Partaj

Pârâtul a avut un apartament proprietate personală, dinainte de căsătorie, în cartierul Rovine, pe care l-a vândut la data de 12.12.1994, iar cu aceşti bani s-a achiziţionat de către părinţii acestuia apartamentul din Calea Bucureşti. Ulterior, părinţii pârâtului i-au donat pârâtului acest apartament din Calea Bucureştii, dar pârâtul în anul 1998 l-a donat înapoi părinţilor, iar după aceea, pârâtul şi soţia acestuia l-au cumpărat de la aceştia. Ori, în atare situaţie, se constată că suma de bani provenită iniţial din vânzarea apartamentul din Rovine s-a înglobat în donaţia pe care pârâtul le-a făcut-o părinţilor şi deci a fost făcută cadou părinţilor cu ocazia donaţiei. Nu se mai poate considera că suma de bani din vânzarea apartamentului din Rovine se mai regăseşte şi în vânzarea făcută de părinţi către soţi întrucât în contract nu este stipulată nici o astfel de menţiune, iar din toate probele administrate în cauză, chiar şi din recunoaşterea pârâtului, reiese că acesta le-a plătit părinţilor săi preţul pe apartament, contractând chiar şi un credit ipotecar pentru achitarea acestuia.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 21.12.2005, reclamanta M.S.V. a chemat în judecată pe pârâtul M.N.M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor asupra masei partajabile în cote de ? fiecare.

În motivare, s-a arătat că părţile s-au căsătorit  în anul 1993, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 3191/06.04.2005 pronunţată de Judecătoria Craiova.

De asemenea, s-a mai arătat, că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri: un imobil compus din casă şi teren în suprafaţă de 250 m.p., situat în Craiova, un autoturism „ DAEWOO CIELO” şi au fost contractate credite bancare, pe care reclamanta le-a achitat după despărţirea în fapt, pentru care aceasta solicită a i se imputa pârâtului cota din datoriile comune.

La data de  10.05.2006, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care arată că  la dobândirea imobilului situat în Craiova, acesta a avut o contribuţie de 1/3 din plata preţului de 150.000.000 lei , constând în plata unui avans în cuantum de 90.000.000 lei. Pârâtul menţionează că acest avans de 90.000.000 lei a fost achitat majoritar, respectiv 50.000.000 lei, cu bani obţinuţi din vânzarea apartamentului pârâtului pe care îl achiziţionase anterior căsătoriei.

Pârâtul a arătat că acest din urmă apartament, situat în Craiova, str. Rovine a fost achiziţionat de către pârât prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 12611/09.09.1991, pe care ulterior l-a vândut conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat la nr. 34262/12.12.1994, cu preţul de 200.000 lei. După aceea, la scurt timp părţile au plătit un avans de 30.000.000 lei din preţul de 90.000.000 lei stabilit pentru cumpărarea imobilului – apartament situat în Craiova, str. Cl. Bucureşti de către părţi, conform contractului de vânzare – cumpărare cu credit garantat prin ipotecă. Pentru a achita şi restul preţului pârâtul a vândut apartamentul din Craiova, Cl. Bucureşti cu suma de 30.000 DM ( echivalentul a 280.000.000 lei), conform contractului de promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare.

Cu suma obţinută, pârâtul a achitat diferenţa de preţ pentru imobilul actual, situat în Craiova, str. Vasile Alecsandri.

Pârâtul a mai arătat că în timpul căsătoriei reclamanta i-a vândut pârâtului autoturismul „ Daewoo Cielo” , ulterior pronunţându-se divorţul, astfel că acest bun nu mai poate fi supus împărţelii.

Totodată pârâtul a mai menţionat că cele 4 credite contractate de reclamantă au fost achitate de ambele părţi, anterior divorţului şi că aceste împrumuturi au fost făcute pentru ca reclamanta să-şi poată achiziţiona un autoturism „ NUBIRA” pe care ulterior l-a vândut fiind în imposibilitatea de a achita ratele lunare.

Reconvenţional, pârâtul a solicitat aducerea la masa de partaj a autoturismului „ NUBIRA”, ieşirea din indiviziune să se facă în cote de 2/3 pentru pârât şi 1/3 pentru reclamantă asupra imobilului ( compus din teren şi casă), situat în Craiova, str. Vasile Alecsandri, suportarea în cote de ? fiecare a pasivului comunitar constând în plata  exclusivă de către pârât a impozitului pentru imobil, consum gaze naturale, energie electrică, apă, gunoi, abonament TV.

Pe baza probatoriilor administrate, la data de 6.12.2006, instanţa a pronunţat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis în parte şi în principiu cererea reclamantei-pârâte în contradictoriu cu pârâtul-reclamant.

S-a admis în parte cererea reconvenţională a pârâtului-reclamant.

S-a constatat ca părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: 1 imobil (compus din casă şi teren in suprafaţă de 249,56 m.p.) situat in Craiova, strada Vasile Alecsandri şi un autoturism marca Daewoo-Cielo.

S-a constatat contribuţia părţilor in cote de cate ? fiecare.

S-a scos de la masa de partaj autoturismul Daewoo-Nubira.

S-a constatat un pasiv comunitar in suma de 29.657.900 lei (2965.79 RON), reprezentând datoriile comune ale parţilor, pasiv suportat de reclamanta-parata.

S-a imputat lotului paratului-reclamant cota de ? din pasivul comunitar (in cuantum de 14.828.950 lei (1.482,89 RON) si s-a majorat lotul reclamantei-pârâte cu cota de ? (in cuantum de 14.828.950 lei (1.482,89 RON) din pasiv.

S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor in cote egale de ? fiecare.

S-a dispus numirea unor experţi, specialitatea: topo-cadastral si auto, in conformitate cu art. 6736 c.p.c. si s-au stabilit onorarii provizorii de cate 550 lei pentru fiecare expert, urmând a se achita de către reclamanta-parata expertul topo-cadastral si de către paratul-reclamant expertul auto.

S-a fixat termen de fond la data de 31.01.2007.

Prin sentinţa civilă nr. 10255/4 iulie 2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta.

S-a admis în parte cererea reconvenţională.

S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de inginer expert D.D. şi atribuit bunul părţilor conform variantei I propusă de expert, astfel:

Lotul nr. I, în valoarea de 233,636 lei se atribuie reclamantei, care va primi imobilul compus din teren în suprafată de 250 m.p. şi casa, din Craiova, strada Vasile Alecsandri, iar faţă de valoarea lotului său în cuantum de 116.818 lei, urmează a achita sulta suma de 116.818 lei pârâtului.

Lotul nr. II, se atribuie pârâtului, care va primi sultă de la reclamantă suma de 116.818 lei.

S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de inginer expert B.M. şi atribuit bunul părţilor  conform unicei variante propuse de expert, astfel :

Lotul nr. I, în valoare de 11189,776 lei se atribuie pârâtului, care va primi autoturismul marca Daewoo Cielo, iar faţă de valoarea lotului său în cuantum de 5594,888 lei, urmează a achita sulta suma de 5594,888 lei reclamantei.

Lotul nr. II, se atribuie reclamnatei, care va primi sulta de la pârât suma de 5594,888 lei.

S-a stabilit termen de 6 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii  definitive a prezentei hotărâri .

S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi a mai fost  obligat pârâtul catre reclamantă la 550 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.

Împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei civile au declarat apel, atât reclamanta, cât şi  pârâtul. 

În motivarea apelului său, reclamanta a arătat că instanţa de fond a omis să impute lotului paratului suma de 1.482,89 lei, iar cu aceeaşi suma sa majoreze lotul reclamantei, suma stabilită prin încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 06.12.2006.

De asemenea, instanta de fond în mod nefondat a respins cererea reclamantei  prin care a solicitat să se constate existenta pasivului comunitar compus din datoriile comune reprezentând credite contractate de reclamantă si achitate exclusiv de aceasta după despărţirea în fapt: 1.500 USD (Banca Romaneasca), 1.000 Euro (Banc Post), 15.000 lei (BRD), 5.000 lei (BCR), 5.000 lei (Banca Carpatica) şi 2.300 lei (Raiffeisen Bank).

În motivarea apelului său, în esenţă, pârâtul  a arătat următoarele:

Instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului din cerere reconvenţională privind imputarea asupra cotei si lotului reclamantei a pasivului comunitar reprezentat de cheltuielile comunitare (impozite imobil, utilităţile acestuia si cheltuielile gospodăreşti), efectuate in perioada ultimilor 3 ani până la promovarea acţiunii, suportate în exclusivitate de pârâtul-reclamant reconvenţional.

De asemenea, instanţa nu a analizat şi nu a motivat înlăturarea cererii (apărărilor) pârâtului-reclamant privind stabilirea unei cote contributive superioare datorită plăţii avansului apartamentului din Calea Bucureşti din fonduri proprii, respectiv din preţul obţinut pentru imobilul proprietate exclusiva situat in Craiova, cartier Rovine si respectiv plata avansului la imobilul din strada Vasile Alecsandri din aceleaşi fonduri proprii ale pârâtului.

Deşi aceasta susţinere şi apărare a constituit esenţa pretenţiilor pârâtului privind stabilirea unei cote contributive superioare si se regăseşte explicit in întâmpinarea şi reconvenţionala formulate, deşi instanţa în considerentele IAP reţine explicit că pârâtul a invocat aceste apărări, în tot cuprinsul considerentelor IAP nu se regăseşte nicio analiză concretă a acestor apărări, nu se menţionează de ce se înlătură pretenţiile pârâtului, în baza căror justificări legale, a căror probe etc.

Instanţa stabileşte o cotă contributivă egală a părţilor fără să acorde nici o atenţie faptului că pârâtul invocase împrejurări şi elemente concrete care ar fi condus la majorarea cotei sale contributive.

Aceasta situaţie exprimă o necercetare a fondului cererii pârâtului şi constituie o piedică în exercitarea controlului judiciar.

Pe de altă parte, este total greşit sa se retina ca reclamanta si-ar fi conturat cota contributiva prin împrumuturile făcute de aceasta. Acestea sunt, asa cum rezulta explicit din contractele de credit, "pentru nevoi si cheltuieli personale", astfel ca, deşi contractate in timpul căsătoriei, exprima interese unilaterale, personale si se imputa integral asupra veniturilor si resurselor reclamantei.

Pârâtul, ajutat de părinţii săi, a susţinut familia, a plătit cheltuielile comune, a făcut îmbunătăţiri la imobilele dobândite şi astfel cota contributivă reală a părţilor este de 3/4 pentru pârât şi 1/4 pentru reclamantă.

Referitor la cele două autoturisme, instanţa trebuia sa aibă in vedere faptul ca pârâtul a avut o contribuţie superioara la achiziţionarea autoturismului CIELO, preluând contractul reclamantei si achitând maşina, aşa cum rezulta din actele depuse, iar privitor la autoturismul NUBIRA, instanţa a omis sa analizeze aspectele învederate de pârât, in sensul ca se impune a se imputa asupra cotei contributive a reclamantei avansul si ratele plătite la o maşina la care ulterior a renunţat.

Aceste sume sunt bani comuni pe care reclamanta a înţeles sa-i piardă, ceea ce este de natura a-i reduce cota contributiva la bunurile comune.

Sentinţa este nelegala si netemeinica şi cu privire la impunerea suportării în comun si in cote egale a pasivului reprezentat de împrumuturile reclamantei.

Astfel, deşi contractat in timpul căsătoriei, creditul de 50.000.000 ROL făcut de reclamanta la BCR are caracterul de credit "pentru nevoi personale", unilateral, destinat unor preocupări si cheltuieli individuale si nu comune.

Susţinerea reclamantei, care tinde la contrazicerea cuprinsului contractului, in sensul ca a folosit banii pentru nevoi comune sau cheltuieli ale părinţilor pârâtului, nu este dovedita (dincolo de faptul ca invoca o schimbare a destinaţiei creditului).

In consecinţa, suma se imputa exclusiv asupra lotului reclamantei fara impunerea la plata a pârâtului.

O altă critică adusă sentinţei se referă la subevaluarea imobilul din strada V.Alecsandri.

Trecând la soluţionarea apelurilor, instanţa a încuviinţat cererea pârâtului privind încuviinţarea probei cu o nouă expertiză pentru reevaluarea imobilului, proba cu interogatoriul reclamantei şi proba cu un martor, iar reclamantei, în apărare, proba  cu interogatoriul pârâtului şi proba cu un martor.

Prin decizia civilă nr. 249/09.12.2008, Tribunalul Dolj-Secţia pentru Minori şi Familie a luat act că apelanta reclamantă îşi retrage apelul formulat împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei civile şi a respins apelul formulat de apelantul pârât  împotriva aceleiaşi încheieri de admitere în principiu şi a aceleiaşi sentinţe.

Pentru a decide astfel, tribunalul a arătat următoarele:

Cu privire la apelul reclamantei, având în vedere că prin declaraţia de la data de 12.02.2008, depusă la dosar la fila 54, aceasta a arătat că îşi retrage apelul formulat, instanţa a luat act de această împrejurare.

Cu privire la apelul pârâtului, instanţa a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Este adevărat că pârâtul a avut un apartament proprietate personală în cartierul Rovine, pe care l-a vândut la data de 12.12.1994 şi că aceşti bani au fost folosiţi pentru achiziţionarea de către părinţii acestuia a apartamentului din Calea Bucureşti, însă, aşa cum reiese din actele, dar şi din interogatoriul pârâtului, acest apartament din Calea Bucureşti a fost iniţial donat pârâtului de către părinţii săi, iar pârâtul în anul 1998 l-a donat înapoi părinţilor, iar ulterior l-a cumpărat de la aceştia.

Ori, în atare situaţie, se constată că suma de bani provenită iniţial din vânzarea apartamentul din Rovine s-a înglobat în donaţia pe care pârâtul le-a făcut-o părinţilor şi deci a fost făcută cadou părinţilor cu ocazia donaţiei. Nu se mai poate considera că suma de bani din vânzarea apartamentului din Rovine se mai regăseşte şi în vânzarea făcută de părinţi către soţi întrucât în contract nu este stipulată nici o astfel de menţiune, iar din toate probele administrate în cauză, chiar şi din recunoaşterea pârâtului, reiese că acesta le-a plătit părinţilor săi preţul pe apartament, contractând chiar şi un credit ipotecar pentru achitarea acestuia.

Apoi din toate probele administrate reiese că acest ultim apartament din Calea Bucureşti a fost şi el vândut, iar cu banii obţinuţi, la care s-a mai adăugat şi un credit de la CEC, s-a cumpărat casa din str. Vasile Alecsandri şi ca atare, cum apartamentul din Calea Bucureşti este bun comun, şi noul imobil cumpărat din aceşti bani are caracter tot de bun comun şi astfel, în mod corect, s-a reţinut că părţile au o cotă de ? din acest imobil, nefăcându-se dovada că părţile ar fi contribuit într-un alt cuantum, singurul aspect invocat, cel cu privire la suma iniţială obţinută din vânzarea apartamentului din Rovine, fiind, aşa cum s-a arătat mai sus, neîntemeiat.

Cu privire la sumele de bani plătite de pârât, reprezentând impozit pe imobil, gaze, energie electrică, apă, gunoi şi celelalte utilităţi pe ultimii 3 ani, se constată, pe de o parte, că aceste cheltuieli  nu pot conduce la mărirea cotei pârâtului, aşa cum a solicitat acesta, neavând nici o relevanţă asupra dreptului de proprietate comună, ci acestea pot constitui doar un drept de creanţă. Pe de altă parte, nu s-a dovedit nici suportarea acestor cheltuieli de către pârât şi nici cuantumul acestor cheltuieli şi astfel instanţa de fond în mod corect nu a obligat-o pe reclamantă la plata acestora.

Cu privire la aspectul că suma de 50.000.000 ROL împrumutată de reclamantă de la BCR are caracterul de credit de nevoi personale al reclamantei, destinat unor preocupări şi cheltuieli individuale ale acesteia şi nu comune, se constată că este neîntemeiat, nefiind dovedit în cauză că reclamanta ar fi cheltuit singură aceşti bani pentru lucruri personale şi ca atare, cum acest împrumut este contractat în timpul căsătoriei, indiferent cu ce denumire, ambii soţi trebuie să-l achite.

Cu privire la critica, referitoare la autoturismul Cielo, se constată că nu s-a făcut dovada că pârâtul a avut o contribuţie mai mare la achiziţionarea acestuia, preluarea contractului de către pârât de la reclamantă nu înseamnă că pârâtul nu a achitat ulterior ratele tot din banii comuni, de vreme ce nu s-a făcut dovada că soţii se gospodăreau separat.

De asemenea, nu poate fi imputată reclamantei nici suma de bani ce reprezintă avansul şi ratele plătite la autoturismul Nubira, care ulterior a fost preluat de către societatea de leasing din cauza faptului că nu s-au mai plătit ratele, întrucât pierderea autoturismului trebuie suportată de ambii soţi, de vreme ce acest autoturism este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, nefăcându-se dovada, aşa cum s-a arătat mai sus, că părţile se gospodăreau separat.

Cu privire la cealaltă critică, care vizează subevaluarea imobilului, se constată că, deşi în raportul de expertiză efectuat în apel, s-a stabilit de către expertul desemnat, P.I., că valoarea de circulaţie a imobilului este de 500.000 lei, instanţa consideră că valoarea reală a imobilului este cea stabilită prin raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond de expertul D.D., respectiv de 233.636 lei.

Aceasta, deoarece este vorba despre o casă construită în anul 1936, cu o suprafaţă ocupată la sol de 90,25 m.p, iar, conform chiar celor arătate de expertul P.I., doi pereţi prezintă fisuri, tavanele prezintă zone cu tencuiala fisurată şi zone cu infiltraţii de la acoperiş, un perete de la baie prezintă igrasie şi o zonă în tavanul de la beci este putredă şi astfel aceasta nu poate valora atât de mult, cum a stabilit expertul P.I., cu atât mai mult, cu cât este ştiut că în prezent preţurile la imobile au scăzut foarte mult.

De altfel, expertiza efectuată în apel nu respectă normele prevăzute în Catalogul de reevaluare nr. 124, fişa nr. 4 B-Clădire individuală sau în Buletinul documentar „Expertiza tehnică” nr. 97/2006, catalog şi buletin menţionate chiar de către expert în cuprinsul expertizei, existând mai multe inadvertenţe între cele două documente indicate şi cele înserate efectiv în raportul de expertiză şi, ca atare, instanţa consideră că expertul nu a efectuat o evaluare corectă a imobilului.

Astfel, de exemplu, expertul a aplicat ca şi coeficient de zonă (Z) =3,20, ori, potrivit catalogului invocat, pentru municipii cu peste 200.000 locuitori, coeficientul nu poate fi mai mare de 3,00 şi aceasta în cazul arterelor principale, nemai vorbind de faptul că imobilul, tot conform opiniei expertului, este amplasat într-o zonă „mai la marginea zonei centrale”. De asemenea, conform fişei 4 B, numai în situaţia în care nu există instalaţii electrice sau sanitare se scad anumiţi coeficienţi, însă dacă acestea există nu se adaugă nimic întrucât în valoarea de înlocuire de la care se porneşte sunt incluse şi aceste instalaţii, ori expertul a aplicat coeficientul +16,70 pentru instalaţii sanitare şi coeficientul de +6,60 pentru instalaţii electrice, deşi a pornit de la valoarea 705, în care sunt incluse şi aceste instalaţii.

Ca urmare a tuturor celor arătate mai sus, instanţa, în baza art. 296 C.p.civ., a luat act că reclamanta îşi retrage apelul formulat şi a respins apelul formulat de pârât, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare