Contencios Cdministrativ - litigiu întemeiat pe Legea nr. 94/1992

Dosar nr. 4287/83/2007

SENTINŢA CIVILĂ nr. 178/CA/7 mai 2008

Irevocabilă prin respingerea recursului.

Domeniu asociat: contencios administrativ; litigiu întemeiat pe Legea nr. 94/1992.

În condiţiile în care hotărârea consiliului local este un act administrativ cu

caracter normativ emis de către autoritatea publică locală în exercitarea atribuţiilor

privind aprobarea bugetului local, acest act administrativ nu a fost anulat de către o

instanţă judecătorească, angajarea cheltuielilor de către primar în baza acestuia au

avut o bază legală, respectiv Hotărârea de consiliu local astfel că nu sunt îndeplinite

condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C.civ.

Notă: Legea nr. 94/1992  privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi

a fost modificată prin Legea nr. 217/2008, astfel că în prezent  activitatea de

valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform

prevederilor art. 12 alin. (2).

Prin încheierea de sesizare nr. 39 din 05.11.2007 emisă de CURTEA DE

CONTURI A ROMÂNIEI – Secţia de control financiar ulterior Satu Mare, instanţei de

contencios administrativ s-a solicitat ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să

oblige la plata următoarelor sume:

1. pârâtul BN, în calitate de ordonator principal de credite şi pârâta F F în

calitate de contabil şef la Primăria Negreşti Oaş la plata sumei de 8.355 lei,

reprezentând premii plătite nelegal persoanelor cu funcţii de demnitate publică, la

care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 678,18 lei calculate până la data de

31.10.2007 şi în continuare până la data plăţii prejudiciului;

2. pârâtul B N, în calitate de ordonator principal de credite şi pârâta F F în

calitate de contabil şef la Primăria Negreşti Oaş la plata sumei de 9224 lei

reprezentând sporuri plătite nelegal persoanelor cu funcţii de demnitate publică la

care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 649,60 lei calculate până la data de

31.10.2007 şi în continuare până la data plăţii prejudiciului;

3. pârâtul B N, în calitate de ordonator principal de credite şi pârâta FF în

calitate de contabil şef la Primăria Negreşti Oaş şi pârâtul GRI în calitate de secretar

al Primăriei Negreşti Oaş la plata sumei de 50.000 lei reprezentând drepturi băneşti

decontate nelegal angajaţilor Primăriei la care se adaugă foloase nerealizate în sumă

de 3870,39 lei calculate până la data de 31.10.2007 şi în continuare până la data

plăţii prejudiciului;

4. pârâtul BN, în calitate de ordonator principal de credite şi pârâta F FA în

calitate de contabil şef la Primăria Negreşti Oaş şi pârâtul GRI în calitate de secretar

al Primăriei Negreşti Oaş la plata sumei de 57.489,60 lei drepturi băneşti decontate

nelegal angajaţilor Primăriei la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de

4020,21 lei calculate până la data de 31.10.2007 şi în continuare până la data plăţii

prejudiciului.

Plata sumelor de mai sus se solicită a se efectua în contul  bugetului local al

Primăriei Negreşti Oaş.

În motivarea cererii se arată următoarele:

1.În anul 2006 la Primăria Negreşti Oaş, au fost achitate premii anuale (al 13-

lea salariu) primarului şi viceprimarului, persoane care ocupă funcţii de demnitate

publică, în sumă de 8.355 lei, din care:

- 4.581 lei reprezintă contravaloarea celui de-al 13-lea salar achitat primarului,

astfel: în data de 10.01.2006, al 13-lea salar aferent anului 2005 în sumă de 1.471

lei; în data de 13.12.2006, al 13-lea salar aferent anului 2006 în sumă de 3.110 lei;

- 3.774 lei reprezintă contravaloarea celui de-al 13-lea salariu achitat

viceprimarului, astfel: în data de 10.01.2006, al 13-lea salar aferent anului 2005 în

sumă de 1.213 lei şi în data de 13.12.2006 al 13-lea salar aferent anului 2006 în

sumă de 2.561 lei.

Prin plata premiilor anuale achitate persoanelor care ocupă funcţii de

demnitate publică au fost încălcate prevederile actelor normative prin care se

stabilesc drepturile salariale şi alte drepturi de care pot beneficia persoanele care

ocupă funcţii de demnitate publică în anul 2006, respectiv: art. 3 alin. 4 şi 5 din OG

nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului

bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de

baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat

potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a

salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa

funcţii de demnitate publica, publicat în M.O. nr. 59/23.01.2006, potrivit căruia "(4)

Pentru persoanele care ocupa funcţii de demnitate publica, alese şi numite,

indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 şi Vil/la, VII/2a, VII/Ba,

precum şi în anexele nr. VII/1 b, VII/2b şi VII/3 b reprezintă unica forma de

remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru

stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determina în raport cu venitul salarial.

(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa funcţii de

demnitate publica, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în

munca şi nici de alte sporuri prevăzute de lege".

De asemenea, au fost încălcate prevederile OUG nr. 45/2003 privind finanţele

publice locale publicată în M.O. nr. 431/19 iunie 2003, cu modificările şi completările

ulterioare, art. 14 alin. 3, potrivit căruia „(3) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în

bugetele prevăzute la art. 1 alin.(2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste

bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială".

Întrucât nu există bază legală pentru acordarea premiilor persoanelor care

ocupă funcţii de demnitate publică, prin plata sumei de 8.355 lei s-a creat o pagubă

în bugetul Primăriei oraşului Negreşti Oaş.

Paguba este localizată la cap. 51 „Autorităţi publice", art. 02 „Cheltuieli cu

salariile", alin 10 „Cheltuieli de personal", art. 01 alin. 30 „alte drepturi".

Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei

create, cât şi a foloaselor nerealizate, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de

678,18 lei, de la data efectuării plăţii până la data de 31 octombrie 2007, în baza

prevederilor Circularei nr. 25 din 01 octombrie 2007 publicata în M.O. nr. 677 din

4 octombrie 2007 privind nivelul ratei dobânzii de referinţa al Băncii Naţionale a

României, valabil în luna octombrie 2007, de 6,87% pe an.

Prejudiciul total adus bugetului Primăriei oraşului Negreşti Oaş este în sumă

de 9.033,18 lei (8.355 lei + 678,18 lei).

Persoanele răspunzătoare de crearea prejudiciului sunt: B N - primar, care în

calitate de ordonator principal de credite a angajat şi aprobat plata premiilor fără

bază legală şi FF - contabil şef care a acordat şi a vizat pentru control financiar

preventiv această plată pentru premii, persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

Explicaţiile scrise solicitate şi răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice

constatările din actul de control, întrucât acordarea acestor premii nu are bază legală,

drepturile de care beneficiază persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică,

sunt prevăzute în mod expres în actele normative menţionate mai sus.

2.În anul 2006 primarul şi viceprimarul au beneficiat de un spor de dificultate

de 45% din salariul de încadrare, ca urmare a faptului ca erau numiţi membrii în

comisia constituită, implicată în mod direct în aplicarea legii fondului funciar.

Prin urmare, în baza Dispoziţiei nr. 208/29.08.2006 privind acordarea unui

spor lunar de dificultate salariaţilor implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului

funciar, în perioada august-noiembrie 2006, primarul şi viceprimarul au beneficiat de

un spor de dificultate de 45% aplicat la salariul de încadrare, calculat de la data

intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 263/2006, privind aprobarea OUG nr.

209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul

proprietăţii.

În baza prevederilor Legii nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005

pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii,

comisiilor constituite pentru aplicarea legilor proprietăţii li se acorda acest spor, dar

potrivit prevederilor legale în domeniu, primarul şi viceprimarul nu beneficiază de

acest spor, indemnizaţia fiindu-le unica formă de remunerare a activităţii

corespunzătoare funcţiei, chiar dacă în alte legi sunt prevăzute astfel de sporuri.

Contravaloarea sporului de 45% la salariul de încadrare încasat în anul 2006

de primar a fost în sumă de 5.340 lei, iar a viceprimarului în suma de 3.884 lei.

De aceste sporuri în mod legal, beneficiază doar salariaţii instituţiilor publice

implicaţi în mod direct în aplicarea legilor din domeniul proprietăţii, membrii în

comisiile constituite în baza dispoziţiilor conducătorului entităţii, primarul şi

viceprimarul nefiind salariaţi, ci sunt persoane cu funcţie de demnitate publică alese.

Actele normative încălcate sunt:

- HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, actualizată, publicata în

M.O.nr.324/14.05.2003, Cap.3 Măsuri instituţionale, pct. 1.3, potrivit căruia: „Salariaţii

instituţiilor, implicaţi în mod direct în aplicarea legii, beneficiază de un spor lunar de

dificultate, în condiţiile stabilite prin art. V alin. (2) al titlului II din OUG nr. 184/2002

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a

Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000*) privind retrocedarea unor bunuri

imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 501/2002. Constituie salariaţi implicaţi în mod direct în

aplicarea Legii nr. 10/2001:

- salariaţii cu contract de munca pe durată determinată sau nedeterminată,

care îşi desfăşoară activitatea în calitate de membru al comisiilor prevăzute la alin. 1

lit. a şi b;

- salariaţii, membri ai comisiilor constituite la nivelul prefecturilor, în temeiul art.

16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614/2001;

- salariaţii, membrii birourilor judeţene şi, respectiv, ai municipiului Bucureşti,

constituite în temeiul art. 9 din HG nr. 950/2001 cu privire la înfiinţarea, organizarea

şi funcţionarea Autorităţii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989;

- secretarii unităţilor administrativ-teritoriale;

- personalul Autorităţii constituite în temeiul HG nr. 950/2001, cu excepţia

demnitarului;

- personalul ministerelor şi celorlalte instituţii publice care au ca sarcini de

serviciu aplicarea legii, cu excepţia demnitarilor şi a conducătorilor numiţi sau aleşi ai

respectivelor instituţii;

- salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului central din cadrul

Ministerului Finanţelor Publice şi, respectiv, ghişeelor teritoriale.

Prefecţii, subprefecţii şi primarii nu beneficiază de acest spor".

- Art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005

pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii

publicat în M.O. nr. 572/ 03.07.2006, potrivit căruia: "Salariaţii instituţiilor publice

implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile

constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările şi

completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din

salariul de încadrare, pe o perioada de un an calculată de la data intrării în vigoare a

prezentei legi. Stabilirea salariaţilor care beneficiază de acest drept şi a cuantumului

sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituţiei implicate în

aplicarea dispoziţiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra

proprietăţii funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor".

- Art. 3 alin. 4 şi 5 din OG nr. 3/2006, privind creşterile salariate ce se vor

acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind

sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul

bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor

pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publica, publicată în M.O. nr.

59/23.01.2006, potrivit cărora: „(4) Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate

publică, alese şi numite, indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 şi

M/la, VII/2a, VII/3a, precum şi în anexele nr. VII/1 b, VII/2b şi VII/3b reprezintă unica

formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de

calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul

salarial.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcţii de

demnitate publică, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporuri de vechime

în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege".

Prin plata sporului de dificultate de 45% din salariul de încadrare acordat

primarului şi viceprimarului, care potrivit Dispoziţiilor nr. 44/20.02.2006 şi

208/29.08.2006 privind constituirea comisiilor pentru aplicarea legilor proprietăţii fac

parte din aceste comisii, iar potrivit prevederilor Legii nr. 393/2004 privind Statutul

aleşilor locali, ei nu sunt salariaţi ai instituţiei publice, ci sunt aleşi locali şi, conform

art. 28 alin. 1 din legea menţionată „Pe timpul exercitării mandatului de primar,

viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean se suspendă

contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituţii ori

autorităţi publice, respectiv la regii autonome sau la societăţi comerciale cu capital

integral ori majoritar de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale”, s-a creat o

pagubă bugetului Primăriei Negreşti Oaş în sumă de 9.224 lei, suma care se referă la

perioada august-noiembrie 2006, deoarece începând cu luna decembrie actul

normativ s-a modificat. Astfel, prin OUG nr. 136/22.12.2006 începând din luna

decembrie devine legală acordarea sporului şi pentru persoanele cu funcţii de

demnitate publică prin derogare de la prevederile legale. Având în vedere însă că

până la acea dată actul normativ nu permite acordarea acestui spor decât strict

angajaţilor, prin plata sporului de 45 % din salariul de încadrare, primarului şi

viceprimarului, s-a creat o pagubă bugetului Primăriei Negreşti Oaş în sumă de 9224

lei.

Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei

create, cât şi a foloaselor nerealizate, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de

649,60 ei calculate de la data efectuării plăţii până la data de 31 octombrie 2007, în

baza prevederilor Circularei nr. 25 din 1 octombrie 2007 publicata în M.O. nr. 677 din

4 octombrie 2007 privind nivelul ratei dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a

României, valabil în luna octombrie 2007, de 6,87% pe an.

Prejudiciul total adus bugetului Consiliului Local Negreşti Oaş este în sumă de

9.873,60 lei (9.224 lei + 649,60 lei).

Persoanele răspunzătoare de crearea prejudiciului în sumă de 9.873,60 lei

sunt: BN - primar, care în calitate de ordonator principal de credite a angajat şi

aprobat plata sporurilor cu nerespectarea prevederilor legale şi F F - contabil şef care

a acordat şi a vizat pentru control financiar preventiv această plată reprezentând

sporuri, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare.

Explicaţiile scrise solicitate şi răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice

constatările din actul de control, întrucât plata sporurilor către primar şi viceprimar s-a

efectuat cu încălcarea reglementărilor legale în vigoare.

3. Stabilirea şi acordarea sumei pentru ţinută în baza prevederilor art. 31 alin.

8 din Contractul/Acordul colectiv de muncă nr. 7134/31.07.2006.

Decontarea sumei s-a făcut pe baza prezentării de către salariaţi a facturilor

privind achiziţia de la societăţi comerciale de articole vestimentare şi a unui buget

aprobat prin HCL nr. 29 din 28.07.2006.

Plata sumei de ţinută s-a făcut pe trimestrele III şi IV în anul 2006.

Nivelul pagubei înregistrate de bugetul consiliului local pe anul 2006 este de

50.000 lei.

Decontarea sumei pentru ţinută s-a făcut in baza prevederilor art. 31 alin. 8 din

Acordul/Contractul colectiv de munca nr. 7134/31.07.2006 potrivit căruia:

"Salariaţii Consiliului Local al oraşului Negreşti Oaş, funcţionarii publici şi

personalul contractual, beneficiază de o indemnizaţie trimestriala în suma de 400 lei,

pentru acoperirea cheltuielilor cu ţinuta personală. Acordarea acestor drepturi se face

în cursul primei luni a fiecărui trimestru. Decontarea sumei se face pe baza de

factură de către serviciul contabilitate". Prin includerea acestei clauze în

Acordul/Contractul colectiv de munca nr. 7134/31.07.2006 au fost încălcate

dispoziţiile Legii nr. 130 din 16 octombrie 1996 privind contractul colectiv de muncă

publicată în M.Of. nr. 259 din 24 octombrie 1996, cu modificările şi completările

aduse de Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 - Codul Muncii; OUG nr. 9 din 18 martie

2004, potrivit cărora: Art. 8 „(1) Clauzele contractelor colective de munca pot fi

stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege”; Art. 12 „(1)

Contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare.

Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror

acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale".

Legislaţia românească prevede acordarea unui astfel de spor de ţinută, dar

pentru alte sectoare de activitate (poliţie, sectorul militar, de paza şi ofiţerii de stare

civilă) dar nu şi pentru personalul din administraţia publică locală. A se vedea în

acest sens HG nr. 694/1996 privind condiţiile de acordare a uniformei de serviciu, a

echipamentului de protecţie, descrierea, durata de folosinţă şi însemnele distinctive

pentru personalul din pază proprie a ministerelor, a celorlalte organe de specialitate

ale administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice, a regiilor

autonome, a societăţilor comerciale şi a altor organizaţii care deţin bunuri ori valori cu

orice titlu; Metodologia nr. 1/1 997 cu privire la actele de stare civilă, art. 43, alin. 1 .

Sectoarele care beneficiază de sume pentru ţinută sunt prevăzute în mod

expres de lege, extinderea acestora la alte categorii de personal bugetar pe principiul

negocierii între  conducerea instituţiei şi  sindicat nu este prevăzută.

Ca urmare constată faptul că, prin negocierea şi acordarea sumei pentru

ţinută decentă s-au încălcat şi dispoziţiile alin. 1 al art. 12 din Legea nr. 130/1996,

deoarece prin Acordul/Contractul Colectiv de Muncă s-a negociat Acordarea sumei

pentru ţinută, în condiţiile în care legislaţia în vigoare stabileşte acordarea unei sume

de ţinută, dar numai pentru alte categorii de personal şi nu pentru personalul din

administraţia publică locală.

Nu este în competenţa Consiliului Local Negreşti Oaş a extinde, pe baza

negocierii cu sindicatul, acordarea sumei pentru ţinută şi personalului din cadrul

aparatului propriu, în condiţiile în care actele normative de nivel superior nu prevăd

acest spor şi pentru personalul din administraţia publică locală.

Reglementările cuprinse în actele încheiate de consiliul local, inclusiv în

contractele de muncă, trebuie să se subordoneze ordonanţelor Guvernului, să nu

contravină prevederilor unor acte normative de nivel superior

Includerea acordării sumei pentru ţinută în Acordul/Contractul Colectiv de

Muncă nu reprezintă un temei legal pentru acordarea acesteia în condiţiile în care

legislaţia specifică în vigoare nu conţine prevederi în acest sens.

Dacă simpla includere a acordării unei sume în Contractul Colectiv de Muncă

constituie temei legal, cel puţin teoretic, fiecare unitate administrativ-teritorială poate

stabili şi acorda nenumărate sume cu orice titlu, totul este negociabil, legislativul,

Guvernul nu mai trebuie să reglementeze aceste drepturi. Procedându-se astfel

legislativul ar pierde controlul privind creditele bugetare utilizate pentru salarii şi alte

drepturi, s-ar crea foarte mari diferenţieri de la o instituţie la alta, dar în fapt legislaţia

românească are un sistem unitar de salarizare a personalului din sistemul bugetar.

Stabilirea salariilor şi sporurilor prin actele normative menţionate se justifică şi

prin aceea că salariile se suportă din credite bugetare.

Şi din această perspectivă şi clauzele din contractul colectiv de muncă

referitoare la toate drepturile salariale inclusiv sporul de stabilitate, trebuie să fie în

concordanţă cu dispoziţiile legale în acest sens

Faţă de cele de mai sus s-au încălcat şi dispoziţiile: OUG nr. 45/2003,

actualizată, privind finanţele publice locale, publicata în M.O. nr. 431/19.06.2003,

care la art. 14 precizează: „ (2) Cheltuielile bugetare au destinaţie precisa şi limitată

şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare

anuale", respectiv „(3) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la

art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu

există baza legală pentru respectiva cheltuială".

Din cele expuse mai sus, se constată că, prin semnarea contractului colectiv

de muncă care conţine clauze cu privire la acordarea sumei pentru ţinută, clauze

contrare dispoziţiilor legale, Consiliul Local Negreşti Oaş, s-a angajat la cheltuieli

care nu sunt autorizate de lege.

Conform alin. (2), cheltuielile trebuie să fie determinate de autorizările

conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale, în ceea ce priveşte suma

pentru ţinută personală, reglementările legale nu prevăd posibilitatea acordării

acesteia.

Prejudiciul în condiţiile răspunderii civile delictuale presupune acoperirea atât

a pagubei efectiv produse, cât şi a foloaselor nerealizate astfel:

a) paguba înregistrată în bugetul Consiliului local Negreşti Oaş la nivelul 

creditelor  bugetare  utilizate  în  anul  2006  pentru plata  sumei reprezentând ţinută

personală, este în sumă totală de 50.000 lei şi reprezintă totalul sumelor decontate

salariaţilor pentru achiziţia în trimestrul III şi IV de articole de îmbrăcăminte; pe

trimestre, plăţile se prezintă astfel: trimestrul III - 25.200 lei, trimestrul IV – 24.800 lei,

tal – 50.000 lei.

Paguba este localizată la cap. 51.02.20 "Autorităţi publice", la cap. 67.02.20

„Cultura, arta" şi la cap. 70.02.20 „Gospodărie comunala ".

Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei

create, cât şi a foloaselor nerealizate, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de

3.870,39 lei de la data efectuării plăţii până la data de 31 octombrie 2007, în baza

prevederilor Circularei nr. 25 din 1 octombrie 2007 publicată în M.O. nr. 677 din 4

octombrie 2007 privind nivelul ratei dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a

României, valabil în luna octombrie 2007, la nivelul ratei dobânzii de referinţa a

B.N.R. de 6,87% pe an. În calculul acestora s-a avut în vedere nivelul sumelor pentru

ţinută decontate personalului, data plăţii, numărul de zile calculate între data plăţii

acestora şi data de 31 octombrie 2007 şi procentul ratei dobânzii de referinţă pe luna

octombrie 2007.

În concluzie, prejudiciul adus bugetului local ca urmare a decontării nelegale a

sumei pentru ţinută salariaţilor Primăriei Negreşti Oaş este de 53.870,39 lei (50.000

lei + 3.870,39 lei).

Răspunderea pentru stabilirea şi decontarea sumei pentru ţinută personalului

din cadrul Primăria Negreşti Oaş este solidară în sarcina persoanelor care prin

semnarea Contractului/Acordului Colectiv de Muncă nr. 7134/31.07.2006 care

conţine clauze cu privire la acordarea sumei pentru ţinută, contrare dispoziţiilor

legale, au angajat Primăria Negreşti Oaş la cheltuieli care nu sunt autorizate de lege,

şi anume: BN - primar la Primăria Negreşti Oaş, GR- secretar la Primăria Negreşti

Oaş şi FF - contabil şef. BN şi GR sunt răspunzători pentru că în calitatea de

ordonator de credite, respectiv secretar la Primăria Negreşti Oaş, prin semnarea

Contractul/Acordului Colectiv de Muncă în baza prevederile de la art. 31 alin. 8,

respectiv a HCL nr. 29/28.07.2006, au angajat instituţia la plăţi fără temei legal. FF -

contabil şef, poarta răspunderea solitară cu primarul şi secretarul primăriei întrucât

nu trebuia să vizeze pentru control financiar preventiv plata sumelor reprezentând

contravaloarea ţinutei personale.

Prin clauzele înscrise în Contractul/Acordul Colectiv de Muncă nr. 7134 din

31.07.2006, reprezentaţii primăriei si-au asumat obligaţia decontării sumei de 400

lei/persoană/trimestru.

Explicaţiile scrise solicitate şi răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice

constatările din actul de control, întrucât răspunsurile primite nu sunt de natura să

lămurească fondul problemei.

Referitor la întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale

a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, şi anume:

Existenţa faptei ilicite: fapta este ilicită pentru că a constat dintr-o acţiune

contrara legilor in vigoare, fapta fiind produsă din imprudenţă.

Existenţa prejudiciului: prejudiciul adus bugetului Primăriei oraşului Negreşti

Oaş este patrimonial, cert, actual şi este format din: paguba de 50.000 lei, generată

ca urmare a achitării sumei pentru ţinută în condiţiile în care legislaţia în vigoare nu

prevede acordare acestei sume pentru personalul din cadrul administraţiei publice

locale, precum şi din foloasele nerealizate calculate conform răspunderii civile, până

la data de 31.10.2007, în suma de 3.870,39 lei.

Legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu: între fapta ilicită şi

prejudiciu există o legătura directă - prin achitarea fără temei legal a sumei pentru

ţinută personală, în condiţiile în care legislaţia nu prevede acest drept.

În aceste condiţii, prejudiciul este format din paguba efectivă şi foloasele

nerealizate aferente pagubei.

Existenţa culpei: culpa rezultă din neglijenţa persoanelor răspunzătoare de

prejudiciul creat bugetului local.

4. În anul 2006 au fost efectuate decontări nejustificate în cuantum de 7,15

lei/zi/persoană, în favoarea personalului contactual şi a funcţionarilor publici ai

primăriei, reprezentând achiziţii alimente "în vederea obţinerii unui randament cât mai

ridicat la locul de muncă", însumând 57.489,60 lei.

Plăţile au fost efectuate în baza Contractului/Acordului Colectiv de Munca nr.

7134/31.07.2006, încheiat între Primăria oraşului Negreşti Oaş reprezentată de către

BN în calitate de primar, pe de o parte şi reprezentanţii angajaţilor, respectiv ai

funcţionarilor publici şi personalului contractual, pe de altă parte.

Valoric, obligaţia angajatorului respectiv drepturile personalului angajat şi

decontarea sumei reprezentând achiziţii alimente, s-a făcut lunar pe bază de tabel

sub semnătura privată în funcţie de numărul de zile lucrate aferent perioadei august -

decembrie 2006. Aceste bunuri au fost plătite prin virament unei societăţi comerciale

care a eliberat bunurile alimentare personalului din cadrul instituţiei, respectiv

personalului contractual şi funcţionarilor publici.

Menţionează că pe facturile de provenienţa, respectiv pe documentele de

plată întocmite lunar pentru plata acestor sume se menţionează «mese servite» şi

sunt decontate de la capitolul de cheltuieli materiale «Bunuri şi servicii».

Bunurile aferente au fost acordate personalului angajat în baza Cap. V -

Condiţii de muncă, protecţia muncii şi protecţia socială, art. 31 alin. 9 din

Contractul/Acordul Colectiv de Muncă nr. 7134/31.07.2006, care prevede că «în

vederea obţinerii unui randament cât mai ridicat la locul de muncă, angajatorul va

asigura în fiecare zi lucratoare, pentru fiecare salariat prezent o masa caldă, în

cuantumul aprobat prin Ordinul Ministerului Solidarităţii şi Familiei nr. 145/2006

pentru un tichet de masa, respectiv 7,151ei/zi; cuantum ce va fi actualizat conform

legislaţiei la zi. În situaţia în care nu poate fi asigurată masa caldă, se va plăti

contravaloarea facturii la valoarea indicată pentru achiziţionarea alimentelor”.

Contractul/Acordul Colectiv de Muncă nr. 7134/31.07.2006, este aprobat de Consiliul

local Negreşti Oaş, prin Hotărârea nr. 29/28.07.2006 hotărâre semnată din partea

Primăriei Negreşti Oaş de GRL, în calitate de secretar al instituţiei.

Finanţarea a fost asigurată din bugetul local, cap. «Cheltuieli materiale şi

servicii« - capitol care nu afectează fondul de salarii.

Paguba înregistrată de bugetul Primăriei oraşului Negreşti Oaş este de

57.489,60 lei şi reprezintă totalul sumelor decontate în perioada august-decembrie

2006 către persoanele beneficiare, respectiv achitate către furnizorul de alimente.

Reglementările legale încălcate:

- prevederile art. 14, alin. 2 şi 3 din OUG nr. 45/2003 privind finanţele publice

locale, actualizată, publicată în M.O. nr. 431/19.06.2003, conform căruia  "Cheltuielile

bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute

în legi specifice şi în legile bugetare anuale", respectiv "Nici o cheltuială nu poate fi

înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată

din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva cheltuială".

- prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv

de muncă, publicat în M.O. nr. 259/24.10.1996, republicată cu modificările şi

completările ulterioare în M.O. nr. 184/19.05.1998, conform căruia "Contracte

colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare. Prin aceste

contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi

cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale".

Acordarea acestor drepturi în baza contractului colectiv de muncă, respectiv al

acordului de muncă nu are bază legală, drepturile de care beneficiază personalul

contractual, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică şi funcţionarii publici

sunt prevăzute în mod expres în legile specifice şi nu pot fi negociate şi anume: OG

nr. 2/2006 actualizată, privind reglementarea drepturilor salariate şi a altor drepturi

ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, OG nr. 3/2006, privind creşterile salariale

ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000

privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din

sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.

154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a

indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Art. 31 alin. 9 din Contractul colectiv de muncă, respectiv din acordul de

muncă, care prevede acordarea lunar, de drepturi speciale "pentru obţinerea unui

randament cât mai ridicat la locul de muncă", nu este în conformitate cu art. 12 din

Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, întrucât cele negociate prin

acest articol, reprezintă drepturi care se acordă unor salariaţi din alte sectoare de

activitate (poliţie, sectorul militar, de pază şi ofiţerii de stare civilă) şi sunt prevăzute

în mod expres de lege, ca urmare, nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a

căror acordare şi al căror cuantum sunt stabilite prin acte normative (de ex. HG nr.

694/1996 privind condiţiile de acordare a uniformei de serviciu, a echipamentului de

protecţie, descrierea, durata de folosinţă şi însemnele distinctive pentru personalul

din paza proprie a ministerelor, a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei

publice centrale şi locale, a altor instituţii publice, a regiilor autonome, a societăţilor

comerciale şi a altor organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu; Metodologia

nr.1/1997 cu privire la actele de stare civilă, art. 43 alin. 1).

Prin plata nejustificată a sumelor pentru "obţinerea unui randament cât mai

ridicat la locul de muncă" s-a creat o pagubă bugetului Primăriei oraşului Negreşti

Oaş în valoare de 57.489,60 lei.

Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei

create, cât şi a foloaselor nerealizate, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de

4.020,21 lei, de la data efectuării plăţii până la data de 31 octombrie 2007, în baza

prevederilor Circularei nr. 25 din 1 octombrie 2007 publicată în MO nr. 677 din

04.10.2007 privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României,

valabil în luna octombrie 2007, la nivelul ratei dobânzii de referinţa a B.N.R. de

6,87% pe an.

Prejudiciul creat bugetului Primăriei oraşului Negreşti Oaş prin plata acestor

drepturi nejustificate cuprinde paguba şi foloasele nerealizate, totalul fiind în sumă de

61.509,81 lei (57.489,60 lei + 4.020,21 lei ) .

Persoanele răspunzătoare de crearea prejudiciului sunt semnatarii, din partea

conducerii primăriei ai Contractului/Acordului Colectiv de Muncă nr. 7134/31.07.2006

şi a HCL nr. 29/28.07.2006, pentru aprobarea contractului/acordului colectiv de

muncă, şi anume: BN - ordonator de credite, care în aceasta calitate a semnat

Contractul/Acordul colectiv de muncă, în care se prevede decontarea de sume

pentru "achiziţii alimente "; GR - secretar, care a semnat pentru legalitate hotărârii

consiliului local; FF - contabil şef, care a vizat pentru controlul financiar preventiv.

Explicaţiile scrise solicitate şi răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice

constatările din actul de control, întrucât acordarea şi plata acestor bunuri în baza

contractului/acordului colectiv de muncă nu are baza legală, drepturile de care

beneficiază funcţionarii publici şi personalul contractual sunt prevăzute în mod expres

în acte normative specifice şi nu pot fi negociate.

Menţionează, de asemenea, că drepturile care se pot acorda funcţionarilor

publici şi personalului contractual sunt nominalizate strict şi limitativ în actele

normative care reglementează drepturile salariale şi alte drepturi care pot fi acordate

funcţionarilor publici şi personalului contractual în anul 2006, şi anume :

- art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2006  actualizată,  privind reglementarea drepturilor

salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006;

- art. 14 şi 15 din OG nr. 3/2006, privind creşterile salariale ce se vor acorda în

anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de

stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi

personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind

sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru

persoane care ocupa funcţii de demnitate publică.

Faţă de cele reţinute, completul, în baza prevederilor art. 31 alin. (2) a

dispus sesizarea Tribunalului Satu Mare pentru obligarea în solidar a persoanelor

răspunzătoare, respectiv:

- a lui B N primar, ordonator principal de credite şi FF - contabil şef la Primăria

Negreşti Oaş la plata sumei de 8355 lei reprezentând premii plătite nelegal

persoanelor cu funcţie de demnitate publică, la care se adaugă foloase nerealizate în

sumă de 678,18 lei calculate până la 31.10.2007 şi care sunt cuvenite bugetului local

al Primăriei Negreşti Oaş; la plata sumei de 9224 lei reprezentând sporuri plătite

nelegal persoanelor cu funcţie de demnitate publică, la care se adaugă foloase

nerealizate în sumă de 649,60 lei calculate până la 31.10.2007 şi care sunt cuvenite

bugetului local al Primăriei Negreşti Oaş;

- a lui B N - primar, ordonator principal de credite, G R - secretar al Primăriei

Negreşti Oaş şi FF - contabil şef la Primăria Negreşti Oaş, la plata sumei de 50.000

lei reprezentând drepturi băneşti decontate nelegal angajaţilor primăriei, la care se

adaugă foloase nerealizate în sumă de 3870,39 lei calculate până la 31.10.2007 şi

care sunt cuvenite bugetului local al Primăriei Negreşti Oaş şi la plata sumei de

57.489,60 lei reprezentând drepturi băneşti decontate nelegal angajaţilor Primăriei, la

care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 4020,21 lei calculate până la

31.10.2007 şi care sunt cuvenite bugetului local al Primăriei Negreşti Oaş.

S-a solicitat obligarea persoanelor răspunzătoare la plata foloaselor

nerealizate în continuare până la recuperarea integrală a prejudiciilor cuvenite

bugetului local al Primăriei Negreşti Oaş, abaterea fiind constatată şi consemnată în

Raportul de Control Intermediar nr. 54/31.10.2007 şi reţinută ca urmare a examinării

dosarului aflat pe rol.

Această hotărâre a fost pronunţată în şedinţa din 05.11.2007

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâţii au invocat mai multe excepţii de

procedură care au fost soluţionate de către instanţă prin încheiere interlocutorie la un

termen anterior soluţionării cauzei pe fond în sensul respingerii acestora, iar pe

fondul cauzei solicită respingerea încheierii de sesizare înaintată de reclamantă.

Cu privire la fondul raportului juridic dedus judecăţii pârâţii arată următoarele:

Drepturile acordate pe contractul/acord colectiv de muncă, respectiv:

a). indemnizaţia trimestrială pentru acoperirea cheltuielilor cu ţinuta personală şi

b). creşterea randamentului la locul de muncă prin asigurarea unei mese calde în

valoare de 7,15 lei/zi – sunt două forme de care au beneficiat angajaţii aparatului de

specialitate al Primarului oraşului Negreşti Oaş, au fost apreciate de organul de

control ca nelegale şi că plata lor generează nedescărcarea de gestiune, fiind

necesară recuperarea sumelor.

Pentru o astfel de constatare, s-a apreciat că s-ar fi încălcat, la negocierea

contractului/acord colectiv de muncă, prevederile art. 8 şi 12 din Legea nr. 130/1996,

respectiv ale art 14 alineatele 2-3 din OUG nr. 45/2003.

In susţinerea nelegalităţii constatării vin cu următoarele argumente:

Contractul colectiv de muncă a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 8

şi 12 din Legea nr. 130/1996, respectiv a respectat cerinţele legii cu privire la formă şi

conţinut, iar în ceea ce priveşte drepturile, s-au negociat sporurile care nu sunt cu

privire la drepturi ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Nu în ultimul rând, Curtea de Conturi, nu a avut în vedere faptul că prin art. 41

din Constituţie se consacră că „dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi

caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate" şi că, din perspectiva

acestei prevederi, constatările făcute denotă rea-credinţă, sfidarea legii fundamentale

şi a contractului dintre părţi, a cărui caracter obligatoriu este garantat prin Constituţie.

Prin art. 41 alin. 1 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional

pe anii 2005-2006 se precizează în mod expres că la nivelul instituţiilor publice pot fi

convenite şi alte adausuri salariale, decât cele determinate de lege. Aici ar fi de

amintit şi faptul garantării forţei obligatorii a contractului colectiv, conform art. 30 din

Legea nr. 130/1996.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice locale

administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare ale comunelor, oraşelor,

municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale. Ca atare, în

baza autonomiei locale şi a legii finanţelor publice locale, consiliul judeţean putea

aproba bugetul de cheltuieli pentru personal cu fonduri destinate îmbunătăţirii

condiţiilor de muncă (ţinută decentă ) .

Potrivit art. 6 din Legea nr. 53/2003, orice salariat care prestează o muncă

beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie

socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a

conştiinţei sale, fără nici o discriminare.

Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la

plată egală pentru muncă egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia

datelor cu caracter personal.

Conform art. 39 din Codul muncii salariatul are dreptul de a lua parte la

determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă, iar potrivit

art. 40 din Codul muncii angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor

care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;

b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la

elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;

c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul

colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

Din perspective normelor şi considerentelor invocate mai sus a fost negociat şi

acordată prima de reprezentare (ţinută decentă), drept negociat şi acordat la nivelul

tuturor autorităţilor administrative din ţară şi recunoscut prin sentinţe judecătoreşti

irevocabil.

În ceea ce priveşte decontarea sumei de 7,15 lei/zi angajaţilor pentru a

acoperi contravaloarea unei mese calde, în vederea creşterii rentabilităţii munci în

administraţie, în plus faţă de argumentele de mai sus, invocă dispoziţiile art. 59 din

Legea nr. 161/2003, care confirmă posibilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de a

încheia annual acorduri colective de muncă, referitoare la constituirea şi folosirea

fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, sănătatea şi securitatea

muncii.

Mai mult, cu privire la negocierea dreptului la masă caldă s-a pronunţat

irevocabil Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. 3754/35/2006, prin Decizia civilă nr.

41/2007, în sensul că patronatele şi sindicatele, la nivelul autorităţilor şi instituţiilor

publice, au dreptul şi este legal să negocieze acordarea altor drepturi decât cele

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999. în speţă fiind vorba chiar de

indemnizaţia de hrană.

Cu  privire la acordarea premiului anual şi a sporului de comisie persoanelor

care ocupă funcţii de demnitate publică, arată că indemnizaţiile persoanelor care

ocupă funcţii de demnitate publică alese şi numite, precum şi ale celor care ocupă

funcţii asimilate cu funcţii de demnitate publică sunt prevăzute în anexele nr. VII/1 a,

VII/2a, VII/3 a şi VIHa, pentru perioada 1 februarie - 31 august 2006, şi, respectiv, în

anexele nr. VII/1 b, VII/2b, VII/3b şi VUIb, pentru perioada 1 septembrie - 31

decembrie 2006.

(4) Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite,

indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3  şi VII/1 a, VII/2a, VII/3 a,

precum şi în anexele nr. VII/1 b, VII/2b şi VII/3 b reprezintă unica formă de

remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru

stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcţii de

demnitate publică, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în

muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.

În România, stat de drept, democratic şi social, drepturile şi libertăţile

cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate de lege. Principiul egalităţii

între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în ceea ce

priveşte dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţiile de muncă

echitabile şi satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie

echitabilă şi satisfăcătoare - Ordonanţa nr. 137/2000 privind prevenirea şi

sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Prin discriminare se înţelege orice

deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe categorie socială, care are

ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în

condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Aceste argumente le susţin atât cu privire la acordarea premiului anual cât şi

cu privire la acordarea sporului de comisii, care, spre deosebire de primul, trebuie

coroborat cu incidenţa Legii nr. 263/2006 de aprobare a OUG nr. 209/2005, cât şi cu

prevederile OUG nr. 136/2006.

Acordarea dreptului la sporul de comisie este confundat cu dreptul primarului

şi viceprimarului la singura formă de remunerare, care este din perspective legii

indemnizaţia.

Este adevărat, numai că participarea primarului şi viceprimarului în comisiile

de proprietate nu este o atribuţie specifică funcţiei de demnitate publică, ci

consecinţa firească a unor atribuţii suplimentare stabilite de legiuitor, altele decât cele

stabilite de Legea nr. 215/2001, temeiul naşterii dreptului la indemnizaţie în condiţiile

Legii nr. 154/1998. Asta în cazul primarului, în ceea cel priveşte viceprimar nici

măcar legea specială nu-i stabileşte o astfel de atribuţie, atribuţiile lui fiind stabilite

prin dispoziţia primarului, prin delegarea unora din atribuţiile sale.

OUG nr. 136/2006 nu vine să confirme acordarea dreptului la sporul de

comisie demnitarilor, ci doar să clarifice cu privire la faptul că acordarea dreptului

beneficiază şi demnitarilor.

În drept, invocă dispoziţiile art. 115 C.proc.civ.

În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâţilor SINDICATUL

LIBER „JURIS” NEGREŞTI OAŞ prin care se solicită respingerea încheierii de

sesizare a instanţei de contencios administrativ.

Motivele de fapt şi de drept invocate de către intervenient sunt identice cu cele

ale pârâţilor formulate prin întâmpinare.

În urma soluţionării excepţiilor de procedură formulate prin întâmpinare, prin

notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, pârâţii mai invocă  excepţia lipsei calităţii

lor procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale a unităţii administrativ

teritoriale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi excepţia

lipsei calităţii procesuale a unităţii administrativ teritoriale invocate de pârâţi prin

notele de şedinţă depuse după soluţionarea de către instanţă prin încheiere a 

excepţiilor de procedură invocate prin întâmpinare, instanţa soluţionându-le potrivit

art. 137 C.proc.civ, a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor invocată prin prisma

argumentelor potrivit cărora nu aceşti pârâţi ar fi vinovaţi de săvârşirea vreunei fapte

ilicite, ci alte persoane care nu au fost chemate în judecată, este neîntemeiată,

întrucât pârâţii sunt persoane a căror activitate este supusă controlului Curţii de

Conturi, aceasta poate solicita recuperarea prejudiciului cauzat bugetului  de stat şi

bugetelor  locale, de la orice persoană pe care o apreciază ca fiind vinovată de

cauzarea acestora, stabilirea acestei răspunderi este o problemă de fond şi nu de

procedură, iar chemarea în judecată doar a anumitor persoane este

responsabilitatea şi libertatea autorului actului de sesizare al instanţei potrivit

dispoziţiilor de drept comun.

 Excepţia lipsei calităţii procesuale a unităţii administrativ teritoriale urmează a

fi respinsă având în vedere considerentele expuse de către instanţa de contencios

administrativ cu ocazia soluţionării excepţiei lipsei de parte prejudiciată a

Primăriei/Consiliul Local.

 În litigiile privind prejudiciile cauzate bugetului de stat respectiv bugetelor

locale, citarea persoanei juridice despre al cărei buget este vorba, este necesară

pentru ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă  pentru ca, astfel, în măsura în

care demersul Curţii de Conturi se dovedeşte a fi justificat aceasta să poată trece la

executarea silită.

1. Referitor la punctul 1 din încheierea de sesizare a instanţei prin care se

solicită obligarea  primarului şi a contabilului şef la plata prejudiciului cauzat unităţii

administrativ-teritoriale prin acordarea premiilor anuale către primar şi viceprimar,

instanţa a apreciat că acesta este întemeiat.

Potrivit art. 3 alin. 4 şi 5 din OG nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce

se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000

privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din

sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.

154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a

indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica, publicat în

M.O. nr. 59/23.01.2006, potrivit căruia "(4) Pentru persoanele care ocupa funcţii de

demnitate publica, alese şi numite, indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1,

VII/2, VII/3 şi Vil/la, VII/2a, VII/Ba, precum şi în anexele nr. VII/1 b, VII/2b şi VII/3 b

reprezintă unica forma de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi

reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determina

în raport cu venitul salarial.

(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa funcţii de

demnitate publica, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în

munca şi nici de alte sporuri prevăzute de lege".

De asemenea, au fost încălcate prevederile OUG nr. 45/2003 privind finanţele

publice locale publicată în M.O. nr. 431/19 iunie 2003, cu modificările şi completările

ulterioare, art. 14 alin. 3, potrivit căruia „(3) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în

bugetele prevăzute la art. 1 alin.(2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste

bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială".

În condiţiile în care prevederile legale de mai sus sunt exprese, în sensul că

primarul şi viceprimarul, persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi

numite nu beneficiază de nici un spor prevăzut de lege pentru alte categorii de

salariaţi, indemnizaţie prevăzută de lege fiind unica formă de remunerare a acestora

se constată că acordarea acestuia este nelegală, iar cheltuiala angajată şi efectuată

din bugetul unităţii administrativ – teritoriale pentru plata acestora nu are o bază

legală.

Astfel fiind, se constată existenţa şi săvârşirea unei fapte ilicite de către

persoanele care au angajat şi aprobat plata premiilor către primar şi viceprimar

respectiv de către ordonatorul principal de credite şi contabilul şef care  a acordat şi

vizat pentru control financiar preventiv această plată pentru premii.

Consecinţa acestei fapte ilicite este prejudiciul cauzat în bugetul unităţii

administrativ teritoriale care poate fi cuantificat ca şi contravaloare a sumelor achitate

cu titlu de premii persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică.

Atitudinea subiectivă a persoanelor care au cauzat prejudiciul amintit este cea

a culpei constată de către instanţă prin prisma faptului că dispoziţiile legale încălcate

nu lasă loc de interpretare şi a faptului că practica judiciară în materie de contencios

administrativ  este constantă în sensul aprecierii ca nelegale a actelor administrative

emise de autorităţile publice locale prin care s-a hotărât acordarea unor premii

persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică.

Excluderea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat prejudiciul

amintit nu poate fi exclusă prin referire la principiile egalităţii între cetăţeni şi al

nediscriminării, întrucât  se constată că dispoziţiile  art. 3 alin. 5 din OG nr. 3/2006

anterior citat se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice, respectiv

tuturor persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică.

2. Referitor la punctul 2 din încheierea de sesizare a instanţei prin care se

solicită obligarea  primarului şi a contabilului şef la plata prejudiciului cauzat unităţii

administrativ-teritoriale prin acordarea către primar şi viceprimar a unui  spor de

dificultate de 45% din salariul de încadrare în baza HG nr. 498/2003 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instanţa a

apreciat că acesta este întemeiat.

Faţă de acest punct din actul de sesizare, instanţa constată că argumentele

de fapt şi de drept invocate de către reclamantă prin încheierea de sesizare sunt

temeinice şi legale reiterarea cestora fiind superfluă. De asemenea, instanţa

apreciază că, argumentele expuse la punctul 1 din prezentele considerente cu privire

la existenţa unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, a existenţei unui prejudiciu cert

în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale şi a culpei persoanelor fizice chemate în

judecată, respectiv motivele pentru care apărările pârâţilor au fost înlăturate sunt

valabile şi pentru argumentarea admiterii acestui din urmă capăt de cerere.

3. Faţă de punctul 3 din încheierea de sesizare instanţa a reţinut următoarele:

În legătură cu susţinerile formulate de autorul actului de sesizare al instanţei

de judecată privind existenţa unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi îndeplinirea

în cauză a condiţiilor răspunderii civile delictuale, se constată că această formă de

răspundere este prevăzută de art. 998 şi următoarele Cod civil şi că, pentru

angajarea acestei forme de răspundere, singura invocată prin actul de sesizare al

instanţei, în mod constant, s-a reţinut că este necesară îndeplinirea următoarelor

condiţii cumulative: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de

cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi culpa  persoanei care a săvârşit fapta ilicită.

În opinia autorului actului de sesizare, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a

fost săvârşită de către primar în calitatea acestuia de ordonator principal de credite şi

constă  în angajarea unor cheltuieli din bugetul local al unităţii administrativ teritoriale

fără a avea la bază o dispoziţie legală şi în semnarea unui acord/ contract colectiv de

muncă, apreciat de către reclamant ca nelegal.

Referitor la fapta ilicită cauzatoare de prejudicii se constată că

acordul/contractul colectiv de muncă invocat ca nelegal a fost confirmat, conform

chiar dispoziţiilor cuprinse în acesta , iar alocarea sumelor de bani necesare pentru

plata drepturilor prevăzute prin acesta  a fost aprobată printr-o hotărâre a Consiliului

Local al unităţii administrativ teritoriale care  a fost verificată pentru legalitate de către

Prefectul Judeţului Satu Mare, nu a fost atacată  în justiţie şi în legătură cu care nu s-

a invocat vreun motiv de nelegalitate.

Astfel, se constată că actul juridic semnat de primar în calitate de angajator a

fost cenzurat sub aspectul legalităţii de către Consiliul local al unităţii administrativ

teritoriale şi de către prefect şi că nu acest acord/contract colectiv de muncă a stat la

baza angajării cheltuielilor bugetare, ci hotărârea consiliului local.

În condiţiile în care hotărârea consiliului local este un act administrativ cu

caracter normativ emis de către autoritatea publică locală în exercitarea atribuţiilor

privind aprobarea bugetului local, acest act administrativ nu a fost anulat de către o

instanţă judecătorească, se constată că angajarea cheltuielilor de către primar au

avut o bază legală, respectiv Hotărârea de consiliu local.

În ce priveşte caracterul nelegal al drepturilor salariale stabilite prin acordul/

contractul colectiv de muncă şi fapta primarului de a semna acest act juridic, se

constată că în ce priveşte dispoziţiile cuprinse în acesta privitor la ţinută reclamanta

confundă noţiunea de ţinută cu cea de uniforme de serviciu, echipamente de

protecţie. Ţinuta pentru care s-a acordat decontarea sumei de 400 lei pe trimestru se

referă la vestimentaţia zilnică a personalului angajat care nu e identică pentru aceştia

pentru a fi apreciată ca obligatorie. Purtarea unei ţinute, a unui anumit tip de

vestimentaţie este consecinţa naturii muncii prestate de către personalul angajat în

instituţii publice determinată de necesitatea impunerii unei anumite prestanţe în

relaţiile cu publicul. Purtarea unei ţinute adecvate este o obligaţie a personalului

angajat, iar decontarea cheltuielilor efectuate de angajaţi în limita unui plafon de 400

lei pe trimestru nu prezintă un drept de natură salarială ci un aspect al dreptului la

condiţii de muncă adecvate, stabilit în favoarea acestuia în urma unor negocieri

colective între sindicat şi angajator. Prin urmare, nu se poate reţine, că drepturile

privind decontarea cheltuielilor cu ţinuta reprezintă drepturi reglementate prin alte

dispoziţii legale, astfel cum a susţinut reclamanta.

Pe de altă parte, instanţa constată că analizarea legalităţii acestui acord este

superfluă întrucât starea de fapt de mai sus duce în mod inevitabil la concluzia că,

semnarea acestui document de către primar, este rezultatul unor negocieri colective

purtate cu organizaţia sindicală competentă, că acest acord/contract colectiv  pentru

a produce efecte juridice era necesar să fie confirmat de către autoritatea publică

competentă să stabilească bugetul corespunzător plăţii drepturilor cuprinse în acesta,

astfel că nu se poate reţine natură de ilicită a faptei pârâtului de a semna acest acord

şi nici natura prejudicială a acestuia în condiţiile în care angajarea plăţilor nu s-a

făcut în temeiul acestuia.

Pentru angajarea cheltuielilor apreciate ca nelegale de către reclamantă, în

condiţiile de mai sus, nu se poate reţine vreo culpă a pârâtului. Chiar în situaţia în

care, ipotetic, s-ar da curs reţinerii reclamantei privind caracterul nelegal al acordului/

contractului colectiv  sau s-ar pune în discuţie legalitatea HCL, răspunderea pentru

prejudiciu nu ar reveni doar persoanelor chemate în judecată de către reclamantă, ci

şi membrilor consiliului local care au aprobat bugetul local, respectiv au aprobat

angajarea acestor cheltuieli de către ordonatorul principal de credite, ori acestea nu

au fost chemate în judecată. Introducerea acestora în cauză din oficiu nu este

posibilă, în condiţiile în care, dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 94/1992 privind

procedura de soluţionare a cererilor în faţa colegiilor jurisdicţionale (cu excepţia celor

privind atribuţiile completelor constituite conform art. 31 alin. 1 din lege de a sesiza

instanţa competentă)  au devenit caduce prin revizuirea Constituţiei României.

În ce priveşte faptele săvârşite de către pârâtul secretar al unităţii administrativ

teritoriale, se constată că acesta  nu a semnat acordul/contractul colectiv de muncă a

cărei nelegalitate se invocă, ci HCL prin care acesta a fost aprobat.

„Viza  de legalitate” a secretarului unităţii administrativ teritoriale, exprimată

prin semnarea actelor administrative emise de autorităţile publice locale este

exprimarea unei interpretări personale a legii, adoptarea de către autoritate publică a

actului administrativ nemaifiind condiţionată de semnarea acestuia de către

secretarul unităţii administrativ – teritoriale. Pe  de altă parte, se constată că, actele

administrative adoptate de către autorităţile publice locale sunt supuse controlului de

legalitate şi din partea Instituţiei Prefectului, care are posibilitatea să solicită autorităţii

publice emitente să revoce actul administrativ apreciat ca nelegal şi chiar să

introducă acţiune în contencios administrativ pentru anularea acestora. Secretarul

oraşului, pârât în prezenta cauză, a înaintat hotărârea prin care consiliul local a

aprobat acordul/contractul colectiv  spre verificarea legalităţii şi la Prefect, care nu l-a

sesizat în sensul că actul administrativ ar fi nelegal.

Pentru ca secretarul unităţii administrativ-teritoriale să se poată face

responsabil de aplicare unei vize de legalitate, nu este suficientă aprecierea unui

organ de control a faptului că actul vizat este nelegal, ci este necesară stabilirea

intenţiei persoanei de a viza spre legalitatea un act despre care ştia că acesta este

nelegal. Ori, constatându-se că în aplicarea legislaţiei privind salarizarea şi drepturile

cuvenite salariaţilor există interpretări diferite la nivelul diferitelor instituţii ale

statutului, că la baza adoptării HCL despre a cărui viză de legalitate este vorba s-a

aflat un act juridic cu aparenţă de legalitate în condiţiile prevăzute de Legea nr.

188/1999, respectiv ale Legii nr. 130/1996, se apreciază că, în sarcina pârâtului nu

se poate reţinere săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi cu atât mai

mult o culpă în săvârşirea acesteia.

În ce priveşte pârâta  contabil şef al Primăriei se constată că viza de control

financiar preventiv s-a aplicat înainte de  adoptarea HCl şi nu înainte de încheierea

acordului/contractului colectiv de muncă. De asemenea se apreciază că argumentele

invocate mai sus în favoarea pârâtului secretar al unităţii administrativ teritoriale, în

sensul că în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea din culpă a unei fapte

ilicite cauzatoare de prejudicii sunt valabile şi în favoarea persoanei cu atribuţii de

control financiar preventiv.

 Faţă de cele de mai sus, instanţa de contencios administrativ constată că, în

privinţa pârâţilor  indicaţi în acest punct din actul de sesizare nu sunt îndeplinite

elementele răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 şi următoarele din

Codul civil, astfel că solicitarea reclamantei privind obligarea acestora la plata

prejudiciului calculat de către organul de control este neîntemeiată, motiv pentru care

aceasta urmează a fi respinsă.

 4. Referitor la punctul 4 din actul de sesizare al instanţei privind solicitarea ca

pârâţii să fie obligaţi la plata prejudiciului cauzat ca urmare a angajării unor cheltuieli,

respectiv semnarea unui acord/ contract colectiv de muncă prin care s-a stabilit în

favoarea angajaţilor primăriei dreptul la decontarea unei mese calde – aspect al

dreptului privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă, se constată că starea de

fapt şi argumentele juridice descrise la punctul trei din prezentele considerente sunt

pe deplin aplicabile întrucât este vorba de acelaşi acord/contract colectiv de muncă şi

de aceiaşi hotărâre a consiliului local, respectiv este vorba de aceleaşi fapte dar de

un prejudiciu de natură a fi cuantificat în mod diferit faţă de cel privind decontarea

contravalorii ţinutei.

Având în vedre considerentele de mai sus în temeiul art. 998 Cod civil, art.

8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 137 C.proc.civ., instanţa a respins excepţiile

invocate de pârâţi, a admis în parte încheierea de sesizare a reclamantei, conform

dispozitivului prezentei.

În temeiul art. 29 din Legea nr. 554/2004, verificând aplicabilitatea dispoziţiilor

art. 274 C.proc.civ., în sensul obligării Curţii de Conturi la plata cheltuielilor de

judecată suportate de către pârât, instanţa a apreciat că această dispoziţie

procedurală este incompatibilă cu dispoziţiile legii contenciosului administrativ în

general şi cu cele ale Legii nr. 94/1992, în special având în vedere că prin atribuţiile

sale Curtea de Conturi a României urmăreşte realizarea unui interes public general şi

nu un interes propriu, aceasta introduce acţiuni în justiţie în virtutea atribuţiilor legale

ale acestuia, prin urmare nu se poate reţine existenţa unei culpe procesuale în

sarcina acesteia.

Domenii speta

Spete similare