Calificare contract vc intretinere

Data publicare portal: 25.05.2022

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. a admis în parte cererea formulată de reclamant N.D.M(Cnp ....), cu domiciliul ...., judeţul ...., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la ...., judeţul ...., în contradictoriu cu intervenientul D.A.(Cnp ....), cu domiciliul ...., judeţul .... şi pârâta X, cu sediul ...., înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. ...., CUI ...., ca întemeiată.

Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ....la data de .... sub nr. .... reclamantul N.D.M. în contradictoriu cu pârâta X şi intervenientul forţat D.A.a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 150.000 lei reprezentând daune morale pentru suferinţa fizica şi psihica ca urmare a accidentului de circulaţie provocat de intervenient si al cărui victima a fost.

În motivarea cererii reclamantul a arătat ca în data de ...., în jurul orelor ....numitul D.A. a condus autoturismul marca .... cu nr de înmatriculare ...., pe DN .., iar la km 36, în afara localităţii ........, din direcţia .... către ....a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare a autoturismului într-o curba deosebit de periculoasa în pantă, a părăsit sensul său de deplasare şi a intrat în coliziune cu autoutilitara marca .... condusa regulamentar de către numitul L.S. În urma impactului a rezultat avarierea autovehiculelor si vătămarea corporala a celor doi pasageri din auto ...., numitii N.D.M. şi T.M..

După producerea accidentului, a fost transportat la Spitalul ...., ocazie cu care s-a constatat faptul că a avut următorul diagnostic la externare: hemoperitoneu prin ruptura splenica, contuzie gastrica, contuzie renala, hemoragii subarahnoidiene, contuzii pulmonare, fractura arc costal, fractura arcada zigomatica, fractura sinus maxilar, fractura orbita, anemie posthemoragica.

În urma acestui eveniment rutier i-a fost extirpată splina, în urma acestei intervenţii a rămas cu o infirmitate pentru tot restul vieţii.

Pentru vindecarea leziunilor traumatice a necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, astfel cum reiese din Certificatul medico-legal nr .... întocmit de SJML ..... A fost deschis dosarul de urmărire penala înregistrat pe rolul Parchetului de pe langa Judecătoria ....sub nr. ...., iar prin Ordonanţa Procurorului din ....s-a dispus în temeiul art. 315 alin.l lit b CPP clasarea cauzei penale sub aspectul săvârșirii infracţiunii de vătămare corporală din culpa prev. şi ped. de art. 196 CP.

Ulterior producerii accidentului rutier a fost nevoit să se prezinte la diferite unităţi spitaliceşti unde a fost supus mai multor investigaţii medicale şi a beneficiat de tratament medical destul de costisitor, fapt pentru care a fost nevoit să suporte, pe lângă tratamentul medical si multe costuri accesorii: transport periodic, hrana, medicamente. Totodata, din cauza durerilor şi leziunilor de la nivelul capului, membrelor inferioare şi a stomacului, a efectuat deplasări la instituţiile medicale pentru investigaţii, controale, intervenţii medicale, având nevoie de medicamente si dispozitive medicale.

In cauza de faţă consideră ca sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale, cu particularitatea ca cel care va răspunde pentru prejudiciul cauzat victimei unui accident rutier este asigurătorul persoanei responsabile de producerea evenimentului delictual.

Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementată în art. 1349 alin. (l)-(2) şi art. 1357-1371 NCC. De asemenea, sunt incidente şi dispoziţiile art. 1381-1395 noul Cod Civil, care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condiţiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile şi ipotezele sale. De altfel, aceste texte legale instituie, în acelaşi timp şi implicit, principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă umană ilicită. In acest sens, este suficient să reţinem că art. 1357 noul Cod Civil dispune: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă". De asemenea, art. 1349 alin. (l)-(2) prevede în sinteză că cel care, având discernământ, încalcă îndatorirea de a respecta legea sau obiceiul locului şi de a nu aduce atingere prin conduita sa drepturilor şi intereselor legitime ale altor persoane răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Condiţiile răspunderii. Fapta ilicită, vinovăţia autorului faptei ilicite, prejudiciu si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

În contextul producerii unui accident auto, răspunderea făptuitorului pentru prejudiciul produs rezultă sine die din conţinutul art. 19 şi următoarele C. proc. pen., coroborat cu dispoziţiile art. 1349 , respectiv art. 1357 şi următoarele din codul civil, reprezentând, de fapt, o formă concretă a răspunderii pentru fapta proprie, cu unele particularităţi caracteristice izvorâte din aceea că în ceea ce priveşte automobilul implicat în accident există o poliţă de asigurare civilă obligatorie.

Din această perspectivă, angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate în urma producerii unor accidente rutiere soldate cu decesul sau cu vătămarea corporală a victimei se circumscrie, pe lângă normelor generale de drept civil şi penal, şi legislaţiei specifice din materia asigurărilor, reprezentată de Legea nr. 132/2017 şi Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011.

Actele normative sus-amintite instituie posibilitatea acoperirii prejudiciului prilejuit de producerea unui accident auto de către asigurător, în situaţia existenţei unei poliţe de asigurare valabilă privitoare la automobilul implicat în accident.

Legea nr.32/2017 condiţionează acordarea de despăgubiri de către asigurător de existenţa unui contract de asigurare şi stabileşte expres că despăgubirile acordate de asigurător cuprind „sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată, despăgubiri care se vor acorda atât în caz de vătămare corporală cât şi de deces.

Reţinând conţinutul art.26 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, constatăm că despăgubirile care pot fi acordate vizează atât pierderile cu caracter patrimonial cât şi pierderile cu caracter nepatrimonial (prejudiciul moral). Cât priveşte limita maximă a sumei care poate fi acordată, aceasta va fi menţionată în conţinutul poliţei de asigurare, Ordinul nr. 14/2011 reglementând un plafon maxim general de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, pentru unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate.

În situaţia în care valoarea prejudiciului depăşeşte plafonul maxim specificat în poliţa de asigurare, diferenţa până la concurenţa valorii pierderii suferite va fi suportată de către autorul accidentului.

Totodată, cazurile care exonerează de răspundere civila asigurătorul sunt regăsite la art. 27 din Ordinul nr. 14/2011 şi vizează forţa majoră, culpa exclusivă a persoanei prejudiciate, culpa exclusivă a unei terţe persoane şi, bineînţeles, situaţia în care la data producerii accidentului nu exista încheiată o poliţă de asigurare valabilă, cazuri care nu sunt insa incidente in cauza dedusa judecăţii.

In ceea ce priveşte prejudiciul si vinovăţia:

Prejudiciul este reprezentat de vătămările aduse integrităţii corporale, suferinţele psihice încercate ca urmare a vătămării corporale si cheltuielile efectuate pentru restabilirea stării de sănătate.

Prejudiciul este cert şi nu a fost reparat de persoana responsabila de producerea accidentului sau de către alte persoane, nefiind nicio fapta a vreunei persoane care sa ateste achitarea unor sume de bani cu acest titlu.

Între fapta si prejudiciu exista raport de cauzalitate deoarece, în lipsa acţiunii numitului D.A., vătămările integrităţii corporale, suferinţele de ordin moral si cheltuielile sus-mentionate nu s-ar fi produs. Liantul cauzal rezulta din împrejurarea ca autoturismul condus de intervenientul forţat a fost implicat in accidentul rutier din ...., coroborata cu concluziile certificatului medico-legal în sensul ca leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu si de corpuri contondente posibil in condiţiile unui accident rutier.

Referitor la vinovăţia persoanei responsabile de cauzarea prejudiciului, trebuie reţinut ca în materie de răspundere civilă delictuală autorul prejudiciului răspunde şi pentru culpa cea mai uşoara. Vinovăţia forma culpei cu prevedere în sensul art. 16 alin. (3) teza întâi C.civ, rezultând din atitudinea psihica de prevedere, dar neacceptare a rezultatului faptei sale, socotind fara temei ca nu se va produce.

În acest context, rezulta din dosarul de urmărire penala ca in persoana numitului D.A. sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel incat sunt indeplinite si condiţiile atragerii răspunderii asigurătorului in temeiul dispoziţiilor legale sus-mentionate. Singura clarificare care mai trebuie realizata in fata instanţei civile ar rămâne cuantificarea prejudiciului.

În ce priveşte daunele morale solicitate, consider ca trebuie avute in vedere si dispoziţiile art.26 din Constituţie referitoare la respectarea si ocrotirea vieţii intime, familiale si private de către autorităţi precum şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la ocrotirea aceloraşi valori, prejudiciul moral reprezentând consecinţele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor respective , in cauza de faţă fiind vorba de un prejudiciu moral ce constă în suferinţa fizică si psihica ce mi-a fost cauzata in urma accidentului din .....

În doctrină, s-a statuat că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor ce definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, la sănătatea şi integritatea sa corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare şi că, deşi este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate , măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectata viaţa familială, profesională şi socială.

Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca asigurătorul recunoaşte culpa exclusiva în producerea accidentului a asiguratului sau intervenientul fortat, precum si obligaţia de despăgubire ce ii revine in calitate de asigurător in cauza.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Lg.132/2017.

În susţinerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri (f.11-27) și împuternicire avocaţială (f.28).

Prin încheierea nr. .... i s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de către petent, dispunându-se eşalonarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4105 lei, în 12 rate lunare, egale în cuantum de 342,083 lei lunar ce vor fi plătite între 25-30 ale fiecărei luni, începând cu .....

La data de ....pârâta X a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat în principal în temeiul art. 197 C.p.c. anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată prin admiterea excepţiei lipsei timbrajului; respingerea ca nedovedite a pretenţiilor reclamantului N.D.M. reprezentând daune morale așa cum au fost precizate prin cererea de chemare în judecată, respectiv 150.000 lei.

În subsidiar pârâta a solicitat admiterea în parte a acţiunii introductive, acţiunea fiind întemeiată în parte; admiterea în parte a cererii reclamantului N.D.M.de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin.2 Cp.c.

Având în vedere susţinerile reclamantului N.D.M. formulate prin cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că prezenta cauză civilă rezultă dintr-o cauză penală deja soluţionată prin emiterea Ordonanţei de clasare din ....dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria ....în dosarul penal nr....., cât şi faptul că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N.D.M. este o cerere în pretenţii prin care se solicită un drept, respectiv dreptul dc a-i fi reparat prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a intervenientului forţat D.A., drept care se fundamentează pe principiul răspunderii civile delictuale, pârâta a solicitat instanţei de judecată să constate că admiterea unei astfel de acţiuni ar însemna să se încalce dispoziţiile legale prevăzute de art.159 (2) cod penal coroborat cu art.22 cod de procedură penală.

Lipsa plângerii prealabile care constituie o consecinţă a manifestării de voinţă a numitului N.D.M. evident intervenită ca o urmare a împăcării părţilor implicate, înlătură atât răspunderea penală, cât si cea civilă.

Art.159 (2) Cod Penal: împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

Art.22 (3) Cod Procedură Penală ; Partea civila nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.

Pârâta a solicitat instanţei de judecată să constate că aşa cum rezultă din Ordonanţa de clasare emisă la data de ....de Parchetul de pe lângă Judecătoria ....în dosarul penal nr....., cât şi din Referatul cu propunere de clasare a I.P.J. ....-Serviciul Rutier din ...., partea vătămată N.D.M., reclamantul din cauza civilă, pentru a uşura situaţia penală a numitului D.A., pentru ca acesta să nu fie tras la răspundere penală, respectiv trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, nu a formulat plângerea prealabilă, intervenind astfel o situaţie de împăcare a părţilor.

Manifestarea de voinţă a numitului N.D.M. în sensul neformulării plângerii prealabile împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului de circulaţie D.A.înlătură implicit şi răspunderea civilă, nu doar pe cea penală.

Consecinţele declaraţiei numitului N.D.M., respectiv a precizării că nu formulează plângere prealabilă împotriva numitului D.A. au un caracter loial în  sensul că privesc atât latura penală, cât si latura civilă a procesului penal, întrucât nu se poate nune capăt conflictului dc drept penal câtă vreme partea vătămată menţine pretenţii dc natură civilă ce decurg din săvârşirea infracţiunii.

Având în vedere că poziţia procesuală a numitului N.D.M. prin faptul că nu doreşte să formuleze plângere prealabilă si nici nu a depus acte dc constatare mcdico-legală, implică în acelaşi timp şi faptul că numai are nicio pretenţie materială, penală sau civilă, fiind înlăturată răspunderea penală cât şi cea civilă a numitului D.A., astfel că numitul N.D.M. nu mai poate avea pretenţii la despăgubiri civile, iar societatea de asigurare, pârâta din cauză se subrogă în obligaţiile asiguratului său.

Pe cale de consecinţă, cum răspunderea civilă a autorului nemijlocit al accidentului de circulaţie din data de ...., respectiv a intervenientului forţat D.A. nu mai poate fi antrenată, nici răspunderea pentru repararea prejudiciului întemeiată pentru contractul de asigurare RCA încheiat cu acesta de pârâta X nu mai poate subzista.

Având în vedere faptul că renunţarea la acest drept (ca urmare a neformulării plângerii prealabile ca o consecinţă directă a împăcării părţilor) este definitivă, aceasta stinge si raportul civil obligaţional dintre persoana prejudiciată în calitate dc creditor si terţul, autor al prejudiciului. în calitate dc debitor al obligaţiei de despăgubire.

Analizând toate aceste aspecte si având în vedere că această situaţie face inutilă în tot administrarea de probe ori de cercetarea în fond a cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantul N.D.M. ca neîntemaiată.

Netemeinicia parţială a acţiunii introductive

Prin acţiunea introductivă, reclamantul N.D.M. a solicitat instanţei dc judecata admiterea despăgubirilor civile, respectiv prejudiciul moral în cuantum de 150.000 lei.

Pârâta consideră că dintre cele patru condiţii necesare pentru stabilirea răspunderii civile delictuale, asupra a doua dintre ele, şi anume întinderea prejudiciului si vinovăţia persoanei, se impun anumite precizări.

Potrivit art.1357 alin.1 Cod Civil, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să-l repare".

Astfel, pârâta a precizat că pentru a răspunde în calitate de asigurător, este necesar ca persoana care a condus autoturismul asigurat la aceasta, în speţă intervenientul forţat D.A. să fi fost vinovat şi, mai exact, vinovăţia acesteia să fie dovedită fără dubiu.

Pe cale de consecinţă, vinovăţia acestuia să rezulte dintr-o probă solidă sau dintr-un cumul de probe administrate în acest sens.

Astfel, câtă vreme vinovăţia nu este dovedită pe deplin, nici răspunderea sa nu  poate fi angajată în cauză.

În acest sens a apreciat că vinovăţia si gradul de culpabilitate nu pot fi apreciate ca fiind dovedite într-un mod indubitabil, atâta timp cât în cauză nu a mai fost administrată o probă ştiinţifică, respectiv proba cu expertiza tehnică-auto.

Mai mult decât atât instanţa civilă nu ar putea fi legată, nici chiar de o hotărârea definitivă pronunţată de o instanţa penală într-o asemenea situaţie dacă ar fi cazul, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

În speţă, consideră că toate elementele componente ale răspunderii civile delictuale trebuie verificate de către instanţa civilă, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza în care nu se poate stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă, culpa exclusivă a conducătorului autoturismului asigurat la aceasta.

Ori, potrivit dispoziţiilor art.1371 Cod Civil, cel chemat a răspunde o va face proporţional cu partea sa de vină „In cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat. în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o."

În mod temeinic şi legal, exercitându-şi rolul activ, instanţa de judecată trebuie să analizeze actele administrate în dosarul de urmărire penală nr..... al Parchetului de pe lângă Judecătoria ...., din care rezultă împrejurările în care a avut loc accidentul de circulaţie, urmând ulterior să stabilească dacă reclamantul N.D.M. în calitate de pasager în autoturismul implicat în accidentul de circulaţie produs la data dc ...., participant activ la traficul rutier a încălcat normele legale în vigoare, prevăzute de O.U.G. nr.195/2002 Rep.

În aceeaşi ordine de idei, obligaţia folosirii centurii de siguranţă este o prevedere legală imperativă, a cărei respectare se impune obligatoriu, fără a fi permisă nicio derogare, sub ameninţarea sancţiunii.

S-a dovedit ştiinţific faptul că neutilizarea centurilor de siguranţă este a doua cauză de deces în accidentele rutiere, după viteza excesivă şi înaintea consumului de alcool. In cazul unui accident produs chiar la o viteza mica (50 km/h) persoanele care nu poartă centura pot fi aruncate afară, prin geamuri, cu o forţă de 30 de ori mai mare decât greutatea proprie. La asta se adaugă traumatismele care pot fi suferite în interiorul maşinii: strivirea toracelui şi ruperea coaste/or, ruperea splinei, lovirea cu capul de plafonieră sau de stâlpii laterali, lovirea corp la corp între ocupanţii maşinii, torsionarea şi fracturarea diferitelor segmente osoase, etc...

Centura, împreună cu tetierele, sunt menite ca, în cazul unei coliziuni frontale, laterale, din spate sau a unei răsturnări, să asigure o poziţie fixă între scaune, a conducătorului auto şi a ocupanţilor, astfel că leziunile produse, în special la nivelul capului şi coloanei vertebrale, să fie evitate.

Statisticile arată că, într-un accident grav, majoritatea victimelor care nu au avut centura de siguranţă, nu au supravieţuit, iar celelalte nu au scăpat fără traumatisme care să le marcheze existenţa.

În concluzie, vinovăţia în producerea evenimentului rutier nu intră în contradicţie cu verificarea participării reclamantului - părţii vătămate la producerea sau mărirea propriului prejudiciu.

Pe cale de consecinţă, se impune să se constate şi să se evalueze contribuţia efectivă a părţilor la producerea rezultatului accidentului rutier în condiţiile relevate în speţă starea de pericol pentru siguranţa circulaţiei publice fiind posibil creată şi materializată prin acţiunea culpabilă a numitului D.A., peste care există posibilitatea să se fi suprapus conduita culpabilă a victimei/reclamantului N.D.M. care raportat la tabloul lezional descris în Certificatul Medico-Legal nr. ....emis la data de .... de S.M.L. .... nu şi-a cuplat centura de siguranţă, contribuind astfel la producerea unui rezultat mult mai grav decât cel care s-ar fi produs dacă ar fi folosit în mod corespunzător elementele de siguranţă cu care era prevăzut autovehiculul.

În raport de daunele morale solicitate pârâta a făcut următoarele precizări:

In primul rând, înainte de orice aspect juridic, a precizat instanţei de judecată că empatizează cu suferinţele fizice încercate de către reclamantul ...., generate de accidentul din data de .... şi este de înţeles că vătămarea fizică radiază şi asupra psihicului şi stării emoţionale ale unei persoane.

In termeni juridici, ne situăm în sfera prejudiciului nepatrimonial şi pe cale de consecinţă, se pune problema daunelor morale.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori graniţa dintre patrimonial şi nepatrimonial este greu de perceput conducând adesea la o hotărâre arbitrară cauzată de reprezentarea subiectivă şi exagerată pe care cel vătămat o are asupra pagubei.

In ceea ce priveşte calitatea vieţii depreciată în urma accidentului de circulaţie, precum şi a repercusiunilor negative resimţite si în prezent de reclamantul ...., acestea sunt clemente care trebuie avute în vedere, însă nu trebuie supraevaluate.

Suma de bani pretinsă, respectiv 150.000 lei reprezentând prejudiciu moral ca urmare a traumei fizice şi psihice suferite pentru 45-50 de zile de îngrijiri medicale, având în vedere împrejurările producerii accidentului de circulaţie, nu au corespondent în realitate şi trădează mai curând, intenţia reclamantului N.D.M. de a specula şi a profita material de aceasta situaţie delicată, de schimbare a situaţiei financiare, de obţinere facilă a unor venituri nejustificate, indiferent de împrejurările şi circumstanţele producerii accidentului de circulaţie.

În termeni reali, situaţia de fapt expusă, dar şi situaţia economică din România raportată la nivelul de trai din ţară, contrazic această cerere de acordare a daunelor morale la un asemenea nivel, precum şi scopul acordării daunelor morale.

Suma de bani pretinsă ca şi despăgubire morală, 150.000 lei nu are corespondent în realitate şi trădează mai curând intenţia de a denatura sensul juridic al acordării daunelor morale în asemenea situaţii.

Faptul că despăgubirile morale urmează să fie achitate de către pârâtă X - asigurătorul RCA al persoanei vinovate dc producerea accidentului de circulaţie din ...., în baza unui contract de asigurare nu poate constitui un motiv dc amplificare a nivelului acestui tip dc despăgubiri.

O astfel de abordare creează grave inechităţi şi discrepanţe între diversele categorii de persoane prejudiciate, deşi nu se poate considera că suferinţa pricinuită este mai mică în cazul

infracţiunilor, mai ales a celor săvârşite cu intenţie, pentru că nu ar exista un asigurător care să preia plata despăgubirilor morale.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs părţii vătămate/reclamantului în cauza de faţă, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celor îndreptăţiţi să pretindă şi să primească daune morale.

Printr-o astfel de solicitare la un asemenea nivel al cuantumului daunelor morale, respectiv 150.000 lei, putem spune că avem de a face cu o certă discriminare neiuslificală a multitudinii dc persoane vătămate în accidente rutiere, ca să nu mai vorbim de cei vătămaţi din infracţiuni săvârşite cu intenţie, unde despăgubirile care sc acordă sunt net inferioare, nefiind posibilă obţinerea acestora dc la un asigurător.

Potrivit Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, în considerentele hotărârilor judecătoreşti sunt reţinute, în principal, concluziile raportului de expertiză medico-legală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale şi, după caz, existenţa unei infirmităţi, pierderea unui organ sau a unei funcţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile: Normei nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, art. 1357, art.1387. alin.l si 2, art.1388 alin.l si art.1393 alin.l Cod Civil, Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule si tramvaie., precum si orice alte dispoziţii legale indicate în mod expres, precum si orice alte dispoziţii legate indicate în mod expres.

La data de .... intervenientul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea acţiunii în masura în care este dovedită.

In fapt, în data de ....,in jurul orelor 21:30, în timp ce conducea autoturismul marca ....cu nr de înmatriculare ...., pe DN ...., din direcţia .... către ...., într-o curba periculoasa a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare, a părăsit sensul său de deplasare si a intrat in coliziune cu autoutilitara marca .... condusa regulamentar din sens opus de către numitul L.S.

Intervenientul a precizat faptul ca pe faza de urmărire penala şi-a recunoscut în totalitate vina în producerea evenimentului si nu a intervenit împăcarea, reclamantul N.D.M. spunandu-i ca nu o sa formuleze plângere penala deoarece nici nu a vrut sa se întâmple incidentul sus menţionat dar o sa formuleze o acţiune civila deoarece are grave probleme de sănătate, acestuia fiindu-i extirpata splina.

Din întâmpinarea depusa de parata reiese faptul ca reclamantul are o culpa în producerea accidentului. Acest aspect nu reflecta realitatea. Atât intervenientul cat si cei doi pasageri care se aflau in autoturismul său au purtat centura de siguranţa, aceasta centura salvându-le viața si consideră ca este singurul vinovat de producerea accidentului de circulaţie deoarece nu a adaptat viteza la condiţiile de drum.

Intervenitul a arătat că îi pare rău pentru ce a făcut şi îşi asumă întreaga vina în producerea evenimentului rutier.

Instanţa în temeiul art.255 C.pr.civ. rap.la art.258 C.pr.civ. a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială, iar pentru pârâtă și intervenientul forţat proba cu înscrisuri, ca fiind pertinete, concludente și utile cauzei.

La termenul din data de ...., instanţa a procedat la audierea martorului L.M.C., propus de reclamant.

Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa va reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul N.D.M. a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale suferite în urma accidentului rutier produs la data de ...., în jurul orelor ....în timp ce avea calitate de pasager în autoturismul marca ....cu nr de înmatriculare ...., condus de către numitul D.A., pe DN .., la km 36, în afara localităţii ........, din direcţia .... către .....

Conform, art.1349 alin.1 C.civ., „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”

Totodată,  din economia dispoziţiilor art.1357 C. civ. reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Mai mult, în art.252 C.civ. se stipulează că „orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea  [...]”.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii, şi anume: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu material sau moral, existenţa vinovăţiei.

Instanţa va analiza susţinerile pârâtei, privind pe de o parte împrejurarea că persoana vătămată (reclamantul din prezenta cauză) nu a formulat plângere prealabilă, iar pe de altă parte, că persoana vătămată a declarat în faţa organelor de cercetare penală că „ nu am pretenţii de natură penală sau materială de la conducătorul auto,  vinovat de accidentul rutier și nu depună plângere penală împotriva acestuia”.

Instanţa apreciază că împrejurările de mai sus, nu închid calea unei  cţiuni civile prin intermediul căreia victima să pretindă despăgubiri pentru vătămările produse prin accidentul rutier de la asigurator, câtă vreme din declaraţia persoanei vătămate rezultă că aceasta a optat să nu solicite pretenţii de la cel vinovat de producerea accidentului, nefiind vorba de un act de desipoziţie pur abdicativ  ci cu rezervarea dreptului la acţiunea în despăgubiri faţă de asigurator.

În acest sens, efectele renunţării părţi de a formula pretenţii de la intervenientul forţat nu se pot extinde și asupra pârâtei în calitatea sa de asigurator.

Din înscrisurile de la dosarul penal nr. ...., instanţa reţine existenţa faptei ilicite, în sensul că la data de ...., în jurul orelor ....numitul D.A. în timp ce conducea autoturismul marca ....cu nr. de înmatriculare ...., pe DN ..., la km 36, în afara localităţii ........, din direcţia .... către ...., a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare a autoturismului într-o curba deosebit de periculoasa în pantă şi a intrat în coliziune cu autoutilitara marca .... condusa regulamentar de către numitul L.S.

Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul negativ suferit de o anumita persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană, iar pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie sa aibă un caracter cert atât în privinţa existentei, cât şi a posibilităţilor de evaluare.

Dovada existentei prejudiciului si a întinderii acestuia revine, în temeiul dispoziţiilor art.249 C.pr.civ., victimei faptei ilicite, care are calitatea de persoana care face o afirmaţie în faţa judecătorului, în accepţiunea acestui text de lege.

Prin art. 26 alin.1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule s-a prevăzut că: Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: „a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial [...]”; 2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului: (2) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA [...]”.

Referitor la solicitarea având ca obiect daunele morale, instanţa observă şi subliniază că nu există criterii legale de cuantificare a acestor daune, care au un statut diferit de cel al prejudiciului patrimonial, susceptibil de evaluare exactă. Este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, prejudiciul moral nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare.

Aşa fiind, fără a face abuz de aplicare a unor reguli rigide ori arbitrare, instanţa are îndatorirea de a asigura reparaţia bazată pe un raport echitabil între fapta inculpaţilor şi prejudiciul suferit în plan psihic de către partea civilă.

Astfel, prejudiciul moral, nu poate fi dovedit cu probe certe, existând doar criterii generale lăsate la aprecierea judecătorului care va stabili cuantumul bănesc al prejudiciului suferit, întrucât, spre deosebire de prejudiciu material, la care acesta trebuie să fie cert, atât ca existenţă cât şi ca întindere, în cazul daunelor morale, certitudinea poate purta doar asupra existenţei prejudiciului nu şi la întinderea acestuia (posibilitatea de a fi evaluat).

În aceste condiţii, instanţa reţine că la stabilirea cuantumului daunelor morale, ce constă generic în atingerea adusă valorilor ce definesc personalitatea umană, se au în vedere consecinţele negative suferite pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute.

De asemenea, instanţa mai reţine că în acelaşi timp, cel care pretinde daune morale trebuie să producă un minim de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituţie, i-au fost afectate prin fapta ilicită a făptuitorului.

Instanţa va avea în vedere totodată, Recomandările Consiliului Europei (Londra 1969), care subliniază că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut ca fiind aplicabil în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a acorda o compensare victimei; pe lângă daunele materiale suferite de persoana vătămată, au existat şi prejudicii morale care decurg din traumele fizice suferite, sechelele posttraumatice, toate afectând posibilitatea persoanei vătămate de a participa la viaţa socială şi de familie, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a făptuitorului.

În aceste condiţii, se vor avea în vedere suferinţele fizice intense provocate persoanei vătămate de leziunile produse în urma accidentului rutier, leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului certificatului medico-legal nr. ....întocmit de SJML .... (f.22).

Martorul L.M.C. a declarat faptul că reclamantul a suferit un accident, în urma căruia și-a extirpat splina, a acuzat dureri de coaste și de cap. Martorul a mai învederat că reclamantul s-a întors la locul sîu de muncă unde deţine postul de tractorist, după 2-3 luni . De asemenea, treburile gosopodăreşti, are parte le fac părinţi, întrucât reclamantul nu mai are capacitate deplină de muncă.

Instanţa reţine din înscrisurile depus de către reclamant coroborate cu dosarul penal nr. ...., că între fapta ilicită şi prejudiciul produs există un raport de cauzalitate în sensul ca aceasta faptă a provocat prejudiciul respectiv.

Potrivit, art. 1357 alin.2 C.civ. „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Vinovăţia constă în atitudinea subiectiva a celui ce a săvârşit fapta ilicită, faţă de aceasta faptă, exprimată în imputabilitatea acelei fapte, vinovăţie ce poate fi reţinută în prezenta cauză, conform înscrisurilor din dosarul penal: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto și declaraţiile martorilor, respectiv prin neadaptarea vitezei într-o curbă deosebit de periculoasă  s-a pierdut controlul direcţiei  de deplasare, pătrunzându-se și pe sensul opus de mers unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca ...., cu nr. de înmatriculare .....

Faţă de cele expuse, instanţa apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, sub aspectul daunelor morale.

În ceea ce priveşte însă cuantumul daunelor morale solicitate, instanţa apreciază că acesta se impune a fi cenzurat, pentru a evita o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile, raportându-se atât la situaţia particulară a părţilor din prezenta cauză, cât şi la certificatul medico-legal nr ....întocmit de SJML .... din care rezultă că reclamantul a suferit o ruptură de splină, fracturi, contuzii pulmonare şi faptul că la ultimul conrtol din data de ...., evoluţia a fost bună, cu maeliorări sub tratament conservator a leziunilor.

Astfel, un cuantum de 50.000 lei reprezentând daune morale este mai mult decât suficient, şi pe cale de consecinţă instanţa va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

Având în vedere argumentele de drept și de fapt expuse instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamant ca întemeiată.

Va dispune obligarea pârâtei către reclamant la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

Va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare