Infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice

Infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice

- Codul penal, art. 371

Conform art. 371 C.pen. constituie infracțiunea de tulburare ordinii și liniștii publice, fapta persoanei, care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică.

Din analiza textului incriminator rezultă că legiuitorul nu a înțeles să atribuie actelor de violență comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori amenințărilor sau atingerilor grave aduse demnității persoanelor anumite caracteristici proprii de natură a atrage caracterul infracțional al acestor manifestări contrare ordinii sociale. Din contră, caracterul infracțional rezidă în urmarea produsă, întrucât aceste manifestări trebuie să aibă ca rezultat tulburarea ordinii și liniștii publice.

Cu alte cuvinte, urmarea imediată a faptelor anterior descrise trebuie să fie o lezare a unei valori imateriale, ordinea și liniștea publică, producându-se o stare de pericol efectiv care se cere a fi probată prin reacția publicului față de asemenea manifestări.

Mijloacele de probă administrate în cauză nu au dovedit, dincolo de orice dubiu, prezența altor persoane care să fi considerat afectate, tulburate, indignate de comportamentul necorespunzător al inculpatului la adresa pesoanei vătămate.

În acest sens, Curtea constată că martorii oculari la eveniment, care au fost audiați de altfel de către organele judiciare, au fost fie agenții de pază ai clubului respectiv, fie prietenii inculpatului, persoane care au intervenit în aplanarea conflictului. Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a declarat vreodată că s-ar fi considerat indignați ori afectați de cele întâmplate. De altefel, Curtea consideră că martorii agenți de pază ai culubului nici nu ar putea să invoce că respectivul conflict i-ar fi idignat în vreun fel, întrucât aceștia în calitate de agenți de pază, aveau printre obligațiile de serviciu tocmai asigurarea ordinii și liniștii în respectivul imobil. Or, este greu de crezu că un agent de pază ar fi indginat de un conflict spontan între inculpat și persoana vătămată, cât timp aceștia sunt antrenați special pentru a aplana astfel de conflicte.

(Secția I penală, decizia penală nr. 218/A din data de 13 februarie 2018)

Prin sentinţa penală nr. 2315 din data de 09 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în dosarul nr. 578/3/2017, instanța de fond a hotărât astfel:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului A.I. zis „S.” sau „S.”, din infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. rap. la art. 188 alin. (1) din C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin.(1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. ca nefondată.

În baza art.32 Cp rap. la art. 188 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. art. 41 alin. (1) C.pen. l-a condamnat pe inculpatul A.I. zis „S.” sau „S.”, fiul lui (..), la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 67 alin. (2) C.pen. cu referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C.pen. a interzis inculpatului ca pedeapsa complementara exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit.a) şi lit. b) C.pen., dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice si de a ocupa o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. cu titlu de pedeapsa accesorie, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe si până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 371 din C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare , pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și a liniștii publice.

În baza art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) C.pen. şi art. 45 alin. (1) C.pen., a contopit pedepsele anterior stabilite şi a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 6 luni aplicata pentru a doua infracţiune), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani si 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzută. de art. 66 lit. a) şi b) C.pen..

În baza art. 104 alin. (2) C.pen. a dispus revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.1658/06.07.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin necontestare la data de 12.07.2016 si a dispus executarea restului de pedeapsa de 311 zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) C.pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. b) C.pen. a adăugat restul rămas neexecutat de 311 zile închisoare pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o durată de 3 ani aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani, 2 luni și 311 zile închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b) C.pen. pe o durată de 3 ani la care a adăugat partea neexecutata din pedeapsa complementara anterioara .

În baza art. 45 alin. (1) și (5) C.pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice in vederea introducerii profilului de genetic în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C.pr.pen. şi art. 399 alin. (1) C.pr.pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. şi art.72 alin. (1) C.pen. a dispus deducerea perioadei reţinerii si arestării preventive a inculpatului, din pedeapsa aplicată, respectiv de la 16.11.2016 la zi.

În baza art. 397 C.pr.pen. a respins solicitarea de constituire ca parte civilă formulată de partea vătămată V.A.R. pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 20 alin. (2) C.pr.pen.

În baza art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 C.civ. şi art. 1357 C.civ. şi art. 313 din Legea nr.95/2006 a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în cuantum de 10.554,38 lei reprezentând cheltuieli spitalizare pentru partea vătămată V.A.R. .

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen., a obligat inculpatul la 8.000 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 3.500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale), iar în baza art. 272 alin. (2) C.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu in cuantum de 600 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că în data de 23.10.2016, în jurul orei 0445, în timp ce se afla în dreptul scărilor de acces în clubul „Sole” din Campusul studențesc „Regie”, situat în București, Splaiul Independenței nr. 290, sector 6, în contextul unui conflict spontan, inculpatul A.I. zis „S.” sau „S.” i-a aplicat persoanei vătămate V.A.R. zis „S.” o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător în zona gâtului, cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i astfel o plagă înjunghiată latero-cervicală stânga, cu interesarea stratului muscular superficial, tulburându-se în acest mod ordinea și liniștea publică. În aceleași împrejurări, suspectul G.A. (care se sustrage de la urmărirea penală și nu a fost localizat până în prezent) i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător în zona pieptului, cu intenția de a-i suprima viața, cauzându-i astfel o plagă tăiată fața anterioară, umăr drept.

În drept, Tribunalul a reținut că faptele inculpatului A.I. zis „S.” sau „S.”, constând în aceea că, în data de 23.10.2016, în jurul orei 0445, în timp ce se afla în dreptul scărilor de acces în clubul „Sole” din Campusul studențesc „Regie”, situat în București, Splaiul Independenței nr. 290, sector 6, în contextul unui conflict spontan, i-a aplicat persoanei vătămate V.A.R. zis „S.” o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător în zona gâtului, cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i astfel o plagă înjunghiată latero-cervicală stânga, cu interesarea stratului muscular superficial, tulburându-se în acest mod ordinea și liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor și tulburarea ordinii și a liniștii publice, săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, aflate în concurs real, prevăzută. de art. 32 alin. (1) C.pen. rap. la art. 188 alin. (1) C.pen. și de art. 371 C.pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.

Elementul material al laturii obiective este caracterizat prin acțiunea inculpatului de a aplica părţii vătămate o lovitura cu un corp ascuțit – tăietor (posibil cuțit), în zona gâtului, provocându-i astfel o plagă înjunghiată latero-cervicală stânga, cu interesarea stratului muscular superficial, ce a necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijire medicală, iar prin localizarea și gravitatea acestora, au pus în primejdie viața persoanei vătămate.

În primul rând, pentru ca o faptă de violență să fie încadrată juridic ca tentativă la omor/omor, esenţial pentru aceasta este intenţia (directă sau indirectă) de a ucide.

Criteriul subiectiv pentru calificarea unei fapte ca tentativă la omor, astfel cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, trebuie dedus din elemente obiective, respectiv din împrejurările concrete în care s-a comis fapta, obiectul vulnerant folosit, apt sau nu de a produce moartea, regiunea corpului  afectata.

În speță, din probele rezultate în urma actelor de cercetare penală reiese în opinia instanței de fond, fără niciun dubiu, că inculpatul A.I. a aplicat parţii vătămate o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător în zona gâtului, provocându-i astfel o plagă înjunghiată latero -cervicală stânga (elemente ce rezultă din concluziile raportului medico-legal în care sunt detaliate leziunile traumatice și gravitatea acestora).

Înjunghierea persoanei vătămate V.A.R. în împrejurările descrise anterior, prin aplicarea unei lovituri de cuțit in zona gatului, este confirmată alături de întregul probatoriu menţionat anterior și de raportul de expertiză medico-legală nr. A1/10594/2016 care confirmă că, persoana vătămată V.A.R. a prezentat leziuni traumatice constând în „plagă latero-cervicală stânga și plagă umăr-pectoral drept, care s-au putut produce prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător, posibil cuțit sau similar. Leziunile traumatice pot data din 23.10.2016, necesită 16-18 (șaisprezece-optsprezece) zile de îngrijire medicală și nu au pus în primejdie viața victimei.”

Elementul subiectiv este caracterizat prin intenție indirectă, acesta prefigurând rezultatul periculos al acțiunii sale (posibila suprimare a vieții), urmărindu-l şi acceptând posibilitatea producerii lui prin săvârșirea faptei.

Tribunalul a considerat că intenția de suprimare a vieții părții vătămate rezultă fără nici un dubiu, având în vedere regiunea anatomică vizată, respectiv o zonă vitală: regiunea gatului, zonă în care inculpatul a lovit intenţionat victima, urmăririle faptei, leziuni traumatice ce au  necesitat un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale; intensitatea loviturii aplicate, care a dus la punerea în pericol a vieții victimei; obiectul vulnerant folosit, un corp ascuțit – tăietor (posibil cuțit).

Rezultatul periculos nu s-a produs, datorită  deplasării rapide a părţii vătămate la spital.

Fata de aceste considerente, instanţa de fond a apreciat ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativa la omor prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. (1) C.pen. şi nu ale infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 198 alin. (1) C.pen., aşa cum a susţinut inculpatul prin apărător, urmând ca instanţa în baza art. 386 C.pr.pen. să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului, în sensul menţionat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tulburarea ordinii și a liniștii publice, prevăzută. de art.371 C.pen., instanţa de fond a reţinut ca elementul material al laturii obiective este caracterizat prin acțiunea inculpatului de a tulbura ordinea si liniştea publică prin violenţe comise împotriva persoanei vătămate, violente comise intr-un loc public in care se desfăşura o activitate de recreere si care a fost astfel tulburata in urma acţiunii inculpatului.

Elementul subiectiv este caracterizat prin intenția directă a inculpatului.

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate, a declarat apel în termenul legal, la data de 13 noiembrie 2017 inculpatul A.I.

Cererea de apel a fost înaintată de Tribunal şi înregistrată pe rolul acestei Curţi la data de 19 decembrie 2017.

Prin motivele scrise de apel inculpatul depuse la data de 29 ianuarie 2018 apelantul inculpat A.I. a criticat sentința apelată solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, a solicitat fie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 alin. (1) C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen., fie reindividualizarea pedepsei aplicate, apreciind că se impuneau reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin.(1) lit. a) C.pen. și art.75 alin. (2) lit. b) C.pen..

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menţionate, precum şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) C.pr.pen., sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Referitor la cererea inculpatului apelant de desființare în integralitate a sentinței penale apelate și de trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Curtea reține următoarele:

Motivul de trimitere spre rejudecare invocat de inculpatul apelant, respectiv că instanța de fond nu i-a adus la cunoștință prevederile art. 374 alin. (4) și art. 375 C.pr.pen. privind posibilitatea de a recunoaște faptele în integralitatea lor și de a uzita procedura simplificată, având drept efecte reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, nu poate fi încadrat în niciunul dintre cazurile prevăzută de art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C.pr.pen.. pentru care instanța de apel poate dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată.

Astfel, Curtea reține că într-adevăr la termenul de judecată din fața primei instanțe din data de 02.03.2017, inculpatului apelant nu i s-au adus la cunoștință prevederile art. 374 alin.(4) și art. 375 C.pr.pen., înainte de audierea sa, astfel cum rezultă din conținutul încheierii de ședință de la acel termen.

Însă, omisiunea primei instanțe de a a-i aduce la cunoștință inculpatului prevederile art. 374 alin. (4) și art. 375 C.pr.pen. nu se încadrează printre cazurile de nulitate absolută reglementate expres și limitativ de art. 281 C.pr.pen. Prin urmare, această omisiune poate atrage doar nulitatea relativă a respectivei încheieri de ședință, de la termenul din data de 02.03.2017.

Or, regimul juridic al nulității relative prevăzută. de art. 282 alin. (3) C.pr.pen. presupune ca nulitatea să fie invocată în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu până la următorul de termen de judecată cu procedura completă [conform art. 282 alin.(4) lit. c) C.pr.pen.]. În speță, inculpatul apelant, care în fața instanței de fond a beneficiat de serviciile unui apărător din oficiu, avea posibilitatea de a invoca motivul de nulitate relativă privind neaducerea la cunoștință a prevederilor art. 374 alin. (4) și art. 375 C.pr.pen. până la următorul de termen de judecată din fața instanței de fond, respectiv până la data de 30.03.2017. Însă acesta nu a înțeles să invoce acest motiv de nulitate relativă în termenul prevăzută de lege. Pe cale de consecință, acest motiv de nulitate relativă s-a acoperit, iar inculpatul apelant nu mai este îndreptățit să invoce direct în calea de atac a apelului împrejurarea că nu a putut să se judece în procedura simplificată.

De asemenea, Curtea, chiar acceptând că s-ar putea direct în calea de atac a apelului să se remedieze omisiunea instanței de fond cu privire la neaducerea la cunoștință a prevederilor art.374 alin. (4) și art. 375 C.pr.pen., constată totuși că inculpatul a invocat doar în mod formal faptul că ar dori să se judece în procedura simplificată. Astfel, audiat cu ocazia judecării prezentului apel, inculpatul a dat o declarație formală de recunoaștere a faptelor reținute prin actul de sesizare, întrucât în declarația detaliată a invocat că, în realitate, nu acesta a fost agresorul, ci partea civilă, iar el doar s-a apărat împotriva atacului declanșat de cealaltă parte. Or, o asemenea declarație nu reprezintă o veritabilă declarație de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa.

Cu privire la situaţia de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, că instanța de fond a stabilit în mod corespunzător situația de fapt în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor, pe baza unei analize corespunzătoare a mijloacelor de probă administrate în cauză.

Curtea va reține astfel că în data de 23.10.2016, în jurul orei 0445, în timp ce se afla în dreptul scărilor de acces în clubul „S.” din Campusul studențesc „Regie”, situat în București, Splaiul Independenței nr. 290, sector 6, în contextul unui conflict spontan, inculpatul A.I. zis „S.” sau „Severin” i-a aplicat persoanei vătămate V.A.R. zis „S.” o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător în zona gâtului, cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i astfel o plagă înjunghiată latero-cervicală stânga, cu interesarea stratului muscular superficial, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.

Curtea apreciază că este dincolo de orice dubiu că inculpatul A.I. s-a aflat în noaptea de 22/23.10.2016, în clubul „Sole” din Campusul studențesc „Regie”, unde în jurul orelor 04.30, a avut un conflict spontan cu un alt client al clubului, ce a necesitat intervenția părții civile V.A.R. zis „Spadafora”, bodyguard al respectivului club. De asemenea, este fără nici un dubiu că la solicitarea părții civile inculpatul A.I. a fost de acord să o însoțească pe aceasta în exteriorul clubului pentru a purta o conversație legat de acest incident.

În acest sens sunt declarațiile concordante ale părții civile, ale inculpatului A.I., ale martorul cu identitate protejată Strafandache Costel și ale martorilor M.I.A. și P.D.F. zis „S.”, declarații care se coroborează cu imaginile audio-video surprinse de camerele de supraveghere montate în interiorul și în exteriorul clubului. De altfel, această primă derulare a evenimentelor nu a fost contestată de inculpat în prezenta cale de atac.

Curtea constată însă că inculpatul a înțeles să conteste modalitatea în care instanța de fond a prezentat desfășurarea evenimentelor ulterioare, cuprinsă între momentul conducerii inculpatului în afara clubului și momentul agresiunii părții civile.

În acest sens, audiat în fața instanței de apel, inculpatul A.I. a înțeles să prezinte o versiune nouă, neinvocată anterior, cu privire la derularea evenimentelor. Astfel, acesta a invocat că după ce a intervenit persoana vătămată V.A.R. pentru a aplana conflictul, aceasta l-a dat afară din club pe inculpat, prinzându-l de un braț și împingându-l în afara incintei, iar pe scări, aceeași persoană i-a vorbit vulgar, iar după ce la rândul lui i-a vorbit vulgar persoanei vătămate, aceasta din urmă l-a lovit cu pumnul în bărbie. Inculpatul a mai arătat că după ce a fost lovit cu pumnul în bărbie de persoana vătămată, de nervi a trântit telefonul mobil de pământ și a continuat să îi vorbească vulgar, moment în care a intervenit un alt bodyguard care l-a lovit cu piciorul în spate și l-a întrebat de ce vorbește urât. La scurt timp după, inculpatul a fost înconjurat de 4-5 bodyguarzi și de persoana vătămată, iar această din urmă persoană l-a prins de gât, fiind ulterior lovit de toate persoanele prezente. Inculpatul a mai arătat că atunci când era căzut la pământ, temându-se ca va fi omorât a scos cruciulița de la gât, cu o lungime de 20 cm, ce era ascuțită la vârf și cu cea cruciuliță a intenționat să o lovească pe persoana vătămată în umăr, fără a-și putea explica cum a ajuns ă o lovească cu acea cruciuliță în gât. Inculpatul a mai relatat că a văzut cum persoanei vătămate a început să îi curgă sânge din gât și a aruncat cruciulița, întrucât nu a apreciat-o ca fiind un obiect valoros. În final, cu privire la acest aspect inculpatul a invocat că a scăpat din mâinile agresorilor doar atunci când au intervenit organele de poliție.

Curtea constată că aceste declarații sunt infirmate de întreg materialul de urmărire penală administrat în cauză precum și de propriile declarații ale inculpatului date anterior în cursul judecății.

Curtea reține sub un prim aspect că pretinsul comportament necorespunzător avut de persoana vătămată V.A.R. la adresa inculpatului, pe durata deplasării spre exteriorului clubului, marcat de cuvinte vulgare și de acte de violență nu este confirmat de martorii audiați în cauză.

Astfel, martorul M.I.A. a arătat că după ce persoana vătămată i-a cerut inculpatului să se potolească și l-a poftit afară din club, i-a urmat pe aceștia, împreună cu martorii A.L.F. zis „T.”, P.D.F. zis „S.” și cu suspectul G.A.. Pe holul care precede ieșirea din club, martorul a observat că inculpatul avea un comportament agresiv față de persoana vătămată (iar nu invers cum a invocat inculpatul în declarația sa), fapt ce a necesitat intervenția martorului Panait Sorin, pentru a-i despărți pe cei doi.

Cu privire la aceleași aspecte, martorul A.L.F. a declarat că în timp ce dansa în club, a fost anunțat că persoanele cu care se afla la masă  aveau un conflict afară, cu un agent de pază. Martorul a ieșit din club pentru a verifica ce s-a întâmplat, observând că inculpatul A.I. (vărul său), suspectul G.A. și martorul M.I.A. zis „A.” sau „A.” aveau o atitudine recalcitrantă față de persoana vătămată, în sensul că se îmbrânceau cu aceasta. Martorul a precizat că împreună cu martorul P.D.F. zis „S.” a încercat să îi despartă pe aceștia, dar nu au reușit. Martorul a văzut că persoana vătămată și inculpatul A.I. se luptau și s-au depărtat câțiva metri de intrarea în club.

Declarații similare a dat și martorul S.A., care a relatat că a observat cum persoana vătămată a condus afară din club un grup format din mai mulți bărbați, deoarece aceștia erau sub influența băuturilor alcoolice. Din acest grup, martorul i-a recunoscut din planșă fotografică pe inculpatul A.I. și pe martorii A.L.F. și P.D.F. zis „S.”. Martorul a precizat că, la un moment dat, ceilalți membri ai grupului încercau să îl tempereze pe inculpatul A.I., pentru a încheia conflictul cu victima.

În mod concordant martorul P.D.F. zis „S.” a declarat că i-a urmat pe persoana vătămată și pe inculpat afară din club, cu intenția de a aplana conflictul dintre aceștia. La un moment dat, inculpatul A.I. zis „S.” a devenit foarte agresiv și i-a reproșat martorului că nu intervine pentru el în conflict.

Declarațiile martorilor anterior menționați confirmă susținerile persoanei vătămate V.A.R. care a relatat că în timp ce era de serviciu în club a observat  că inculpatul A.I. a avut un conflict cu un alt bărbat iar în acel moment, s-a apropiat de cei doi și i-a despărțit, cerându-i inculpatului A.I. zis „S.” sau „S.” să o urmeze afară, pentru a discuta în legătură cu acea altercație. Persoana vătămată a deschis ușa de urgență și împreună cu inculpatul A.I. a ieșit în hol.

În continuare, persoana vătămată a declarat că a ieșit din club împreună cu inculpatul, fiind urmați imediat de alți patru bărbați care făceau parte din anturajul celui din urmă. Persoana vătămată a precizat că, după ce au ajuns în hol, inculpatul A.I. a jignit-o, spunându-i că el „bate sute ca mine” și că „îmi dă mușchii jos într-o secundă”. Totodată, persoana vătămată a observat că agresorul introducea mâna în buzunarul de la piept al gecii, ca și cum ar fi vrut să scoată ceva de acolo. În timpul acestui incident, între persoana vătămată și inculpatul A.I., s-a interpus martorul P.D.F. zis „S.” care a încercat să aplaneze conflictul și căruia ceilalți patru bărbați îi spuneau „dă-te S. la o parte, că nu faci bine ce faci!”. Persoana vătămată a arătat că era poziționată cu spatele la perete și a încercat să coboare scările, pentru că observase că în capătul acestora, se aflau 10-15 persoane care ieșiseră din club, pentru a fuma. Persoana vătămată a mai arătat că în timp ce a coborât scările de acces în club, martorul P.D.F. zis „S.” era în continuare interpus între aceasta și inculpatul A.I..

Sub un al doilea aspect, Curtea reține că nici pretinsa agresiune a inculpatului de către persoana vătămată și de către alți patru bodyguarzi ai clubului petrecută în exteriorul clubului nu este confirmată de martorii audiați în cauză. De asemenea, nu este confirmată nici susținerea inculpatului privind folosirea de către acesta a unei cruciulițe, cu o lungime de 20 cm, ce era ascuțită la vârf pentru a se apăra față de atacul declanșat de către persoanele anterior menționate.

În schimb declarațiile martorilor și ale persoanei vătămate confirmă că inculpatul A.I. a fost cel care a lovit-o pe persoana vătămată cu un cuțit în zona gâtului.

Astfel, martorul M.I.A. a arătat că atunci când au ajuns la ieșirea din club persoana vătămată l-a prins cu ambele brațe pe inculpat în zona umerilor și l-a împins pe acesta, cei doi parcurgând 5-6 metri, iar apoi persoana vătămată s-a retras, mergând câțiva pași în spate, iar inculpatul A.I., care continua să se manifeste agresiv, venea în direcția acesteia. În acest context, martorul a observat cum inculpatul A.I. a înjunghiat-o pe persoana vătămată V.A.R.. Totodată, acesta a precizat că l-a văzut pe suspectul G.A. îndreptându-se spre persoana vătămată, cu care a avut un contact fizic, iar imediat, victima a strigat „Pune mâna pe ăla cu sacou! Am fost înjunghiat!”

În mod similar a declarat și martorul A.L.F., care a observat disputa fizică între persoana vătămată și inculpatul A.I., ce se petrecea la intrarea în club, iar în timpul acestei dispute a observat cum suspectul G.A. s-a apropiat de cei doi, intervenind în favoarea inculpatului. În acest context, martorul A.L.F. a auzit-o pe persoana vătămată țipând că a fost tăiată și cerându-le persoanelor prezente să îl prindă pe suspectul G.A., care fugise de la fața locului. Martorul a afirmat că știe în mod sigur că în noapte respectivă suspectul G.A. sau martorul M.I.A. a avut asupra sa un briceag retractabil, de mici dimensiuni.

Desfășurarea evenimentelor este confirmată și de martorul S.A. care a relatat că a observat când persoana vătămată l-a prins de gât pe inculpatul A.I., iar pe scalpul celui din urmă a văzut picături de sânge. Victima le-a cerut persoanelor prezente să nu îi lase pe cei din grupul menționat anterior să plece, deoarece a fost tăiată la gât. Martorul a relatat că nu a observat ca vreuna dintre persoanele prezente să-l fi înjunghiat pe „S.” întrucât acesta nu putea să vadă momentul, aflându-se în partea opusă de zona unde a fost „S.” înjunghiat.

Totodată, Curtea reține ca relevante și declarațiile martorului M.F.C., bodyguard în respectivul club care a relatat că, în împrejurările de timp și loc descrise mai sus, a observat că, pe scările care realizează accesul în clubul „Sole”, persoana vătămată V.A.R. avea un conflict cu un grup format din 4-5 persoane. Din grupul respectiv, martorul l-a recunoscut din planșă fotografică pe inculpatul A.I.. La un moment dat, martorul l-a observat pe inculpatul A.I. apropiindu-se de persoana vătămată, cu un obiect tăietor în mână. În acest context, persoana vătămată a încercat să îl imobilizeze „corp la corp” pe agresor, luându-l în brațe, cei doi deplasându-se astfel, aproximativ 7-8 metri. Martorul a precizat că nu a observat lupta propriu-zisă dintre cei doi, însă imediat a auzit-o pe persoana vătămată strigând „aoleu, m-a tăiat!”. La câteva secunde, din spatele persoanei vătămate a apărut un al doilea bărbat, care purta un sacou gri și care a tăiat-o pe victimă în zona pieptului, în partea dreaptă. Martorul a observat că victima sângera abundent în zona gâtului, iar agresorul îmbrăcat în sacou de culoare gri a fugit. Cu privire la inculpatul A.I., martorul a declarat că acesta a fost imobilizat de mai multe persoane pe care nu le cunoaște.

Nu în ultimul rând, martorul P.D.F. zis „S.” a confirmat că în afara clubului a observat că persoana vătămată l-a imobilizat pe inculpatul A.I. zis „S.”, ținându-l de gât. În acest moment, martorul a văzut că „S.” sângera în zona gâtului, iar sângele se scurgea pe fața lui S.”. Martorul a mai arătat că în timpul altercației dintre cei doi, l-a văzut și pe suspectul G.A. apropiindu-se de aceștia. După câteva momente, martorul P.D.F. zis „S.” a relatat că a părăsit zona. A doua zi, acesta a fost contactat telefonic de către martorul A.L.F. zis „T.” care i-a spus că inculpatul A.I. zis „S.” este supărat pe el, deoarece nu i-a ținut partea în conflict.

Declarațiile martorilor anterior menționați confirmă susținerile persoanei vătămate V.A.R. care a relatat că în momentul în care a ajuns însoțit de inculpatul A.I. la capătul scărilor, martorul P.D.F. zis „S.” a fost dat la o parte de către inculpat. Imediat, persoana vătămată a observat că inculpatul A.I. avea în mână (nu mai reține exact care mână), ieșind din mâneca de la geacă, un cuțit. Inculpatul s-a îndreptat către persoana vătămată, iar aceasta, în încercarea de a bloca o eventuală lovitură de cuțit a inculpatului, s-a dus în întâmpinarea agresorului, cu mâinile ridicate. Persoana vătămată a reușit să îl prindă pe inculpatul A.I. de partea superioară a brațelor, în apropierea umerilor, precizând însă că, imediat a simțit că a fost tăiată în partea stângă a gâtului, observând totodată că sângerează. Persoana vătămată a strigat „sunați la poliție, că m-a tăiat!”. După aproximativ 10 secunde, aceasta a mai primit o lovitură de cuțit în partea dreaptă a pieptului. Persoana vătămată a declarat că cea de-a doua lovitură de cuțit i-a fost aplicată din lateral dreapta de către un bărbat tuns zero, care purta un sacou de culoare gri (care făcea parte din grupul de la masa din dreptul biroului administratorului și care nu a fost identificat până în prezent). După ce victima a primit a doua lovitură, inculpatul A.I., pe care persoana vătămată îl ținea de umeri, s-a smucit și i-a scăpat din mâna dreaptă (persoana vătămată continuând să îl țină cu mâna stângă), după care a încercat să fugă, însă s-a împiedicat de niște stâlpi amplasați în zonă și a căzut pe asfalt.

În același timp, în fața persoanei vătămate a apărut și suspectul G.A. (despre care afirmă că îi aplicase cea de-a doua lovitură, în zona pieptului), aceasta având senzația că individul respectiv vrea să o mai lovească o dată însă, în mod spontan, agresorul a luat-o la fugă. Persoana vătămată a văzut că bărbatul cu sacoul gri avea în mână un cuțit tip briceag, cu lama de aproximativ 10 centimetri.

Curtea mai reține că modalitatea de desfășurare a evenimentelor relatată de martorii anterior menționați, precum și de persoana vătămată este confirmată și înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere, montate în clubul „Sole” din Campusul studențesc „Regie”. Astfel,  potrivit  procesului-verbal de vizionare a înregistrărilor video surprinse de camera de supraveghere CH06, montată în clubul „Sole” din Campusul studențesc „Regie”, la orele 04:42:05, 04:42:17 și 04:42:28, se observă că, după ce au ieșit din club,  persoana vătămată și bărbatul care purta un sacou de culoare deschisă,  poartă un dialog cu inculpatul A.I. (în jurul acestora aflându-se mai mulți indivizi despre care victima nu a putut să dea detalii). La ora 04:46:38, se observă că persoana vătămată și inculpatul A.I. sunt implicați într-o altercație. La ora 04:46:41, persoanele aflate în exteriorul clubului se deplasează către zona în care victima și inculpatul A.I. au continuat altercația.

Curtea constată că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a confirmat versiunea inculpatului în care s-ar fi desfășurat evenimentele. Din contră, toți martorii l-au indicat pe inculpat ca fiind cel care avea o atitudine agresivă la adresa persoanei vătămate.

De asemenea, declarațiile persoanelor anterior menționate infirmă susținerile inculpatului că ar fi fost atacat de persoana vătămată și de alți patru bodyguarzi ai clubului și de asemenea infirmă susținerea inculpatului că, în încercarea de a se apăra de loviturile primite, ar fi folosit o cruciuliță de 20 cm, ascuțită la vârf, cu care a vrut să o lovească în umăr pe persoana vătămată. Din contră, atât persoana vătămată, cât și martorii M.F.C. și M.I.A. au indicat că inculpatul A.I. avea asupra sa un cuțit, pe care l-a folosit asupra persoanei vătămate.

De altfel, dacă inculpatul ar fi avut asupra sa o cruciuliță care ar fi fost folosită pentru a se apăra și pe care ar fi aruncat-o ulterior, atunci acest obiect ar fi fost găsit cu ocazia cercetării la fața locului de către organele de poliție.

Sub un ultim aspect, Curtea reține că inculpatul a înțeles să prezinte versiuni diferite cu privire la desfășurarea evenimentelor, punând un real semn de întrebare cu privire la veridicitatea declarațiilor sale.

Astfel, în cursul urmăririi penale, cu ocazia primei sale audieri, acesta a precizat că în noaptea comiterii faptei a fost în clubul „Sole”, unde a stat singur la masă, consumând trei sticle cu vin, după care a plecat spre casă. Fiind reaudiat la data de 29.11.2016, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că, după ce și-a petrecut singur, noaptea de 22/23.10.2016, în clubul „Sole” a fost lovit de mai mulți agenți de pază, fiind salvat de intervenția lucrătorilor de poliție din cadrul Secției 20 Poliție.

Fiind reaudiat la data de 04.12.2016, inculpatul A.I. a precizat că în noaptea de 22/23.10.2016 a avut o mică neînțelegere cu un alt client al clubului. În scurt timp, a intervenit persoana vătămată care l-a prins pe inculpat de braț și l-a direcționat spre ieșirea din club. Inculpatul a susținut că, atunci când au ajuns în holul de dinaintea scărilor de acces, a continuat discuția contradictorie cu persoana vătămată. În acest moment, persoanele din anturajul său, respectiv „A.”, „S.”, „T.” și „A.” încercau să intervină pentru a-i despărți. La un moment dat, constatând că nu reușește să o convingă pe persoana vătămată să înțeleagă punctul său de vedere, inculpatul și-a aruncat telefonul pe ciment. Văzând acest lucru, „S.” l-a prins pe inculpat cu mâinile de umeri și l-a împins, după care l-a lovit pe inculpat cu pumnul în bărbie și cu picioarele, acesta susținând că a căzut ca urmare a acestor lovituri. Inculpatul a negat faptul că a înjunghiat-o pe persoana vătămată, însă a declarat că în timp ce se afla căzut pe ciment, l-a văzut pe suspectul G.A. care s-a apropiat de victimă, având în mână un briceag. Cu briceagul respectiv, suspectul G.A. i-a aplicat victimei mai multe lovituri în partea superioară a corpului.

Prin declaraţia dată în fața instanței de fond, inculpatul a arătat că menține declarațiile date în faza de urmărire penala si a negat faptul că a înjunghiat-o pe persoana vătămată, însă a declarat că a avut loc un incident intre el si partea vătămata în sensul că, după un schimb de replici între cei doi, văzând ca nu reușește să o convingă pe persoana vătămată să înțeleagă punctul său de vedere, inculpatul și-a aruncat telefonul pe ciment, moment in care „S.” l-a prins pe inculpat cu mâinile de umeri și l-a împins, după care l-a lovit cu pumnul în bărbie și cu picioarele, acesta susținând că a căzut ca urmare a acestor lovituri. A mai arătat inculpatul ca în timp ce se afla căzut pe ciment, l-a văzut pe suspectul G.A. care s-a apropiat de victimă, având în mână un briceag și că acesta este cel care i-a aplicat victimei mai multe lovituri în partea superioară a corpului, după care s-a îndepărtat în fugă.

În fața instanței de apel, a avut o cu totul nouă poziție procesuală, relatând cele anterior redate, negând de această dată că ar mai fi văzut vreo altă persoană care să o fi agresat pe persoana vătămată.

Declarațiile oscilante ale inculpatului sunt apreciate și de prezenta Curte ca fiind nesincere, urmând a fi înlăturate din materialul probator, nefiind susținute de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În urma agresiunilor suferite, victima V.A.R. a fost internată la Spitalul Universitar de Urgență cu diagnosticul „plagă înjunghiată latero-cervicală stânga, cu interesarea stratului muscular superficial și o plagă tăiată fața anterioară, umăr drept”.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/10594/2016, persoana vătămată V.A.R. a prezentat leziuni traumatice constând în „plagă latero-cervicală stânga și plagă umăr-pectoral drept, care s-au putut produce prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător, posibil cuțit sau similar. Leziunile traumatice pot data din 23.10.2016, necesită 16-18 (șaisprezece-optsprezece) zile de îngrijire medicală și nu au pus în primejdie viața victimei.”

Față de între ansamblu probator administrat în cauză, Curtea reține că vinovăția inculpatului este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

Cu privire la încadrarea juridică a acestei fapte, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta întrunește atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor în stare de recidivă prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen..

Curtea apreciază că intenția de suprimare a vieții persoanei vătămate rezultă fără nici un dubiu, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei. Astfel, prin modul în care a acționat inculpatul, deși nu a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos (decesul), totuși a prevăzut rezultatul care se putea produce și a acceptat producerea acestuia, inculpatul acționând cu forma intenției indirecte în comiterea faptei, astfel cum în mod just a reținut și prima instanță. În acest, Curtea reține că inculpatul A.I. i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit sau un obiect similar în zona gâtului, lovitura fiind de o anumită intensitate, provocându-i astfel o plagă înjunghiată latero-cervicală stânga, cu interesarea stratului muscular superficial, producând leziuni traumatice ce au necesitat 16-18 (șaisprezece-optsprezece) zile de îngrijire medicală și nu au pus în primejdie viața victimei.

Curtea constată că atât instrumentul folosit – un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit sau obiect similar, cât şi zona vizată, zona gâtului au dat faptei un potenţial real de a provoca decesul persoanei atacate, potenţial ce nu putea fi ignorat de autorul agresiunii, care astfel a acţionat prevăzută şi acceptând posibilul rezultat letal al acţiunii sale. Curtea constată că acest rezultat nu a fost atins, datorită gestului de apărare al persoanei vătămate care a reușit să îl prinde de ambele brațe, în zona umerilor pe inculpat, care în momentele premergătoare se îndrepta către aceasta, având un cuțit în mână, cu intenția de a o lovi. Totodată, rezultatul socialmente periculos nu s-a produs, nu ca urmare a desistării inculpatului, ci ca urmare a prezenței de spirit a persoanei vătămate, care a reușit imobilizarea inculpatului, fără a reuși în integralitate să se ferească de lovitura de cuțit aplicată de acesta din urmă.

Totodată, Curtea consideră că în cauză nu au relevanţă cu privire la încadrarea juridică împrejurarea că nu a fost pusă în primejdie viaţa persoanei vătămate şi nici numărul de zile de îngrijiri medicale, întrucât, pentru a se reţine infracţiunea de tentativă la omor, nu există o condiţie prevăzută de lege ca viaţa să fie pusă în primejdie sau să existe un anumit număr de zile de îngrijiri medicale. Din contră, ceea ce prezintă relevanţă juridică, sunt aspectele anterior menționate, respectiv obiectul vulnerant folosit, zona vitală ce a fost vizată și intensitatea loviturii aplicate.

Nu în ultimul rând, Curtea apreciază că potenţialul letal al agresiunii inculpatului este confirmat şi de natura şi gravitatea leziunilor suferite de persoana vătămată, menționate în concluziile raportului de expertiză medico legală, anterior redate, care au produs leziuni traumatice care, puteau fi cauzate prin lovire cu corp dur, posibil tăietor și au necesitat pentru vindecare 16-18zile îngrijiri medicale.

Față de modul de săvârșire a faptei, mijlocul folosit de inculpat în săvârșirea infracțiunii (obiect vulnerant apt să suprime viața), regiunile corporale vizate de lovitură, intensitatea loviturilor (care au produs plăgi tăiate), urmările agresiunii cu privire la integritatea corporală a persoanei vătămate, Curtea apreciază că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută art.193 alin. (2) C.pen., în cauză toate aceste elemente de fapt ducând la concluzia că urmarea faptei nu a fost o simplă vătămare a integrității corporale a victimei, ci suprimarea vieții acesteia, doar apărarea victimei și prezența de spirit a acesteia limitând consecințele faptei inculpatului, inculpatul neavând simpla intenție de a leza integritatea corporală, ci intenția de a ridica viața persoanei vătămate.

De asemenea, mijloacele de probă administrate în cauză nu susțin nici varianta inculpatului A.I. în sensul că victima și alți patru bodyguarzi ar fi fost cei care l-ar fi atacat pe inculpat, aspect care l-ar fi pus pe acesta într-o stare de legitimă apărare sau eventual într-o stare de exces neimputabil, în condițiile în care, din analiza mijloacelor de probă sus-prezentate, nu rezultă că persoana vătămată ar fi declanșat vreun atac împotriva inculpatului care să necesite o apărare din partea acestuia. În cauză nu este îndeplinită una dintre cerințele obligatorii impuse de lege pentru reținerea legitimei apărări sau excesului neimputabil în condițiile în care de esenţa legitimei apărări este existenţa unei agresiuni, a unui atac care să prezinte o anumita gravitate, care să pună în pericol persoana sau drepturile acesteia ori un interes general, care creează necesitatea unei acţiuni de apărare imediată, de înlăturare a atacului înainte ca acesta sa lezeze valorile ameninţate, fiind astfel necesar ca atacul să legitimeze acţiunea de apărare, respectiv să fie material, direct, imediat şi injust. Or, în cauză, lipsește tocmai agresiunea din partea persoanei vătămate, lipsind chiar elementul esențial al faptei persoanei vătămate, care să poată justifica pe tărâmul art. 19 sau art. 26 C.pen. actele de agresiune realizate de inculpatul A.I. la adresa persoanei vătămate.

Curtea mai constată că în cauză nu se impune a fi reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen. în raport de fapta reținută în sarcina inculpatului.

Provocarea există atunci când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o acțiune din partea persoanei vătămate constând în violență, atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Pentru a se reține această circumstanță atenuată, provocarea trebuie să îndeplinească anumite condiții cumulative, respectiv existența actului provocator, nedeterminarea actului provocator de către inculpat, existența unei tulburări sau emoții, care îi răpește acestuia posibilitatea de control asupra acțiunilor sale și săvârșirea faptei sub imperiul acestei stări împotriva provocatorului.

Astfel, pentru reținerea stării de provocare în primul rând trebuie să existe o anumită activitate de provocare din partea persoanei vătămate. În cauză se observă cel care a provocat întreaga altercație a fost chiar inculpatul, care, după ce consumase băuturi alcoolice și provocase un scandal cu un alt client al clubului, a avut o atitudine agresivă la adresa persoanei vătămate, care a „îndrăznit” să îl invite în afara clubului pentru a se calma.

Curtea consideră că întreg conflictul a fost determinat de inculpat, astfel că acesta nu poate invoca că s-ar fi aflat la momentul săvârșirii faptei sub influența unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o acțiune din partea persoanei vătămate constând în violență, atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Prin urmare nu este îndeplinită condiția unei acțiuni de provocare din partea persoanei vătămate V.A.R..

În ceea ce privește infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, instanța de fond a reținut că aceasta a constat în fapta inculpatului A.I. care la data de 23.10.2016, în jurul orei 0445, în timp ce se afla în dreptul scărilor de acces în clubul „Sole” din Campusul studențesc „Regie”, situat în București, Splaiul Independenței nr.290, sector 6, în contextul unui conflict spontan, i-a aplicat persoanei vătămate V.A.R. zis „S.” o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător în zona gâtului, cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i astfel o plagă înjunghiată latero-cervicală stânga, cu interesarea stratului muscular superficial, tulburându-se în acest mod ordinea și liniștea publică.

Curtea apreciază însă că fapta astfel descrisă nu întrunește condițiile de tipicitate prevăzutăăzute de lege, pentru a se putea dispune o soluție de condamnare față de inculpat.

Conform art. 371 C.pen. constituie infracțiunea de tulburare ordinii și liniștii publice, fapta persoanei, care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică.

Din analiza textului incriminator rezultă că legiuitorul nu a înțeles să atribuie actelor de violență comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori amenințărilor sau atingerilor grave aduse demnității persoanelor anumite caracteristici proprii de natură a atrage caracterul infracțional al acestor manifestări contrare ordinii sociale. Din contră, caracterul infracțional rezidă în urmarea produsă, întrucât aceste manifestări trebuie să aibă ca rezultat tulburarea ordinii și liniștii publice.

Prin urmare, în prezenta cauză, pentru a fi întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, nu este suficient că, la data de 23.10.2016, în jurul orei 0445, în timp ce se afla în dreptul scărilor de acces în clubul „Sole” din Campusul studențesc „Regie”, situat în București, Splaiul Independenței nr. 290, sector 6, în contextul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate V.A.R. zis „S.” o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător în zona gâtului, cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i astfel o plagă înjunghiată latero - cervicală stânga, cu interesarea stratului muscular superficial. Este necesar ca aceste acțiuni ilicite ale inculpatului să tulbure ordinea și liniștea publică.

Cu alte cuvinte, urmarea imediată a faptelor anterior descrise trebuie să fie o lezare a unei valori imateriale, ordinea și liniștea publică, producându-se o stare de pericol efectiv care se cere a fi probată prin reacția publicului față de asemenea manifestări.

Liniștea publică este considerată în doctrină ca fiind acel atribut al vieții sociale în care raporturile între oameni, comportarea lor și, în genere, activitățile lor, atunci când participă la forme de viață în comun, în public, se desfășoară în mod pașnic, după normele de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea și faptele celorlalți oameni. Cu alte cuvinte, va exista liniștea publică în situația în care, în public, oamenii se manifestă normal, civilizat, respectuos unii cu ceilalți, fără să încalce normele de morală sau de drept.

În cauză, pentru ca liniștea publică să fie tulburată, este necesar ca de față la conflictul dintre inculpatul A.I. și persoana vătămată V.A.R. să mai fi fost martore și alte persoane, care să fi fost idignate, afectate de comportamentul necorespunzător al inculpatului, la adresa persoanei vătămate.

Numai în asemenea condiții, se poate considera că liniștea publică a fost tulburată.

Or, Curtea constată că mijloacele de probă administrate în cauză nu au dovedit, dincolo de orice dubiu, prezența altor persoane care să fi considerat afectate, tulburate, indignate de comportamentul necorespunzător al inculpatului la adresa pesoanei vătămate.

În acest sens, Curtea constată că martori oculari la eveniment, care au fost audiați de altfel de către organele judiciare, au fost fie agenții de pază ai clubului respectiv, fie prietenii inculpatului, persoane care au intervenit în aplanarea conflictului. Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a declarat vreodată că s-ar fi considerat indignați ori afectați de cele întâmplate. De altefel, Curtea consideră că martorii agenți de pază ai culubului nici nu ar putea să invoce că respectivul conflict i-ar fi idignat în vreun fel, întrucât aceștia în calitate de agenți de pază, aveau printre obligațiile de serviciu tocmai asigurarea ordinii și liniștii în respectivul imobil. Or, este greu de crezu că un agent de pază ar fi indginat de un conflict spontan între inculpat și persoana vătămată, cât timp aceștia sunt antrenați special pentru a aplana astfel de conflicte.

În același timp, prietenii inculpatului audiați ca martori în cauză nu au afirmat că ar fi fost afectați de cele întâmplate, din contră, aceștia intervenind în favoarea inculpatului și pentru a aplana conflictul.

Curtea mai constată că în urma vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate în holul principal de acces în clubul „Sole” din Campusul studențesc „Regie”, situat în București, Splaiul Independenței nr. 290, sector 6 nu rezultă că în momentul conflictul avut între cei doi, persoanele de față care au asistat ar fi fost idginate sau afectate în vreun fel de cele întâmplate.

Astfel, Curtea constată că organele de urmărire penală nu au procedat la stabilirea identității altor persoane prezente la incident, în afară de martorii deja menționați și nici nu au procedat la audierea acestora pentru a se constata că aceste persoane ar fi fost indignate de manifestările violente ale inculpatului A.I..

Față de aspectele anterior menționate, Curtea apreciază ca nefiind dovedite susținerile actului de acuzare, preluate în motivarea instanței de fond că agresarea persoanei vătămate de către inculpat ar fi condus la producerea tulburării ordinii și liniștii publice.

Prin urmare, Curtea apreciază că în ceea ce privește infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice se impune achitarea inculpatului C.I.M. în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art.16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate ale acesteia sub aspectul urmării produse, întrucât nu s-a probat că manifestările inculpatului ar fi avut ca rezultat tulburarea ordinii și liniștii publice.

Domenii speta

Spete similare