Drepturi salariale

Sentinţă civilă 146 din 11.02.2010


Prin Sentinta civila nr.146/ 11 februarie  2010 au fost respinse exceptiile invocate de pârâti, respinsa actiunea de dreptul muncii formulata de reclamantul S.T.P.Î.I. Sibiu în contradictoriu cu pârâtii S.N.T.F.M.„CFR Marfa” S.A. Bucuresti, si S.N.T.F.M. ”CFR Marfa” S.A.-Sucursala Brasov

Obiectul cauzei:

- plata catre fiecare membru de sindicat pe anii 2006,2007 si 2008 a câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sumele actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.

- plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a constatat urmatoarele:

Pe cale de exceptie:

1.Exceptia de necompetenta teritoriala a instantei sesizate.

Potrivit art.284, alin.2 C.M. cererile referitoare la cauzele ce vizeaza conflictele de munca se adreseaza instantei competente în a carei circumscriptie reclamantul îsi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.

Având în vedere ca reclamantul îsi are sediul pe raza teritoriala a Tribunalului Sibiu, instanta de judecata constata prin raportare la dispozitiile legale mai sus mentionate ca este competent sa solutioneze aceasta cauza, drept pentru care va respinge exceptia ca fiind neîntemeiata.

2.Lipsa calitatii procesuale active a reclamantului.

Una din consecintele dobândirii personalitatii juridice este ca sindicatul poate figura ca reclamant sau ca pârât în fata oricarei instante de judecata  si nu numai în cauze care îl privesc în calitate de persoana juridica, ci si în cele în care apara drepturile membrilor sai. Sindicatul poate fi parte în litigiile referitoare la executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de munca în baza art.28 din Legea nr.54/2003.În baza acestui text legal, se recunoaste sindicatului dreptul de a întreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor sai, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza, cu atât mai mult cu cât în prezenta cauza, obiectul îl reprezinta nerespectarea unui drept colectiv negociat de partenerii sociali. Fata de argumentele de text legal, instanta de judecata va respinge exceptia lipsei calitatii de reprezentant al sindicatului ca fiind nefondata.

3.Inadmisibilitatea cererii pentru lipsa procedurii prealabile

Exceptia invocata prin trimitere la textele CCM nu este dovedita, pârâta nedepunând la dosarul cauzei extras din acest act juridic. Deasemenea, chiar si în ipoteza existentei unei asemenea clauze în CCM încheiat la nivel de unitate, potrivit prevederilor constitutionale,procedurile prealabile nu sunt obligatorii de urmat pe de o parte, iar pe de alta parte, nimeni nu poate fi îngradit în dreptul sau de a avea acces la justitie, drept pentru care aceasta exceptie se dovedeste a fi nefondata si ca atare va fi respinsa.

4. Prescrierea dreptului material la actiune al reclamantului pentru anii 2006-2008.

Potrivit art.283,alin.2 C.M. cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca se formuleaza în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului în toate situatiile , altele decât cele prevazute la alin.1, ca atare, termenul se aplica si în cazul în care obiectul conflictului îl reprezinta drepturi banesti rezultate din clauzele stipulate în contratul colectiv de munca dar neacordate, drept pentru care instanta va respinge exceptia invocata. Deasemenea, termenul de  trei ani curge numai dupa expirarea anului în curs si ca atare, exceptia nu este întemeiata, deci actiunea est formulata în termenul general de prescriptie extinctiva.

5.Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M.”CFR MARFA”S.A.-Sucursala Brasov.

 Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M.”CFR MARFA”S.A.-Sucursala Brasov este neîntemeiata deoarece prevederile legale cuprinse în textul art.41, alin.2 C.pr.civ. nu fac distinctie între diferite unitati componente ale societatilor  comerciale ci statueaza ca societatile care nu au personalitate juridica, termenul trebuie privit în sensul sau generic ca unitate ce poate functiona fara personalitate juridica dar care are organe proprii de conducere numite de societatea mama, în caz contrar aceasta prevedere legala nu si-ar mai gasi rostul cuprinderii într-un text legal, drept pentru care instanta de judecata va respinge aceasta exceptie ca fiind neîntemeiata.

Pe fondul cauzei, instanta de judecata considera actiunea ca fiind neîntemeiata deoarece în cuprinsul art.30, alin.1 din CCM încheiat la nivel de unitate pe anul 2005-2006 este stipulata posibilitatea personalului societatii în conditiile unei munci ireprosabile desfasurata într-un an calendaristic de a primi un salariu suplimentar, ceea ce nu echivaleaza cu o obligatie. Chiar daca prevederea stabileste modalitatea de constituire a fondului de salarii pentru acordarea acestui salariu suplimentar, angajatorul nu este obligat la acordarea acestuia. Desi contractul colectiv de munca indiferent de  nivelul  la care  este încheiat are forta unei legi între partile contractante, si este important ca acest act sa fie interpretat prin prisma termenilor în care a fost redactat deoarece acestia sunt cei care pun în evidenta vointa reala a partilor contractante. Terminologia utilizata la redactarea acestui text este cea care stabileste doar o facultate, o posibilitate de acordare a unui salariu suplimentar,  drept pentru care pretentia reclamantului nu este întemeiata si pe cale de consecinta a fost respinsa.