Minori şi familie - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei  instanţe sub nr. 2317/320/2008, la data de 14.03.2008, reclamanta-pârâtă AM a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul-reclamant TC să se dispună:

- partajarea bunurilor comune dobândite de soţi în timpul

căsătoriei, respectiv:

- a apartamentului nr. 11, situat în Tg.- Mureş, str. Lămâiţei, nr. 12, evidenţiat în CF nr. 23771 a localităţii Tg.- Mureş, cu nr. cadastral 4646/22;

- a bunurilor mobile din anexa nr. 1 la prezenta acţiune;

- atribuirea apartamentului reclamantei cu plata sultei legale în favoarea pârâtului şi evacuarea acestuia;

- constatarea că reclamanta are o contribuţie personală de 28.000 lei vechi la achiziţionarea imobilului, la restul bunurilor mobile părţile având o contribuţie egală;

- instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenţie până la plata sultei legale ce se va stabili;

- obligarea pârâtului la plata cotei de 1/2 din suma de 2303,58 lei, respectiv 1151,79 lei reprezentând cheltuielile de întreţinere ale apartamentului pe perioada mai 2007 până la zi ;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivare,  reclamanta-pârâtă a arătat că părţile au fost căsătorite din 07.09.1985, dar prin sentinţa civilă nr. 585 din 04.02.2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant, iar cei doi copii minori pe care îi au împreună au fost încredinţaţi spre creştere şi educare reclamantei-pârâte.

În timpul căsătoriei părţile au achiziţionat apartamentul descris în petit şi mai multe bunuri mobile.

Apartamentul evidenţiat în C.F. nr. 23771 a localităţii Tg. Mureş, având nr. cadastral 4646/22, compus din trei camere şi dependinţe, în suprafaţă totală de 345 mp a fost achiziţionat în anul 1990, ocazie cu care părinţii reclamantei-pârâte i-au dat suma de 28.000 lei vechi, diferenţa de preţ plătind-o cu un împrumut de la bancă. Astfel, la achiziţionarea imobilului reclamanta-pârâtă a avut un aport mai mare, motiv pentru care a solicitat atribuirea lui, cu atât mai mult cu cât cei doi copii minori i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare.

Cu privire la petitul privind evacuarea pârâtului-reclamant din imobil, reclamanta-pârâtă a precizat faptul că se impune această măsură vizavi de comportamentul pârâtului-reclamant atât faţă de aceasta, cât şi faţă de copii părţilor care sunt la şcoală şi cu greu fac faţă stărilor conflictuale din familie. Pârâtul-reclamant este o fire egoistă şi răzbunătoare, care şi în prezent îi agresează psihic, prin scandalurile şi ameninţările pe care le provoacă, astfel încât cei doi copii sunt puternic afectaţi şi au o temere deosebită faţă de el, sens în care reclamanta a  sesizat şi organele de poliţie, precum şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

Reclamanta-pârâtă a mai menţionat că, până în prezent pârâtul nu a contribuit cu nimic la întreţinerea copiilor de la data introducerii acţiunii de divorţ (04.05.2007) şi nici măcar la cheltuielile comune, toate acestea fiind suportate cu mari eforturi de către reclamantă, motiv pentru care a solicitat obligarea pârâtului la plata cotei de 1/2 din cheltuielile de întreţinere şi impozit, pe perioada mai 2007 până la zi, cheltuieli care până în momentul de faţă se ridică la suma de 1151,79 lei aşa cum rezultă din copiile după chitanţele achitate în totalitate de reclamantă.

Referitor la bunurile mobile enumerate în anexa nr.1 reclamanta a precizat că la dobândirea acestora părţile au avut o contribuţie egală, iar cu privire la modalitatea de partajare a acestora, a solicitat ca bunurile mobile să fie partajate prin formarea a două loturi, urmând ca acestea să fie egalizate prin sultă, în cazul în care nu se va încheia o tranzacţie.

Faţă de cele mai sus arătate reclamanta a solicit admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept reclamanta a invocat art.30, art.36 alin.1 Cod fam., art.274, art.673 ind.1 Cod procedură civilă.

Pârâtul-reclamant TC, a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat:

• partajarea  ap.11 situat în  Tg.  Mureş  str.  Lămâiţei  nr.12, evidenţiat în CF 2371 Tg. Mureş nr. cad.4646/22, prin atribuirea acestuia pârâtului-reclamant, care are o contribuţie la dobândirea acestuia de 2/3 părţi, respectiv 67%, echivalentul sumei de 80.400 lei (lei la valoarea din anul 1990) cu plata unei sulte corespunzătoare de 1/3 parte, respectiv 33%, reprezentând 39.600 lei (lei la valoarea din anul 1990) privind gradul de contribuţie al reclamantei-pârâte la dobândirea apartamentului.

In subsidiar pârâtul-reclamant a solicitat

• scoaterea la licitaţie publică a apartamentului supus partajului, bun comun al părţilor, şi împărţirea preţului obţinut prin licitaţie în funcţie de contribuţia fiecărei părţi la dobândirea acestuia, respectiv 67% pentru pârâtul-reclamant şi 33% pentru reclamantă-pârâtă;

- Respingerea cererii de instituire a unui drept de retenţie în favoarea reclamantei-pârâte, până la plata unei sulte legale ce se va stabili, ca fiind lipsită de temei în speţa de faţă,

- Respingerea petitului cu privire la constatarea faptului că reclamanta-pârâtă ar fi avut o contribuţie personală de 28.000 lei, respectiv de 23,5%, la achiziţionarea apartamentului.

- Respingerea petitului cu privire la evacuarea pârâtului-reclamant din imobilul supus partajului.

- Împărţirea bunurilor comune mobile, de pe lista părţilor, ţinând seama că pârâtul-reclamant a avut o contribuţie la dobândirea acestuia de 90%, faţă de 10% a reclamantei.

- Respingerea petitului cu privire la obligarea pârâtului la plata unei cote de 1/2 parte din suma totală de 2303,58 lei, respectiv 1151,79 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere a apartamentului pentru perioada mai 2007 şi până la această dată.

- Compensarea cheltuielilor de judecată

În motivarea întâmpinării, pârâtul-reclamant a arătat că au fost căsătoriţi de la data de 07.09.1985, iar prin Sentinţa civilă nr.585/14.02.2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei, încredinţarea celor doi copii minori la mama reclamantă, cu plata unei pensii de întreţinere pentru aceştia.

Pârâtul-reclamant a menţionat cu privire la apartamentul supus partajului, că nu corespunde adevărului că reclamanta ar fi avut o contribuţie de

28.000 lei (lei la valoarea din anul 1990) din valoarea totală de 120.000 lei, la dobândirea apartamentului supus partajului.

S-a arătat că apartamentul sus menţionat a fost cumpărat de la foştii soţi KOVACS ALEXANDRU şi ETELKA, care erau în proces de divorţ.

În anul 1990 s-a achitat pentru apartament, cu preluarea ratelor, suma de 66.000 lei (lei la valoarea din anul 1990), iar restul s-a achitat în rate lunare la CEC, ultima rată s-a achitat atunci când s-a putut achita integral preţul, anul 2000, iar ratele au fost reţinute din salarul pârâtului lunar, în perioada când era angajat la S.C. ROMCAB SA Tg. Mureş.

Pârâtul-reclamant a mai arătat că, suma de 66.000 lei s-a achitat din banii adunaţi la nuntă si din salariile amândurora, pe perioada 1985 - 1990.

De asemenea, pârâtul-reclamant a mai arătat cu privire la contribuţia diferenţiată la dobândirea apartamentului, aceea de 67% (2/3 părţi) pe care acesta o are faţă de cea a reclamantei de 33% (1/3 părţi).

S-a mai arătat că pârâtul-reclamant tot timpul, în perioada 1990 - 2004 a avut un salariu de aprox. 10.000.000 lei (lei la valoarea din anul 2004), fiind angajat la S.C. ROMCAB S.A. (fosta S.C. ELECTROMUREŞ S.A.) din anul 1978 în calitate de magazioner.

Pârâtul-reclamant a susţinut că reclamanta-pârâtă, o perioadă de doi ani (1992 - 1994) nu a lucrat, a fost în concediu pentru creşterea celor doi copii, apoi a lucrat la S.C Prodcomplex S.A. Tg. Mureş, unde a realizat salariul mediu pe economie, pentru acea perioadă, de aprox. 3.000.000 lei.

De asemenea, pârâtul-reclamant a mai menţionat că reclamanta, a urmat cursurile de asistenţi medicali ale Şcolii Post-liceeale „Carol Davila" din Tg. Mureş, 3 ani cursuri la zi, pe care pârâtul a plătit-o din banii săi proprii şi că în perioada 2003 şi până în prezent reclamanta a lucrat în calitate de infirmieră şi aistentă medicală, realizând un venit lunar de aprox.350 - 400 lei

Pârâtul-reclamant a mai menţionat că la dobândirea apartamentului aportul părţilor este diferenţiat aşa cum s-a arătat în petitele acţiunii, astfel că, pretenţia reclamantei de a i se atribui apartamentul este nejustificată, deoarece apartamentul are 3 camere + anexe iar până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de partaj părţile pot locui sub acelaşi acoperiş, fără a fi necesară o evacuare a pârâtului.

In fapt, pârâtul-reclamant ocupă una cameră iar reclamanta-pârâtă împreună cu copiii ocupă două camere din apartament, iar atribuirea apartamentului reclamantei-pârâte cu plata unei sulte nu ar duce decât la vinderea apartamentului pentru că aceasta nu are posibilitatea să-i plătească sulta.

De asemenea, pârâtul-reclamant a solicitat să se constate că reclamanta-pârâtă şi-a făcut nişte calcule, prin ochii avocatei, privind o contribuţie de 28.000 lei proprie la dobândirea apartamentului, apoi începe să calculeze în mod speculativ că până la 120.000 lei părţile ar fi avut o contribuţie de 50%, fără să amintească de veniturile pe care le realizează ea şi să calculeze în stil „ aiuristic" tot felul de cheltuieli aferente regiei apartamentului pentru a diminua valoarea sultei pe care ar fi obligată să i-o plătească.

Cu privire la bunurile comune mobile, pârâtul-reclamat a arătat că nu este de acord cu lista prezentată de reclamanta-pârâtă deoarece aceasta omite anumite bunuri (maşina de cusut electrică NICOLETA, PC complet utilat, etc, toate aceste bunuri cât şi valoarea acestora vor fi arătate în anexa nr.l la prezenta întâmpinare, contribuţia pârâtului la dobândirea acestor bunuri comune este de 90%, cu menţiunea că în anul 1996 mama pârâtului, TURCU LUCREŢIA, a constituit un depozit la CEC în valoare de 120.000 lei personal, pârâtul, împuternicit de mama mea, am ridicat în două rânduri de la CEC, pentru nevoile casei (s-au cumpărat garnituri de mobilă, frigider, maşină de spălat haine automată, congelator), suma de 80.000 lei şi ultima dată 40.000 lei, conform Carnetului de economii CEC seria 50 195 nr.20247.

Bunurile mai sus arătate, nu au fost puse de către reclamantă-pârâtă pe hârtie, le-a omis cu bună ştiinţă avocatei acesteia, care s-a străduit din răsputeri să inventeze o contribuţie diferenţiată, mai mare, a reclamantei-pârâte la dobândirea apartamentului, toate acestea cu rea credinţă pentru a induce în eroare instanţa de judecată şi a obţine pentru sine apartamentul şi o sultă mai mică de plătit pârâtului-reclamant.

De asemenea, pârâtul-reclamant a arătat că nu este de acord să plătească reclamantei-pârâte pentru cheltuielile de întreţinere a apartamentului deoarece pârâtul a susţinut că s-a  împrumutat de la trei bănci cu suma totală de 15.503,61 lei, pentru a plăti cheltuielile mai sus menţionate şi pentru diverse investiţii, astfel suma de 4.725,22 lei de la CITIBANK RQMANIA S.A., suma de 6.825 lei de la PIRAEUS BANK ROMÂNIA S.A., suma de 3.953,39 lei de la RAIFFEISEN BANK S.A.

Aceste împrumuturi au fost împrumutate pentru restituire  împrumuturilor luate de la diverse persoane, luate pentru plata şcolarizării reclamantei-pârâte + cheltuieli de întreţinere apartament centrala termică UNKARS, PC complet utilat.

De asemenea, pârâtul-reclamant a mai arătat că reclamanta-pârâtă nu era o persoană economă, era extrem de cheltuitoare, cheltuia bani pe orice, mai mult decât aduceau amândoi în casă, pârâtul fiind nevoit să facă mai multe împrumuturi la bănci şi nicidecum economii.

Pârâtul-reclamant a mai arăta că din banii împrumutaţi, a plătit aceste rate pentru binele familiei tot din banii comuni, reclamanta-pârâtă a achitat o parte din regia apartamentului, astfel încât susţinerea acesteia că pârâtul-reclamant nu ar fi achitat nimic este neconformă cu realitatea.

Pârâtul-reclamant a mai menţionat că în cazul în care reclamanta-pârâtă va insista la obligarea acestuia la plata cheltuielilor de întreţinere, va formula o cerere pentru obligarea acesteia la plata sumei de 3.953 cheltuielile de şcolarizare.

În drept pârâtul a invocat art.30, art.36 alin.1 Cod fam., art.274, art.673 ind.1 Cod procedură civilă.

Pârâtul-reclamant a formulat precizare la acţiune prin acre a arătat că toate bunurile supuse partajului se află în apartamentul proprietatea comună a părţilor, situat în Târgu-Mureş str.Lămâiţei nr.12, ap.11, jud.Mureş evidenţiat în CF 23771 Târgu-Mureş nr.cad.4646/22, bunurile sunt folosite de ambele părţi, bunuri a căror valoare este de 24.910 lei.

Cu privire la valoarea de circulaţie a imobilului, pârâtul-reclamant a arătat că ar fi de 220.000 lei.

Pârâtul-reclamant  a mai depus o precizare de acţiune prin care a arătat că, în prezent valoarea de circulaţie a apartamentului supus partajului a rămas neschimbată, respectiv 220.000 lei.

În probaţiune, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri : sentinţa civilă nr.685/2008  a Judecătoriei Târgu-Mureş (f 6-7), extras CF (f 8), chitanţe (f 9-22, 40, 61-72, 80, 99, 103-106, 108, 111-112, 139-142, 201-211, 227, 248-251, 264-265, 267-273, ), desfăşurător (f 41), cerere de credit şi contract de credit (f 42-54, 100-101), adeverinţă (f 55, 229, 245),  facturi (f 73-75, 81, 107, 183-185, 189, 190-192, 277-280, 319-320), decizia 400/2004 (f 76), contract de muncă (f 77-79), contracte de credit (f 83-86, 122-132), ordin de încasare (f 88-94, 114), scadentar ( f 95), contract de vânzare cumpărare (f 96), plan de rambursare (f 102, 120), poliţă de incendiu (f 110), certificate de garanţie (f 115-119, 186-188, 198-200), planşe foto (f 151-152), interogatorii (f 159-159), contract (f 193), copie carnet de muncă (f 194), acte medicale (f 214-218, 230-231), state de plată (f 232), listă (f 241-242), carnet CEC (f 242-243), contract de împrumut (f 246-247), adeverinţă (f 276), raport de expertiză (f 304-318), tabel (f 338), chitanţe (f 347-352, 356-358), calculul dobânzii (f 365-366).

La termenul de judecată din data de 25.03.2009, a fost administrată proba cu interogatoriul reciproc al părţilor(filele 159-169).

La termenul de judecată din data de 12.11.2010, fost administrată proba testimonială, fiind audiaţi martorii Mătea Cornel Iov, Damian Maria, Chiorean Ovidiu Claudiu, Pop Voichiţa, declaraţiile acestora fiind ataşate la filele 332-335 din dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 07.09.1985, căsătoria fiind înregistrată sub nr.  8/1985 în Registrul Stării Civile al Primăriei comunei Grebenişu de Câmpie, judeţul Mureş iar prin sentinţa civilă nr. 685 din 04.02.2008 pronunţată în dosarul nr. 3584/320/2007 al Judecătoriei Tg. Mureş(filele 6-7) a fost admisă acţiunea de divorţ şi s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor.

Potrivit extrasului C.F.(fila  8), părţile au dobândit în anul 1990 prin vânzare-cumpărare apartamentul nr. 11  cu 3 camere şi dependinţe situat în Tg. Mureş str. Lămâiţei, nr. 12, judeţul Mureş evidenţiat în CF nr. 23771 a localităţii Tg. Mureş, cu nr. top. 4646/2.

Având în vedere acordul părţilor în acest sens, instanţa reţine că bunurile mobile dobândite de părţi în timpul căsătorie sunt următoarele:  frigider; covor crem cu trandafiri; 1 TV color; 2 canapele, albastra si portocalie ; garnitura mobila tineret- (dulap) camera copii; dulap cu 4 uşi; masa; garnitura mobila- canapea + 2 fotolii pat; garnitura mobila sufragerie ; masa 12 persoane + scaune; 2 covoare; 1 TV color; garnitura mobila bucătărie; mobila baie; mobila hol;aragaz; maşină spălat; maşina cusut; PC birou (monitor + unitate centrala).

Instanţa reţine că nu a fost investită în mod legal în sensul constatării unor datorii comune a soţilor, întrucât nici reclamanta-pârâtă nici pârâtul-reclamant nu au formulat petite prin care să solicite constatarea unor astfel de datorii.

Faţă de cele expuse, instanţa, conform art. 30 alin. 1 C. fam., va admite în parte acţiunea precizată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, va admite în parte acţiunea reconvenţională precizată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.

Va constata că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: apartamentul  nr. 11 situat în Tg. Mureş str. Lămâiţei, nr. 12, judeţul Mureş evidenţiat în CF nr. 23771 a localităţii Tg. Mureş, cu nr. cadastral 4646/22, precum şi bunurile mobile: frigider; covor crem cu trandafiri; 1 TV color; 2 canapele, albastra si portocalie ; garnitura mobila tineret- (dulap) camera copii; dulap cu 4 uşi; masa; garnitura mobila- canapea + 2 fotolii pat; garnitura mobila sufragerie ; masa 12 persoane + scaune; 2 covoare; 1 TV color; garnitura mobila bucătărie;mobila baie; mobila hol;aragaz; maşină spălat; maşina cusut; PC birou (monitor + unitate centrala).

Cu privire la cotele de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţa reţine că  pârâtul-reclamant a obţinut venituri din muncă mai mari decât cele ale obţinute reclamanta-pârâtă dar că acestea se compensează având în vedere munca depusă de reclamanta-pârâtă în gospodărie pentru creşterea şi îngrijirea celor doi copii ai părţilor.

De asemenea, instanţa acordă eficienţă probatorie declaraţiei martorei Damian Maria(fila 333) potrivit căreia reclamanta-pârâtă câştiga venituri suplimentare rezultate din munca depusă pentru îngrijirea unei femei în vârstă,  precum şi din prestarea unei activităţi de efectuare a curăţeniei într-un cabinet stomatologic.

Totodată, instanţa reţine că în salariul pârâtului-reclamant era inclus un ajutor pentru unul dintre copiii părţilor, respectiv Turcu Daniel ce avea probleme de sănătate.

În privinţa contribuţiei părinţilor părţilor la cheltuielile necesare pentru organizarea petrecerii ocazionate de celebrarea căsătoriei părţilor, instanţa reţine că acestea generează naşterea în patrimoniul părinţilor părţilor a unui drept de creanţă, neavând relevanţă juridică în ceea ce priveşte cota de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune. 

Sumele de bani obţinute de părţi cu titlu de dar de nuntă  constituie bunuri comune ale soţilor întrucât acestea sunt dobândite după încheierea căsătoriei. 

Instanţa înlătură susţinerile reclamantei-pârâte potrivit cărora ar fi primit un dar manual în cuantum de 28.000 lei de la părinţii săi în anul 1999- anul cumpărării apartamentului, întrucât aceste susţineri nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Înlătură instanţa şi susţinerile pârâtului-reclamant în sensul că mama acestuia a constituit un depozit CEC în cuantum de 120.000 lei, el având calitatea de împuternicit, ridicând astfel bani necesari pentru nevoile casei. În acest sens, reţine că pârâtul-reclamant în temeiul clauzei de împuternicire avea dreptul de a ridica bani din respectivul depozit, dar că, în cauză nu s-a făcut dovada că respectivii bani ar fi fost folosiţi de către părţi.

Faţă de cele expuse, instanţa va constata că părţile au avut o contribuţie egala de 50 % fiecare la dobândirea bunurilor comune.

Conform art. 6739 C. proc. civ., la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia parţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii,îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea. 

Întrucât apartamentul dobândit de soţi în timpul căsătoriei, nu este partajabil în natură, potrivit raportului de expertiză (filele 304-315), având în vedere cotele egale de contribuţie  ale părţilor la dobândirea bunurilor comune, precum şi că minorii rezultaţi din căsătoria părţilor au fost încredinţaţi spre creştere şi educare  reclamantei-pârâte, instanţa va  dispune sistarea stării de codevălmăşie a parţilor asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei şi va atribui reclamantei-pârâte în deplină proprietate şi liniştită posesie bunul imobil - apartamentul  nr. 11 situat în Tg. Mureş str. Lămâiţei, nr. 12, judeţul Mureş evidenţiat în CF nr. 23771 a localităţii Tg. Mureş, cu nr. top. 4646/22.

În baza art. 6734 şi art. 271-273 C.pr.civ., instanţa va stinge litigiul dintre părţi luând act de tranzacţia privind partajare bunurilor comune mobile încheiată la data de 14.01.2011 între reclamanta-pârâtă AM şi pârâtul-reclamant TC  tranzacţie pe care o va consfinţi ca  fiind legală şi care va alcătui dispozitivul prezentei sentinţe.

Faţă de contribuţia pârâtului-reclamant la dobândirea bunului imobil şi având în vedere valoarea real de circulaţie a acestuia în cuantum de 138.900 lei(conform  concluziilor raportului de expertiză – fila 311), instanţa va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 69450 lei cu titlu de sulta egalizatoare.

Raportat la faptul că hotărârea de partaj, definitivă şi irevocabilă, investită cu formulă executorie constituie titlu executoriu, instanţa reţine că la dispoziţia reclamantei-pârâte există acest instrument juridic prin care poate să obţină evacuarea pârâtului-reclamant, apreciind astfel că nu se impune admiterea acestui petit. 

Având în vedere modalitatea de atribuirea a bunului imobil, instanţa va respinge ca nefondat petitul prin care reclamanta-pârâtă solicită  instituirea în favoarea sa a unui drept de retenţie până la plata sultei ce se va stabili.

Va respinge ca nefondat petitul prin care reclamanta-pârâtă solicită obligarea pârâtului –reclamant la plata a ½ din cheltuielile de întreţinere ale apartamentului locuit de părţi aferente perioadei mai 2007 până la zi, reţinând că instanţa nu a fost investită legal în sensul constatării unui debit comun al soţilor.

Va compensa integral cheltuielile de judecată.

Domenii speta

Spete similare