeze audierea acestui martor pentru a se constata, pe de o parte, nevinovăţia sa, iar pe de altă parte, pentru a se constata că procesul verbal a fost întocmit de un alt agent decât cel care a oprit-o după traversarea căii ferate, astfel încât acesta este lovit de nulitate. Solicită, de asemenea, ca agentul constatator să comunice instanţei toate datele de identificare, omologare şi licenţa aparatului folosit la înregistrarea video de care face vorbire în întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. X din 23.05.2014, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 765 lei şi reţinerea permisului de conducere, consemnându-se că, în data de 23.05.2014 la ora 11,45, a condus autoturismul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare Y, pe drumul naţional DN …A pe direcţia R. – B., iar la trecerea la nivel cu calea ferată nu a oprit deşi semnalele luminoase de culoare roşie erau în funcţiune, trecând peste calea ferată situată la ieşirea din localitatea S., fapta fiind prevăzută de art. 102 alin. (3) litera „c” din OUG nr. 195/2002.

Petenta a fost de faţă la întocmirea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, şi l-a semnat cu menţiunea „Recunosc vina. Am fost orbită de soare”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 şi care pot fi reţinute de instanţă de judecată din oficiu. Procesul-verbal conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Va fi înlăturat motivul de nelegalitate invocat de petentă referitor la întocmirea procesului verbal de către un agent constatator care nu ar fi constatat personal fapta.

Instanţa reţine că acesta se putea afla la faţa locului împreună cu agentul care a solicitat documentele conducătorului auto.

Pe de altă parte, motivul invocat nefiind circumscris cazurilor de nulitate expres prevăzute de lege, petenta nu făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal atacat, în condiţiile art. 175 alin. (1) NCPC. 

Referitor la temeinicie, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, iar garanţiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumţia de nevinovăţie, sunt pe deplin aplicabile. În speţa amintită, Curtea europeană a constatat respectarea art. 6 din Convenţie, reclamanta având posibilitatea în cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumţia relativă de care beneficia procesul-verbal contestat, potrivit legislaţiei naţionale.

În cauzele reunite Haiducu şi alţii împotriva României, Curtea a reamintit că, în materia circulaţiei rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să fie sancţionate încălcările legislaţiei în materie de circulaţie rutieră, intrând în competenţa poliţiei. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale aplicării acestor prezumţii.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, până la dovada contrară, se bucură de o prezumţie de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumţie este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei sunt neadevărate.

Însă, inversarea prezumţiei nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 250 NCPC, trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 249 NCPC, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Instanţa reţine, raportat la probele administrate în cauză, că petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. (3) litera „c” din OUG nr. 195/2002.

Pe de o parte, trebuie precizat că nici petenta şi nici martorul solicitat de aceasta nu neagă că ar fi traversat calea ferată după apariţia semnalului luminos de culoare roşie, invocând, însă, faptul că ar fi fost incomodată de soarele amiezii.

Nu poate fi primită o atare susţinere, de vreme ce poziţia soarelui pe bolta cerească nu constituie o cauză de înlăturare a caracterului contravenţional al faptei, neputând fi asimilată cazului fortuit, respectiv situaţiei în care rezultatul socialmente periculos se produce ca urmare a intervenţiei unui eveniment exterior şi imprevizibil.

Petenta, care nu ar putea susţine că într-o zi de vară soarele este un eveniment imprevizibil, avea obligaţia de a adapta viteza de deplasare la condiţiile de trafic şi ar fi putut folosi ochelari de soare sau parasolarul din dotarea autoturismului, sau, în ipoteza în care nici în aceste condiţii nu ar fi găsit confortul de conduce cu respectarea normelor de circulaţie, ar fi putut aştepta modificarea poziţiei astrului zilei pentru a continua deplasarea în condiţii de siguranţă pentru ea şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Pe de altă parte, din descrierea pe care o face petenta în legătură cu momentul săvârşirii faptei rezultă un aspect care contrazice apărările din conţinutul plângerii şi al răspunsului la întâmpinare. Astfel, petenta susţine că apariţia culorii roşii a semnalului de la calea ferată ar fi surprins-o atât de aproape de trecere încât nu mai putea opri în siguranţă. Lipsa de veridicitate a acestei variante este pusă în lumină de o împrejurare relatată chiar de petentă, care a arătat că echipajul de poliţie care venea din sens opus se afla în depăşirea unei coloane de autoturisme oprite. Rezultă, aşadar, că lumina roşie a semnalului se afla în funcţiune nu de trei sau patru secunde, aşa cum susţine martorul A.L. (f. 42), ci apăruse cu suficient de mult timp în urmă pentru a putea fi observat de ceilalţi participanţi la trafic şi a determina formarea pe contrasens a unei coloane de autovehicule.

Nu pot fi reţinute ca motive de netemeinicie sau nelegalitate aspectele relatate de petentă cu privire la discuţiile purtate cu agenţii de poliţie înainte sau după întocmirea actului şi care nu vizează strict fapta şi sancţiunea aplicată, eventualele sesizări cu privire la conduita agenţilor nefiind de competenţa acestei instanţe.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii principale aplicate, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, art. 102 alin. (3) şi art. 98 alin. (4) lit. d) instanţa constată că amenda în cuantum de 765 lei, egală cu minimul prevăzut de lege, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că procesul verbal seria CP nr. X din 23.05.20.. este legal şi temeinic, iar sancţiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta V.G.A. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul anulării procesului verbal de contravenţie şi înlocuirea măsurii cu avertisment.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispoziţiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefundat apelul declarat de apelanta V.G. A. împotriva sentinţei civile nr. 870/2015 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul civil nr. 5313/190/2014, pe care o menţine în întregime.

Domenii speta

Spete similare