Supraveghere specializata

Sentinţă civilă 407 din 20.11.2008


Din interpretarea articolului 80 alin. 1 din Legea 272/2004, se înţelege că măsura supravegherii specializate nu poate fi instituită (neavând eficienţă), decât dacă instanţa consideră că minorul trebuie să respecte o anumită obligaţie.

Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2008, petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce  se va pronunţa să se dispună supravegherea specializată în familia tatălui a copilului R.I.S.

În fapt, petenta a arătat că minora provine din familie legal constituită.

Părinţii copilului s-au despărţit în urmă cu 8 ani, iar copilul R.I.S., împreună cu alţi doi fraţi, R.I.M. şi R.I., au rămas în grija tatălui. Tatăl locuieşte împreună cu aceştia, iar veniturile familiei sunt compuse din ajutorul social în sumă de  100  lei/lună şi alocaţiile complementare de 72 lei.

Mama copilului, nu a menţinut legătura cu familia şi nici nu a plătit pensia alimentară stabilită printr-o hotărâre judecătorească prin care cei trei copii au fost încredinţaţi tatălui.

Copilul R.I.S. a intrat în atenţia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj în baza adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. X, în care se arăta că acesta împreună cu minorii R.I., R.I.M., S.A şi O.I. au sustras mai mulţi butuci din lemn de plop ce fuseseră tăiaţi şi depozitaţi în piaţa de zi din oraşul Bechet, jud. Dolj, săvârşind  infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.208, alin.l -209, alin.l, lit.a) si e) Cod Penal.

Copilul R.I.S. este elev în clasa a VI-a în cadrul Liceului Teoretic Bechet. Acesta prezintă un nivel de dezvoltare fizică corespunzătoare vârstei cronologice.

Din Raportul Serviciului de Probaţiune a reieşit faptul  că  minora  a  săvârşit  infracţiunea fără să conştientizeze gravitatea gestului, aceasta copiind comportamentul altor persoane.

Se mai arată că atât copilul cât şi tatăl acestuia au fost citaţi la Comisia pentru Protecţia Copilului Dolj în vederea dispunerii unei masuri de protecţie dar aceştia nu s-au prezentat.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile  Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Prin sentinţa civilă nr. 407/20.11.2008, Tribunalul Dolj-Secţia pentru  Minori şi Familie a respins cererea petentei pentru următoarele considerente:

Este adevărat că minora, prin luarea unor butuci din lemn de plop, ce fuseseră depozitaţi în piaţa de zi din oraşul Bechet, a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi astfel ar fi întrunite condiţiile prev. de art. 80 alin. 1 din Legea 272/2004, însă, în raport de criteriile arătate în alin. 2 al aceluiaşi articol, instanţa consideră că nu se impune luarea faţă de minoră a uneia dintre măsurile prev. de art. 55 lit. a sau c (plasamentul sau supravegherea specializată).

Aceasta, deoarece potrivit art. 80 alin. 2 din Legea 272/2004 „ În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a şi c, instanţa judecătorească, va ţine seama de: condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei; gradul de pericol social al faptei; mediul în care a crescut şi a trăit copilul; riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală; orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului”.

Ori, în speţa de faţă, din actele dosarului, dar mai ales din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, rezultă că săvârşirea faptei nu a avut loc ca urmare a unei conştientizări din partea minorei a faptei sale, ci minora a copiat comportamentul altor persoane. De asemenea, minora beneficiază de un mediu stabil în domiciliul tatălui, chiar şi în lipsa mamei, care a părăsit-o acum 7 ani, tatăl se preocupă de creşterea şi educaţia minorei şi a celorlalţi 2 fraţi ai ei şi depune toate eforturile ca acestora să nu le lipsească nimic şi să beneficieze de o educaţie corespunzătoare.

În atare situaţie, instanţa consideră că nu au existat condiţii anume care au favorizat săvârşirea faptei, ci doar întâmplarea ca minora să-i vadă pe alţii luând din acei butuci şi nici riscul săvârşirii din nou de către minoră a unei fapte prevăzute de legea penală, cu atât mai mult cu cât tatăl minorei şi-a intensificat supravegherea şi a încercat să o facă pe minoră să conştientizeze consecinţele unor decizii, precum şi diferenţa dintre a lua şi a fura.

Cu privire la gradul de pericol social al faptei, se constată că acesta este aproape inexistent având în vedere în primul rând faptul că, aşa cum a declarat chiar minora, aceasta a luat cei doi butuci pentru a se juca cu ei, folosindu-i pe post de scenă, urcându-se pe ei şi cântând, iar în al doilea rând, vârsta minorei, care la data săvârşirii faptei avea 8 ani şi 7 luni, când lumea nu este văzută decât ca o joacă.

Pe de altă parte, de la data săvârşirii faptei şi până în prezent au trecut 3 ani şi deci, dacă a existat o anumită rezonanţă socială negativă a acestei fapte, aceasta s-a stins prin trecerea acestui interval mare de timp, cu atât mai mult cu cât minora nu a mai săvârşit o altă faptă în această perioadă.

În altă ordine de idei, potrivit art. 81 alin. 1 din Legea 272/2004 „ Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi: frecventarea cursurilor şcolare; utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.”

Din interpretarea acestui text de lege, se înţelege că această măsură nu poate fi instituită (neavând eficienţă), decât dacă instanţa consideră că minorul trebuie să respecte o anumită obligaţie.

Ori, în cazul minorei de faţă, instanţa consideră că nu-i poate stabili o anumită obligaţie pe care trebuie s-o respecte, de vreme ce aceasta frecventează cursurile şcolare, având rezultate bune la învăţătură, nu are nici o afecţiune medicală şi a săvârşit fapta doar ca o joacă de copii şi nu se impune deci nici utilizarea unor servicii de îngrijire de zi ori interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane şi nici o altă condiţie anume, aceasta conştientizând în prezent, când are aproximativ 12 ani,  efectele unor anumite acţiuni ale sale.

Ca urmare a celor arătate mai sus, instanţa a considerat că nu se impune a se lua faţă de minoră măsura supravegherii specializate în familia tatălui, aşa cum s-a solicitat de către petentă şi, ca atare, a respins cererea acesteia.

Domenii speta