Faliment - angajare răspundere administrator

Dosar nr. 2866/83/2007

SENTINŢA CIVILĂ NR. 305/F/1 octombrie 2008

Domeniu asociat: faliment; angajare răspundere administrator

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „la

cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate

dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de

insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul

societăţii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea

de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al

unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod

vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile

sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in

mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in

scopul întârzierii încetării de plăţi;

g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu

preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.

În speţă, faptele pârâtului de a ascunde bunurile societăţii şi de a nu ţine

contabilitatea în condiţiile prevăzute de lege se încadrează în categoria faptelor ilicite

prevăzute de lit. a), d) şi e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat şi

constituie totodată  o încălcare a dispoziţiilor exprese ale art. 72,73,74 din Legea nr.

31/1990 privind obligaţia administratorilor de a ţine toate registrele şi evidenţele

prevăzute de lege, cu consecinţa angajării răspunderii patrimoniale a acestuia în

condiţiile textului de lega amintit.

Prin cererea înregistrată la instanţă sub dosar nr. de mai sus, lichidatorul

judiciar al SC „AXSYS” SRL – COMCAS LJ 2000 SPRL a solicitat judecătorului

sindic ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să oblige pe pârâtul LO

administrator al debitoarei să suporte  pasivul debitoarei, în cuantum de 7695  lei.

În motivarea cererii lichidatorul judiciar  arată că după deschiderea procedurii

insolvenţei, l-a notificat pe pârât – în calitatea sa de fost administrator, potrivit

informaţiilor primite de la ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare, să predea actele şi

informaţiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu art.

35 din Lege. Până în prezent nu a intrat în posesia acestora,  însă M.E.F. – D.G.F.P.

a Judeţului Satu Mare, a comunicat ultimul bilanţ depus de societate la data  de

30.06.2003.

Din analiza acestuia, rezultă următoarea situaţie: capital social vărsat – 935

lei, rezerve – 188,4 lei, datorii ce trebuiau plătite în termen de 1 an – 9.459,1 lei,

disponibil în casă şi în bănci – 278,3 lei, pierderi neacoperite din anii anteriori –

5.748,1 lei, precum şi creanţe neîncasate în sumă de 4.556,1 lei.

Datoriile societăţii nu pot fi acoperite, întrucât nu s-a identificat niciunul din

bunurile acesteia pentru valorificare în cadrul procedurii.

Consideră că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 138 lit. a, d, e

din Legea nr. 85/2006 pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtului, acesta

săvârşind următoarele fapte ilicite: a dispus continuarea unei activităţi care a dus

societatea în mod vădit la încetarea de plăţi – pierderea din anii precedenţi a fost de

5.748,1 lei; nu a ţinut contabilitatea societăţii conform reglementărilor legale în

vigoare – înregistrarea corectă în contabilitate a operaţiunilor efectuate reprezintă o

garanţie pentru creditori, că, acestea sunt legale, existând posibilitatea verificării lor şi

că recuperarea creanţelor este posibilă prin valorificarea bunurilor înregistrate în

contabilitate; a omis iniţierea demersurilor necesare în vederea recuperării creanţelor

datorate de partenerii contractuali ai societăţii, faptă care are drept consecinţă o

mărire fictivă a pasivului şi prejudicierea propriilor creditori.

În drept, invocă dispoziţiile  art. 138 alin. 1 lit. a), d), e) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenţei.

Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare în cauză, nu s-a prezentat la nici

un termen de judecată, lichidatorul judiciar înţelegând să facă public interogatoriul

solicitat a fi luat acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv Raportul asupra cauzelor şi

împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei,ultimul bilanţ

contabil depus la organele fiscale de către administratorul statutar, interogatoriul

pârâtului făcut public la solicitarea lichidatorului judiciar,  judecătorul sindic a reţinut

următoarele:

Din raportul lichidatorului judiciar rezultă că, potrivit ultimului bilanţ financiar

depus de către debitoare pe anul 2003, la data de 30.06.2003, debitoarea avea: 935

lei capital social vărsat, 188,4 lei rezerve, 9459,1 lei datorii ce trebuiau plătite în

termen de un an, 278 lei disponibil în casă şi în bănci, 5748,1 lei pierderi neacoperite

din anii anteriori şi 4556,1 lei creanţe neîncasate.

După data de 30.06.2003, societatea nu a mai depus situaţii financiare la

organele fiscale, iar administratorul statutar nu a făcut dovada faptului pozitiv al

existenţei actelor contabile prevăzute de lege întocmite după această dată.

Din ultimul bilanţ contabil întocmit pe anul 2003  depus  la organele fiscale

rezultă că, în anul 2003, în patrimoniul debitoarei au existat bunuri, care în prezent

nu au putut fi identificate şi valorificate respectiv au existat fonduri băneşti care, cel

puţin parţial au fost suficiente pentru acoperirea pasivului societăţii.

Lipsa acestor bunuri în patrimoniul debitoarei şi a oricărui  indiciu  privind

locaţia acestora sau a situaţiei juridice actuale a acestora, creează prezumţia

judecătorească în sensul că aceste bunuri au fost  ascunse şi folosite în interes

propriu de către persoana care avea drept de dispoziţie asupra acestora, respectiv

de către administratorul statutar al acesteia.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „la

cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate

dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de

insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul

societăţii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea

de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau

in cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod

vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente

contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au

mărit in mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in

scopul întârzierii încetării de plăţi;

g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu

preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.

Coroborând starea de fapt anterior reţinută cu dispoziţiile legale amintite

judecătorul sindic constată că faptele pârâtului de a ascunde bunurile societăţii şi de

a nu ţine contabilitatea în condiţiile prevăzute de lege se încadrează în categoria

faptelor ilicite prevăzute de lit. a), d) şi e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior

citat şi constituie totodată  o încălcare a dispoziţiilor exprese ale art. 72,73,74 din

Legea nr. 31/1990 privind obligaţia administratorilor de a ţine toate registrele şi

evidenţele prevăzute de lege.

Prin săvârşirea cu vinovăţie a acestor fapte ilicite de către pârât, în patrimoniul

societăţii debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor

acumulate de către societate în sumă totală de 7695 lei RON, între cele două fapte

ilicite, prejudiciu şi starea de insolvenţă a debitoarei  existând un raport de

cauzalitate, prin neţinerea evidenţelor contabile prevăzute de lege şi prin ascunderea

bunurilor debitoarei, administratorul  contribuind în mod direct la agravarea stării de

incertitudine privind situaţia juridică a societăţii, imposibilitatea identificării activului şi

pasivului societăţii, a tuturor creditorilor şi debitorilor acesteia şi la creşterea stării de

insolvenţă a societăţii.

Constatând  că, în privinţa pârâtului sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de

art. 138 lit. a), d) şi e) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 Cod civil prind

angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în temeiul art. 11 lit. g) din Legea nr.

85/2006 şi a textelor de lege amintite, judecătorul sindic a admis cererea

lichidatorului şi a obligat pârâtul să suporte din averea proprie o parte din pasivul

debitoarei, în sensul că a obligat pârâtul să plătească în contul averii debitoarei suma

de 7695.

Domenii speta

Spete similare