Partaj bunuri comune

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, reţine următoarele:

PROCEDURA:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâţii Y şi Z, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.05.2014, sub nr de dosar 7237/180/2014, s-a solicitat instanţei partajarea bunurilor comune dobândite de cei doi pârâţi în timpul căsătoriei, şi anume construcţie C1 în regim de înălţime S+P+M în suprafaţă construită la sol de 169 mp şi suprafaţă desfăşurată de 405 mp şi teren curţi construţii în suprafţă de 998 mp, sola 8 parcela 156/234, situate în comuna A jud. Bacău, întabulat în CF nr. 61619/UAT A, teren arabil intravilan în suprafaţă de 2209 mp situate în com. A, jud. Bacău, sola 8, parcela 156/234, întabulat în CF nr. 60758/UAT A proprietatea debitorului Y şi a soţiei sale Z, în scopul recuperării creanţei reclamantei împotriva debitorului pârât Y.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru .

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.06.2014 s-a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanta X, s-a dispus reducerea cu 50% a taxei de timbru datorate de reclamantă în cuantum de 21.130 lei, a fost obligată să achite taxă de timbru în cuantum de 10565 lei, aceasta fiind eşalonată în 46 de rate lunare.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 3831/26.04.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 15302/180/2012, definitivă prin decizia Tribunalului Bacău, prin care s-a admis apelul reclamantei, pârâtul X a fost obligat să-i plătească  suma de 30.000 euro actualizată cu rata inflaţiei raportat la contravaloarea sumei de lei, actualizare ce uremează  a se face începând cu data de 07.11.2012 şi până la plata datoriei plus suma de 1.005,75 lei cheltuieli de judecată. Întrucât debitorul nu a executat de bună voie sentinţa civilă s-a imtocmit dosarul de executare nr. 57/2014 Bej Chiticeanu Florin care a procedat la emiterea somaţiei imobiliare în data de 16.04.2014 către debitorul Y precum şi la notarea urmării silite imobiliare în cărţile  funciare prin încheierile nr. 22483/17.04.2014 şi 22458/17.04.2014 ale OCPI Bacău. Însă, întrucât imobilele specificate mai sus reprezintă bun comun al pârâtului-debitor şi al soţiei sale Z, executarea silită prin vânzare imobiliară nu se poate continua până la solutionarea partajului, motiv pentru care s-a promovat prezenta acţiune.

În dovedirea cererii a depus înscrisuri.

Pârâţii , legal citaţi, nu au formulat întâmpinare şi nici apărări. Pârâtul Y a fost prezent la termenul de judecată din data de 16.10.2014 şi a arătat că are cunoştinţă despre motivul pentru care a fost chemat în judecată şi că nu este de acord cu evaluarea bunurilor solicitate la masa de partaj reţinută în raportul de evaluare de la executorul judecătoresc.

ACTE DEPUSE LA DOSAR:

Reclamanta a depus, în dovedirea acţiunii, următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 3831/26.04.2013, încheierea din data de 04.04.2014,  autorizatie de construire/desfiinţare nr. 30/19.07.2004, contract de vânzare cumpărare teren  autentificat in 04 martie 2004, contract de donaţie autentificat sub nr. 3279/01 noiembrie 2006, certificat  de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bacău, somaţie imobiliară emisă de Bej Chiticeanu Florin, încheiere nr. 22485 de la OCPI Bacău,extras de carte funciară nr. 61619, încheiere nr. 22483de la OCPI Bacău, extras de carte funciară nr. 60758, proces- verbal de situaţie nr. 57/2014.

PROBE ADMINISTRATE:

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză - raportul de expertiză construcţii întocmit de expert Metelescu Maria Irina şi raport de expertiză topo cadastru întocmit de expert Gumeniuc Andreea.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.10.2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta a fost obligată la plata a jumătate din onorariile pentru expertizele dispuse în cauză, respectiv 250 lei pentru expertiza construcţii şi 400 lei pentru expertiza topocadastru. Reclamanta a achitat şi diferenţa de onorariu expert în cuantum de 130 lei pentru expertiza topocadastru şi 100 lei pentru expertiza construcţii întocmite în cauză. Prin  raportul de expertiză construcţii întocmit de expert Metelescu Maria Irina s-a identificat şi evaluat construcţia casă iar prin raportul de expertiză topo cadastru întocmit de expert Gumeniuc Andreea s-au identificat şi evaluat potrivit raportului de expertiză de la Camera Notarilor Publici suprafeţele de teren aparţinând pârâţilor. Instanţa a admis cererea expertului construcţii de suplimentare a onorariului de expert cu suma de 100 lei, plătită de reclamantă iar pentru expertul topo cadastru cu suma de 130 lei, sumă plătită tot de reclamantă.

APRECIEREA INSTANŢEI:

Prin sentinţa civilă nr.3831 din 26 aprilie 2013 dată de Judecătoria Bacău în dosarul 15302/180/2012 modificată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia civilă nr 38/A/10.02.2014 dată de Tribunalul Bacău, s-a admis cererea reclamantei X în contradictoriu cu pârâtul Y iar pârâtul au fost obligaţi la plata către reclamantă a sumei de 30000 de euro actualizată cu rata inflaţiei raportat la contravaloarea sumei în lei, actualizare ce urmează să se facă începând cu data introducerii acţiunii, 07.11.2012 şi până la plata datoriei. Prin încheierea de şedinţă din data de 04.04.2014 s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite privind pe creditoarea X împotriva debitorului Y şi a fost autorizată creditoarea să treacă la executarea silită, în toate formele prevăzute de lege a titlului executoriu sentinţa civilă nr.3831 din 26 aprilie 2013 dată de Judecătoria Bacău în dosarul 15302/180/2012 .

Din conţinutul acestei sentinţe instanţa apreciază faptul că reclamanta are calitatea de creditor al pârâtului Y, creanţa nefiind acoperită până în prezent, iar în cauză nu a intervenit prescripţia executării silite, creditorul fiind în drept să solicite partajarea bunurilor comune.

În conformitate cu dispoziţiile art  353 C.civ,

 „Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale. Bunurile astfel împărţite devin proprii.”

Legea recunoaşte astfel dreptul creditorilor personali de a urmări pe calea unei acţiuni principale bunurile debitorului, prin introducerea unei cereri de împărţire a bunurilor comune, în cazul în care bunurile proprii ale debitorului nu sunt suficiente pentru acoperirea creanţei. După urmărirea bunurilor proprii, creditorul personal va putea cere împărţeala bunurilor comune, în acest fel bunurile atribuite fiecărui soţ devenind bunuri proprii şi putând forma obiectul urmăririi silite din partea creditorului.. Partajarea bunurilor comune nu aduce atingere dreptului de proprietate recunoscut de art 44 din Constituţie şi art 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, dă expresie acestuia într-o manieră specifică. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia, prin posibilitatea dată creditorului de a cere împărţirea bunurilor proprietate comună, în scopul satisfacerii creanţei sale împotriva debitorului care nu a înţeles să o execute de bunăvoie.

În conformitate cu dispoziţiile legale, în cadrul partajului, instanţa stabileşte bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota parte care se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.

Cu privire la calitatea de coproprietar:

Dreptul soţilor asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei reprezintă un drept de proprietate comună în codevălmăşie, bunul aparţinând coproprietarilor, fără a fi precizată vreo cotă-idealã.

Potrivit dispoziţiilor art 339 C civ, bunurile dobândite în timpul comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor. În virtutea prezumţiei de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt bunuri comune de la data achiziţionării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepţia celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum şi a bunurilor prevăzute de art.340 din C.civ., care sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ.

Cu privire la bunurile care fac parte din masa de partajat:

Din probele administrate instanţa constată faptul că părţile au dobândit, în timpul căsătoriei următoarele bunuri:

bunuri imobile:

-imobil casă cu regim de înălţime subsol, parter şi parţial  etaj, cu fundaţii şi elevaţii din beton ciclopian şi beton armat, structură de rezistenţă din zidărie de blocuri prefabricate( cărămidă, bolţari) împănată cu sâmburi şi centuri de beton armat, planşeu peste parter din beton şi beton şi probabil pe grinzi lemn peste etaj, acoperiş şarpantă cu învelitoare din tablă profilată tip ţiglă, cu tâmplărie exterioară realizată din structură PVC cu geamuri tip termopan, în valoare de 308200 lei.

Instanţa reţine că potrivit fişei de evidenţă de la DEPABD Y s-a căsătorit cu Z la data de 2 mai 2004.

Anterior căsătoriei, la data de A, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 898 la BNP Ladan Dumitreea, Ficău Ionel, necăsătorit, a dobândit de la mama sa Q suprafaţa de 998 mp teren arabil situată în intravilanul comunei A, jud Bacău, sola 8 par.156/234 având număr cadastral 490/2 cu valoare actuală 11812,5 lei.

Instanţa nu va reţine această suprafaţă de teren ca fiind bun comun având în vedere că este achiziţionat doar de pârâtul Y anterior încheierii căsătoriei. Nefiind bun achiziţionat în timpul căsătoriei şi nefiind administrate probe din care să rezulte o altă situaţie juridică a bunului instanţa va reţine că acest bun- suprafaţa de 998 mp teren arabil situată în intravilanul comunei A,- jud Bacău nu are calitate de bun comun.

Cu privire la suprafaţa de 2209 mp teren arabil situată în intravilanul comunei A, jud Bacău donat de Q fiul său Y prin contractul de donaţie autentificat sub numărul 3279/01.11.2006 de BNP Zaharia Elena, instanţa reţine că această suprafaţă de teren intră sub incidenţa dispoziţiilor art 340 C civ. Potrivit acestui articol, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ: bunurile dobândite prin (…) donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune. Având în vedere că în conţinutul contractului de donaţie menţionat anterior nu este prevăzută în mod expres nicio clauză prin care dispunătorul să fi prevăzut, în mod expres, că suprafaţa de teren va intra în comunitatea de bunuri a soţilor, această suprafaţă de teren este bun propriu al pârâtului Y. Valoarea acestui bun este, potrivit raportului de expertiză de la Camera Notarilor Publici de 21231,5 lei.

În ceea ce priveşte imobilul casă construit pe suprafaţa de teren de 998 mp situat în intravilanul A, jud Bacău, instanţa reţine că s-a început construirea acestuia după obţinerea autorizaţiei de construire nr 30 din 19.07.2004 eliberată de Primăria comunei A, deci în timpul căsătoriei. Dealtfel, în faţa instanţei, la termenul din data de 16.10.2014, pârâtul Y a recunoscut că imobilul casă a fost construit în timpul căsătoriei sale cu Z. În consecinţă, imobilul casă va fi reţinut la masa de partaj ca fiind bun comun al părţilor dobândit în timpul căsătoriei.

Potrivit art 353 C civ creditorul personal al unuia dintre soţi poate cere partajarea bunurilor comune ale soţilor numai după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, partajul putând fi cerut doar pentru partea acoperirea creanţei sale. Din conţinutul sentinţei civile 3831 din 26 aprilie 2013 dată de Judecătoria Bacău în dosarul 15302/180/2012 modificată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia civilă nr 38/A/10.02.2014 dată de Tribunalul Bacău rezultă că reclamanta are o creanţă de 30000 de euro) iar valoarea celor două suprafeţe de teren aparţinând debitorului pârât Y este de 33044lei, fiind sub valoarea creanţei creditoarei-reclamante. În consecinţă, cererea reclamantei apare ca întemeiată, fiind necesară partajarea bunului dobândit de părţi în timpul căsătoriei pentru acoperirea creanţei.

Cu privire la cotele cuvenite coproprietarilor:

Împărţirea bunurilor comune se realizează în raport cu contribuţia fiecărui soţ la dobândirea şi conservarea bunurilor, în lipsa unor probe contrarii prezumându-se că ambii soţi au avut o contribuţie egală. În cauza de faţă, din probele administrate, instanţa apreciază faptul că nu s-a răsturnat prezumţia mai sus enunţată, iar părţile nu au contestat acest aspect.

Cu privire la atribuire:

La formarea loturilor instanţa are în vedere criteriile stabilite de art. 988 C.pr.cv,republicat şi anume mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii şi îmbunătăţiri sau alte asemenea. Nici unul din aceste criterii nu poate fi absolutizat în dauna celorlalte, impunându-se corelarea lor .Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil. Aşa fiind, instanţa apreciază faptul că atribuirea imobilului casă în lotul pârâtului Y are ca finalitate protejarea intereselor creditorilor pentru a i se conferi acestuia posibilitatea de a-şi acoperi creanţa împotriva debitorului care nu a înţeles să o execute de bunăvoie.

Având în vedere cotele celor două părţi, valoarea totală a masei de partajat, valoarea bunului atribuit către pârâtul Y, instanţa va obliga pârâtul la plata către pârâta Z  a sumei de 154100 lei, cu titlu de sultă.

În consecinţă, având în vedere aceste aspecte, instanţa apreciază întemeiată cererea formulată de creditor, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, urmând ca în baza art. 353 C.fam, să admită cererea şi să dispună sistarea stării de codevălmăşie asupra bunurilor care fac obiectul masei comune.

Potrivit art 18 din OUG 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume.

Reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar atât sub forma reducerii cuantumul taxei de timbru la jumătate cât şi sub forma reducerii onorariului către experţi.

În consecinţă, instanţa va obliga pe pârâtul Y şi Z în solidar la plata către stat a sumei de 11215 lei reprezentând 650 lei onorarii experţi( 250 lei onorariu expert construcţii şi 400 lei onorariu expert topo cadastru) şi suma de 10565 lei reprezentând ½ taxă de timbru de care a fost scutită reclamanta.

Având în vedere soluţia pe capătul principal de cerere, pârâţii fiind părţi căzute în pretenţii, faţă de dispoziţiile articolului 453 C.pr.cv va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 11445lei ( taxă de timbru 10565 lei, onorariu expert construcţii 350 lei şi onorariu expert topocadastru 530 lei).

Domenii speta

Spete similare