Minori şi familie - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial

Prin acţiunea civilă formulată de reclamantul SAA şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18 februarie 2010, sub nr.1370/320/2008, acesta a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta D ( fostă S) E,  ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate  că:

-părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de contribuţie de 2/3 reclamantul şi 1/3 pârâta, imobilul administrativ situat în Tg-Mureş, str.Rodniciei, nr.45/13, cuprins în CF nr. 34244/XIII Tg-Mureş, nr.cad.3511/195/XIII,

-să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului în lotul pârâtei, corelativ cu obligarea acesteia la plata sultei egalizatoare,

-să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în cazul opoziţiei acesteia.

În drept au fost invocate prevederile art.728 şi urm.Cod civil.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că părţile s-au căsătorit la data de 30.09.1999 iar la data de 29.11.2009, prin sentinţa civilă nr.6979/2004 a Judecătoriei Tg-Mureş s-a pronunţat divorţul părţilor.

Se mai arată că în timpul căsătoriei părţile au dobândit bunul imobil indicat şi bunuri mobile, respectiv cele casnice ( mobila,  maşina de spălat vase, TV etc.) cu privire la care reclamantul nu are nici o pretenţie.

Reclamantul face precizarea că deşi a încercat să rezolve pe cale amiabilă partajul, acest lucru nu s-a putut realiza.

În dovedirea acţiunii reclamantul înţelege să se folosească de înscrisuri, interogator, martori şi orice alt mijloc de probă.

S-au ataşat cererii de chemare în judecată următoarele: copia sentinţei civile nr. 6979 pronunţată la data de 29 noiembrie 2004 de Judecătoria Tg-Mureş în dosarul nr. 3181/2004,legalizată,  extras de CF  nr.34244/XIII, nr.cad.3511/195/XIII, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.69/9 ianuarie 2003 la BNP Ciocea-Ivan-Suceava.

La data de  12 mai 2008, pârâta depune întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care solicită instanţei:

-să se constate că părţile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat administrativ în Tg-Mureş, str.Rodniciei, nr.45/13, evidenţiat în CF ind.34244/XIII, nr.cad.3411/195/XIII, în cote de contribuţie egale, de ½ fiecare,

-să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului pârâtei reclamante reconvenţional, urmând ca aceasta să fie obligată la plata unei sulte în favoarea reclamantului pârât reconvenţional,

-să se dispună scăderea din sulta corespunzătoare a investiţiilor efectuate exclusiv de pârâtă în imobil, investiţii în valoare de aproximativ 4000 euro, care au sporit valoarea de circulaţie a imobilului,precum şi a sumelor achitate exclusiv de pârâtă, cu titlul de impozit şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererilor, pârâta reclamantă reconvenţional arată că părţile au fost căsătorite, căsătorie desfăcută prin sentinţa civilă nr. 6979/2004 a Judecătoriei Tg-Mureş, hotărâre prin care acesteia i-a fost încredinţat spre creştere şi educare minorul S Krisztian, care avea la data pronunţării  divorţului vârsta de aproximativ 1 an.

Pârâta a rămas împreună cu minorul în imobilul arătat, apartament dobândit în cote egale de contribuţie cu reclamantul.

Aceasta arată că  părţile au fost de acord ca apartamentul să-i fie atribuit pârâtei, care să achite o sultă reclamantului, dar motivele pentru care părţile nu au ajuns la o înţelegere şi nu au efectuat un partaj amiabil au fost pentru că reclamantul a solicitat o valoare mult prea mare pentru cota de apartament care-i revenea acestuia.

Pârâta solicită ca din sulta care-i revine reclamantului să se scadă următoarele investiţii: a înlocuit tâmplăria de lemn a geamurilor apartamentului cu geamuri termopan, a montat la intrarea în apartament o uşă metalică, a montat instalaţia de gaz până la intrarea în apartament, precum şi alte investiţii, sumă pe care o apreciază de aproximativ 4000 euro.

Face precizarea că nu se opune partajării bunurilor mobile.

În concluzie solicită admiterea în parte a acţiunii introductive a reclamantului şi admiterea în întregime a cererii reconvenţionale astfel cum a fost formulată.

În drept şi-a întemeiat cererile pe dispoziţiile art.782 şi urm. Cod civil raportat la art.115 şi art.119 Cod pr.civilă.

La data de 20 octombrie 2008, pârâta reclamantă reconvenţional depune la dosar precizare a petitului 3 al cererii reconvenţionale prin care solicită să se dispună scăderea din sulta ce se va stabili în sarcina sa valoarea de 5175,81 lei sumă ce reprezintă valoarea totală a investiţiilor proprii efectuate în apartamentul a cărei partajare se solicită, precum  şi a sumelor achitate cu titlu de impozit exclusiv de către aceasta.

În motivarea cererii aceasta arată că locuieşte împreună cu fiul părţilor în apartament,perioadă de timp în care a făcut unele investiţii, în măsura posibilităţilor acesteia şi a achitat singură impozitul aferent imobilului.

A ataşat precizării de acţiune următoarele: adeverinţă ( fila 31 dosar), copii chitanţe (filele 32-34), copii după factura fiscală nr. 0000046/12.05.2007 şi chitanţa nr. 0000087/7.05.2007 emise de SC ALEP COMIMPEX SRL ( fila 35), bon fiscal ( fila 36), factura nr. 03854467/02/24.10.2005 şi bon fiscal emise de SC DEVOTION IMPEX SRL, factura fiscală nr.3631776/25.10.2005 şi bon fiscal emise de Timexim Import Export SRL ( fila 38) factura fiscală nr. 0354193/2005 şi chitanţa nr. 0758896 emise de Distrigaz Nord Tg-Mureş ( fila 39),  factura fiscală nr. 5120529/14.07.2006 şi chitanţa nr. 4758099/14.02.2006 emise de SC Carusel SRL ( fila 40), factura fiscală nr. 1345769/2006 şi chitanţa nr. 3662779/2006 emise de Distrigaz Nord Tg-Mureş ( fila 41),  chitanţa nr.4533955/2006  eliberată de OCPI Mureş,  bonuri fiscale  ( fila 43).

La data de 9 februarie 2009 se procedează la luarea unui interogatoriu atât pârâtei reclamante reconvenţional, cât şi reclamantului pârât reconvenţional ( filele 63-64 dosar).

La data de  9 februarie 2010 instanţa a încuviinţat proba cu expertiza tehnică în construcţii având ca obiectiv stabilirea valorii actuale de circulaţie a imobilului în litigiu, pe piaţa liberă, şi să se indice valoarea investiţiilor efectuate de pârâtă, ulterior părăsirii domiciliului de către reclamant.

Pentru termenul de judecată din data de 21 septembrie 2009 s-a depus la dosar, de către dl.expert Kocs Ludovic raportul de expertiză tehnică în construcţii, dispus a fi efectuat în cauză ( filele 104-111).

În şedinţa publică din data de 17 mai 2010 s-a procedat la audierea martorilor Szabo Piroska şi  Kovacs Agneta, iar la data de 6 septembrie 2010 s-a audiat martorul Iuga Alexandru Claudiu.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, instanta constata urmatoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 30.09.1999, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 6979/ 29.09.2004 pronunţată de Judecatoria Târgu Mureş in dosarul nr. 3181/2004, rămasă definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea cailor de atac.

In timpul căsătoriei, părţile au dobândit un imobil- apartament compus din 2 camere şi dependinţe, situat în Târgu Mureş, str Rodniciei nr. 45, ap. 13, jud. Mureş, în baza contrectului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 69 / 9.01.2003 de către BNPA Ciocea – Ivan – Suceava.

Imobilul a fost întabulat in CF individuală nr. 34244 / XIII a municipiului Târgu Mureş, nr. Cadastral 3511 / 195 / XIII, CF Colectiv nr. 34244.

Prin acţiunea introductivă relamantul solicită ca instanţa sa constate că acest imobil a fost dobândit in cote de 2/3 reclamantul şi 1/3 parata, iar in concluziile scrise depuse la dosar a indicat drept cote de dobandire 63% reclamantul, 27% pârâta.

Prin cererea reconvenţională depusă la dosarul cauzei, parata-reclamantă reconvenţional a solicitat partajarea imobilului în cote egale de contribuţie.

Potrivit art 30 alin 1 din Codul Familiei, ,,Bunurile dobandite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor”.

Ceea ce caracterizează proprietatea comună a soţilor este caracterul devălmaş al acesteia, în sensul ca nu este stabilită o cotă de contribuţie a fiecăruia din aceştia. Este sarcina instanţei să stabileasca cota de contribuţie a fiecăruia dintre foştii soţi în momentul  în care se cere partajarea bunului comun.

Totuşi, art 30 din Codul familiei instituie şi o prezumţie relativă  potrivit căreia soţii, în timpul căsătoriei, au dobândit bunurile cu o cota de contribuţie egala.

Prezumţia relativă a achiziţionării bunurilor cu contribuţia egală a soţilor poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părţi care, la împărţeală, ar pretinde o contribuţie mai mare. Cotele de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.

Deşi reclamantul-pârât reconvenţional a încercat să facă dovada unei cote de contribuţie majorate (înscrisuri potrivit cărora a achitat din fonduri proprii ratele la apartament, dupa desfacerea căsătoriei, audierea martorului Iuga Alexandru Claudiu), instanţa reţine faptul că probele administrate nu reuşesc să inlăture prezumţia de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

Astfel, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare soţii au achitat suma de 9585 euro (echivalentul sumei de 330.000.000 lei ROL) şi niciuna din părţi nu a contestat faptul că aceasta suma a fost plătită de ambii soţi.

Pentru diferenta de preţ părţile au contractat un împrumut bancar în cuantum de 100.000.000 lei ROL (2905 euro), fiind rambursată băncii suma de 3887,38 euro.

În dovedirea cotei de contribuţie majorare solicitate, reclamantul-pârât reconvenţional susţine faptul ca din aceasta sumă, a achitat singur suma de 2782 euro.

Însă, reclamantul-pârât susţine că a achitat aceste sume singur după data rămânerii definitive şi irevocabile a divorţului.

 Ceea ce foştii soţi au achitat din surse proprii, după această dată, în contul datoriilor comune, în speţă ratele preţului unui apartament, cumpărat în timpul căsătoriei, le poate conferi un eventual drept de creanţă în limita părţii din debit achitate de un soţ pentru celălalt, iar nu cote de proprietate (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2094 din 16 martie 2005).

 În cauza de faţă, reclamantul-pârât reconvenţional nu a avut un asemenea petit, el solicitând numai o cota de contribuţie majorată.

Chiar dacă ar fi avut un asemena petit al acţiunii, din probele administrate la dosar reiese faptul ca şi dupa desfacerea căsătoriei, datoriile comune ale soţilor au fost achitate in mod egal de foştii soţi.

Astfel, martorul reclamantului-pârât susţine ca i-a împrumutat acestuia suma de 2200 lei RON în anul 2006 pentru ca reclamantul sa achite integral debitul. Martorele propuse de către pârâta-reclamantă reconvenţional, respectiv Szabo Piroska şi Kovacs Agneta, declara faptul că mama pârâtei i-a trimis reclamantului suma de 1400 euro pentru partea din împrumut care îi revenea pârâtei.

Deşi între declaraţiile martorilor propuşi de părţi apare a fi o contradicţie, la o analiză atenta a declaraţiilor se poate observa faptul ca este vorba de o contradicţie aparenta.

Astfel, martorele propuse de pârâta atesta susţinerea pârâtei cum ca in luna martie anului 2005, după pronunţarea divorţului si înainte de rămânerea irevocabilă a htărârii de divorţ, a trimis reclamantului-pârât reconvenţional suma de 1400 euro (echivalentul a peste jumatate din creditul restant la acea dată, respectiv 2719,76 euro = 2229,40 euro achitati in aprilie 2006 + 37,72 euro rată lunară x13 rate).

Din probele administrate (înscrisurile bancare) nu reiese ca reclamantul pârât să fi folosit la acea dată suma primita în vederea achitării creditului bancar, rata achitata in martie fiind cea din graficul de rambursare.

În aprilie 2006 a fost depusă in cont integral suma restantă, cand a fost achitată suma de 2229,40 euro, lucru confirmat şi de menţiunea ,‚rate credit în aşteptare’’ care apare pe graficul de rambursare depus la dosar şi din care banca şi-a tras ratele restante, potrivit extrasului de cont depus la dosar.

De altfel, aceasta plată este cea confirmată şi de martorul audiat la cererea reclamantului –pârât reconvenţional.

Înscrisurile depuse de reclamant (ordinele de plata din 22.12.2006, respectiv 28.12.2006) prin care susţine ca face dovada plaţii din fonduri proprii a ratelor de credit vizează, de fapt, momentul în care s-a făcut rambursarea anticipată a creditului, lucru confirmat şi de extrasul de cont în care apare menţiunea ,,rambursare anticipată”, în condiţiile în care suma de bani se afla deja în cont.

În aceste condiţii, prezumţia de contribuţie egala la dobandirea bunului nu a fost rasturnată, instanţa urmând a reţine cote egale de contributie, de 50% fiecare, pentru cei doi foşti soţi la dobandirea imobilului.

În ceea priveşte valoarea bunul imobil, avand in vedere investiţiile facute de pârâta-reclamantă reconvenţional dupa desfacerea căsătoriei şi necontestate de către reclamantul-pârât, investiţii care vor fi scăzute din valoarea totală a apartamentului, având în vedere concluziile raportului de expertiza, este de 125.722 lei RON.

In conformitate cu dispozitiile art. 673 indice 5 si art. 673 indice 9 Cod procedura civila, la sistarea starii de coproprietate, instanta va avea in vedere criteriile stabilite de textele legale mentionate, respectiv natura bunului care face obiectul coproprietăţii, marimea cotei parti ce se cuvine fiecareia, imprejurarea ca bunul este comod partajabil in natura, precum si invoiala partilor cu privire la modalitatea de partajare a bunului.

Ambele părţi au solicitat ca imobilul să fie atribuit pârâtei-reclamante reconvenţional, cu stabilirea unei sulte compensatorii pentru reclamantul-pârât reconvenţional.

Având în vedere aceasta situaţie, instanta va dispune atribuirea în natura a imobilului catre pârâta-reclamanta D E.

Dată fiind cota de contribuţie de 50% a reclamantului-pârât la dobandirea bunului imobil, instanţa va obliga pârâta-reclamantă D E sa îi plăteasca reclamantului SAA suma de 62.861 lei cu titlul de sulta compensatorie.

În ceea ce priveşte cererea părătei-reclamante reconvenţional de a scadea din sulta cuvenită reclamantului-pârât suma de 5175,81 lei (precizată la data de 20.10.2008 – fila 30), instanţa urmeaza a o respinge ca neîntemeiată.

Astfel, această suma reprezintă un drept de creanţă al pârâtei-reclamante reconvenţional cu privire la imobilul-fost bun comun al părţilor. În momentul atribuirii imobilului catre pârâta-reclamantă, dreptul de creanţă priveşte un bun propriu al acesteia, astfel încat calitatea de creditor si cea de debitor revin aceleiaşi persoane. In aceste condiţii, raportul juridic obligaţional- dreptul de creanţă născut prin efectuarea investiţiilor- se stinge prin confuziune ( art 1154 Cod civil).

Faţă de această situaţie, nu poate fi reţinută nicio obligaţie de plata a vreunei sume în sarcina reclamantului-pârât reconvenţional, cererea pârâtei-reclamante urmand a fi respinsă ca neîntemeiată.

Având în vedere faptul ca ambele părţi au solicitat compensarea cheltuielilor de judecată, instanţa va dispune, în temeiul art 276 Cod proc civ, compensareaa cestora pâna la concurenţa celei mai mici dintre ele, respectiv suma de 250,3 lei, achitata de reclamantul-pârât reconvenţional.

Cum pârâta-reclamantă reconvenţional a suportat cheltuieli de judecată mai mari cu 414,85 lei decat reclamantul-pârât reconvenţional, instanţa va dispune obligarea reclamantului-pârât sa ii plăteasca reclamantei-pârâte suma de 207,425 lei, corespunzatoare cotei de contribuţie de 50% reţinută în sarcina sa.

Domenii speta

Spete similare