Legea nr.10/2001. imobil preluat fără titlu valabil. sferă de aplicare.

LEGEA NR.10/2001. IMOBIL PRELUAT FĂRĂ TITLU

VALABIL. SFERĂ DE APLICARE.

Art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001

Imobilul în litigiu se încadrează în ipoteza descrisă de

art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001 pentru că, statul a preluat

imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul constituţional al

ocrotirii proprietăţii, prin exproprierea imobilului. De altfel, textul

art.2 alin.1 lit.h din lege nu condiţionează caracterul abuziv al

preluării de împrejurarea că statul a plătit sau nu o sumă de bani în

schimbul imobilului şi de valoarea acesteia, astfel că intră în sfera

de aplicare a textului şi imobilele pentru care s-a plătit o

despăgubire rezonabilă.

(Decizia civilă nr.362/A din 18 octombrie 2007, pronunţată

de Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie).

Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2007,

reclamanţii P.A., P.A., A.E., I.V.M.A., P.E., P.G., P.G.E., G. A. G., P.F.,

R.C., P.P., M.A.M., S.I., G.R., P.E.V. au solicitat în contradictoriu cu

pârâta S.C.„H.”S.A. - Sucursala O.S., ca prin hotărârea ce se  va pronunţa

să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 13.275,09

m.p. ce se află în prezent în posesia societăţii pârâte.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că, în conformitate cu

prevederile Legii nr.10/2001, prin notificarea nr.197/14 februarie 2002, 

reclamanţii au solicitat pârâtei să le restituie terenul situat în oraşul B.,

pct.„V.”, judeţul V., însă S.C.„H.”S.A. nu a dat curs acestei solicitări.

S-a mai arătat că prin actele depuse alături de notificare,

reclamanţii au făcut dovada faptului că sunt persoane îndreptăţite la

acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 şi că

deţinătorul actual al imobilului revendicat este S.C.„H.”S.A. Rm.V.,

societate comercială pe acţiuni privatizată integral.

Pârâta S.C.„H.”S.A. a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie a A.V.A.S.

Bucureşti, arătând cu privire la cererea de chemare în garanţie a

Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, că aceasta are obligaţia

să rezolve notificarea reclamanţilor întrucât S.C.„H.”S.A. este o societate

cu capital integral privat şi este exceptată de la restituirea în natură sau în

echivalent a imobilelor, având  în vedere că a dobândit cu bună-credinţă

bunurile achiziţionate.

Prin întâmpinare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că această instituţie

administrează acţiunile deţinute de stat de la societăţile comerciale şi nu

activele ce aparţin societăţii.

De asemenea, s-a arătat că A.V.A.S. nu a fost instituţia

publică notificată, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta

cauză.

Pârâta S.C.„H.”S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii

procesuale pasive şi a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii

procesuale pasive a A.V.A.S., care are obligaţia să emită o decizie, dacă

este cazul, prin care va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile

legii speciale privind regimul de stabilire şi plata despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.612 din 26 iunie

2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei

S.C.„H.”S.A., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive 

invocată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti,

a respins cererea formulată de reclamanţi şi  cererea de chemare în

garanţie a A.V.A.S. Bucureşti, formulată de pârâta S.C.„H.”S.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă  că în

ceea ce o priveşte pe pârâta S.C.„H.”S.A. B., aceasta este o societate cu

capital integral privat, iar o parte din patrimoniu a fost cumpărat de la

Statul Român prin contractele de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate în

anul 1995 cu F.P.S.

Potrivit dispoziţiilor art.21 din Legea nr.10/2001, fac obiectul

restituirii imobilele care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de o

regie autonomă, o societate sau o companie naţională, o societate

comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale

sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă

ori de orice altă persoană juridică de drept public.

Pârâta S.C.„H.”S.A. nu face parte din categoria persoanelor

juridice ce pot sta în calitate de pârâtă în cauze de această natură, fiind

exceptată prin dispoziţiile art.21 din Legea nr.10/2001.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată

de A.V.A.S., s-a reţinut că aceasta administrează acţiunile deţinute de stat

la societăţi comerciale ori, în speţă, statul nu deţine acţiuni la

S.C.„H.”S.A., aceasta fiind privatizată integral.

Conform art.29 şi urm. din Legea nr.10/2001 pentru

imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate,

altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 şi 2, persoanele îndreptăţite au

dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de

stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.

În acest sens, notificarea se comunică instituţiei publice

implicate în privatizare pentru acordarea de despăgubiri în condiţiile legii

speciale, privind regimul de stabilire şi plată despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Faţă de dispoziţiile acestor texte de lege, reclamanţii aveau

posibilitatea să notifice A.V.A.S. în vederea acordării de măsuri

reparatorii, lucru pe care nu l-au făcut însă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal,

reclamanţii P.A., P.A., A.E., I.V.M.A., P.E., P.G., P.G.E., G.A.G., P.F.,

R.C., P.P., M.A.M., S.I., G.R. şi P.E.V., susţinând că in mod nelegal 

instanţa de fond a respins acţiunea, admiţând excepţia lipsei procesuale

pasive a pârâtei S.C.„H.”S.A. şi a chematei în garanţie A.V.A.S, deşi

pârâtele trebuiau să fie obligate să  soluţioneze  notificarea.

Se susţine că potrivit art.29 şi urm. din Legea nr.10/2001

pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi privatizate,

altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 şi 2, persoanele îndreptăţite au

dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale, privind regimul de

stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate” şi de

asemenea, „în situaţia imobilelor prevăzute la alin.1 şi 2, măsurile

reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care

efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art.26 alin.1

fiind aplicabile în mod corespunzător”.

Mai mult decât atât, potrivit art.29 pct.2 din H.G.

nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul  juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, se

observă cu certitudine că „pentru situaţiile prevăzute la alin.1 şi 2 ale

art.29 din lege, entitatea investită cu soluţionarea notificării (entitatea care

a făcut privatizarea) va emite o decizie prin care va propune acordarea de

despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (Titlul VII

din Legea nr.247/2005, cu modificările şi completările ulterioare). Pentru

soluţionarea corectă a notificării şi aprecierea îndeplinirii obligaţiei legale

de a face (de a emite actul respectiv) se vor avea în vedere prevederile

art.23 şi 25 din prezentele norme metodologice”.

Întrucât, în speţă, instituţia care a făcut privatizarea a fost

F.P.S., cât şi F.P.P., în prezent A.V.A.S., se consideră că este admisibilă

cererea apelantei de chemare în garanţie a A.V.A.S. Bucureşti, în cazul în

care societatea-apelantă ar fi obligată la despăgubiri.

Mai mult decât atât, din actele aflate la dosar rezultă că

A.V.A.S. Bucureşti este de acord, conform legii, să-i despăgubească pe

reclamanţii-apelanţi, în cazul în care aceştia îndeplinesc condiţiile cu

privire la respectivele despăgubiri.

Se solicită admiterea apelului şi obligarea intimaţilor la plata

cheltuielilor  de judecată.

Apelul este fondat.

Regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementat prin Legea

nr.10/2001.

Art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001 consacră principiul

restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat şi numai în cazul

în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.

Articolul 2 al actului normativ în discuţie stabileşte domeniul

de aplicare al legii, printre ipotezele avute în vedere regăsindu-se la lit. h)

şi imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art.

6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul

juridic al acesteia.

Potrivit Constituţiei României, hotărârile guvernului se emit

pentru organizarea executării legilor, iar potrivit art.4 alin.3 din Legea

nr.24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor se

emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Prin urmare, dispoziţiile constituţionale, care stabilesc o

anumită ierarhie a actelor normative şi o limită determinată a

conţinutului reglementărilor, preluate de legea cadru privind tehnica

legislativă, interzic modificări sau completări ale dispoziţiilor unei legi

printr-un act normativ de rang inferior.

În condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, textul din Legea

nr.10/2001, definind noţiunea de imobil preluat abuziv, nu face nici o

distincţie cu privire la diferitele categorii de legi ce au putut constitui

temeiul preluării cu titlu al unui imobil, reglementarea de la pct.1.4, lit.B

din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului

nr.498/2003, ce stabileşte caracterul neabuziv al preluării prin

expropriere  în situaţia în care s-au achitat despăgubiri îndestulătoare,

este în mod evident în contradicţie cu dispoziţiile actului normativ de

rang superior pe care trebuie să o aplice.

Conform art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001, text în vigoare

la data formulării notificării de către apelant, imobilele – terenuri şi

construcţii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, şi care sunt

deţinute la data intrării în vigoare de orice altă persoană juridică, în speţă

o societate comercială, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură,

dacă imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.

Imobilul în litigiu se încadrează în ipoteza descrisă de art.2

alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001 pentru că, statul a preluat imobilul fără

titlu valabil, încălcând regimul constituţional al ocrotirii proprietăţii, prin

exproprierea imobilului. De altfel, textul art.2 alin.1 lit.h din lege nu

condiţionează caracterul abuziv al preluării de împrejurarea că statul a

plătit sau nu o sumă de bani în schimbul imobilului şi de valoarea

acesteia, astfel că intră în sfera de aplicare a textului şi imobilele pentru

care s-a plătit o despăgubire rezonabilă.

Conform art.21 alin.(1) din Legea nr.10/2001, societatea

comercială deţinătoare este obligată să restituie în natură imobilul, chiar

dacă bunul este evidenţiat în patrimoniul său, prin privatizare, cu

respectarea dispoziţiilor legale, dacă imobilul a fost preluat de stat fără

titlu valabil.

În speţă, intimata S.C.„H.”S.A. este privatizată, aşa cum

rezultă din anexa la contractul de privatizare nr.266/1995 încheiat cu

F.P.S şi 227/1995, încheiat cu F.P.P. Evidenţierea imobilului în

patrimoniul intimatei nu prezintă însă nici o relevanţă, în cauză, deoarece

una din condiţii, esenţială pentru aplicarea art.27 din Legea nr.10/2001,

care limitează dreptul reclamanţilor-intimaţi la măsuri reparatorii stabilite

prin echivalent, este ca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil,

condiţie ce nu se regăseşte în prezenta cauză

De altfel, în cadrul procesului de privatizare, pârâta a

cumpărat acţiuni, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, şi

nu active, iar privatizarea asupra acţiunilor sau a părţilor sociale

aparţinând statului nu a reprezentat şi o înstrăinare a bunurilor imobile,

aşa încât nu poate invoca protecţia oferită de lege cumpărătorului de

bună credinţă al acestora.

Acesta este şi motivul pentru care, legiuitorul a înţeles să

prevadă în mod expres drepturile cumpărătorilor acţiunilor în situaţia

survenirii actului de restituire a proprietăţilor către fostul lor titular

Faţă de obiectul principal al acţiunii apelantei se constată că

procedura administrativă de restituire în natură a imobilului este cea

prevăzută de art.2o şi urm. din Legea nr.10/2001, republicată şi unitatea

deţinătoare a mobilului este competentă să soluţioneze notificarea

privind restituirea în natură.

Numai în măsura în care există un alt incident din cele

prevăzute de lege şi restituirea în natură nu ar fi posibilă, în sensul legii,

intimata S.C.H. S.A. ar fi obligată să respecte prevederile art.29 şi art.22

din Legea nr.10/2001, republicată şi să trimită notificarea, către A.V.A.S.

pentru acordarea masurilor reparatorii în echivalent/despăgubiri, în

măsura în care aprecia că nu sunt incidente dispoziţiile art.20 (21) din

lege

Astfel, prevederile art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001, conferă

în mod expres instituţiei care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S.

calitatea de parte într-un litigiu de genul celui dedus judecăţii în prezenta

cauză, critica formulată fiind fondată din acest punct de vedere.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate se poate

constata că instanţa a apreciat greşit că intimatele nu au calitate

procesuală pasivă deoarece, în sensul legii, valorificarea drepturilor

contestatorilor începe cu obligaţia intimatelor să respecte disp.art.20 din

lege şi în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, a procedurii

de notificare prevăzută de art.29 şi urm. din Legea nr.10/2001, cu

termenele şi în condiţiile impuse de aceste prevederi legale.

Pentru considerentele mai sus expuse, apelul a fost privit ca

fondat şi a fost admis ca atare în temeiul art.297 alin.1 Cod procedură

civilă, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre

rejudecare aceluiaşi tribunal, care se va pronunţa pe fondul cauzei

aplicând textele legale mai sus menţionate în raport de situaţia de fapt

concretă existentă în cauză.

Faţă de modalitatea soluţionării cauzei de prima instanţă prin

admiterea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a intimatelor,

şi de soluţia pronunţată în apel, cererea formulată de intimata

S.C.„H.”S.A. şi depusă în apel urmează a fi analizată cu ocazia

rejudecării.

Domenii speta

Spete similare