Contastatie act administrativ fiscal

Dosar nr. 828/89/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 285/C.A.

Şedinţa publică de la 30 Noiembrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier ELENA GHEORGHIES

----------

Pe rol pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe contestator SC C T SRL , cu sediul în … şi pe intimat PRIMĂRIA MUN. VASLUI PRIN PRIMAR, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 23.11.2009, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când pentru a se depune concluzii scrise s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 30.11.2009, dându-se soluţia de faţă;

INSTANŢA,

Asupra cauzei de faţă,

Prin cererea introductivă reclamanta SC. C T SRL. a formulat contestaţie  împotriva dispoziţiei nr.57/12.02.2009 emisă  de Primăria Mun.Vaslui solicitând anularea  acestui act administrativ şi pe cale de consecinţă  anularea deciziei de impunere 84407/7.12.2008 şi a raportului de inspecţie  fiscală  nr.84406/7.12.2008.Cu cheltuieli de judecată.

In motivare s-a arătat că au fost emise  raportul de inspecţie fiscală , decizia de impunere prin care s-a  stabilit în sarcina  reclamantei diferenţa suplimentară cu titlu de impozit pe clădiri şi accesorii pentru 2007, 2008 în valoare de 4625 lei, sumă  considerată de reclamantă ca nedatorată.

Reclamanta a încheiat cu SC. Mobifon SA. (în prezent Vodafone România SA.) un contract  de închiriere pentru un imobil din Vaslui,  ce intra în vigoare începând cu 01.11.2005; în noiembrie 2005 locatarul trebuia să facă amenajări  necesare activităţii sale.

La 20.12.2005 reclamanta a solicitat  întocmirea unei expertize de  evaluare  a imobilului în vederea stabilirii bazei de impozitare şi a impozitului datorat către Primărie.

In actele contestate s-a stabilit o diferenţă  de impozit de câte 1710 lei pentru anii 2007, 2008 ,calculat la modernizările pe care  locatarul le-a făcut  la imobil.

In realitate  aceste modernizări au fost  avute în vedere la întocmirea  raportului de evaluare  care a  luat ca dată de referire data de 20.12.2005.

Reclamanta consideră că este  pusă să plătească de 2 ori impozit pentru acelaşi lucru.

Modernizările la care s-au calculat obligaţiile fiscale  suplimentare au fost efectuate  de la 01.11.2005, împrejurarea că s-a eliberat autorizaţia pentru modernizări la 14.12.2005,  nu conduce la concluzia  că aceste modernizări nu au fost avute în vedere de  expert.

S-a învederat conţinutul art. 253 alin.5 Cod  fiscal.

Chiar dacă modernizările nu ar fi  cuprinse în raportul de evaluare , actele  administrate ar fi nelegale pentru că din acte rezultă că  existau îmbunătăţiri la imobil la data  închirierii.

Din art. 5 alin. final  din contractul de  închiriere rezultă că toate  dotările  efectuate la imobil sunt proprietatea  locatarului  şi numai în cazul  în care  părţile vor opta, dotările vor putea fi cumpărate  la încetarea contractului.

Organul fiscal  a calculat  impozit la valoarea de 95000 lei  din autorizaţia de construire, deci la o valoare  estimată nu reală.

Acest lucru contravine  dispoziţiilor art.  253 alin. 3 ind. 1 Cod fiscal  şi HG.1861/2006.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea acţiunii.

In motivare s-a arătat în conformitate cu art.253 alin.3 ind. 1  care prevăd în cazul  îmbunătăţirilor că locatarul  are obligaţia să comunice  locatorului  valoarea lucrărilor executate  pentru depunerea unor noi declaraţii fiscale, în termen de 30 zile  de la terminarea lucrărilor.

In vederea stabilirii obligaţiilor fiscale  datorate  bugetului,  pârâta a solicitat  contestatoarei furnizarea unor  documente  care să  ateste  valoarea  modernizărilor  aduse  spaţiului, documente ce nu au fost depuse, astfel că obligaţiile fiscale  au fost calculate la suma de  95.000 lei din autorizaţia de construire, în baza  art. 67 din O.G.92/2003 şi pct. 65.1, 65.2  din H.G.1050/2004.

Imbunătăţirile nu au fost avute în vedere la întocmirea raportului de evaluare  din 20.12.2005 întrucât SC. Mobifon SA.  a solicitat şi a obţinut  autorizaţia de construire la 14.12.2005.

In anexa 2 la raportul de  evaluare  expertul evaluator a precizat că în anul 2002  a fost  data ultimei dotări.

In drept  s-au invocat prevederile Legii 571/2003.

In cauză s-au încuviinţat  şi administrat probele  cu înscrisuri şi expertiza  contabilă.

Din actele şi lucrările dosarului  instanţa reţine:

Prin raportul de inspecţie  fiscală 844076/17.12.2008 ( f. 46) şi decizia de impunere  84407/17.12.2008 ( f. 54) emise de Primăria  Mun.Vaslui – Serviciul Financiar, s-a stabilit  că reclamanta SC. C T SRL.  datorează suma de  4625 lei formată din diferenţa  de  impozit  pe clădiri în sumă de 3420 lei , aferent anilor  2007 şi  2008  şi accesorii la această sumă, în valoare de 1205.

Din raportul de inspecţie fiscală rezultă că  impozitul a fost calculat la  suma de 95.000 lei cuprinsă în autorizaţia  de construire nr.356/14.12.2005 eliberată în favoarea locatarului SC. Mobifon SA, autorizaţie  eliberată pentru  reamenajarea spaţului  şi  racordarea la energie  electrică.

Impozitul s-a calculat la această sumă din  autorizaţie pentru că nu s-a  răspuns solicitării  Primăriei de a se furniza documente care să ateste  valoarea  modernizărilor aduse imobilului din Vaslui, str. Ştefan cel Mare , bl. 74 .

Prin dispoziţia 57/12.02.2009 s-a respins contestaţia formulată împotriva  deciziei de impunere emise în urma inspecţiei fiscale.

Din raportul de expertiză  contabilă  efectuat în cauză, inclusiv  răspunsul la obiecţiuni rezultă că la 20.12.2005 reclamanta a efectuat o expertiză  tehnică pentru evaluarea  imobilului din Vaslui ,str. Ştefan cel Mare nr. 74 sens în care a stabilit baza de impunere  de 105.654 lei , valoare care a fost  înregistrată în contabilitate.

Din art. 253 alin. 1  şi 5 din Lg.571/2003  rezultă că impozitul pe clădiri se calculează asupra valorii de  inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea proprietarului persoană juridică.

In răspunsul la obiecţiuni ( f. 95) expertul contabil a arătat că raportul  de evaluare care a stabilit valoarea de impunere a imobilului  a avut în vedere şi îmbunătăţirile  efectuate până la  acea dată,  inclusiv îmbunătăţirile efectuate de  locatarul SC. Vodafone  în baza  autorizaţiei de construire  nr. 356/14.12.2005.

Această concluzie a expertului  este confirmată de actele dosarului.

Comparând îmbunătăţirile  efectuate în  baza  autorizaţiei de construire 356/14.12.2005, respectiv de reamenajare spaţiu, racordare la energia electrică,  consemnările la recepţia  lucrărilor în postcalculul din 2009 ( f.88) cu  cele  avute în vedere de  expertul imobiliar Filip  Gabriel în raportul de  evaluare care  a  stabilit  valoarea cuprinsă  în contabilitate ( f.21-33) rezultă că acestea concordă.

Susţinerea pârâtei că  îmbunătăţirile  efectuate  în baza  autorizaţiei  de construire nu au fost  avute în vedere  la întocmirea raportului de  evaluare pentru că în anexa 1 a acestuia se menţionează că  lucrările de întreţinere  s-au făcut  în 2002  este infirmată  de comparaţia  realizată anterior  şi de  concluziile raportului de expertiză.

In consecinţă  în mod corect expertul  contabil a  stabilit că valoarea de impunere  a imobilului pentru calcularea impozitului  pentru 2007 şi 2008 este cea  stabilită în raportul de  evaluare.

Alin.3 ind.1 al art. 253 Cod fiscal , introdus începând cu 1.01.2007,  prevede că în cazul  lucrărilor de modernizare  realizate  de locatar, acesta are obligaţia de a comunica  valoarea lucrărilor  executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale în termen de 30 de zile de la data  terminării  lucrărilor.

Acest alineat se  aplică  modernizărilor  efectuate după intrarea în vigoare a  textului legal,  respectiv  după  1.01.2007, si necuprinse in valoarea de inventar  nu şi  îmbunătăţirilor  efectuate  anterior,  pentru a nu se  încălca principiul neretroactivităţii  legii.

In consecinţă  îmbunătăţirilor efectuate de  locatar pana  la data  deschiderii magazinului – 27.12.2005 ( f. 57 )  si cuprinse in evaluarea inscrisa in contabilitate  nu li se aplică  dispoziţiile legale  intrate în vigoare  ulterior.

Motivul de nulitate invocat de  reclamantă, în sensul că dotarile efectuate de  locatar sunt  proprietatea acestuia din  urmă, invocându-se prevederile art. 5 din  contractul de  închiriere  ( f. 37 ) , nu sunt  relevante  pentru că acel contract produce efecte numai între părţile contractante  cu privire la o eventuală însuşire de  către proprietar a acestor îmbunătăţiri.

Acest contract nu este  relevant în ce priveşte  baza de impunere  care este stabilită clar în  art.253 din Lg.571/2003,  ca fiind  valoarea de  inventar  înregistrată în contabilitate.

In consecinţă în mod nelegal pârâta  a stabilit  un impozit  suplimentar şi accesoriu în sumă totală de  4625 lei pentru anii 2007 şi 2008 , cu  încălcarea art. 253 alin. 1 şi 5  Cod fiscal, ceea ce  determină în temeiul art.218 din Cod pr. fiscală  admiterea acţiunii şi anularea dispoziţiei 57/12.02.2009, a deciziei de  impunere 84407/17.12.2008 şi a raportului de inspecţie fiscală încheiat sub nr. 84406/17.12.2008.

In temeiul art. 274  Cod proc. civilă pârâta va fi obligată  la cheltuieli de  judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. C T S.R.L. , cu sediul în … în contradictoriu cu Primăria Vaslui.

Anulează dispoziţia 57/12.02.2009, raportul de inspecţie fiscală încheiat la 17.12.2008 sub nr. 84406, decizia de impunere nr. 84407/17.12.2008 emise de Primăria Vaslui pentru suma de 4625 lei reprezentând 3420 lei impozit pe clădiri pentru anii 2007 şi 2008 şi accesorii la aceste sume, de 1205 lei.

Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1042,3 lei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 30 noiembrie 2009.

Domenii speta

Spete similare