Contencios administrativ; litigiu privind funcţionari publici statutari; legalitate revocare act administrativ

Dosar nr. 4353/83/2007

SENTINŢA CIVILĂ 22/CA/ 23 Ianuarie 2008

Irevocabilă prin nerecurare.

Domeniu asociat: contencios administrativ; litigiu privind funcţionari publici statutari;

legalitate revocare act administrativ.

Deşi prin actul administrativ revocat prin decizia a cărei anulare se solicită prin

acţiunea principală, nu a avut loc  o avansare a reclamantei în sensul legii, în fapt a

existat o astfel de avansare în ce privesc condiţiile de salarizare şi a celor privind

locul efectiv de muncă. Astfel suspiciunile şi motivarea Directorului Penitenciarului

Satu Mare exprimate prin actul administrativ de revocare a acestei decizii sunt

justificate în mod obiectiv, astfel că nu se poate reţine nelegalitatea sau exercitarea

cu exces de putere a dreptului de a revoca actul administrativ emis în numele său.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.

de mai sus, Sindicatul „SOMEŞ” Satu Mare în numele şi pentru membrul de sindicat

reclamanta CME a chemat în judecată în calitate de pârât PENITENCIARUL SATU

MARE, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să anuleze

Decizia nr. 86/28.09.2007 şi Decizia zilnică nr. 191/28.09.2007 emise de Directorul

Penitenciarului Satu Mare, menţinerea Deciziei nr. 71/31.07.2007 emisă de Directorul

Penitenciarului Satu Mare, obligarea pârâtului, respectiv a persoanelor ce vor fi

găsite vinovate la repararea pagubei materiale şi morale suportate de către

reclamantă.

În motivare arată că în textul Deciziei Nr. 86 din 28.09.2007 se încalcă

prevederile articolului 24 alineatului 2 din Legea Nr. 293/2004, care prevede

„avansarea în funcţii publice a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei

penitenciare, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, se face pe bază de

concurs în limita posturilor prevăzute în statele de organizare", ori la baza Deciziei

Nr. 71 din 31.07.2007 nu a fost avansare, ci numire pe un coeficient egal cu cel avut

anterior, respectiv 2,75, adică nu a fost numită în funcţia de agent administrativ

principal l (care este prevăzută cu coeficient de 2,85), ci în funcţia de agent

administrativ II, cu acelaşi coeficient de 2,75, cât a avut anterior ocupării acestei

funcţii. Acest lucru s-a făcut în baza tezei finale la Anexa Deciziei Administraţiei

Naţionale a penitenciarelor, privind echivalarea coeficienţilor de ierarhizare (pe

funcţie) valabilă până la elaborarea noilor state de organizare care prevede

„funcţionarii publici cu statut special pot fi mutaţi pe funcţii cu un coeficient de

ierarhizare al salarului de funcţie mai mic decât cel prevăzut în statul de organizare

prin ordin /decizie potrivit competenţelor".

Tot în textul Deciziei Nr. 86 din 28.09.2007 sunt invocate prevederile articolului

40 alineatul 2 şi articolului 41 alineatul 1, din Anexa 1 a OMJ Nr. 2854/C/2004, care

fac referire tot la avansare, fapt care în realitate nu a avut loc.

Cu toate că pe perioada de două luni, cât şi-am desfăşurat activitatea în

funcţia de agent administrativ II (contabil), a făcut tot posibilul să-şi îndeplinescă

atribuţiile în mod corect şi la timp (fapt pentru care a fost lăudată şi evidenţiată în faţa

colegelor de birou, atât de către contabilul şef, cât şi de directorul adjunct economico-

administrativ), paradoxal, a fost schimbată din funcţie.

Deşi a adus la cunoştinţă directorului faptul că pentru funcţia de agent

administrativ II a susţinut examen de avansare şi că îndeplineşte condiţiile specifice

postului, iar în baza procesului verbal din 17.10.2005 a fost declarată admisă şi

numită în funcţie prin Decizia directorului Penitenciarului Satu Mare Nr. 35 din

17.10.2005, acesta nu a ţinut cont nici de acest lucru dând răspuns plângerii sale cu

întârziere, evaziv şi parţial ireal.

Din cuprinsul plângerii prealabile adresată domnului director, mai rezultă şi

modul în care acesta a înţeles să emită decizia în cauză cu încălcarea gravă a

prevederilor Legi 293/2004, adică fără acordul său prealabil şi fără consultarea şefilor 

ierarhici sau a Consiliului de conducere a unităţii. De asemenea, solicită să se

constate că în acelaşi timp cu schimbarea sa din funcţie, domnul director a dispus

prin Decizie zilnică, tot fără acordul său şi fără temei legal, să fie trecută temporar în

altă muncă, respectiv să supraveghez activitatea a cinci persoane private de libertate

(bărbaţi) ce desfăşoară activităţi la Bucătăria de unitate, încălcându-se astfel

prevederile articolului 51 alineatul 2 din Legea 293/2004.

Prin încălcarea prevederilor legale şi prin exercitarea necorespunzătoare a

atribuţiilor manageriale, privind comportamentul şi comunicarea, domnul director i-a

creat o stare de supărare foarte mare, a fost foarte neliniştită, considerând că cele

două mutări în funcţie ale sale se datorează unor greşeli foarte grave, starea

sănătăţii sale fiind afectată, a fost diagnosticată, i s-a administrat medicamentaţia

necesară şi a primit repaus medical 12 zile.

Întrucât pe perioada celor 12 zile nu a primit sporurile care i se cuveneau,

solicită să se reţină în sarcina celor vinovaţi să-i achite contravaloarea sumei

cuvenite, iar pe perioada cât a fost trecută temporar să supraveghez cele cinci

persoane private de libertate (bărbaţi), care lucrează la Bucătăria de unitate, nu a

primit sporul de supraveghere cuvenit şi nici sporul de praf care i se cuvenea dacă nu

era trecută temporar în această muncă. Aducând la cunoştinţă acest lucru domnului

director prin Biroul resurse umane, acesta i-a transmis că din punctul de vedere al

dânsului nu consideră necesar să-mi acorde sporurile prevăzute de reglementările în

vigoare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul invocă excepţia netimbrării

cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei plângerii prealabile şi excepţia lipsei

calităţii procesuale active a Sindicatului „SOMEŞ” Satu Mare (fila nr. 9 din dosar),

excepţii care au fost soluţionate de către instanţa de judecată potrivit art. 137

C.proc.civ., prin încheierea dată în şedinţa publică din data de 19.12.2007 (fila nr. 75

din dosar) în sensul respingerii acestora pentru considerentele de fapt şi de drept

invocate prin acea încheiere.

Pe fondul cauzei pârâtul şi-a exprimat poziţia procesuală prin „Notele de

şedinţă” depuse la data de 19.11.2007 (fila nr. 57 din dosar).

Prin acestea, pârâtul solicită respingerea acţiunii înaintată de către

reclamantă.

 Astfel, se arată că Decizia directorului Penitenciarului Satu Mare nr.

86/28.09.2007 a cărei anulare se solicită,

- are ca efect revocarea Deciziei directorului Penitenciarului Satu Mare nr.

71/31.07.2007 şi anume trecerea agentului principal de penitenciare CME înapoi în

funcţia avută anterior emiterii deciziei nr. 71/2007;

- a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează

competenţele de gestiune a resurselor umane a directorilor de unităţi subordonate

Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (art. 6 din Anexa nr. 1 aprobată prin

Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2790/C/2004);

-  revocarea Deciziei nr. 71/2007 se impunea pentru următoarele motive: a

fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind respectarea măsurilor legale

referitoare la transparenţa decizională, conflictul de interese şi incompatibilităţi (art. 6

alin. 2 din Legea nr. 293/2004 ), emitentul inspector şef principal de penitenciare

Cîrjan Dumitru, aflându-se într-o situaţie vădită de conflict de interese - art. 69 alin. 1

lit. „g", art. 70 şi art. 79 alin. 1 lit. „a" din Legea nr. 161/2003 (fiind tatăl agentei

principal CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA); a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale

privind avansarea în funcţii vacante (art. 40 şi 41 din regulamentul aprobat prin

Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2854/C/2004, potrivit cărora: „Avansarea în funcţie

este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii superioare

vacante.

În sensul prezentului regulament, prin funcţie superioară se înţelege, funcţia

prevăzută cu un coeficient de ierarhizare superior.

Pentru avansarea în funcţie a funcţionarilor publici se organizează concurs

sau examen după caz".

- prin emiterea Deciziei nr. 71/2007 (care a fost revocată prin Decizia nr.

86/2007) agent principal de penitenciare CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA  a fost trecută

de pe funcţia de agent achizitor principal l, al cărui coeficient maxim este 2,75 (

marcat cu culoarea verde în copia prezentată la dispoziţia instanţei) pe funcţia de

agent administrativ principal II, al cărui coeficient maxim este 2,85 (marcat cu

culoarea roşie), fără organizarea vreunui examen în acest sens .

-  această trecere pe o altă funcţie, cu un coeficient maxim superior s-a făcut

şi cu încălcarea principiilor care cârmuiesc exercitarea funcţiei publice din sistemul

administraţiei penitenciare, supunere deplină faţă de lege, egalitatea şanselor pe

baza meritelor si capacităţii profesionale, responsabilitate şi imparţialitate (art. 5 din

Legea nr. 293 / 2004)

Spre deosebire de prima decizie contestată (nr. 86/2007), care este o decizie

de personal, cea de a doua decizie, nr. 191 din 28.09.2007, este o Decizie Zilnică pe

Unitate (D.Z.U.).

Aşa cum rezultă din cuprinsul acestei decizii, a cărei copie certificată a fost

depusă la dosar, a fost emisă în conformitate cu Decizia directorului general al

Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 336 din 22.09.2004 şi cuprinde mai

multe dispoziţii privind numirea personalului în serviciu, a funcţionarului public de

permanenţă pe unitate, plecări sau sosiri din misiuni, concedii, învoiri, precum şi alte

dispoziţii de interes general pentru întregul personal al unităţii.

Partea din D.Z.U. nr. 191/28.09.2007 contestată, privind pe agentul principal

de penitenciare CME, potrivit cu care aceasta îşi va desfăşura activitatea în mod

provizoriu la popota unităţii, începând cu data de 01.10.2007, nu reprezintă

nicidecum o "trecere temporară în altă muncă".

"Trecerea temporară în altă muncă" reprezintă, alături de delegare, detaşare

şi transferare, o modificare a raporturilor de serviciu şi este reglementată în cuprinsul

art. 51 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, modificată prin OUG nr. 47/2006. O asemenea

modificare a raporturilor de serviciu se face întotdeauna printr-o Decizie de personal

a directorului unităţii şi se consemnează în "fişa de evidenţă" a funcţionarului public şi

în fişa matricolă din dosarul profesional al funcţionarului public, conform Deciziei

directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 380/2006 (art. 3.2

din Metodologia completării şi rectificării documentelor de evidenţă nominală şi

statistică pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare), ceea ce nu s-a

întâmplat în cazul agentului principal de penitenciare CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA.

În acest caz este vorba despre o decizie scrisă a conducătorului unităţii, dată

pentru organizarea activităţii curente a unităţii.

În ce priveşte regimul juridic aplicabil acestor dispoziţii, sunt dispoziţiile art. 4

alin. 2 şi 3 din Legea nr. 293/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 47/2006,

potrivit cărora "personalul din sistemul administraţiei penitenciare este obliga t... să

îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa

profesională. Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul

să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic,

dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris,

funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este

vădit ilegală. Funcţionarul public este obligat să aducă la cunoştinţa superiorului

ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, aceste situaţii".

Rezultă astfel foarte clar că, în cazul dispoziţiilor scrise date de către

superiorul ierarhic, care sunt considerate vădit ilegale de către personalul din

sistemul administraţiei penitenciare, aflat în subordine, se prevede obligaţia expresă

în sarcina acestui funcţionar de a aduce la cunoştinţă aceste situaţii, superiorului

ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, în speţă, nu au cunoştinţă de îndeplinirea

acestei din urmă obligaţii, de către agent principal de penitenciare CÎRJAN

MĂDĂLINA ELENA, privind sesizarea directorului general al Administraţiei Naţionale

a Penitenciarelor, în legătură cu dispoziţia scrisă a directorului Penitenciarului Satu

Mare, cuprinsă în Decizia de Zi pe Unitate nr. 191 din 28.09.2007, pe care o

consideră vădit ilegală.

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea ca neîntemeiată a

acţiunii formulate de Sindicatul "SOMEŞ" Satu Mare, în numele membrului de

sindicat, agent principal de penitenciare CME, reţinând totodată că atât Decizia de

personal al directorului Penitenciarului Satu Mare nr. 86/28.09.2007, cât şi Decizia de

Zi pe Unitate a directorului Penitenciarului Satu Mare nr. 191/28.09.2007, au fost

emise în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

Pe cale de consecinţă, vă solicită şi respingerea pretenţiilor materiale solicitate

prin contestaţie, reţinând că nu există nici un raport de cauzalitate între deciziile

directorului unităţii şi pagubele invocate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta este funcţionar public în cadrul Penitenciarului cu regim închis

Satu Mare.

În urma modificărilor legislative intervenite în cursul anului 2005 privind

regimul juridic aplicabil personalului angajat în sistemul penitenciarelor din România, 

pe baza de concurs, prin Decizia nr. 35/17.10.2005 dată de Directorul Penitenciarului

cu regim închis Satu Mare, reclamanta a fost numită începând cu data de 18.10.2005

în funcţia de subofiţer administrativ principal II (responsabil popotă) cu coeficient de

ierarhizare 1,75, la poziţia 154 din statul de organizare (filele 30, 31).

În anul 2007, luna iulie, reclamanta figurează în statul de funcţii al pârâtei ca

agent achizitor  principal I, la poziţia  215 din statul de organizare, cu coeficient de

ierarhizare 2,75.

Prin Decizia nr. 71/31.07.2007 dată Directorul Penitenciarului Satu Mare, mai

exact de către înlocuitorul de drept al directorului, inspector şef principal de

penitenciare C D, tatăl reclamantei, aceasta a fost numită  agent administrativ

principal II (contabil), funcţie prevăzută cu gradul de agent şef principal cu coeficient

de ierarhizare 2,75, poziţia nr. 230 din statul de funcţii ( fila nr. 29, 33).

La data de 28.09.2007, prin Decizia nr. 86/28.09.2007, contestată prin

prezenta acţiune în contencios administrativ, directorul în funcţie al Penitenciarului

Satu Mare, a dispus încetarea efectelor Deciziei directorului nr. 71/31.07.2007 de mai

sus, în sensul că reclamanta a fost numită din funcţia de  agent administrativ

principal II (contabil), funcţie prevăzută cu gradul de agent şef principal cu coeficient

de ierarhizare 2,85, poziţia nr. 230 din statul de funcţii, în funcţia agent achizitor 

principal  I, poziţia  215 din statul de organizare, cu coeficient de ierarhizare 2,75 (fila

nr. 27).

Verificând legalitatea acestei decizii a Directorului Penitenciarului Satu Mare,

instanţa a constatat în primul rând faptul că prin acest act administrativ, practic, s-a

revocat un alt act administrativ emis de aceiaşi autoritate publică, întrucât s-a

apreciat că primul act administrativ este nelegal.

Sub acest aspect, reţinând caracterul esenţialmente revocabil al actelor

administrative, se constată că Decizia nr. 86/2007 a fost emisă în condiţii de

legalitate, conducătorul unei instituţii publice având dreptul de a revoca actele

administrative emise de el sau în numele său, în situaţia în care se constată, sau se

apreciază  ulterior că acestea sunt nelegale.

Cu toate că dreptul de a revoca propriile acte administrative este expres

recunoscut în favoarea autorităţilor publice, instanţa a trecut la verificarea deciziei

revocatorii contestate prin prezenta acţiune în contencios administrativ şi prin prisma

legalităţii considerentelor pentru care autoritatea publică pârâtă şi-a exercitat acest

drept, pentru a se verifica dacă prin însuşi acest act revocator nu se încalcă

drepturile recunoscute de lege în favoarea persoanele cu privire la care s-au emis

actele administrative în discuţie respectiv pentru a se verifica dacă exerciţiul acestui

drept nu a fost exercitat prin exces de putere şi dacă argumentele de nelegalitate

invocate de director sunt justificate în mod rezonabil şi suficient.

Pentru a se realiza acest  obiectiv s-a constatat că, deşi Decizia nr. 71/2007

care a fost revocată de către pârât nu face obiectul verificării legalităţii pe fond, este

necesară analizarea acesteia prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de

conducătorul autorităţii publice pârâte.

Din argumentele invocate de către acesta prin „notele de şedinţă” depuse în

cauză rezultă că Directorului Penitenciarului Satu Mare a apreciat că Decizia nr.

71/2007 emisă în numele său este nelegală întrucât a fost emisă de tatăl

reclamantei, acesta fiind  într-o situaţie vădită de conflict de interese şi că, aceasta a

fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind avansarea în funcţii publice

vacante.

Potrivit art. 79 din Legea nr. 161/2003, „funcţionarul public este în conflict de

interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor

cu privire la persoane fizice si juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;

b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari

publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;

c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa

deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.

În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se

abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi

să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este

obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei

publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţa.

În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la

propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în

cauză, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire şi nivel de

experienţă.

Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară,

administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.”

Faţă de această dispoziţie expresă a legii se constată că argumentul de

nelegalitate a Deciziei nr. 71/2007 invocat de director este justificat, această decizie

fiind emisă de locţiitorul său cu privire la raporturile de serviciu a propriei sale fiice,

fiind dată deci contrar prevederilor legale privind conflictele de interese şi

incompatibilităţile.

Cu privire la cel de al doilea motiv de nelegalitate invocat, se constată că prin

Decizia nr. 71/2007 nu a avut loc o avansare în sens legal a reclamantei într-o

categorie sau grad profesional superior în sensul prevăzut de art. 24, 27 din Legea

nr. 293/2004 ci, prin această decizie reclamanta a fost numită pe o funcţie vacantă cu 

acelaşi grad profesional – agent şef principal de penitenciar, cu acelaşi coeficient de

ierarhizare.

Deşi coeficientul de ierarhizare a funcţiei pe care a fost numită reclamanta prin

Decizia nr. 71/2007 este identic cu cel deţinut anterior, din Anexa B la Ordinul

Ministrului Justiţiei nr. 2790/C/2004 – secret de serviciu (fila 59 sigilată din dosar)

rezultă că funcţia pe care a fost numită reclamanta are un nivel II şi că nivelul I al

aceleiaşi funcţii are coeficient de salarizare 2,85.

În lipsa vreunei dispoziţii legale privind definiţia noţiunii de „nivel” din anexa

amintită, instanţa a apreciat că această noţiune corespunde celei de „gradaţie” din

OG nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut

special din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzută în art. 9 din acest act

normativ:

 “În raport cu timpul servit în calitate de funcţionar public cu statut special în

sistemul administraţiei penitenciare, ofiţerii şi agenţii de penitenciare au dreptul la 1-7

gradaţii, care se acordă din 3 în 3 ani. Gradaţiile obţinute până la intrarea în vigoare

a prezentei ordonanţe se menţin şi după aceasta dată.”

 Astfel, încadrarea reclamantei pe funcţia vacantă de agent administrativ

principal II (contabilitate) reprezintă în fapt o îmbunătăţire a condiţiilor de salarizare a

reclamantei întrucât, cu trecerea timpului, aceasta urmează să beneficieze de drept

de un coeficient de salarizare superior celui pe care îl avea anterior acestei numiri,

situaţie care nu există în cazul funcţiei de agent achizitor principal I, funcţie din care a

fost mutată şi care are coeficient maxim de ierarhizare, gradaţie maximă de 2,75.

De asemenea, se constată că, mutarea reclamantei s-a efectuat pe un post

care presupune alte atribuţii decât cele exercitate în calitate de agent achizitor

principal, la un alt compartiment - contabilitate, cu condiţii efective de muncă diferite,

mai avantajoase din punctul de vedere al unei femei tinere şi că această mutare nu

este în acord cu procedura de ocupare a funcţiilor publice vacante reglementată de

art. 40 şi 41 din regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.

2854/C/2004 (fila nr. 48).

Faţă de aceste constatări, instanţa a apreciat că, deşi prin Decizia nr. 71/2007

nu a avut loc  o avansare a reclamantei în sensul legii, în fapt a existat o astfel de

avansare în ce privesc condiţiile de salarizare şi a celor privind locul efectiv de

muncă, astfel suspiciunile şi motivarea Directorului Penitenciarului Satu Mare

exprimate prin actul administrativ de revocare a acestei decizii sunt justificate în mod

obiectiv, astfel că nu se poate reţine nelegalitatea sau exercitarea cu exces de putere

a dreptului de a revoca actul administrativ emis în numele său.

Prin prisma acestor constatări instanţa a apreciat că Decizia nr. 86/2007

emisă de Directorului Penitenciarului Satu Mare prin care s-a revenit asupra Deciziei

nr. 71/2007 este legală, fiind dată în limite rezonabile, temeinic justificată faţă de

starea de fapt concretă conturată în prezenta cauză.

În ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei zilnice nr.

191/28.09.2007, (filele nr. 42–43), instanţa constată că aceasta este o Decizie Zilnică

pe Unitate emisă în conformitate cu Decizia Directorului General al Administraţiei

Naţionale a Penitenciarelor nr. 336/22.09.2004 şi cuprinde dispoziţii privind activităţile

curente ce urmau a se desfăşura în zilele de 29.09.2007–01.10.2007 de către

personalul în serviciu al unităţii.

Prin această decizie zilnică reclamantei i s-a trasat ca şi sarcină de serviciu

desfăşurarea activităţii la popota unităţii în mod provizoriu.

Analizând natura juridică a acestei decizii zilnice, instanţa constată că acesta

nu este un act administrativ prin care s-ar fi modificat raportul de serviciu al

reclamantei în sensul prevăzut de Legea nr. 293/2004.

Prin această decizie nu s-a dispus „trecerea temporară a reclamantei în altă

muncă” pentru a fi necesar a se solicita acordul prealabil al  acesteia în condiţiile art.

51 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, ci s-a dat o dispoziţie scrisă de către şeful ierarhic

privind activitatea sa profesională, corespunzătoare pregătirii profesionale a

reclamantei şi necesităţilor urgente ale unităţii, în condiţiile art. 4 alin. 2 şi 3 şi art. 49

alin. 3 din Legea nr. 293/2004, citate de către pârât prin întâmpinare.

Constatând că motivul de nelegalitate a acestei decizii zilnice invocat de către

reclamantă este neîntemeiat, că procedura prealabilă specială de contestare a

acesteia nu a fost parcursă de către reclamantă, care a executat întocmai sarcinile

de serviciu trasate, lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a acestei din urmă

decizii, instanţa a constatat că aceasta a fost dată cu respectarea legii, cererea

reclamantei privind anularea acesteia fiind nefondată.

Faţă de modul de soluţionare a capetelor de cerere privind anularea deciziilor

emise de pârât, instanţa a constat că cererea reclamantei de acordare de

despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate urmare a emiterii acestora

este nefondată, în cauză deciziile contestate fiind temeinice şi legale.

În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 1, 8,10,18 din Legea nr.

554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, a dispoziţiilor Legii nr. 293/2004, art. 274

C.proc.civ., instanţa de contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acţiunea

în contencios administrativ formulată în numele reclamantei de Sindicatul „SOMEŞ”

Satu Mare.

7

Domenii speta

Spete similare