Terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului - obligativitatea efectuării licitaţiei publice în caz de vânzare, concesionare sau închiriere.

Terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului - obligativitatea efectuării licitaţiei publice în caz de vânzare, concesionare sau închiriere.

Prin sentinţa civilă nr. 497/C/31.05.2005 a Tribunalului Braşov - secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Braşov invocată din oficiu şi a respins acţiunea faţă de acesta.

Au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei Asociaţia de Proprietari nr. 173 Braşov.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 173 Braşov, cu privire la anularea parţială a hotărârilor nr. 505/5.10.2004 şi 163/29.03.2004, emise de intimat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, reclamanta are capacitatea de folosinţă şi deci şi calitate activă, având în vedere că în discuţie este interesul proprietarilor asociaţi de a obţine un teren pentru garaje în condiţii cât mai avantajoase.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Braşov, excepţia pe care a admis-o, întrucât elaborarea hotărârilor în cauză este atributul Consiliului Local.

În fond, instanţa a reţinut că prin hotărârea nr. 163 din 29 martie 2004, Consiliul Local al Municipiului Braşov a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Braşov a terenurilor identificate prin CF nr. 26773 de la A + 282 la A + 328, concesionarea prin licitaţie publică pe o perioadă de 49 de ani cu preţul de pornire a licitaţiei de le 3,6 euro/mp/an, pentru construirea de garaje.

Ca urmare a reclamaţiei administrative formulată de reclamantă, preţul de pornire a licitaţiei a fost modificat la 2 euro/mp/an, prin hotărârea nr. 505/25.10.2004.

Cele două hotărâri au fost elaborate în exercitarea atribuţiilor conferite de Consiliul local prin Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi conform dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 219/1998, care atribuie Consiliului local competenţa de a stabili limita maximă a preţului concesiunii, ceea ce în speţă s-a făcut.

Constatând că la elaborarea celor două hotărâri în litigiu au fost respectate dispoziţiile legale, instanţa  a respins acţiunea ca neîntemeiată.

 Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 173 Braşov, iar în dezvoltarea motivelor de recurs s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 304 pct.9 şi 304 pct. 10 Cod procedură civilă. Se arată că, concesionarea prin licitaţie publică a terenurilor în cauză s-a aprobat nelegal, deoarece se impunea a fi concesionat direct către Asociaţia de proprietari şi care la rândul său urma să le atribuie membrilor din asociaţie.

Se mai arată că instanţa nu s-a pronunţat în privinţa cererii reclamantei de concesionare directă a terenurilor în cauză, deşi aceasta a efectuat anterior demersuri în vederea obţinerii certificatului de urbanism şi a documentaţiei P.U.D. aprobată prin H.C.L. nr. 76/2003, ceea ce atragea concesionarea directă sau cu preselecţie, în aplicarea art. 12 din Legea nr. 50/1991. Preţul de pornire trebuia să fie cel stabilit prin expertiza tehnică ce a stat la baza Hotărârii nr. 76/2002 P.U.D.

Recursul s-a constatat a fi nefondat.

Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 modificat şi completat, terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ - teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit legii.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, reclamanta nu poate pretinde ca terenul să-i fie atribuit în mod direct, atâta timp cât, prin dispoziţie imperativă a legii licitaţia este obligatorie.

Faptul că reclamanta a întocmit o documentaţie P.U.D. şi a obţinut certificat de urbanism nu incumbă în sarcina pârâtului nici o obligaţie, concesionarea neputându-se realiza decât cu respectarea dispoziţiilor legale.

Se mai poate constata că, lucrările pe care urmăreşte reclamanta să le efectueze pe acest teren, respectiv, garaje, nu se încadrează în categoria excepţiilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 50/1991, astfel că şi sub acest aspect pârâtului nu i se poate reţine încălcarea vreunei prevederi legale.

Conform art.10 alin. 3 din Legea50/1991 modificată şi completată, concesionarea se face pe bază de oferte prezentate de către solicitanţi cu respectarea prevederilor legale, urmărindu-se valorificarea superioară a potenţialului terenului, astfel că reclamanta nu poate solicita efectuarea unei preselecţii sau stabilirea unor criterii stricte privind participanţii, ca atare pretenţia acesteia privind anularea caietului de sarcini este neîntemeiată şi nefondată. De asemenea este nefondată şi neîntemeiată susţinerea reclamantei referitoare la preţul de pornire a licitaţiei, deoarece aşa cum prevăd dispoziţiile legale mai sus arătate, prin concesionare trebuie să se urmărească valorificarea superioară a potenţialului terenului, iar conform art. 14 din Legea nr. 219/1998, pârâtul are competenţă de a stabili limita minimă a preţului concesiunii.

Faţă de aceste considerente, curtea a respins recursul reclamantei, nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare