Esfacerea disciplinara a contractului individual de munca

Sentinţă civilă 258/LM/2010 din 10.12.2010


DESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA. LEGALITATEA SI TEMEINICIA DECIZIEI.

Prin actiunea în conflict de drepturi înregistrata sub nr.2398/97/2009 la Tribunalul Hunedoara, reclamantul B.G. a chemat în judecata pe pârâta S.C. "C.H." S.A. solicitând anularea deciziilor nr.17/21.04.2009 si nr.21/22.04.2009, reîncadrarea în functia avuta anterior si plata drepturilor salariale începând cu data de 25.03.2009 si pâna la reîncadrarea efectiva.

S-au cerut si cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr.258/LM/2010, s-a respins actiunea în conflict de drepturi formulata de reclamant.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca prin decizia nr.17/21.04.2009, emisa de conducerea pârâtei, reclamantul a fost sanctionat disciplinar, cu desfacerea contractului individual de munca, în baza art.61 lit. a, art. 263, art. 264 alin.1 lit. f si art.268 din Codul muncii, întrucât a încalcat cu vinovatie prev.art.38 lit. a, m si x din Regulamentul Intern al societatii, respectiv obligatia de a încarca masinile cu saci de ciment în functie de cele înscrise în cuprinsul dispozitiei de livrare si sa nu admita sustragerea a nici unui fel de materiale si bunuri din societate, iar prin decizia nr.21/22.04.2009, începând cu data de 22.04.2009, s-a dispus încetarea contractului individual de munca al reclamantului, în baza aceluiasi temei legal, pentru motivele prevazute în decizia nr.17/21.04.2009.

La baza emiterii deciziilor atacate a stat referatul nr. 1659/25.03.2009, întocmit de seful de atelier I.A., din care rezulta ca în data de 24.03.2009, reclamantul împreuna cu doi colegi de serviciu, au încarcat cu 560 saci de ciment masina cu nr. de înmatriculare TM 45 DYA, fara documentele aferente marfii, iar soferul acesteia a  încercat sa ocoleasca cântarul, fiind retinut de agentii de paza si nu a putut prezenta documentele aferente marfii, respectiv dispozitia de livrare.

Din fisa postului reclamantului pentru functia de motostivuitorist, rezulta ca acesta avea obligatia sa citeasca cu atentie dispozitia de livrare si sa încarce masinile cu marfa în functie de ce este scris în aceasta.

Reclamantul nu si-a îndeplinit aceasta obligatie de serviciu si a procedat la încarcarea autocamionului cu nr. de înmatriculare TM 45 DYA, fara a-i solicita soferului dispozitia de livrare.

Din declaratia data de soferul autocamionului mai sus mentionat, rezulta ca a fost încarcat fara a fi întrebat de actele de încarcare si ca a iesit pe lânga cântarul aflat la poarta 2 a fabricii, cu toata încarcatura (fila 64 dosar).

Din analiza probelor aflate la dosar, instanta a constatat ca reclamantul a procedat la încarcarea autocamionului mai sus mentionat fara a solicita soferului acestui autocamion dispozitia de livrare a marfii care nu avea cum sa existe, deoarece soferul, la intrarea în unitate, a trecut pe lânga cântar, iar dispozitia de livrare, asa cum rezulta si din procesul verbal de cercetare disciplinara prealabila si din declaratia martorilor audiati în cauza, se emite automat, în momentul în care autocamionul este cântarit gol, la intrarea în unitate, iar din verificarea sistemului, a rezultat ca acest autocamion nu figureaza ca ar fi fost cântarit la intrarea în incinta fabricii.

Orice alte documente ar fi existat si care ar fi fost înregistrate în registrul sectiei, asa cum sustine reclamantul desi nu s-a facut nici o dovada în acest sens, nu-l exonereaza pe acesta de obligatia de a fi verificat si solicitat mai întâi, dispozitia de livrare a marfii.

De altfel, se retine în continuare, pârâta nu i-a imputat acestuia faptul ca nu ar fi înregistrat marfa încarcata în registrul de expeditie, ci faptul ca nu a existat o dispozitie de livrare, în baza careia se face o evidenta a intrarilor si iesirilor din unitate. Faptul ca soferul autocamionului a evitat cântarele, atât la intrarea în incinta fabricii, cât si la iesirea din unitate, , nu-i este imputabil reclamantului, dar acestuia, îi este imputabil faptul ca nu i-a solicitat dispozitia de livrare a marfii.

Chiar daca reclamantul nu avea de la locul sau de munca vizibilitate pâna la poarta nr.1, acest aspect nu are relevanta, deoarece nu era important sa vada daca masina era sau nu cântarita ci sa verifice dispozitia de livrare.

Sentinta a devenit irevocabila prin nerecurare.