Dosar nr. 1412/83/2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 411/R/23 Mai 2008
Domeniu asociat : contestaţie la executare.
Contractul de închiriere încheiat între o societate comercială şi o autoritate
publică locală cu privire la un teren aflat în administrarea unei unităţi administrativ
teritoriale, chiar dacă are natura juridică de contract administrativ, nu are natura
juridică de act administrativ fiscal, pentru a putea fi pus în executare de către
organele fiscale de executare silită, întrucât nu îndeplineşte exigenţele prevăzute de
Codul de procedură fiscală. În consecinţă, la baza emiterii actelor de executare silită
nu se află un titlu executoriu valabil astfel că acestea sunt nelagale.
Prin Sentinţa civilă nr. 297/26.02.2008 pronunţată de Judecătoria Carei în
dosar nr. 338/218/2008 a fost respinsă contestaţia la executare formulată de
contestator SC H SRL Baia Mare, judeţul Maramureş, în contradictoriu cu intimata
CONSILIUL LOCAL URZICENI, judeţul Satu Mare, fiind menţinute formele de
executare silită conform somaţiei nr. 64/23.01.2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen contestatoarea SC „H”
SRL BAIA MARE, solicitând admiterea acestuia, în principal casarea sentinţei
recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar,
modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate, cu
consecinţa anulării somaţiei nr. 64/23.01.2008 emisă de intimată precum şi a tuturor
formelor de executare silită emise în baza acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că potrivit prevederilor art. 2 din Codul
de procedură fiscală, unde acesta nu dispune se aplică prevederile Codului de
procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 402 alin. 1 C.proc.civ. „instanţa sesizată va solicita de
îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de
acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind
aplicabile în mod corespunzător”.
Prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respectiv
întrucât instanţa de fond nu a solicitat organului de executate silită să-i transmită
copii după actele dosarului de executare contestat, nu putea să se pronunţe asupra
motivelor de nelegalitate invocate de societate recurentă în absenţa dosarului de
executare silită.
Raportat la acest aspect, apreciază că, întrucât analiza legalităţii actelor de
executare silită nu poate fi efectuată pentru prima dată de către instanţa de recurs,
se impune a se face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 3 şi 5 C.proc.civ., în sensul
casării sentinţei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de
fond care urmează a solicita organului de executare copii certificate de acesta de pe
actele dosarului de executare, după care se va pronunţa asupra motivelor din
contestaţia formulată de societatea recurentă.
Mai arată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor
art. 110, 141 şi 145 C.proc.fiscală, astfel:
Potrivit prevederilor art. 110 alin. 2 C.proc.fiscală, „colectarea creanţelor
fiscale se face in temeiul unui titlu de creanţa sau al unui titlu executoriu, după caz".
Potrivit art. 141 alin. 1 C.proc.fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se
efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod
de către organul de executare competent în a cărui raza teritorială îşi are domiciliul
fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Potrivit prevederilor art. 145 alin. 1 C.proc.fiscală „executarea silită începe prin
comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se
stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţita de un
exemplar al titlului executoriu” .
În speţă, organul de executare nu a emis vreun titlu de creanţă sau vreun titlu
executoriu, cu excepţia somaţiei cu nr. 64/23.01.2008, astfel că executarea silită
contravine dispoziţiilor legale susmenţionate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul CONSILIUL LOCAL al
Comunei Urziceni, solicită respingerea recursului declarat de contestatoare.
Prin Încheierea din 16.04.2008, instanţa de recurs a luat act de renunţarea
contestatoarei–recurente la soluţionarea cererii privind suspendarea executării silite
pornite împotriva acesteia, iar prin Încheierea nr. 299/07.05.2008, cauza a fost
transpusă la Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Satu
Mare, fiind înregistrată sub dosar nr. de mai sus.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate prin
cererea de recurs, cât şi prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C.proc.civ , instanţa a
apreciat recursul contestatoarei ca fiind întemeiat.
Prima instanţă a respins contestaţia la executare formulată de contestatoare,
în baza aprecierii că autoritatea publică pârâtă a emis în mod legal formele de
executare silită împotriva contestatoarei. Faţă de considerentele primei instanţe
expuse în sentinţa recurată, instanţa de recurs constată că aceasta s-a pronunţat
asupra fondului litigiului dedus judecăţii, astfel că în cauză nu subzistă motivul de
casare cu trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiaşi instanţe prevăzut de art. 312
alin. 5 C.proc.civ.
Pe fondul cererii, se constată că, în mod eronat, cu aplicarea greşită a legii,
prima instanţă a apreciat că formele de executare silită pornite împotriva
contestatoarei–recurente sunt legale şi temeinice.
Somaţia nr. 64/20.10.2008, singura formă de executare silită pornită
împotriva recurentei, a fost emisă de intimat în bata art. 23 alin. 2 din OG nr. 11/1996
privind executarea creanţelor bugetare, având ca şi temei „titlul executoriu” nr.
13/23.0.12008, respectiv „titlul de creanţă”, contractul de închiriere nr.
925/20.10.2003.
În primul rând, instanţa constată că, somaţia contestată a fost emisă, în anul
2008, în baza OG nr. 11/2006, abrogată prin intrarea în vigoare în ianuarie 2004 a
Codului de procedură fiscală, respectiv a OG nr. 92/2003. Astfel fiind, actul de
executare silită este lipsit de temei legal, situaţie care atrage în sine sancţiunea
nulităţii acestui act administrativ fiscal.
În al doilea rând, instanţa de recurs constată că la baza acestui act de
executare silită nu se află un titlu executoriu valabil. Astfel, contractul de închiriere
încheiat între contestatoare şi intimată cu privire la un teren aflat în administrarea
unei unităţi administrativ teritoriale, chiar dacă are natura juridică de contract
administrativ, nu are natura juridică de act administrativ fiscal, pentru a putea fi pus în
executare de către organele fiscale de executare silită, întrucât nu îndeplineşte
exigenţele prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Astfel, art. 41 din lege, denumit „noţiunea de act administrativ fiscal”, prevede:
„În înţelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul
fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea
drepturilor şi obligaţiilor fiscale”.
Potrivit art. 110 şi art. 111 C.proc.fiscală, „în sensul prezentului titlu, colectarea
constă în exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al
unui titlu executoriu, după caz.
Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează
creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite,
potrivit legii”; „ executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu
executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare
competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui
înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin.
(1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite,
taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile
aferente acestora, stabilite în condiţiile legii.
Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este
scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul
competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
În condiţiile în care, contractul de închiriere încheiat între părţi cu privire la un
teren nu are şi nu poate avea natura juridică de titlu de creanţă fiscală, pentru ca, în
momentul ajungerii la scadenţă acesta să devină titlu executoriu, iar pentru obligarea
debitoarei pe calea executării silite la plata chirie restante este necesară obţinerea
împotriva acesteia a unui titlu executoriu valabil, instanţa constată că formele de
executare silită emise de intimată în vederea realizării creanţelor născute în baza
acestuia sunt nelegale, astfel că se impune anularea acestora.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 3041, art. 312, art. 399–402, art. 500, art. 411
alin. 3, art. 274 C.proc.civ. şi a textelor de lege anterior amintite, instanţa a admis
recursul contestatoarei, a modificat sentinţa recurată şi a anulat formele de executare
silită contestate.
3
Judecătoria Vaslui
Contestaţie la executare. Titlu executoriu constând în filă cec emisă în alb.
Tribunalul Gorj
Civil - contestaţie la executare
Judecătoria Râmnicu Vâlcea
Contestatie la executare
Judecătoria Onești
contestaţie la executare
Judecătoria Târgu Jiu
contestaţie la executare