Partaj

Partaj

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 07.05.2008 înregistrată sub nr.3809/311/2008 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta M.R.D., fostă G. a chemat în judecată pe pârâtul G.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate compunerea masei bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei ca fiind constituită dintr-un imobil garsonieră situat în Slatina str. Văilor, nr. 1, bl. 1, sc. 1, ap. 50, jud. Olt, să dispună partajarea bunurilor comune prin atribuirea reclamantei a cotei de 80% şi pârâtului cotei de 20% întrucât reclamanta a avut o contribuţie covârşitoare la dobândirea bunului precum şi să atribuie imobilul reclamantei întrucât nu este posibilă împărţirea în natură a acestuia, iar în acest imobil reclamanta locuieşte cu fiica sa minoră G.M.N., încredinţată de instanţă spre creştere şi educare mamei sale.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr.1061/13.02.2008 pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi. Mai arată reclamanta că în timpul căsătoriei a dobândit împreună cu pârâtul un imobil garsonieră situat în Slatina, str. Văilor, nr. 1, bl. 1, sc. 1, ap. 50, jud. Olt, solicitând reţinerea unei cote de 80% din acest imobil întrucât reclamanta a realizat permanent venituri şi a contribuit la menţinerea acesteia în stare corespunzătoare. De asemenea, se menţionează în cererea de chemare în judecată că imobilul este compus dintr-o cameră, împărţirea în natură fiind imposibilă, iar convieţuirea împreună cu pârâtul nu este posibilă din cauza comportamentului necorespunzător al acestuia faţă de reclamantă şi fiica acesteia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 673 C.p.c.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare, procesul verbal de predare a imobilului şi sentinţa civilă nr. 1061/13.02.2008 pronunţată de Judecătoria Slatina.

Cererea a fost legal timbrată.

Prin cererea depusă la fila 12 din dosar reclamanta a precizat acţiunea solicitând reţinerea unei cote de 50% din imobilul garsonieră, precum şi includerea la masa de partaj a următoarelor bunuri: maşină de spălat Maxwell, aragaz Focus, hotă Maxwell şi fier de călcat Contivento. În dovedire a fost despusă la dosar în fotocopie factura fiscală nr. 5891620/18.01.2005.

Pârâtul G.A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că imobilul este bunul său propriu fiind achiziţionat anterior încheierii căsătoriei respectiv în anul 1986 şi el a plătit exclusiv ratele.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-119 C.p.c.

La solicitarea părţilor instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate şi ataşate la fila 16 din dosar precum şi proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii P.C.C. şi P.M. ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosar, precum şi două expertize de specialitate, rapoartele de expertiză fiind ataşate la dosar astfel: raportul de expertiză în specialitatea construcţii civile (filele 50-51) şi specialitatea bunuri mobile (filele 84-85).

Analizând materalul probator în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 09.12.2008 instanţa a reţinut faptul că din sentinţa civilă nr. 1061/13.02.2008 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 8920/311/2007 rezultă că părţile au fost căsătorite din data de 18.05.1988, căsătoria fiind desfăcută prin divorţ la data de 13.02.2008.

Instanţa a reţinut că în timpul căsătoriei părţile au dobândit următoarele bunuri: imobil garsonieră situat în Slatina, str. Văilor, nr. 1, bl. 1, sc. 1, ap. 50, jud. Olt şi următoarele bunuri mobile: maşină de spălat Maxwell, aragaz Focus, hotă Maxwell şi fier de călcat Contivento.

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa a înlăturat susţinerea pârâtului potrivit căreia imobilul a fost dobândit anterior căsătoriei întrucât din contracul de vânzare-cumpărare şi procesul verbal de predare a imobilului nr. 13050/19.02.1992 rezultă dobândirea calităţii de proprietar în timpul căsătoriei cu reclamanta şi nu anterior încheierii acesteia. Tot în acest sens instanţa a înlăturat şi depoziţia martorei P.M. care a relatat în acelaşi sens cu pârâtul.

 Totodată, prin aceeaşi încheiere de admitere în principiu, instanţa a înlăturat şi susţinerile pârâtului potrivit cărora bunurile mobile menţionate în acţiune sunt dobândite tot anterior căsătoriei, precum şi depoziţia martorei P.M., situaţia contrară fiind dovedită de factura fiscală nr. 5891620/18.01.2005 aflată la fila 13 din dosar care atestă dobândirea acestor bunuri în timpul căsătoriei.

Având în vedere că niciuna dintre părţi nu a făcut dovada unei contribuţii majoritare la dobândirea bunurilor, egalitatea prezumându-se în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Codul familiei care prevede că soţii sunt obligaţi să contribuie în raport cu mijloacele fiecăruia la cheltuielile căsniciei, instanţa a reţinut o cotă de contribuţie egală pentru fiecare parte.

Având în vedere considerentele prezentate anterior instanţa a admis în principiu cererea formulată de reclamanta M.R.D. în contradictoriu cu pârâtul G.A. astfel cum a fost precizată, a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuţie de 50% fiecare următoarele bunuri: imobil garsonieră situat în Slatina, str. Văilor, nr. 1, bl. 1, sc. 1, ap. 50, jud. Olt şi bunuri mobile după cum urmează: maşină de spălat Maxwell, aragaz Focus, hotă Maxwell şi fier de călcat Contivento.

 În cauză s-a dispus efectuarea unor expertize în specialitatea construcţii civile şi bunuri mobile.

La termenul din data de 08.12.2009 în temeiul rolului activ reglementat de art. 129 C.p.c. instanţa a interpelat pe reclamanta M.R.D. care a invederat instanţei că în prezent pârâtul G.A. locuieşte în garsoniera care face obiectul prezentului litigiu, iar ea locuieşte la părinţii săi întrucât este imposibilă convieţuirea împreună cu pârâtul. Totodată ea arată că lucrează sezonier în străinătate şi nu deţine o altă locuinţă proprietate personală.

La interpelarea instanţei pârâtul G.A. a arătat că cele două fiice rezultate din căsătoria cu reclamanta locuiesc separat de părinţi, respectiv numita G.M.N., minoră la desfacerea căsătoriei dintre părţi, în prezent majoră, locuieşte cu chirie în municipiul Slatina. De asemenea, a mai arătat pârâtul că lucrează cu contract individual de muncă la SC GRUP PRIMACONS ca instalator şi nu deţine o altă locuinţă proprietate personală.

Potrivit art. 741 Cod civil la formarea şi compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărei părţi, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură şi valoare, evitându-se pe cât este cu putinţă, îmbucătăţirea imobilelor.

Dacă în ceea ce priveste bunurile mobile nu sunt probleme întrucât nicio parte nu a avut obiecţiuni la raportul de expertiză prin care s-a propus o singură variantă de lotizare, atribuirea bunului imobil reprezentat de garsoniera dobândită de părţi în timpul căsătoriei ridică instanţei unele probleme, având în vedere că nu este posibil să fie partajat în natură, iar părţile nu au ajuns la un acord cu privire la atribuirea acestuia.

 În acest sens instanţa reţine că atunci când împărţirea în natură a bunului nu este posibilă şi nu există acordul părţilor cu privire la atribuirea bunului, se va proceda la atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unei părţi urmând ca cealaltă parte să primească echivalentul în bani a cotei ce i se cuvine.

La formarea loturilor instanţa are în vedere criteriile stabilite de art. 673 indice 9 Cod procedură civilă. Aceste criterii sunt pur exemplificative, practica judiciară în materie stabilind că instanţa îşi poate motiva opţiunea şi prin alte stări de fapt care au dus-o la ideea alcătuirii unei anumite componenţe a loturilor. Legea prevede ca şi criterii generale acordul părţilor, principiul disponibilităţii fiind primordial în procesul civil, apoi mărimea cotei de contribuţie a fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune, natura bunului, domiciliul părţilor şi ocupaţia, precum şi existenţa unor îmbunăţăţiri realizate de unul dintre soţi.

Practica judiciară a statuat că instanţa nu trebuie să ia în considerare la formarea loturilor numai unul din criterii, ci trebuie să analizeze întreg materialul probator şi să combine în mod echitabil realităţile speţei astfel încât să asigure o împărţeală justă. 

Astfel, este necesar ca la atribuirea imobilului instanţa trebuie să stabilească în mod concret nevoia de spaţiu de locuit a părţilor aflate în litigiu şi în acest sens să fie avute criterii precum: faptul că unul dintre soţi  foloseşte locuinţa efectiv şi timpul de folosire a locuinţei, posibilitatea fiecărei părţi de a-şi procura o locuinţă necesară sau de a locui cu propria familie sau cu alte persoane, deţinerea unei alte locuinţe proprietate personală, veniturile fiecărui soţ, greutăţile familiale, interesul copilului minor care a fost încredinţat unuia dintre soţi, posibilitatea reală de a plăti sulta.

Analizând situaţia dedusă judecăţii prin prisma criteriilor enunţate mai sus instanta a apreciat că în cauză pârâtul G.A. este cel mai îndreptăţit pentru a-i fi atribuit imobilul în natură potrivit criteriului nevoii de spatiu de locuit, întrucât acesta foloseşte în mod efectiv garsoniera în momentul de faţă, a locuit în permanenţă în acest imobil şi are domiciliul stabilit la adresa unde figurează imobilul în litigiu, nu are o altă locuinţă proprietate personală şi nici nu rezultă că ar avea posibilitatea de a locui cu alte persoane. De asemenea, instanţa reţine că pârâtul lucrează în localitate cu contract de muncă, ca şi instalator la SC GRUP PROMACONS si obţine venituri, ceea ce creează premisa că ar putea să plătească reclamantei sulta, care i se cuvine în raport cu cota sa de contribuţie.

În ceea ce o priveşte pe reclamanta M.R.D., motivul invocat de aceasta prin cererea de chemare în judecată nu mai subzistă, întrucât fiica minoră la data desfacerii căsătoriei dintre părţi încredinţată spre creştere şi educare reclamantei M.R.D. a împlinit vârsta majoratului şi nu mai locuieşte împreună cu mama sa, beneficiind de o locuinţă închiriată. De altfel, reclamanta are posibilitatea de a locui în perioadele în care se află în ţară, în restul timpului locuind în străinătate acolo unde lucrează, la părinţii săi, unde locuieşte şi în prezent. De asemenea, dacă susţinerea reclamantei este reală  în ceea ce priveşte posibilitatea de a achita sulta înseamnă că, după achitarea sultei de către pârât, reclamanta ar avea posibilitatea de a-şi procura o garsonieră în condiţii similare celei care face obiectul prezentului litigiu, astfel ambele părţi având condiţii locative similare.

Luând în considerare în principal criteriul satisfacerii nevoii de locuinţă a părţilor, instanţa apreciază că imobilul garsonieră va fi atribuit în lotul pârâtului, cu stabilirea în sarcina sa a unei obligaţii de a plăti reclamantei echivalentul în bani a cotei sale de contribuţie la dobândirea bunului comun, cu titlu de sultă.

Având în vedere aceste considerente instanta va admite pe fond acţiunea formulată de reclamanta M.R.D. în contradictoriu cu pârâtul G.A. astfel cum a fost precizată şi va constată că masa de partaj este formată din următoarele bunuri: imobil garsonieră situat în Slatina, str. Văilor, nr. 1, bl. 1, sc. 1, ap. 50, jud. Olt în valoare de 57226 lei, maşină de spălat Maxwell în valoare de 300 lei, aragaz Focus în valoare de 300 lei, hotă Maxwell în valoare de 120 lei şi fier de călcat Contivento în valoare de 40 lei.

La stabilirea valorii bunurilor mobile şi a bunului imobil garsonieră instanţa a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză în specialitatea construcţii civile şi bunuri mobile, rapoarte de expertiză pe care instanţa le va omologa în cauză constatând că valoarea totală a masei partajabile este de 57986 lei, valoarea fiecărui lot este de 28993 lei.

Admitând acţiunea instanta va dispune sistarea stării de devălmăşie între părţi asupra bunului imobil şi asupra bunurilor mobile prin atribuirea loturilor după cum urmează:

Lotul nr.1 se va atribui pârâtului G.A. şi va fi compus din: imobilul garsonieră situat în Slatina, str. Văilor, nr. 1, bl. 1, sc. 1, ap. 50, jud. Olt în valoare de 57226 lei precum şi următoarele bunuri mobile: maşină de spălat Maxwell în valoare de 300 lei şi fier de călcat Contivento în valoare de 40 lei, valoarea totală a lotului atribuit pârâtului fiind de 57566 lei.

Lotul nr.1 va plăti sultă lotului nr.2 în sumă de 28573 lei.

Lotul nr.2 se va atribui reclamantei M.R.D. şi va fi compus din următoarele bunuri mobile: aragaz Focus în valoare de 300 lei şi hotă Maxwell în valoare de 120 lei, valoarea totală a lotului atribuit fiind de 420 lei.

Lotul nr.2 primeşte sultă de la lotul nr.1 în valoare de 28573 lei.

În temeiul art. 274 Cod proc.civ. şi văzând că în cauză cheltuielile revin ambelor părţi, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamantă a 1 din cuantumul acestora, respectiv la 1545,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert construcţii civile, onorariu expert bunuri mobile, onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare