Stopaj la sursă. Lipsa posibilităţilor financiare.

Prin sentinţa penală nr.85 din 16.06.2009, pronunţată de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr.703/323/2009, instanţa de fond, în temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.b C.pr.pen., a admis plângerea formulată de petenta D.G.F.P.Mureş, împotriva rezoluţiei nr.161/II/2/2009, din data de 04 mai 2009, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş şi a dispus desfiinţarea acestei rezoluţii, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentă.

Totodată, prima instanţă a desfiinţat şi rezoluţia din 10.03.2009, dată în dosarul nr.991/P/2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târnăveni şi a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.

În temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Intimata Xx este administrator al S.C. Poliguard SRL, astfel că, în această calitate, a reţinut de la salariaţi sume reprezentând  impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, în cuantum de  65.428 lei, din care s-a achitat suma de 30.203 lei, aşa cum reiese din adresa nr. 107110/ 09.10.2008 a Administraţiei Finanţelor Publice a Mun. Târnăveni.

Prin rezoluţia din data de 10 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, s-a apreciat că fapta de a reţine taxele şi impozitele colectate de la salariaţi şi nevirate la bugetul de stat, nu întruneşte elementele constitutive  ale infracţiunii prevăzute  de art. 6 din Legea nr. 241/2005, întrucât din cercetările efectuate reiese lipsa intenţiei, respectiv rea credinţă în achitarea obligaţiilor fiscale.

S-a luat în considerare faptul că societatea administrată mergea mai mult în pierdere şi nu existau posibilităţi materiale de achitare a obligaţiilor  datorate bugetului de stat.

Analizând întregul material probator, instanţa de fond a considerat că soluţia adoptată în cauză este nelegală şi netemeinică, având la bază cercetări incomplete şi fiind  dată cu încălcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevărului şi la rolul activ al organelor de urmărire penală, prevăzute de art. 3 şi 4 din Codul de procedură penală.

Conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie,în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor  reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

În ceea ce priveşte  săvârşirea faptei de evaziune fiscală, sub aspectul elementului material al laturii obiective, in stanţa de fond a apreciat că nu sunt nelămuriri, organele fiscale stabilind că administratorul SC Poliguard SRL a declarat şi a reţinut de la salariaţi sume reprezentând  impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, în cuntum de 65.428 lei, din care s-a achitat suma de 30.203 lei, aşa cum reiese din adresa din 107110/ 09.10.2008 a AFP Târnăveni, aspect de altfel recunoscut de învinuita intimată pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, atât prin declaraţiile sale, cât şi prin faptul că a făcut o plată parţială către bugetul de stat.

Însă, a apreciat că chestiunea ce se impune a fi analizată este aceea dacă  fapta a fost săvârşită în lipsa intenţiei directe, ca formă de vinovăţie, şi, totodată, element esenţial al laturii subiective.

În acest sens, instanţa de fond a apreciat că, în mod uşuratic, fără o analiză temeinică, prin rezoluţia dată s-a apreciat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, având în vedere că societatea administrată de intimată s-a confruntat cu probleme financiare, datorită neîncasării creanţelor de la debitori, rezilierea de către unii clienţi ai firmei a mai multor contracte de colaborare, instanţa înţelegând, din aprecierile arătate, că reprezentanţii parchetului consideră aceste împrejurări elemente ale bunei credinţe şi implicit lipsa intenţiei.

Instanţa de fond a apreciat că, în aceste condiţii, fără un probatoriu adecvat, nu se poate stabili dacă într-adevăr intimata nu a avut posibilitatea achitării contribuţiilor la bugetul de stat, odată reţinute aceste sume de la salariaţi, datorită intervenirii unor cauze care să înlăture vinovăţia învinuitei.

Pentru aceste motive, în baza art.116 Cod procedură penală, a considerat că se impune efectuarea în cauză a unei expertize contabile, având în vedere că infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune de prejudiciu, cu următoarele obiective:

1. Dacă SC Poliguard SRL, în perioada iulie 2004- aprilie 2008, a avut disponibilităţi băneşti în soldurile debitoare ale conturilor disponibil la bancă şi disponibil la casă şi, dacă da, ce direcţie au luat  aceste resurse financiare.

2. Dacă aceste disponibilităţi băneşti puteau asigura, cu regularitate, achitarea tuturor contribuţiilor reţinute de la salariat, precum şi cele datorate de către angajator.

3. Verificarea conturilor „ casă în lei”, „ banca în lei”, „ furnizori”, şi alte conturi pe care expertul le consideră relevante, din pounct de vedere  al constatării mişcărilor băneşti, în contabilitatea societăţii, în perioada supusă discuţiei.

4. Cercetarea dacă în contabilitatea societăţii sunt înregistrate creanţe de recuperat, creanţe izvorâte din ordine de plată, CEC-uri sau bilete la ordin ce nu au avut acoperire financiară în banca debitorilor, creând astfel o lipsă majoră de lichidităţi de natură a influenţa achitarea  creanţelor bugetare.

A mai dispus ca organele de cercetare penală, în baza art. 4 şi 5 Cod procedură penală, să administreze orice altă probă pe care o consideră necesară pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele ( atât al laturii obiective cât şi subiective).

Pentru aceste motive, instanţa de fond a admis plângerea formulată de petentul Direcţia Generală a Finanţelor Publice  Mureş, împotriva rezoluţiei nr. 161/II/2/2009 din data de 04 mai 2009, emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş şi a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TĂRNĂVENI, iar în motivarea căii de atac declarate, procurorul arată că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi raportat la întreg probatoriul administrat efectuarea unei expertize contabile este inutilă, în condiţiile în care din actele contabile depuse la dosar rezultă cu claritate că societatea administrată de învinuita Xx (Vasarhelyi) Monika a avut profit doar în anul 2006, în ceilalţi ani supuşi controlului societatea mergând în pierdere.

Examinând calea de atac promovată, din punctul de vedere al motivelor invocate şi prin prisma disp.art.385 ind.6 Cod procedură penală, art.385 ind.8 Cod procedură penală şi art.385 ind.14 Cod procedură penală, considerăm că recursul este fondat, iar aspectele pe care le vom semnala, impun admiterea căii de atac, cu consecinţa casării integrale a sentinţei recurate şi a rejudecării cauzei.

Prin rezoluţia din 10.03.2008, pronunţată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr.991/P/2008 s-a dispus, în temeiul art.11 pct.a, b şi art.10 lit.d C.pr.pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei Xx (Vasarhelyi) Monika, cercetată pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art.6 din Legea nr.241/2005.

Prin rezoluţia din 04.15.2009, pronunţată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, în dosarul nr.161/II/2/2009 s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta D.G.F.P.Mureş, împotriva rezoluţiei mai sus arătate.

Petenta D.G.F.P.Mureş, împotriva soluţiei pronunţată de procuror a formulat plângere la instanţa de judecată, care prin sentinţa penală nr.85 din 16.06.2009 pronunţată de Judecătoria Târnăveni a fost admisă, dispunându-se în sensul celor mai sus arătate.

În opinia noastră, aprecierea primei instanţe asupra stării de fapt care a stat la baza soluţiei pronunţate este eronată şi pentru a formula acest punct de vedere avem în vedere următoarele:

Pornind de la conţinutul materialului administrat considerăm că soluţia adoptată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni prin rezoluţia din 10.03.2009 este corectă.

Pentru a face o asemenea apreciere – raportat la perioada verificată, respectiv de la 25.07.2004 şi până la 25.04.2008 - avem în vedere faptul că potrivit balanţei de verificare analitice rezultă că societatea SC POLIGUARD SRL Târnăveni, administrată de învinuită a avut profit numai în anul 2006, în ceilalţi ani supuşi controlului societatea mergând în pierdere. Astfel, în anul 2005 societatea a avut venituri de 25.285,67 lei şi cheltuieli de 158.626,12 lei (filele 133-136), în anul 2006 societatea a avut venituri de 139.319,42 lei şi cheltuieli de 139.008,21 lei (filele 137-140), în anul 2007 a avut venituri de 54.183,51 lei şi cheltuieli de 70.772,28 lei, iar în primul trimestru al anului 2008 a avut venituri de 1.747,90 lei şi cheltuieli de 12.031,10 lei (filele 123-124).

În acest context, aşadar, în mod corect s-a reţinut prin rezoluţia arătată că presupusa activitate infracţională descrisă şi reclamată de petentă, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii menţionate, în condiţiile în care în cauză lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi anume vinovăţia ca şi element component al laturii subiective, deoarece activitatea analizată nu este rezultatul intenţiei directe sau indirecte al învinuitei, nevirarea în termenul legal a obligaţiilor bugetare ce se constituie prin reţinere la sursă se datorează faptului că învinuita nu a avut posibilitatea financiară de a efectua aceste plăţi.

Prin urmare, în împrejurarea arătată, în cauză apreciem că s-a efectuat o cercetare penală temeinică şi nu se impune efectuarea unei expertize contabile, care nu ar aduce alte elemente relevante noi faţă de cele reţinute, concluziile unei asemenea lucrări ar fi irelevante, raportat la conţinutul actelor contabile aflate la dosarul cauzei. 

Instanţa a examinat plângerea petentei pe baza actelor aflate la dosar, conform prevederilor art.278 ind.1 alin.7 Cod procedură penală şi a înscrisurilor depuse la dosar în cursul judecăţii.

Mai amintim că, prevederile art.278 ind.1 C.pr.pen. consacră dreptul oricărei persoane ale cărei interese legitime au fost lezate printr-o dispoziţie a procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau de netrimitere în judecată de a se adresa cu plângere instanţei competente, prin care să conteste legalitatea şi/sau temeinicia unei asemenea dispoziţii, astfel plângerea vizează rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau rezoluţia ori ordonanţa sau rechizitoriul, după caz, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror şi nu rezoluţia sau ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat o plângere formulată potrivit art.275-278 C.pr.pen., aşadar desfiinţarea, de către instanţa de fond a rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, emisă la data de 04.05.2009 nu are nici un suport legal.

Sintetizând cele mai sus expuse, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.d C.pr.pen., vom admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRNĂVENI, împotriva sentinţei penale nr.85 din 16.06.2009, pronunţată de Judecătoria Târnăveni, în dosarul penal nr.703/323/2009 şi în consecinţă:

Vom casa integral hotărârea recurată şi rejudecând cauza:

În temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a C.pr.pen., vom respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ, împotriva Rezoluţiei din 10.03.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, emisă în dosarul nr.991/P/2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei Xx (xx, cercetată pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, confirmată prin Rezoluţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş,  din 04.05.2009, dată în dosarul nr.161/II/2/2009.

Vom menţine soluţia pronunţată prin Rezoluţia atacată.

Ţinând cont de soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauză, în temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare, din recurs, în cuantum de 20 lei, vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare