Insolvenţă - contestaţie la tabelul preliminar.

Sentinţă civilă 412/F din 12.11.2008


Dosar nr. 783/83/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 412/F/12 noiembrie 2008

Domeniu asociat: insolvenţă; contestaţie la tabelul preliminar.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditorul

îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei îndeplineşte exigenţele

juridice ale unei „declaraţii de creanţă” astfel că acest creditor, prin admiterea de

către judecătorul sindic a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei dobândeşte

calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, fără a mai fi

necesară formularea şi depunerea unei noi „declaraţii de creanţă”.

Prin contestaţia formulată împotriva  tabelul preliminar al creanţelor declarate

împotriva averii debitoarei SC „O” SRL întocmit de lichidatorul judiciar COMCAS LJ

2000 SPRL SATU MARE (fila nr. 118),  formulată de creditoarea SC „E T” SRL

BUCUREŞTI cu sediul porocesual ales  conform art. 82 alin. 1 şi art. 93 C.proc.civ. la

SC „U & A” SRL  se solicită judecătorului sindic ca, prin hotărârea ce o va pronunţa

în cauză, să dispună înscrierea creanţei creditoarei - contestatoare în tabelul de

creanţe al debitoarei.

În motivarea contestaţiei, creditoarea-contestatoare arată că,  a indicat sediul

procesual şi numere de contact în acest dosar în conformitate cu prevederile Codului

de procedură civilă toate actele procesuale şi procedurale trebuind a fi comunicate la

acest sediu şi la numerele de fax indicate în cuprinsul cererilor formulate de cel care

formulează cererea.

Una din obligaţiile administratorului judiciar este să identifice creditorii

societăţii debitoare. În ceea ce – l priveşte pe creditorul  urmăritor, administratorul

judiciar este scutit de demersurile pe care le face pentru identificarea, acesta fiind

deja cunoscut şi acesta este principiul pentru care creanţa declarată trebuie înscrisă

în tabelul creanţelor societăţii debitoare.

Contestatoarea, în calitate de creditor  urmăritor nu trebuie să formuleze a

cerere de înscriere creanţă la dosarul de faţă. Creditorul care formulează  cererea de

deschidere a procedurii insolvenţei, nu trebuie să mai formuleze o cerere de înscriere

creanţă.

În drept invocă dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Prin cererea formulată de, creditoarea SC „ET” SRL BUCUREŞTI (fila nr. 115)

se solicită judecătorului sindic ca prin hotărârea ce o va pronunţa,  să dispună

înlocuirea  actualului administrator judiciar.

În motivarea cererii, creditoarea arată că administratorul judiciar nu l-a notificat

la sediul procesual indicat prin cererea formulată, în mod greşit nu a l-a trecut în

tabelul de creanţe deşi creditorul care a formulat cererea de deschidere a procedurii

nu trebuie să depună la dosar declaraţie de creanţă, nu a luat măsurile necesare

pentru a se stopa toate demersurile judiciare formulate de şi împotriva debitoarei, pe

rolul instanţelor de judecată existând între părţi un litigiu în care administratorul

judiciar nu a intervenit şi nu a reprezentat debitoarea în aceste litigii.

Prin întâmpinarea formulată, ( fila 136 ) lichidatorul judiciar solicită respingerea

cererilor formulate de creditoare şi invocă excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei

la tabelul preliminar.

În motivare se arată că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 art. 73,

contestaţia trebuia depusă până în data de 20.09.2008, adică cu cel puţin 10 zile

înainte de data stabilită prin sentinţa de deschidere pentru definitivarea tabelului de

creanţe - 01.10.2008. Contestaţia a fost depusă la data de 30.09.2008 fiind tardivă.

Creanţa SC ET SRL nu a fost trecută pe tabelul creanţelor întrucât, deşi

aceasta a fost notificată în conformitate cu art. 61 din Legea nr. 85/2006 atât la data

de 07.07.2008, cât şi la data de 26.08.2008, până la data de 03.09.2008 (termenul

limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor) nu şi-a înregistrat la

Tribunalul Satu Mare cererea de admitere a creanţei potrivit dispoziţiilor art. 64 din

Legea nr. 85/2006 care prevede că "Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi

înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi

creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor

depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere

a procedurii;...".

Având în vedere acest text de lege, cât şi dispoziţiile art. 67 şi 72 din Legea nr.

85/2007, în urma verificării creanţelor a fost întocmit Tabelul preliminar cuprinzând

creanţele împotriva averii debitorului.

În ceea ce priveşte pe contestatoare aceasta a fost notificată în conformitate

cu art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, prin adresa nr. 2904/29.09.2008 despre

înlăturarea creanţei sale de pe Tabelul preliminar întrucât contrar dispoziţiilor art. 64

din Legea nr. 85/2006 aceasta nu a depus cererea de înregistrare a creanţei în

termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii.

Această soluţie o apreciază ca fiind temeinică şi legală întrucât, pe de o parte

singurii creditori exceptaţi în mod expres de la depunerea cererilor de înregistrare a

creanţei sunt salariaţii, iar pe de alta parte, depunerea cererii de admitere a creanţei

după termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii este sancţionată de art. 76

din Legea nr. 85/2006 cu decăderea creditorului din dreptul de a participa şi de a

vota în cadrul adunării creditorilor (pct. 1), din dreptul de a participa la distribuirile de

sume în cadrul reorganizării şi falimentului (pct. 2) şi din dreptul de a-şi realiza

creanţele împotriva debitorului. Contestatoarea nu a depus cerere de înregistrare a

creanţei nici până în prezent, deci nici după termenul fixat în sentinţa de deschidere

a procedurii.

În cazul în care creanţa vreunui creditor (cu excepţia creanţelor salariaţilor) ar

fi trecută pe Tabelul preliminar fără ca acesta să fie obligat să depună cererea de

admitere a creanţei în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii, acesta ar

fi favorizat faţă de ceilalţi creditori, întrucât nu i s-ar mai putea aplica niciodată

sancţiunea decăderii prevăzuta de art. 76 din Legea nr. 85/2006.

Raportat la dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 85/2006, susţinerile contestatoarei

cu privire la faptul ca SC ET SRL în calitate de creditor urmăritor nu trebuie să

formuleze o cerere de înscriere la masa credală nu au nici un suport legal, întrucât

legea prevede obligativitatea înregistrării cererii de admitere a creanţei în termenul

fixat în sentinţa de deschidere a procedurii. Ori, la data depunerii cererii introductive

acest termen încă nu este stabilit. Mai mult, există şi posibilitatea ca între data

depunerii cererii introductive şi termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii

pentru depunerea cererilor de admitere a creanţei creanţa creditorului iniţiator să fie

achitată în întregime de către debitor sau să se modifice cuantumul creanţei

creditorului iniţiator al procedurii (printr-o plata parţiala făcută de debitor sau de către

un terţ sau prin altă modalitate legală de stingere a creanţei) astfel încât suma

solicitată de creditor în cererea introductiva să nu mai fie aceeaşi cu suma din

cererea de înregistrare a creanţei, la fel cum există posibilitatea ca între momentul

înregistrării cererii introductive şi cel al deschiderii procedurii să crească cuantumul

creanţei prin calcularea unor dobânzi, majorări etc. până la data deschiderii

procedurii.

Cererea introductiva şi cererea de înregistrare a creanţei, sunt două acte

procedurale distincte, fiecare dintre ele având consecinţe juridice diferite, astfel încât

nu pot fi asimilate. Cererile de admitere a creanţei trebuie timbrate legal potrivit

dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 cu taxa judiciară de timbru de 39 de lei şi timbru

judiciar de 0,30 lei, aspect pe care îl verifică instanţa de judecată, în cazul netimbrării

cererea fiind anulată.

Deci, depunerea de către creditori, inclusiv de către cel care a solicitat

deschiderea procedurii, a cererilor de admitere a creanţei în termenul fixat în sentinţa

de deschidere a procedurii este o condiţie imperativ prevăzută de lege ca acestea să

fie trecute după verificarea lor de către administratorul judiciar conform art. 67 din

Legea nr. 85/2006, pe Tabelul preliminar întocmit conform art. 72 din Legea nr.

85/2006.

Nu în ultimul rând, legiuitorul a instituit obligativitatea depunerii cererii de

admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii pentru a

putea fi aplicate dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 85/2006. Aplicarea acestor dispoziţii

au o importanţă foarte mare în cadrul desfăşurării procedurii insolvenţei prevăzută de

Legea nr. 85/2006, în funcţie de creanţele trecute pe Tabelul preliminar şi în funcţie

de cele decăzute se calculează cvorumul în cadrul şedinţelor adunării creditorilor, iar

creditorii pot lua hotărâri legale.

În ceea ce priveşte cererea de înlocuire a administratorului judiciar, solicită

respingerea acesteia ca nelegală. Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. 3 din Legea nr.

85/2006 administratorul judiciar poate fi înlocuit doar pentru motive temeinice.

Respectarea de către lichidator a dispoziţiilor legale (art. 64 din Legea  nr.85/2006)

nu constituie "motive temeinice" pentru înlocuirea sa din funcţia de administrator

judiciar, chiar dacă acest lucru nu ii convine unuia sau altuia din creditori.

Motivele invocate de SC ET SRL nu pot fi primite întrucât potrivit dispoziţiilor

art. 92 C.proc.civ. pentru ca alegerea de domiciliu să fie valabilă partea trebuie să

arate şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, caz în care

comunicarea actelor se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări,

la domiciliul părţii, întrucât SC ET SRL nu a indicat persoana însărcinată cu primirea

actelor de procedură, comunicarea acestora a fost făcută la sediul ei. Practic aceasta

îşi invocă propria culpă pentru faptul că nu a depus cererea de înregistrare a

creanţei, deşi a fost notificată în acest sens, fapt pe care acum doreşte să-l impute

administratorului judiciar. Totodată, aceasta fiind creditoarea care a solicitat

deschiderea procedurii, avea cunoştinţă de termenele stabilite prin sentinţa de

deschidere a procedurii încă înainte de a fi notificată de lichidator, sentinţa fiindu-i

comunicată anterior.

Analizând contestaţia formulată în cauză, precum şi cererea de înlocuire a

administratorului judiciar, judecătorul sindic a constat următoarele:

Împotriva debitoarei SC „O” SRL CAREI, procedura insolvenţei a fost deschisă

prin sentinţa comercială nr. 173/F/11.06.2008 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în

dosarul de insolvenţă cu număr de mai sus, urmarea a cererii formulată în acest sens

de către creditoarea SC „ET ” SRL  BUCUREŞTI şi a respingerii ca nefondată a

contestaţiei împotriva deschiderii procedurii formulată de către debitoare.

Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, creditoarea iniţiatoare a

procedurii, a arătat toate datele sale de identificare, a indicat sediul său procesual

ales, iar în timpul soluţionării contestaţiei formulată de debitoare în condiţiile art. 33

din Legea nr. 85/2006 a indicat şi persoana la care solicită comunicarea actelor de

procedură, respectiv la SC „U &A” SRL.

Din considerentele sentinţei comerciale nr. 173/F/11.06.2008 rezultă că,

creditoarea iniţiatoare a procedurii  a învederat şi a probat cu înscrisuri că, faţă de

debitoare deţine o creanţă certă lichidă şi exigibilă în cuantum de 50906,35 lei, a

achitat taxa de timbru aferentă cererii de deschidere a procedurii şi a solicitat în mod

expres luarea de  către judecătorul sindic a tuturor măsurilor prevăzute de Legea nr.

85/2006 pentru realizarea creanţei sale, judecătorul sindic verificând dacă

creditoarea-contestatoare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea

nr. 85/2006, respectiv dacă creanţa sa împotriva patrimoniului debitorului este certă,

lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile.

Administratorul judiciar desemnat în cauză a notificat creditoarea-

contestatoare la sediul social al acesteia şi nu la sediul ales şi a  depus declaraţie de

creanţă în cauză abia la 05.11.2008, întrucât, astfel cum rezultă din contestaţia sa, a

apreciat că nu este obligată să depună o astfel de declaraţie, deoarece are calitatea

de creditoare care a solicitat deschiderea procedurii şi a cărei creanţă a fost analizată

cu ocazia soluţionării cererii de deschidere a procedurii.

Potrivit art. 92 alin. 6 C.proc.civ., „dispoziţiile prezentului articol se aplica şi la

comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura”, art. 93 C.proc.civ., „în caz

de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana insarcinata cu primirea

actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa

unei asemenea arătări, la domiciliul partii”, iar potrivit art. 61 alin. 1 şi 3  din Legea nr.

85/2006, „în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare

tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusa de debitor în conformitate cu art. 28 alin.

(1) lit. c) ori, după caz, în condiţiile art. 32 alin. (2), debitorului şi oficiului registrului

comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde

debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii.

Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului de

procedura civila şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, intr-un ziar

de larga circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.”

 Întrucât creditorul iniţiator al procedurii a fost notificat pentru depunerea

declaraţiilor de creanţă la un alt sediul decât cel ales, acesta nu a luat cunoştinţă în

mod legal de termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă, de termenul de afişare

a tabelului preliminar, cel de depunere a contestaţiilor  şi de soluţionare a acestora,

judecătorul sindic a apreciat că, pentru nedepunerea contestaţiei la tabelul

preliminar, creditoarea s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voinţa sa motiv

pentru care, în temeiul art. 73, art. 74 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 19 alin. 1

din Decretul nr. 167/1958, art. 137 C.proc.civ. şi a textelor de lege anterior amintite,

judecătorul sindic a apreciat că excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei formulată

de creditoare este nefondată, urmează să  o respingă şi să treacă la soluţionarea

contestaţiei, pe fondul acesteia. 

Din motivele de fapt şi de drept invocate de contestatoare prin contestaţia

formulată, respectiv  de administratorul judiciar desemnat în cauză, judecătorul sindic

constată că, în principal acesta este chemat să se pronunţe dacă, creditorul iniţiator

al procedurii insolvenţei este obligat sau nu să depună o declaraţie de creanţă pentru

a fi înscrisă în tabelul de creanţe al debitoarei.

În acest sens, judecătorul sindic apreciază ca fiind incidente cauzei

următoarele dispoziţii ale Legii nr. 85/2006:

- art. 3 -  „6. prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii

insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului

este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile;

7. prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de

creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie

înregistrat creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de

creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în

condiţiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile

de creanţă, salariaţii debitorului;

8. creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor

care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a

creanţei sale pe tabelul definitiv al creanţelor contra debitorului şi care are dreptul de

a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de

reorganizare judiciara admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de

membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din

reorganizarea judiciara a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi

informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă

procedură reglementată de prezenta lege;”

- art. 64 alin. 1 „Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de

administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror

creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de

admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii; cererile

de creanţe vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului;”

- art. 65 „Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului,

domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la

eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.

La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de

constituire de garanţii.”

Deşi legea privind procedura insolvenţei nu defineşte noţiunea de declaraţie

de creanţă, din definiţiile celorlalte noţiuni juridice utilizate de lege, din efectele

juridice ale formulării şi înregistrării unei declaraţii de creanţă, judecătorul sindic

apreciază că declaraţia de creanţă reprezintă un act  juridic unilateral, de natură

procesual civilă prin care o persoană fizică sau juridică care deţine calitatea de

„creditor”  împotriva averii unui debitor  înţelege să declare în mod expres intenţia sa

de a deveni  „creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei” declanşată

împotriva debitorului său, participare al cărei scop final este recuperarea creanţei

sale, în măsura în care acest lucru este posibil.

Verificând sub acest aspect, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei

formulată de creditorul iniţiator al procedurii, judecătorul sindic constată că această

cerere îndeplineşte exigenţele juridice de mai sus, în sensul că, nu numai că aceasta

cuprinde toate menţiunile formale obligatorii prevăzute de lege (sub aspect de

conţinut şi timbrare), dar aceasta cuprinde şi manifestarea de voinţă expresă a

creditorului iniţiator de a deveni „creditor îndreptăţit de a participa la procedura

insolvenţei”.

După deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar are

posibilitatea de a verifica creanţa creditorului iniţiator al procedurii sub aspectul

cuantumului creanţei, în baza înscrisurilor depuse de către creditor respectiv de către

debitor, fără a mai avea posibilitatea de a se pronunţa asupra caracterului cert, lichid

şi exigibil al acesteia, caracter care a fost constatat de către judecătorul sindic cu

ocazia deschiderii procedurii respectiv a soluţionării contestaţiei debitoarei şi să

procedeze fie la înscrierea creanţei în cuantumul declarat sau  apreciat ca fiind cel

real, la neînscrierea creanţei în tabel în măsura în care între timp aceasta s-a stins

într-una din modalităţile prevăzute de lege, fie la iniţierea unor cereri de natură

contencioasă cum ar fi contestaţiile la tabel sau acţiunile în anulare.

În aceste condiţii, judecătorul sindic apreciază că cererea de deschidere a

procedurii insolvenţei formulată de creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea

procedurii insolvenţei îndeplineşte exigenţele juridice ale unei „declaraţii de creanţă”

şi că acest creditor, prin admiterea de către judecătorul sindic a cererii de deschidere

a procedurii insolvenţei dobândeşte calitatea de creditor îndreptăţit să participe la

procedura insolvenţei.

De asemenea, judecătorul sindic apreciază că interpretarea dată de către

administratorul judiciar dispoziţiilor legale de mai sus în sensul că nedepunerea de

către  creditorul iniţiator a unei declaraţii de creanţă are drept consecinţă decăderea

acestuia din dreptul de a mai participa la procedura insolvenţei  este excesivă,

formală şi pur literală, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea obligaţiei creditorilor

de a depune declaraţii de creanţă nefiind formalismul excesiv, ci acela de a se

cunoaşte exact starea patrimoniului debitoarei, prin prisma cunoaşterii tuturor

participanţilor la procedură şi, în special al cunoaşterii pasivului acesteia care în final

trebuie acoperit.

Prin urmare se constată că, creditorul iniţiator al procedurii, pentru a fi înscris

în tabelul de creanţe al debitoarei sale, nu are obligaţia de a mai înregistra o nouă

declaraţie de creanţă la grefa tribunalului.

Acest punct de vedere al judecătorului sindic se regăseşte şi în alte cauze de

insolvenţă aflate pe rolul instanţei, în sensul că, majoritatea practicienilor în

insolvenţă  procedează ab initio la înscrierea creditorului iniţiator al procedurii în

tabelul de creanţă al debitoarei  faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei, fără a

mai pretinde acestora depunerea unei noi declaraţii de creanţă.

Reţinând acest aspect care, deşi nu valorează ca practică a unei instanţe

judecătoreşti are valoare de practică privind o procedură judiciară, confirmată prin

necontestarea acesteia de la apariţia legii de către cei îndreptăţiţi, caracterul de

uzanţă a procedurilor adoptate de ceilalţi practicieni în insolvenţă care atrage o

anumită conduită uşor de prefigurat din partea justiţiabililor, reţinând că societatea

comercială contestatoare are sediul pe raza municipiului Bucureşti, judecătorul sindic

a apreciat că prin stabilirea unei interpretări diferite a legii şi schimbarea practicii

judiciare anterioare s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice şi s-ar reduce

încrederea publicului în sistemul judiciar cu efecte directe asupra dreptului creditorilor

de a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 85/2006, respectiv de prevederile

acestei legi privind posibilitatea de acces la o instanţă de judecată în problemele

litigioase reglementate de această lege.

În acest sens, judecătorul sindic invocă deciziile Curţii Europene a Drepturilor

Omului în cauzele Beian împotriva României din 06.12.2007 publicată în M.O. al

României nr. 616/2008, respectiv Baranowski împotriva Poloniei prin, care s-a statuat

asupra faptului că, prin insecuritatea juridică determinată de practica neunitară a

instanţelor judecătoreşti se aduce atingere art. 6 din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului privind accesul la justiţie.

Faţă de considerentele de mai sus, judecătorul sindic a apreciat că,

contestaţia formulată de creditoarea iniţiatoare a procedurii împotriva tabelului de

creanţe al debitoarei întocmit de administratorul judiciar este întemeiată, motiv pentru

care, în temeiul art. 11 lit. i), art. 75 alin. 2, din Legea nr. 85/2006 şi a textelor de lege

anterior amintite, judecătorul sindic va admite  contestaţia creditoarei şi va dispune

înscrierea acesteia pe tabelul de creanţe al debitoarei, conform dispozitivului

prezentei. 

În privinţa cererii de înlocuire a administratorului judiciar, judecătorul sindic

constată că motivele de înlocuire a  practicianului în insolvenţă invocate de

creditoare, nu sunt de natură să justifice luarea măsurii înlocuirii acestuia.

Se apreciază că divergenţele de opinie privind interpretarea şi aplicarea legii

nu sunt motive temeinice de înlocuire a practicianului în insolvenţă, deoarece aceste

divergenţe sunt inerente oricărui sistem de drept şi se soluţionează în final de către

instanţele judecătoreşti, după cum nici atribuţiile presupus neîndeplinite de către

administratorul judiciar, invocate ca motive de înlocuire a acestui, în opinia

judecătorului sindic, nu sunt suficient de temeinice şi de grave pentru a se aplica în

cauză vreo sancţiune împotriva administratorului/lichidatorului judiciar.

În consecinţă, cererea de înlocuire a practicianului în insolvenţă urmează a fi

respinsă în temeiul art. 22 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.