Contract de muncă – obligatie de a incheia contractul individual de muncă

Sentinţă civilă 1187/LM/2010 din 09.03.2011


Sentinta civila nr. 1187/LM/2010, Contract de muncă – obligatie de a incheia contractul individual de muncă

Prin sent. civ. nr. 1187/LM/2010 Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamatul H.G.F. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.R.L. şi în consecinţă a obligat intimata să încheie pe seama reclamantului un contract individual de muncă pe durată determinată  pentru perioada 01.05.2007-31.07.2007, cu efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă al acestuia şi la înregistrarea acestuia la ITM Cluj, fiind respinse restul pretenţiilor.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Primul capăt de cerere îl reprezintă obligarea pârâtei la încheierea retroactivă a contractului de muncă pe perioada 01.05.2007-15.12.2007 cu efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă şi înregistrarea acestuia la Inspectoratul de Muncă Cluj.

Contractul individual de munca este un act juridic bilateral, sinalagmatic, oneros, comutativ, intuitu personae, cu executare succesiva si consensual.

Contractul de munca este consensual ( solo consensu), deoarece se încheie prin simplul acord de voinţa al părţilor, manifestarea lor de voinţă, neînsoţita de nici un fel de forma, fiind suficienta pentru formarea  valabila a contractului.

Art. 16 din Codul muncii prevede încheierea in forma scrisă a contractului de munca, dar aceasta prevedere nu transforma contractul de munca in contract solemn, forma scrisa fiind reglementata in interesul părţilor ad probationem si nu ad validitatem. Obligaţia de încheiere a contractului individual de munca in forma scrisă revine angajatorului.

Potrivit art. 16 alin. 2 din Codul muncii in situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar părtile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice mijloc de proba.

Din probele administrate in cauză, instanta a retinut că reclamantul a prestat activitate la unitatea intimata pe perioada  01.05.2007-31.07.2007, perioada pentru care a si fost remunerat. Astfel contestatorul a preluat postul numitului K.F. de director regional vânzari, a carui contract de munca a fost desfăcut la data de 30.04.2007.

Instanta a constat că postul reclamantului a fost desfiintat începand cu data de 01.08.2007, potrivit Deciziei nr. 142/30.06.2007 emisa de intimata.

Reclamantul, desi a sustinut că în perioada 15.08.2007-15.12.2007 a  efectuat comenzi pentru intimata şi a încheiat contracte noi cu clienţii, nu a dovedit acest aspect, nedepunand nici un contract sau factură cu care să facă dovada afirmatiilior sale. In ce priveste proba testimoniala administrata instanta retine că martorul nu cunoaste personal faptele relatate, toate aspectele învederate cunoscându-le din spusele reclamantului. 

Faţă de aceste considerente si raportat art.16 din Legea nr. 53/2003, coroborat cu art.8 din Legea nr.130/1999, instanţa a obligat pârâta să încheie cu reclamantul un contract individual de muncă pentru perioada 01.05.2007-31.07.2007, cu efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă al acestuia şi la înregistrarea acestuia la ITM Cluj.

În ce priveşte perioada 01.08.2007-15.12.2007 instanţa a apreciat că nu s-a făcut dovada prestării vreunei activităţi în folosul unităţii în acea perioadă de timp, cele 4 facturi depuse la dosar datând din lunile mai - iunie 2007, postul reclamantului a fost desfiintat incepand cu data de 01.08.2007, iar proba testimonială nu este concludentă, pertinentă şi suficientă pentru a reliefa cu certitudine că între părţi s-au mai derulat raporturi de muncă si după aceasta data. Împrejurarea că laptopul, maşina, imprimanta şi chitanţierele au fost predate în cursul anului 2008 nu este de natură a evidenţia un raport de muncă, simpla posesie a acestora nu conduce la concluzia derulării unui raport de muncă.