Modificarea dispoziţiei de acordare a despăgubirilor conform l. nr. 10/2001 după intrarea acesteia în circuitul civil. Încălcarea principiului irevocabilităţii actului juridic

Prin sentinţa civilă nr. 244/S din data de 16.11.2018 a Tribunalului B a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii BAL, CM, PMS, DDD, DLM în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL S prin Primar şi Primarul Municipiului S, VPD,VVM.

A fost anulată Dispoziţia nr. 1716/02.10.2017 de modificare a Dispoziţiei nr. 852/14.04.2017, astfel cum a fost modificată prin Dispoziţia nr. 952/09.05.2017.

Au fost obligaţi pârâţii MUNICIPIUL S prin Primar şi Primarul Municipiului S la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţi şi au fost respinse celelalte pretenţii formulate de reclamanţi.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că prin Dispoziţia nr. 852/14.04.2017 emisă de Primarul Municipiului S au fost soluţionate notificările nr. 16/2001 formulată de reclamanţi şi nr. 2968/2001 formulată de pârâţii VVP şi VVM privind restituirea în natură a imobilului (teren şi construcţie) înscris în CF nr. 2 C sub nr. top în suprafaţă de 302,4 mp, respectiv 216 mp situat în S, str., nr..

În acest sens, s-a reţinut că toţi notificatorii au calitatea de persoane îndreptăţite, conform art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 1 din L. nr. 10/2001, republicată şi art. 4.3 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Prin pct. 1 al dispoziţiei s-a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. sub nr.–apartamentul nr. 2 compus din două camere, bucătărie, latrină în curte cu cota de 35,30 din puc situat în S, str. şi care provine din dezmembrarea nr. top 454 în suprafaţă de 302,4 mp către toţi notificatorii(f.81).

Conform pct. 6 din dispoziţie au fost propuse notificatorilor despăgubiri, în condiţiile titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru partea din imobilul notificat, situat în S, , înscris în CF nr. 2 sub nr. top şi nr. top -grădină în suprafaţă de 216 mp care nu poate fi restituit în natură (f.82).

Această dispoziţie a fost modificată la pct. 1 şi 6 prin Dispoziţia nr. 952/09.05.2017 (f.70-71) în sensul că s-a dispus restituirea către reclamanţi şi pârâţii VPD şi VVM şi a grădinii în suprafaţă de 216 mp, înscrisă în Cf nr. sub nr. top  iar despăgubiri în condiţiile titlului VII din L. nr. 247/2005 au fost propuse numai pentru partea din imobil care nu poate fi restituit în natură, respectiv pentru partea din imobilul situat în S, , înscris în CF nr. C sub nr. top.

Niciuna dintre aceste dispoziţii nu a fost contestată de persoanele îndreptăţite în condiţiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 10/2001 republicată, devenind definitive la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru atacarea lor în faţa instanţei civile.

Prin adresa 7567/21.07.2017 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului B (f.103-105) s-a solicitat Primarului Municipiului S reanalizarea dosarului administrativ aferent notificărilor formulate de reclamanţi şi pârâţii  şi modificarea corespunzătoare a dispoziţiilor nr. 852/2017, astfel cum a fost modificată prin dispoziţia nr. 952/2017.

În acest sens, s-a reţinut că imobilul notificat a fost proprietatea exclusivă a lui FV.Ve, şi naţionalizat ca bun propriu de la acesta de către Stat în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Conform certificatului de moştenitor nr. 132/1958 referitor la succesiunea defunctului F V V (f.18),  au avut calitatea de moştenitori F V. A şi F V. V- fiice cu câte ½ din masa succesorală, renunţători la moştenire fiind C A.M (fiică), F V.M (soţie) şi N I A (fiică).

Prin aceeaşi adresă s-a învederat că potrivit art. 4.6 din HG nr. 250/2007, succesibilii renunţători nu beneficiază de prevederile art. 4 alin. 3 din L. nr. 10/2001, sens reţinut şi de ICCJ prin decizia în interesul legii nr. 11/2007.

Pârâtul Primarul municipiului S a emis astfel Dispoziţia nr. 1716/02.10.2017 (f.108-109) prin care a modificat unilateral pct. 1 din Dispoziţia nr. 852/2017, astfel cum a fost modificată prin Dispoziţia nr. 952/2017.

Modificarea a privit acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale şi de restituire în natură a imobilului notificat numai către pârâţii VPD şi VVM, cu înlăturarea calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la restituire.

Instanţa reţine că Legea nr. 10/2001 republicată, ca lege specială reparatorie dă naştere potrivit art. 3 alin. 1, art. 4 alin.2, art. 25 şi art. 26 unor raporturi juridice de drept material şi formal doar între deţinătorul imobilului şi persoanele îndreptăţite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii (foştii proprietari şi moştenitorii acestora).

Numai persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii, în sensul L. nr. 10/2001 rep. pot să solicite restituirea în natură a imobilului sau despăgubiri, să atace cu contestaţie dispoziţia ori decizia emisă în cursul procedurii administrative sau să solicite unităţii deţinătoare emiterea acesteia.

Faţă de această opţiune expresă a legiuitorului, emiterea unei noi dispoziţii în contra art. 26 alin. 3 din L. nr. 10/2001 republicată conduce la eludarea termenului special şi a procedurii în care a fost prevăzut acest termen.

Cum dispoziţiile Legii nr. 10/2001 prevăd o procedură unică de soluţionare a notificării, după emiterea dispoziţiei privind notificările formulate de reclamanţi şi pârâţi, pârâtul s-a dezinvestit şi nu poate să procedeze la emiterea unei alte dispoziţii, ca răspuns la aceeaşi notificare.

Dezinvestirea are loc prin emiterea dispoziţiei, cu consecinţa că în procedura specială emitentul acesteia nu mai are alte atribuţii şi nici posibilitatea emiterii unui alt act.

Atacarea actelor emise în temeiul legii nr. 10/2001 se realizează conform procedurii speciale instituite de această lege.

În consecinţă, în virtutea principiului prevalenţei reglementărilor speciale în faţa celor generale, pentru atacarea ori modificarea dispoziţiei emise în procedura Legii nr. 10/2001 nu pot fi utilizate alte proceduri, precum cea reglementată de L. nr. 554/2004.

Concluzia se impune întrucât procedura specială instituită de L. nr. 10/2001 este una exclusivă şi obligatorie.

Dispoziţia neatacată îşi produce efectele de la expirarea termenului de contestare, moment care marchează intrarea actului în circuitul civil. Orice modificare operată cu privire la dispoziţie are ca efect încălcarea principiului irevocabilităţii actelor juridice civile, intrate în circuitul civil.

Dispoziţia emisă de primar, în procedura legii nr. 10/2001 reprezintă un act juridic civil întrucât soluţionând notificările de restituire a bunurilor preluate abuziv de către stat, primarul nu acţionează ca reprezentant al puterii executive locale ci ca reprezentant al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) deţinătoare a bunului.

Astfel, dispoziţia de restituire al cărei emitent este primarul nu întruneşte caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emisă în regim de putere publică, în soluţionarea unor raporturi bazate pe inegalitate juridică, respectiv pe subordonarea părţilor, specifică raporturilor administrative, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile L. nr. 554/2004, invocate de reclamanţi.

Cazurile şi situaţiile în care o dispoziţie emisă în temeiul L. nr. 10/2001 încetează să producă efecte sunt expres  prevăzute de lege şi sunt de strictă interpretare astfel că înlăturarea acestor efecte nu poate fi realizată prin revocarea ori modificarea dispoziţiei de către emitent, în afara procedurii instituite de L. nr. 10/2001.

Dispoziţia emisă în baza L. nr. 10/2001, indiferent de calitatea entităţii deţinătoare a bunurilor imobile, constituie un act de drept privat, respectiv un act juridic civil de dispoziţie cu privire la bunurile din patrimoniu şi care potrivit art. 25 alin. 4 din lege are valoarea unui titlu de proprietate şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie.

Potrivit art. 25 alin. 4 din L. nr. 10/2001 această dispoziţie nu mai poate fi cenzurată decât pe calea controlului judecătoresc iar nu pe calea procedurii administrative, ulterior dezinvestirii emitentului cu soluţionarea notificării.

Faţă de aceste considerente, instanţa va anula dispoziţia contestată în cauză iar faţă de limitele investirii sale reţine  că notificările formulate de părţi au fost soluţionate definitiv prin Dispoziţia nr. 852/14.04.2017, astfel cum a fost modificată prin Dispoziţia nr.952/09.05.2017, efectele acestora intrând în circuitul civil.

Conform acestor dispoziţii, pârâţii au reţinut că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire iar o concluzie contrară nu ar putea fi formulată decât în cadrul unui control judecătoresc exercitat cu privire la dispoziţiile sus menţionate.

Înlăturarea Dispoziţiei nr. 1716/2017 din circuitul civil de către instanţă face de prisos obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii de soluţionare a notificărilor deja rezolvate prin dispoziţiile anterioare, care se menţin tocmai în virtutea nulităţii dispoziţiei  nr.1716/2017 dispusă de tribunal.

În final, faţă de soluţia dispusă şi dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va dispune obligarea pârâţilor Municipiul S prin primar şi Primarul Municipiului S la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial achitat de reclamanţi, reţinând că numai aceştia au culpă procesuală în cauză concretizată în modificarea nelegală a dispoziţiei contestate.

Domenii speta

Spete similare