Infracţiuni Legea 78/2000. Calitatea de administrator al unei societăţi comerciale

Infracţiuni Legea 78/2000. Calitatea de administrator al unei societăţi comerciale (Decizia nr. 282/A/2009)

Prin sentinţa penală nr.  636 din 20 mai 2009  Judecătoria Oradea în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen., rap. la art. 10 lit. d C. pr. pen., a dispus achitarea inculpatului  S.I., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. a şi c din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 2151 alin. 1 Cod penal şi art. 292 Cod penal, cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 modificată.

A constatat că, părţile vătămate SC Tracom SRL Nojorid, cu sediul în Nojorid, nr. 63/A, jud. Bihor şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bihor, cu sediul în Oradea, str. D. Cantemir, nr. 24 - 26, jud. Bihor, nu au pretenţii civile în cauză.

În baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 26/1990, a dispus efectuarea înregistrărilor în Registrul Comerţului, conform prezentei hotărâri.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, a dispus ca,  copia legalizată a dispozitivului hotărârii definitive, să se comunice la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, în termen de 15 zile, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare  au rămas în sarcina statului.

Tribunalul a reţinut ca starea de fapt rezultă atât din probele administrate în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond. În faţa instanţei de control judiciar a fost audiat inculpatul care îşi menţine poziţia din celelalte faze procesuale. Alte probe nu au fost administrate în faza apelului.

Inculpatul S.I. a fost numit director executiv la Direcţia Agricolă şi Dezvoltare Rurală Bihor prin ordinul nr. 710/13.07.2005 al Ministrului Agriculturii.

După cum rezultă din anexa 2 a H.G. nr. 155/2005, Direcţia Agricolă de Dezvoltare Rurală este un serviciu public deconcentrat al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care este condus de un director executiv, care este ordonator secundar de credite. Prin urmare funcţia de director executiv al acestei instituţii este o funcţie publică de conducere.

Potrivit art.  94 alin. 2 lit. c din Legea nr. 161/2003, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu deţinerea unei funcţii şi desfăşurarea unei activităţi, remunerate sau nu în cadrul societăţilor comerciale.

Din analiza acestui text de lege rezultă că acesta vizează două situaţii: deţinerea funcţiei în cadrul societăţii şi desfăşurarea unei activităţi în cadrul acesteia.

Potrivit comunicărilor efectuate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, conform adresei nr. 14593/11.12.2006 rezultă că inculpatul S.I. este administrator la SC Tracom SRL Nojorid, având şi calitatea de asociat cu o cotă de participare la beneficii de 48,75%. De asemenea inculpatul are calitatea de coadministrator la SC Tracom Agro SA Nojorid, la care SC Tracom SRL este asociat, deţinând 59,975% din capitalul social. 

Din adresa nr. 302/30.01.2007 a Băncii San Paolo Imi Bank România rezultă că pentru SC Tracom SRL Nojorid sunt împuternicite cu drept de primă semnătură în bancă inculpatul S.I. şi Ardelean Eugen, cu menţiunea că acesta din urmă nu mai lucrează de mulţi ani pentru societate.

Din comunicarea Administraţiei Finanţelor Publice Oradea, Serviciul Trezorerie şi Contabilitate Publică, rezultă că persoanele autorizate să dispună operaţiuni sunt inculpatul S.I. şi martora Maghiar Florentina.

Inculpatul susţine însă că nu a încălcat dispoziţiile referitoare la incompatibilitatea prevăzută de lege, deoarece după numirea sa în funcţia publică, la data de 01.08.2005 a depus o cerere la SC Tracom SRL Nojorid, prin care a solicitat revocarea sa din funcţia de administrator, propunând numirea în această funcţie a martorului Demeter Traian.

Această cerere a fost înregistrată sub nr. 217/05.08.2005 (f. 219, vol. II d.u.p.).

Potrivit procesului verbal nr. 18/04.08.2005, Adunarea Generală a asociaţilor SC Tracom SRL Nojorid aprobă eliberarea din funcţia administrator a inculpatului, numirea ca administrator a martorului Demeter Traian, care este şi împuternicit să îndeplinească toate formalităţile necesare aducerii la îndeplinire a hotărârii, ca în final această obligaţie să revină martorei Maghiar Florentina ( vol. II, filele 219-221 d.u.p.). Nu putem să nu remarcăm faptul că cererea inculpatului a fost înregistrată la data de 05.08.2005, dar discutată şi aprobată cu o zi înainte de depunerea ei.

Această hotărâre nu a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Este discutat între procuror şi inculpat caracterul legal al unei asemenea hotărâri în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor legii nr. 31/1990, pentru schimbarea administratorului unei societăţi comerciale este necesar ca hotărârea să fie luată cu votul celor care deţin majoritatea părţilor sociale, după convocarea tuturor asociaţilor. Obligaţia de convocare a adunării generale a asociaţilor revine administratorului – adică inculpatului. În speţă, o astfel de convocare nu a avut loc.

Aşa cum s-a arătat şi în rechizitoriu şi în motivarea apelului, inculpatul cunoştea procedura de urmat întrucât a parcurs-o personal în cursul anului 1998 când a fost numit în această funcţie. 

Inculpatul susţine că nu era atribuţia sa să efectueze operaţiunile de publicitate la Oficiul Registrului Comerţului şi că de altfel, această hotărâre nici nu putea fi înscrisă din cauză că acţionarul străin Neuil Robert nu a fost prezent la Adunarea Generală a Asociaţilor.

Apreciem că toate aceste aspecte legate de convocarea adunării generale, obligativitatea sau nu de a participa toţi asociaţii la luarea unei astfel de decizii, efectele pe care le poate produce hotărârea luată în lipsa unui asociat neconvocat, ar fi avut relevanţă juridică dacă actul ar fi fost real.

Ceea ce este relevant, este faptul că, după luarea acelei hotărâri, inculpatul a continuat la exercite acte specifice administratorului, ceea ce dovedeşte caracterul fictiv al solicitării acestuia.

Astfel, chiar după luarea acelei hotărâri, inculpatul şi-a păstrat dreptul de semnătură în bancă, la finanţe, drept pe care l-a şi folosit. Toate acte bancare au fost semnate de inculpat, fapt dovedit cu înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală.

Inculpatul a mai semnat o serie de acte din care rezultă că a acţionat în calitate de administrator al SC Tracom SRL şi după numirea sa în funcţia publică şi anume contractele de închiriere cu SC Palagro SRL Vadu Crişului în data de 31.08.2005 (închirierea Brutăriei Măgeşti) şi cu SC Tre Construct SRL Oradea (închirierea unei hale şi a spaţiului aferent acesteia), bilanţul contabil aferent anului 2005, contractul de muncă 228/20.02.2006 al martorului Demeter Traian.

De altfel, martorii Medve Ioana Maria, Mihalache Titus şi Demeter Traian au arătat că acest contract de închiriere încheiat între SC Tre Construct SRL şi SC Tracom SRL a fost negociat în întregime de inculpat şi nu doar semnat de acesta.

Toate acestea dovedesc că inculpatul a continuat şi după numirea sa în funcţia publică să exercite atribuţii de administrare, chiar dacă parţial. Aşa cum vom arăta în continuare, o parte din activitatea de administrare a desfăşurat-o martorul Demeter Traian, dar nu cu puteri depline ci sub supravegherea inculpatului.

În aceste condiţii, situaţia societăţii, aşa cum apare la Oficiul Registrului Comerţului este cea reală şi este opozabilă tuturor, iar, în fapt, hotărârea adunării generale a asociaţilor SC Tracom SRL nu produce efecte nici măcar între părţi.

Anterior numirii inculpatului în funcţia de director executiv al Direcţiei Agricole şi pentru Dezvoltare Rurală, SC Tracom SRL Nojorid a avut drept activitate principală „activităţi în ferme mixte – cultură vegetală combinată cu creşterea animalelor, iar apoi s-a reorientat spre vânzare către crescătorii de animale a utilajelor specifice desfăşurării acestei activităţi.

Prin H.G. nr. 785/14 iulie 2005, pentru sprijinirea asociaţiilor crescătorilor de animale pentru lapte şi a producătorilor agricoli care deţin în exploataţie animale pentru lapte, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale acordă producătorilor agricoli o alocaţie echivalentă cu 60% din preţul de achiziţionare a utilajelor specifice (instalaţii de muls, tancuri de răcire a laptelui, etc.), programul urmând să se desfăşoare prin intermediul Direcţiilor Agricole judeţene.

Astfel, în baza acestei Hotărâri, deţinătorii de animale care doreau achiziţionarea unor aparate de muls subvenţionate se adresau cu o cerere la D.A.D.R., însoţită de actele doveditoare ale condiţiilor de eligibilitate, care erau avizate favorabil de către director executiv al acestei instituţii.

Cu acest aviz favorabil solicitantul se adresa furnizorului de aparate, unde achita avansul de 40%, fiind eliberată o factură proformă.

Cu dovada plăţii şi factura proformă, solicitanţii reveneau la D.A.D.R., unde se aproba valoarea subvenţiei, după verificarea documentelor depuse. În continuare, după aprobarea alocaţiei, D.A.D.R. transmitea la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale necesarul de subvenţii, împreună cu situaţia centralizatoare, iar la sosirea creditelor bugetare, efectua plata direct în contul societăţii furnizoare a utilajelor.

Prin  urmare, desfăşurarea unei activităţi în acest domeniu era profitabilă pentru orice societate comercială care ar fi desfăşurat-o, subvenţia acordată de stat fiind de natură să stimuleze achiziţia unor asemenea utilaje.

Deşi inculpatul neagă că ar fi avut un rol în desfăşurarea acestei activităţi, relevantă este depoziţia martorului Demeter Traian care susţine că a participat la sediul D.A.D.R. Bihor la o întâlnire cu reprezentanţi ai SC Intercas SRL Cluj Napoca care şi-au prezentat oferta de aparate de muls şi tancuri de răcire. Această întâlnire a avut loc în luna august 2005, când deja inculpatul era numit în funcţia de director executiv al acestei instituţii şi a participat la această întâlnire.

Deşi, martorul încearcă să acrediteze ideea că iniţiativa derulării activităţii de comercializare i-a aparţinut, se poate deduce cu uşurinţă că participarea sa la acea întâlnire nu a fost întâmplătoare. De altfel, aspectul acesta este puţin relevant, în condiţiile în care acelaşi martor arată că decizia finală de a se implica într-o astfel de activitate i-a aparţinut inculpatului.

Ulterior, martorul a încheiat contractele de furnizare cu SC Intercas SRL Cluj Napoca şi SC Banat Nova Plus SRL Timişoara. Potrivit acestora, SC Tracom SRL urma să desfacă pe piaţa bihoreană aparate produse sau importate de aceste două societăţi, aparate ce intrau sub incidenţa HG nr. 785/14 iulie 2005, în schimbul unui comision cuprins între 10 şi 20 % din preţul de vânzare.

Încheierea acestor contracte de către martor în numele SC Tracom SRL nu exclude rolul inculpatului din această activitate. Astfel, toate documentele cu caracter financiar întocmite după numirea sa în funcţia publică au fost semnate de inculpat în calitate de administrator. Prin aceste acte – ordine de plată – se realiza dreptul de dispoziţie asupra sumelor aflate în contul societăţii deschis la Banca San Paolo, filiala Oradea. O parte din aceste ordine de plată priveau virarea către furnizorii SC Tracom SRL  a avansului obţinut de la persoanele care achiziţionau utilajele subvenţionate, iar apoi a diferenţelor încasate de la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bihor.

Din verificarea datelor înscrise în contabilitatea societăţii, rezultă că SC Tracom SRL Nojorid a vândut instalaţii de muls şi răcitoare pentru lapte la 51 de persoane fizice şi 3 asociaţii ale crescătorilor de taurine, valoarea acestora ridicându-se la suma de 495.592,9 lei. Folosul realizat de societate îl constituie suma de 76.577,69 lei, care reprezintă diferenţa dintre preţul  de cumpărare al utilajelor de la cei doi furnizori SC Intercas SRL şi SC Banat Nova Plus SRL şi preţul de vânzare practicat de SC Tracom SRL faţă de beneficiarii acestor utilaje.

Că inculpatul a acţionat pentru obţinerea unui folos material de SC Tracom SRL este evident, folosul constând tocmai în obţinerea acestei sume.

Probele testimoniale administrate în faza de urmărire penală şi apoi readministrate în faţa instanţei fond, pot cel mult circumstanţia fapta. Retractările martorilor, dincolo de faptul că nu au o explicaţie plauzibilă, nu schimbă nu nimic elementele ce trebuie avute în vedere pentru a caracteriza fapta ca fiind sau nu infracţiune.

Vom prezenta pe scurt elemente din declaraţiile din faza de urmărire penală, declaraţiile date în faţa instanţei de fond urmând a fi înlăturate, retractările parţiale nefiind justificate plauzibil.

Astfel, potrivit declaraţiei martorului Hurgoi Adrian Daniel rezultă că în holul instituţiei condusă de inculpat erau expuse doar două utilaje de muls, produse de SC Banat Nova Plus SRL, ambele purtând menţiunea că erau comercializate de SC Tracom SRL. Unul dintre aceste utilaje se afla chiar lângă biroul persoanei care întocmea documentaţia pentru obţinerea subvenţiei.

Martorul Mane Petru arată că aflându-se la sediul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bihor şi dorind să achiziţioneze un utilaj de muls subvenţionat a fost sfătuit ca pentru a i se aproba subvenţia, să cumpere de la SC Tracom SRL, societate despre care a auzit că „este firma domnului director Seracin”. Persoana care i-a înmânat avizul „l-a sunat pe inginerul Demeter căruia i-a cerut să ne aştepte la sediul SC Tracom SRL” şi i-a şi explicat traseul de urmat.

Aceeaşi susţinere o face şi martorul Popa Ştefan care arată că angajatul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bihor a fost cel care i-a recomandat de unde să-şi achiziţioneze utilajul pe care îl dorea, explicându-i cum să ajungă la SC Tracom SRL şi că acesta a fost cel care a făcut menţiunea „Demeter” pe spatele avizului.

Martorele Duma Cornelia şi Muscă Livia relatează aceleaşi împrejurări, ultima arătând chiar şi faptul că la sediul SC Tracom SRL s-a deplasat cu autoturismul ce i-a fost pus la dispoziţie de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bihor.

Aceasta este starea de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, iar pentru a aprecia dacă aceasta se circumscrie sau nu infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 vom face câteva precizări. Acest text de lege reglementează o singură infracţiune cu conţinut alternativ. Realizarea cel puţin a unuia dintre acestea face ca infracţiunea să existe. Nu vom face referire la modalitatea de comitere prin încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării deoarece aceasta nu face obiectul cauzei.

Potrivit acestui text de lege constituie infracţiune efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Elementul material al acestei infracţiuni constă în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ. Noţiunea de „operaţiune financiară” este extrem de largă şi presupune tranzacţii şi alte acţiuni ale persoanelor fizice sau juridice cu mijloace financiare sau alte bunuri, indiferent de forma de proprietate sau de metoda folosită.

Evident ca nu orice operaţiune financiară este incriminată de textul menţionat, ci doar acelea care sunt săvârşite ca acte de comerţ. Actele de comerţ sunt enumerate în art. 3 din Codul comercial. Operaţiunile de bancă şi schimb sunt socotite fapte de comerţ.  Potrivit art. 4 din acelaşi cod, orice act al comerciantului sunt socotite ca fapte de comerţ, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul în sine. În consecinţă, operaţiunile efectuate de inculpat au caracter de act de comerţ.

Aşa cum am arătat anterior, inculpatul a efectuat în numele SC Tracom SRL operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, constând în plata prin virament bancar a bunurilor achiziţionate de la cele două societăţi furnizoare – SC Intercas SRL Cluj Napoca şi SC Banat Nova Plus SRL Timişoara – fapt dovedit prin ordinele de plată semnate de acesta.

O altă condiţie cerută de textul de incriminare este aceea ca ele să fie incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte subiectul activ. Incompatibilitatea inculpatului rezultă din lege, dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 161/2003 prevăzând că funcţionarul public nu poate deţine funcţii şi nici nu poate exercita activităţi în cadrul unei societăţi comerciale.

Această infracţiune este o infracţiune de pericol, prin urmare existenţa infracţiunii nu este condiţionată de producerea unui anumit prejudiciu.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se comite numai cu intenţie directă caracterizată prin scop. Scopul este acela de a obţine pentru sine sau pentru altul un avantaj material. Din punct de vedere penal, atingerea scopului este irelevantă fiind suficient acţiunea să fie săvârşită pentru a-l produce. În speţă, scopul a fost atins, avantajul material urmărit a fost obţinut şi constă diferenţa de valoare dintre preţul de achiziţie al utilajelor şi preţul de vânzare al acestora către beneficiarii finali.

Este absolut irelevant faptul că potrivit expertizei contabile efectuate în cauză nu se stabileşte vreo obligaţie de plată către stat, câştigul efectiv realizat din această operaţiune nefiind supus impozitării distincte.

Chiar în expertiza efectuată se arată că obligaţiile fiscale se stabilesc pentru rezultatele întregii activităţi desfăşurată de societate în cursul unui an fiscal, rezultate care reprezintă diferenţa între veniturile totale şi cheltuielile totale aferente realizării acestor venituri.

Prin urmare, beneficiul societăţii realizat din această activitate fie a acoperit pierderea cauzată de o altă activitate a aceleiaşi societăţi, fie a acoperit cheltuielile legale societăţii.

Probabil în lipsa acestui beneficiu, societatea ar fi înregistrat pierdere, dat fiind profitul mic înregistrat pe parcursul celor doi ani care sunt vizaţi în cauză.

Este corectă susţinerea parchetului că recomandarea de către angajaţii Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală Bihor făcută potenţialilor cumpărători să aleagă produsele comercializate de SC Tracom SRL nu are vreo influenţă asupra existenţei infracţiunii. La fel, nu are relevanţă sub acest aspect nici faptul că inculpatul personal a condiţionat sau nu obţinerea avizului pentru acordarea subvenţiei de achiziţia produsului de la societatea pe care o administra. După cum, sub acest aspect nu are importanţă nici faptul că utilajele comercializate de societate au fost expuse în sediul Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală Bihor.

Aceste aspecte pot fi avute în vedere doar la individualizarea pedepsei, fiind elemente extrinseci conţinutului constitutiv al infracţiunii.

În ceea ce priveşte solicitarea parchetului de a dispune confiscarea specială a sumei de 76.577, 69 lei de la inculpat ca fiind folos realizat prin comiterea infracţiunii, tribunalul reţine următoarele:

Această sumă a fost obţinută de SC Tracom SRL, nu de inculpat. În cauză nu s-a dovedit că inculpatul personal ar fi obţinut vreun avantaj material.

Prevederea din art. 19 din Legea nr. 78/2000 reprezintă o reflectare a normei generale cu prinsă în art. 118 C.pen. şi în consecinţă pot fi supuse confiscării doar sumele obţinute de inculpat prin comiterea infracţiunii.

De altfel, instanţa nu poate decide decât în raport de părţile implicate şi numai în legătură cu poziţia procesuală a acestora.

Sc Tracom SRL nu are nici o calitate procesuală legată de această infracţiune, societatea participând la procesul penal doar în caliate de parte vătămată la infracţiunea de delapidare.

Faţă de cele expuse mai sus, rezultă că de la inculpat nu poate fi confiscată această sumă sau alta provenind din această infracţiune pentru că nu s-a făcut dovada că a obţinut-o, iar a o confisca de la o persoană ce are calitatea de parte vătămată pentru o altă infracţiune din acelaşi dosar, depăşeşte limitele investirii instanţei.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C.pen. reţinem că inculpatul avea o interdicţie legală de a deţine funcţii  şi exercita activităţi în cadrul unei societăţi comerciale, interdicţie impusă de funcţia publică deţinută. Nu vom reitera argumentele expuse anterior, ci doar facem precizarea că acestea îşi găsesc aplicabilitatea şi cu privire la această faptă. Arătăm că inculpatul deţinea şi exercita funcţia de administrator al SC Tracom SRL şi deţinea funcţia de coadmistrator la SC Tracom Agro SA. Este absolut irelevant că această din urmă societate nu desfăşura nici un fel de activitate. Cu atât mai mult, în această situaţie, nu vedem motivul nerenunţării la ea.

Potrivit dispoziţiilor legale în materie, inculpatul avea obligaţia de a declara faptul că se află în stare de incompatibilitate. Existenţa stării de incompatibilitate are drept efect atragerea incapacităţii legale de a mai putea exercita funcţia publică. Nedeclararea incompatibilităţii a fost de natură a produce consecinţe juridice. Calitatea sa de administrator nu este cuprinsă în conţinutul declraţiei de interese întocmită la data de 02.11.2005.

Aspectul că a declarat calitatea de acţionar este irelevant, întrucât textele incidente în materie, nu reglementează vreo incompatibilitate derivând din această calitate.

Argumentul instanţei de fond că prin declararea calităţii de asociat, respectiv acţionar putea fi oricând descoperită situaţia reală nu poate fi primit, obligaţia persoanei ce deţine funcţia publică nefiind condiţionată de uşurinţa sau dimpotrivă greutatea de a de verifica dacă cele declarate sunt sau nu reale.

Faţă de acestea, vom reţine că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului subzistă precum şi faptul că declaraţia făcută de inculpat este falsă şi se va proceda la anularea ei şi confiscare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare prevzută de art. 2151 C.pen., reţinem următoarele:

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă şi rezultă din probele administrate în cauză. În esenţă, se reţine că martora Medve Ioana Maria, care se ocupa de formalităţile de înfiinţare a SC Tre Construct SRL, a căutat un spaţiu corespunzător activităţii pe care acestă societate urma să o desfăşoare.

În acest scop, martora a apelat la serviciile SC Brumă Imobiliare SRL, care i-a propus o ofertă pentru încheierea unei hale din Nojorid, aparţinând SC Tracom SRL Nojorid.

După vizitarea halei, martora, împreună cu agentul imobiliar - Mihalache Titus,  s-au deplasat la sediul Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală Bihor, în biroul directorului executiv, inculpatul S.I..

Acesta, în calitate de reprezentant al SC Tracom SRL Nojorid, a solicitat pentru început, o chirie de 2.700 euro lunar, după care, în urma negocierilor, a fost de acord cu o chirie de 2.100 euro lunar.

În continuare, s-au negociat toate clauzele contractuale. Inculpatul a solicitat plata unui avans pentru primele 6 luni de închiriere, dar martora Medve Ioana Maria a fost de acord doar pentru o perioadă de 3 luni.

La câteva zile, în data de 2 noiembrie 2005, martora Medve Ioana Maria şi agentul imobiliar Mihalache Titus s-au întâlnit cu inculpatul S.I. la sediul SC Tre Construct SRL Oradea, pe str. M. Kogălniceanu, pentru semnarea contractului.

S-a reţinut că inculpatul a fost însoţit de martorul Demeter Traian, care nu a participat la discutarea clauzelor, semnarea contractului sau primirea avansului pentru chirie.

După ce martora i-a prezentat inculpatului contractul de închiriere, acesta a făcut câteva corecturi, după care contractul, având numărul 145/02.11.2005 a fost semnat de ambele părţi.

Cu aceeaşi ocazie, martora Medve Ioana Maria, în prezenţa martorului Mihalache Titus, i-a înmânat inculpatului S.I. suma de 6.300 euro, fiind întocmit un proces - verbal, semnat de inculpatul S.I., ca reprezentant al SC Tracom SRL Noorid. Inculpatul a aplicat şi ştampila firmei peste semnătura sa.

Nu s-a eliberat chitanţă şi factură pentru această sumă.

Din verificările efectuate, în registrul de casă al SC Tracom SRL Nojorid în perioada 2 noiembrie 2005 - martie 2006, a extraselor de cont corespunzătoare aceleiaşi perioade, a facturilor emise de societate, a altor documente, nu s-au găsit înregistrări care să ateste încasarea acestei sume, foi de vărsământ sau bonuri de schimb valutar.

În legătură cu această învinuire, inculpatul S.I. a declarat că, SC Tracom SRL Nojorid are în proprietate o hală industrială, care în mod repetat a fost închiriată la diferite persoane juridice. Pentru închirierea acestei hale, SC Tracom SRL Nojorid a avut relaţii cu Agenţia imobiliară a SC Brumă Exim SRL Oradea. Prin urmare, de mai mult timp, inculpatul S.I. era cunoscut la agenţia imobiliară, ca reprezentant al SC Tracom SRL Nojorid. În toamna anului 2005, inculpatul a fost căutat de agentul imobiliar Mihalache Titus, care i-a comunicat că există posibilitatea de închiriere a halei de către SC Tre Construct SRL Oradea.  Inculpatul i-a confirmat că hala este de închiriat şi i-a cerut agentului imobiliar să ia legătura cu inginerul Demeter Traian de la societate. Peste câteva zile, inculpatul a fost căutat din nou de agentul imobiliar, care era împreună cu numita Medve Ioana, aflând că s-au hotărât pentru închirierea halei. După stabilirea chiriei de 2100 euro/lună, în prezenţa inginerului Demeter Traian, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 145/2 noiembrie 2005, care a fost semnat de inculpat în calitate de asociat la SC Tracom SRL Nojorid.

Inculpatul a primit suma de 6300 euro - avans pentru o perioadă de 3 luni - pe care ulterior a schimbat-o în lei, iar în data de 9 decembrie 2005, a depus la Banca San Paolo, în contul SC Tracom SRL Nojorid, suma de 20.000.lei, cu menţiunea "creditare firmă", sumă cu care în aceeaşi zi s-a plătit o rată scadentă, în contul AVAS Bucureşti.

Criticile parchetului sunt fondate.

Potrivit art. 2151 Cod penal, constituie infracţiunea de delapidare "însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar în interesul său ori pentru altul, de bani, valori, sau alte bunuri, pe care le gestionează sau le administrează…".

Calitatea de administrator a inculpatului a fost arătată pe larg anterior, aşa că nu se mai impune reluarea argumnetelor prezentate.

Şi această infracţiune este una cu conţinut alternativ, realizarea unui dintre acestea fiind suficient pentru existenţa infracţiunii.

Astfel, elementul material al acestei infracţiuni se realizează prin acţiuni alternative de sustragere definitivă sau temporară a unui bun din patriminiul unei persoane juridice, sustragere care se poate realiza prin oricare din modalităţile prevăzute de lege – însuşire, folosire sau traficare.

Prin însuşire se înţelege scoaterea bunului din posesia sau detenţia persoanei juridice şi trecerea efectivă a lui cu caracter definitiv în stăpânirea inculpatului care poate dispune de el, adică poate să-l consume, să-l utilizeze ori să-l înstrăineze.

În speţă, prin plata chiriei de către martora Medve Ioana Maria, suma achitată a intrat în patrimoniul persoanei juridice, aşa cum rezultă din actul doveditor al plăţii, prin executarea obligaţiei contractuale. Nedepunerea sumei încasate de către inculpat în contul societăţii constituie o însuşire a ei.

Infracţiunea de delapidare comisă sub formă însuşirii se consumă în momentul în care bunul este scos din patrimoniul societăţii şi intră în stăpţnirea inculpatului.

Toată argumentaţia legată lipsa laturii obiective a acestei infracţiuni în forma în care a fost trimis în judecată inculpatul – însuşire – devine lipsită de orice raţiune la momentul 09.12.2005. Dacă  până la acest moment, s-ar fi putut specula că nu se poate vorbi despre o însuşire, ci maxim de o folosire, ceea ce oricum era indiferent sub aspectul existenţei infracţiunii, după acest moment, orice dubiu este înlăturat. Inculpatul depune în contul societăţii suma de 20.000 lei, aproximativ egală cu 6.300 euro, dar mai mică (aşa cum a demostrat parchetul în motivele de apel), dar nu cu titlu de chirie datorată potrivit contractului încheiat cu SC Tre Construct SRL, ci cu titlu de creditare firmă.

Acest mod de depunere a sumei dovedeşte dincolo de orice dubiu, intenţia inculpatului de a lăsa deschisă calea recuperării ei. Irelevant este dacă a recuperat-o sau nu.

Relevant este însă faptul că nici până în momentul judecării apelului, inculpatul nu a făcut dovada depunerii sumei încasate cu titlul real.

Vom reţine aşadar şi existenţa acestei infracţiuni.

Cu privire la această infracţiune, considerăm întemeiată solicitarea parchetului de a dispune conficarea sumei de 6.300 euro (sumă obţinută de inculpat prin i nfracţiunea comisă şi care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate SC Tracom SRL), solicitare care urmează a fi admisă.

Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul a reţinut că apelul parchetului este întemeiat şi a dispus admiterea sa.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cp, circumstanţele reale ale faptelor (arătate în cazul fiecariei infracţiuni în parte), gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, faptul că este pensionar, lipsa antecedentelor penale, precum şi nerecunoaşterea faptelor reţinute în sarcina sa.

În baza art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. a şi c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. l-a condamnat pe inculpatul S.I., fiul lui Aurel şi Iconia, născut la data de 17.10.1944 în Cadăr, judeţul Timiş, domiciliat în Oradea, str. Ecaterina Teodoroiu nr. 35, judeţul Bihor, CNP 1441017054683, pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia în formă continuată, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 2151 alin. 1 C.pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de delapidare, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art. 292 C.pen. cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat  pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Fiind îndeplinite condiţiile concursului de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a C.pen. şi art. 34 lit. b C.pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că raportat la infracţiunile reţinute în sarcina sa este nedemn de exerciţiul acesor drepturi.

Apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, pentru aceleaşi considerente avute în vedere la individualizarea pedepselor, în baza art. 861 C.pen. şi art. 71 alin. 5 C.pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C.pen.

În baza art. 118 lit. e C.pen. a  dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 6.300 euro în echivalent în lei, iar în baza art. 348 C.pr.pen. a dispus anularea declaraţiei de interese din data de 02.05.2005 efectuată de inculpat şi în baza art. 118 lit. a C.pen. şi confiscarea acesteia.

Domenii speta

Spete similare