Liberare provizorie sub control judiciar admisă în recurs. Competenţa materială de soluţionare a cererii de modificare a controlului judiciar.

Hotărâre Nr. 2 din 06.01.2012


4. Liberare provizorie sub control judiciar admisă în recurs. Competenţa materială de soluţionare a cererii de modificare a controlului judiciar.

Art. 1603 Cod procedură penală

Dispoziţiile art. 160/3 Cod procedură penală nu stabilesc, în mod expres, competenţa materială de soluţionare a unor asemenea cauze.

Faţă de tăcerea legii, sub aspectul competenţei materiale, se aplică dispoziţiile dreptului comun în materia cererilor de liberare provizorie, respectiv dispoziţiile art. 160/6 alin. 4 Cod procedură penală.

Tribunalul Ilfov- Secţia Penală

Încheierea nr. 2/06.01.2012 dată în dosarul nr. 293/93/2011

Prin încheierea nr. 2/06.01.2012 dată de Tribunalul Ilfov- Secţia Penală în dosarul nr. 293/93/2011 s-au dispus următoarele: în temeiul art. 39 alin. 1 Cod procedură penală, art. 160/3 Cod procedură penală, art. 160/6 alin. 4 Cod procedură penală a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ilfov, excepţie invocată din oficiu; în temeiul art. 42 Cod procedură penală a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cerere de modificare control judiciar (art. 160/3 Cod procedură penală), privind pe inculpatul- petent M.Ş.D., în favoarea Judecătoriei Buftea; în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel Tribunalul a reţinut că potrivit art. 160/6 alin. 4 Cod procedură penală competenţa de soluţionare a cererilor de liberare provizorie- sub control judiciar şi pe cauţiune- revine, în timpul urmăririi penale, instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

S-a mai reţinut că cererea dedusă judecăţii în cauza de faţă are ca obiect art. 160/3 Cod procedură penală- modificarea controlului judiciar.

Dispoziţiile art. 1603 Cod procedură penală nu stabilesc, în mod expres, competenţa materială de soluţionare a unor asemenea cauze.

Faţă de tăcerea legii sub aspectul competenţei materiale s-a apreciat că se aplică dispoziţiile dreptului comun în materia cererilor de liberare provizorie, respectiv dispoziţiile art. 1606 alin. 4 Cod procedură penală.

Este adevărat că dispoziţiile art. 1602 alin. 3 lit. d Cod procedură penală stipulează faptul că un inculpat liberat provizoriu nu îşi poate schimba locuinţa decât cu încuviinţarea instanţei care a dispus măsura, însă din coroborarea dispoziţiilor art. 160/3 şi art. 160/6 alin. 4 Cod procedură penală rezultă faptul că textul (art. 160/2 alin. 3 lit. d Cod procedură penală) are în vedere instanţa de fond.

În sensul acestei interpretări sunt şi dispoziţiile art. 54 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 303/2004 ce reglementează compunerea completului de judecată în fond şi în recurs, dar şi dispoziţiile art. 1609 alin. 10 Cod procedură penală, conform cărora încheierile prin care se soluţionează cererile de modificare a controlului judiciar sunt supuse recursului.

Or, în ipoteza în care ar fi primită interpretarea în sensul că cererile de modificare a controlului judiciar stabilit de instanţa de recurs se soluţionează de instanţa de recurs ar trebui respectată compunerea completului (contravenindu-se dispoziţiilor art. 54 alin. 1 şi 2 teza a doua din Legea nr. 304/2004), iar soluţia, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, ar fi definitivă conform art. 417 Cod procedură penală (contravenindu-se dispoziţiilor art. 1609 alin. 10 Cod procedură penală, anterior examinate).

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că Judecătoriei Buftea i-ar reveni competenţa de soluţionare a cauzei în fond, văzând şi dispoziţiile art. 39 alin. 1 Cod procedură penală, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ilfov.

Conform art. 42 Cod procedură penală, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cerere de modificare control judiciar (art. 160/3 Cod procedură penală), privind pe inculpatul- petent M.Ş.D., în favoarea Judecătoriei Buftea.

Conform art. 42 alin. 4 Cod procedură penală prezenta hotărâre- încheiere, având în vedere stadiul procesual, cauza aflându-se în timpul urmăririi penale- nu este supusă niciunei căi de atac.