Suspendare provizorie a executarii. Cerere reexaminare.

Prin cererea înregistrată sub nr. 6233/110/2011, aşa cum a fost precizată, reclamanta CMVI H.E. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA G. şi chemata în garanţie A.D.S. BUCURESTI a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa şi să se dispună anularea Declaraţiei de impunere nr. 25123/14.09.2010 emisă de A.D.S. Bucureşti, a adresei nr. 2999/10.11.2011 şi a înştiinţării de plată nr. 3328/10.11.2011 emise de Primăria G., precum şi suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

S-a anulat taxa de timbru de 4 lei. S-a anulat timbru judiciar de 0,3 lei.

În motivarea acţiunii s-a arătat că este persoană fizică autorizată şi nu societate comercială, nu deţine în proprietate clădirea dispensarului veterinar G., proprietar fiind A.D.S., cu care a încheiat Contractul de concesiune nr. 1790/01.09.1999, pentru clădire şi teren, iar în baza contractului nr. 794/2005 desfăşoară activităţi de prestări servicii de identificare şi înregistrare a animalelor .

Ca urmare, nefiind societate comercială şi nefiind plătitor de TVA, este scutită de plata impozitului pe clădire conform art. 250 pct. 5 Cod fiscal, precum şi de plata impozitului pe teren.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a arătat că A.D.S. a evaluat imobilele concesionate în luna iunie 2010 de la valoarea de 32.161 lei  la valoarea de 53.338 lei  pe care a comunicat-o Primăriei G. prin adresa nr. 25123/14.09.2010 urmând ca impozitarea la valoarea reevaluată a bunurilor imobile să se realizeze începând cu data de 01.07.2010 conform art. 249 alin. 3, art. 254 alin. 1, 6 art. 256 şi art. 258 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2010 şi art. 249 alin. 3, art. 254 alin. 4, 5, 6 şi art. 258 aplicabile în 2011 şi 2012. Ori, pârâta Primăria G. a asimilat CMVI Dr. H.E. ca persoană juridică, fapt pentru care a aplicat cota de impozitare de 1,5 % la valoarea reevaluată a clădirii, stabilind pentru întregul an 2010 un impozit de 800 lei, fără a ţine cont că evaluarea clădirii s-a efectuat în luna iunie 2008 şi nu putea face obiectul impozitării anterior acestei date, respectiv semestrul I al anului 2010, stabilind în mod eronat diferenţa de impozit de 400 lei în semestru I fără nicio bază legală, iar asimilarea amintită s-a făcut contrar dispoziţiilor art. 41 şi 46 din Legea nr. 571/2003, în care activităţile independente desfăşurate de persoanele fizice autorizate fac  obiectul impozitului pe venit şi din activităţi individuale autorizate şi nu a impozitului pe profit.

Pe acelaşi considerent, pârâta a asimilat CMVI ca persoană juridică, impozitând inclusiv terenul arondat clădirii cu taxa de 0,199 lei/mp, stabilind pentru suprafaţa de teren concesionata de 2.177,90 mp, o taxă de 435 lei în loc de taxa pentru PFA în procent de 0,046 lei mp pentru care C.M.V. îi revenea o taxă de plată de 100 lei pentru fiecare an financiar.

Ca urmare, pârâta în mod nelegal şi abuziv a stabilit pentru perioada 2010-2012 impozit suplimentar la clădiri în valoare de 2855 lei la care a calculat accesorii de 789 lei şi a  calculat  nelegal taxa pe teren în valoare de 649 lei şi a stabilit nelegal accesorii de 139 lei, C.M.V. datorând impozit pe clădire de 618 lei şi taxă pe teren în valoare de 300 lei pentru perioada 2010-2012, pentru persoane fizice, conform HCL nr. 27/2010, HCL nr. 31/2011, HCL nr. 11/2012.

Ca urmare, a solicitat admiterea acţiunii în forma iniţiată şi să se dispună desfiinţarea actelor administrative fiscale prin care Primăria G. a stabilit debit suplimentar de plată în sarcina C.M.V. Dr. H.L.

Sub aspectul cererii de chemare în garanţie a A.D.S. Bucureşti s-a arătat că declaraţia de impunere a fost comunicată Primăriei G. în numele acesteia şi nu în numele său, astfel că nu a avut cunoştinţă de reevaluarea imobilelor şi nu are obligaţia legală de plată a impozitului pe clădire şi teren, deoarece le are în concesiune pentru care plăteşte redevenţă anuală şi deci ADS-ul care a depus declaraţia de impunere are şi obligaţia legală de a plăti impozitul pe clădire şi teren în calitate de persoană juridică, în baza art. 249 Cod Fiscal ( anexa 2).

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că reclamanta a interpretat greşit dispoziţiile art. 249 alin. 3 Cod procedură fiscală care prevede că „Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţiile similare impozitului pe clădiri.”

Prin Raportul de Audit Financiar nr. 2701/31.08.2011 şi Procesul verbal nr. 2692/31.08.2011, încheiate în urma misiunii de audit financiar asupra contului anual de execuţie al instituţiei, pe care auditorii publici din cadrul Camerei de Conturi Bacău au efectuat-o în perioada 02.08.2011-31.08.2011, au constatat că C.M.V. H.E. nu a declarat suprafaţa de 1624 mp teren curţi construcţii aferent clădirii, exclusiv suprafaţa ocupată de clădire de 202 mp, drept pentru care a încălcat  prevederile art. 256 alin. 3, art. 258, art. 259 alin. 1, 6, 7 Cod procedură fiscală, precum şi prevederile Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 36/2002 art. 12 alin 12.08 şi 12.09, art. 17 alin 17.01.  alin 17.02.

Astfel art. 17.01. prevede că „Regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, societăţile bancare, societăţile comerciale sau persoanele juridice care deţin în administrare sau în folosinţă terenuri proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură, sau silvicultură, datorează taxă pe teren. Taxa pe teren se determină în aceleaşi condiţii ca impozitul pe teren”.

Valoarea estimativă a  abaterii constatate pentru perioada verificată 2006-2010 este de 435 lei rezultată din diferenţa de impozit pe teren  necalculată în suma de 262 lei şi pentru  nevirarea la termen a impozitului pe teren.

S-au estimat majorări în procent de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la data de 30.06.2010 şi de 2% pentru o lună sau fracţiune de lună, în cuantum de 173 lei, totalul de plată de 435 lei fiind debitat la data de 01.01.2009 cu borderoul de debit 29/31.08.2011.

La data de 28.09.2011, reclamanta depune cererea înregistrată sub nr. 151/28.09.2011, înregistrată la Primăria Comunei G. sub nr. 2999/05.10.2011 prin care solicita recalcularea impozitului pe clădiri conform Declaraţiei de impunere nr. 25123/14.09.2010, care cuprinde valoarea reevaluată a clădirii în suma de 53.338,43 lei începând cu data de 01.07.2010, valoarea anterioară fiind de 22.124 lei.

Prin adresa nr. 2999/10.11.2011 s-a comunicat reclamantei faptul că a fost recalculat impozitul pe clădiri de la 01.01.2010 până la 30.06.2010, s-a aplicat cota de impozit de 1,5% asupra valorii de 22.124 lei, iar începând cu data de 01.07.2010 s-a aplicat cota de 1,5 % asupra valorii de 53.338,40 lei împreună cu majorările şi penalităţile aferente. Prin borderoul de scădere nr. 10/2011 a fost scăzută suma de 333 lei, calculată în mod greşit şi odată cu această comunicare s-a trimis şi înştiinţare de plată nr. 3328/10.11.2011 care conţine sumele pe care reclamanta le are de achitat la data comunicării.

Ca urmare, C.M.V. H.E. se încadrează în rândul plătitorilor de impozite şi taxe pe clădirile şi terenurile concesionate.

La data de 21.11.2011 reclamanta depune cererea înregistrată sub nr. 198/27.10.2011 prin care solicită să fie scutită de impozitul pe clădire şi teren deoarece este unitate sanitară publică, adresă la care nu a mai răspuns deoarece a primit citaţie în acest dosar.

Potrivit art. 19 din OG nr. 70/2002 instituţiile sanitare publice, sunt spitalele şi celelalte instituţii sanitare publice cu paturi cu personalitate juridică, astfel că în conformitate cu acest articol, reclamanta nu este unitate sanitară publică.

În susţinerea apărărilor au fost depuse înscrisuri (filele 77 - 100).

Instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 16.01.2013, A.D.S. depunând întâmpinare, pe care instanţa o va avea în vedere ca şi concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele motive.

A.D.S. s-a înfiinţat prin Legea nr. 268/2001, preluând pe bază de protocol de predare-primire de la M.A.A.P., contractele de concesionare a  activităţilor sanitare publice de interes naţional şi a unor bunuri imobile proprietatea publică a statului  precum  şi  concesionarea  activităţilor sanitare veterinare  publice  de interes naţional  şi a unor bunuri imobile proprietatea publica a  statului cuprinse în anexele 1 şi 2 din HG nr. 446/1999, în anexa 2 fiind cuprinse lista cu bunurile imobile proprietatea publică a statului din Judeţul Bacău, care se concesionează, la poziţia 16 fiind menţionată Circumscripţia Sanitar Veterinară G. cu suprafaţa construită a clădirii de 202 mp şi suprafaţa de teren aferentă, exclusiv suprafaţa ocupată de clădire de 1624 mp.

Ca urmare, între M.A.A.P. şi reclamant s-a încheiat Contractul de concesiune nr. 1790/01.09.1999 şi o succesiune de acte adiţionale, suprafaţa de clădire şi terenul fiind modificate prin actul adiţional nr. 2/24.11.2010 cu următoarele valori: 150,2 mp clădire şi 2328 mp suprafaţa totală a terenului incluzând şi terenul de sub clădire, principala obligaţie a concedentului fiind plata unei redevenţe conform art. 7 pct. 4 din contract, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 15 ani.

În ce priveşte plata impozitului pe clădire şi teren, se arată că este scutită de la plată conform art. 249 alin. 3 şi art. 256 alin. 3 Cod Fiscal, astfel că singurul obligat la plata acestor taxe către bugetul local este reclamanta.

În susţinerea apărărilor s-au depus înscrisuri.

Instanţa analizând probatoriile administrate în cauză, reţine următoarele:

Între reclamantă şi A.D.S. s-a încheiat contractul de concesionare nr. 1790/01.09.1999,  aşa cum a fost modificat prin actul adiţional aflat la fila 151 dosar, prin care s-au concesionat activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional precum şi bunuri proprietatea publică a statului, respectiv Clădirea Dispensarului Veterinar din comuna G. judeţul Bacău cu suprafaţa de 202 mp şi terenul aferent clădirii, exclusiv suprafaţa ocupată de clădire de 1624 mp, precum şi o serie de mijloace fixe şi obiecte de inventar, în schimbul unei redevenţe anuale, durata contractului fiind de 15 ani.

Potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din contract, obiectivele concedentului sunt realizarea activităţilor sanitar veterinare de interes public naţional, prevăzute în Programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale şi prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, protecţia mediului, iar potrivit art. 6 alin. (1) concedentul are dreptul să inspecteze terenurile concesionate precum şi modul în care este satisfăcut interesul public.

Prin Declaraţia de impunere nr. 25123/14.09.2010 A.D.S., în calitate de contribuabil, a transmis Primăriei G. noua  valoare  de inventar a clădirii dispensarului veterinar, în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane juridice  noua valoare de inventar începând cu iulie 2010 fiind de 53.338,43 lei, menţionându-se în respectiva declaraţie că este scutită de plata impozitului conform art. 249 Cod Fiscal.

Reclamanta s-a adresat pârâtei Primăria Comunei G. cu cererea înregistrată sub nr. 151/28.09.2011, la care a primit răspuns cu adresa nr. 2999/10.11.2011, comunicându-i-se şi Înştiinţarea de plată nr. 3328/10.11.2011 prin care i s-a adus la cunoştinţă că are de plătit către bugetul local suma totală de 2.111 lei compusă din: 1630 lei impozit pe clădire (compus din 799 lei rămăşiţă, 467 lei debit curent/anual, accesorii de 364 lei calculate până la data de 10.11.2011 ); taxă autorizaţie sanitară, de funcţionare  în valoare de 29 lei, şi taxă teren în valoare de 452 lei compusă din : 435 lei debit anual/curent şi 17 lei accesorii calculate până la data de 10.11.2011.

Din analiza acestei înştiinţări de plată nu rezultă pentru ce ani  sa  calculat impozitul pe clădire şi taxa teren, modul de calcul, procentul aplicat, baza de impozitare.

Din adresa nr. 2999/10.11.2011, rezultă că la calculul impozitului pe clădire s-a avut în vedere Declaraţia de impunere nr. 25123/14.09.2010 a A.D.S. conform căreia clădirea dată în concesiune are începând cu data de 01.07.2010 o nouă valoare reevaluată de 53.338,43 lei, astfel că impozitul aferent anului 2010, recalculat este în valoare de 750 lei  şi este compus din 566 lei noul impozit calculat plus 184 lei penalităţile şi majorările aferente iar pentru anul 2011 suma calculată este de 800 lei reprezentând impozit plus 80 lei penalităţi şi majorări de întârziere.

Astfel, totalul impozitului pe clădire aferent anului 2010, 2011 este în suma de 1630 lei, iar conform înştiinţării de plată totalul restanţelor ce trebuie achitate sunt în suma de 2.111 lei.

 Ca urmare, din analiza celor două înscrisuri instanţa constată că sumele calculate cu titlu de impozit clădiri nu corespund unele cu altele, nu se menţionează modul de calcul al celor două impozite, baza de impozitare, şi nici modul de calcul al accesoriilor (procentul, perioada etc.) astfel că instanţa nu poate verifica corectitudinea calculelor efectuate şi nici reclamanta nu are această posibilitate.

Sub aspectul legalităţii sumelor calculate cu titlu de impozit pe clădire şi teren, instanţa reţine că reclamanta este scutită şi de plata acestora, pârâta reţinând în mod greşit aplicarea dispoziţiilor art. 249 alin. (3) şi art. 256 alin. (3) Cod Fiscal, în speţă aplicându-se dispoziţiile art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. g) Cod Fiscal.

Astfel, art. 250 Cod Fiscal prevede următoarele:

,,Scutiri alin. (1): „Clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii, sunt după cum urmează: pct. 5 clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice”, deci textul de lege nu face distincţie între unităţi sanitare publice şi unităţi sanitare publice cu paturi, aşa cum a susţinut pârâta invocând dispoziţiile art. 19 din OG nr. 70/2002.

Pe de altă parte, reclamanta nu datorează nici impozit pe teren în baza art. 257 lit. g) Cod Fiscal care prevede că impozitul pe teren nu se datorează pentru „orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ teritoriale, sau a altor instituţii publice, aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice”.

Ca urmare pentru impozitul pe teren nu se aplică dispoziţiile art. 256 alin. (3) ci dispoziţiile art. 257 lit. g) Cod Fiscal.

Cum, reclamanta în baza dispoziţiilor legale menţionate nu datorează impozit pe clădire şi impozit pe teren, fiind scutită în baza art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. g) Cod Fiscal, aceasta nu datorează nici majorările şi penalităţile calculate de pârâtă până la data de 10.11.2011, motiv pentru care instanţa va dispune anularea adresei nr. 2999/10.11.2011 şi în parte a Înştiinţării de plată nr. 3328/10.11.2011, pentru suma de 2082 lei menţinând înştiinţarea de plată pentru suma de 29 lei reprezentând taxă autorizaţie sanitară /funcţionare, urmând a exonera reclamanta de plata sumei de 2082 lei.

În ce priveşte capătul de cerere privind anularea Declaraţiei de impunere nr. 25123/14.09.2010 emisă de A.D.S., instanţa urmează a o respinge ca nefondată având în vedere obligaţia acesteia, în calitate de proprietar al clădirii şi terenului concesionat de a le reevalua şi a comunica noua valoare de inventar în vederea stabilirii obligaţiilor către bugetul local al UAT G. jud. Bacău.

Referitor la cererea de chemare în garanţie a A.D.S., instanţa urmează a o respinge, având în vedere că acţiunea reclamantei a fost admisă, nefiind astfel îndeplinite condiţiile art. 60-63 Cod procedură civilă.

Ca urmare a admiterii acţiunii (în parte) instanţa va constata că a rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării silite.

În ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă în suma de 1052 lei reprezentând contravaloarea combustibilului consumat cu ocazia deplasărilor la instanţă, instanţa urmează a respinge această solicitare deorece nu s-a făcut un calcul al consumului raportat la distanţa Bacău – G. şi retur, nu toate bonurile de benzină sunt aferente termenelor de judecată, iar unele dintre ele au fost achiziţionate din Jud. Vaslui.

Domenii speta

Spete similare