Sentinţa comercială nr. nr. 412/f/25.02.2009

SENTINŢA COMERCIALĂ NR. NR. 412/F/25.02.2009. Tribunalul Bihor- Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal- Domeniu asociat- faliment

Constată că la data de 17.12.2008 lichidatorul judiciar B.G. desemnat  să  administreze procedura insolvenţei debitorului SC D.J. SRL a solicitat  să  se  dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.

  Împotriva cererii de închidere a procedurii a formulat obiecţiuni creditoarea S.C. P. T. S.R.L. solicitând continuarea acesteia prin punerea în executare a sent. com. nr. 572/F/2008 pronunţate de Tribunalul Bihor.

  Se arată în motivare că a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat cu o creanţă în cuantum de 9.151, 26 lei, iar prin hotărârea amintită a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtei BEV ce a fost obligată la plata sumei de 27.388, 26 lei. Întrucât hotărârea nu a fost pronunţată şi în contradictoriu cu ea nu poate cere executarea ei silită, astfel încât se impune continuarea procedurii.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt că prin sent. nr. 47/F/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura falimentului împotriva debitoarei S.C. D.J. S.R.L., masa pasivă fiind stabilită la suma de 27.388, 26 lei. După cum rezultă din raportul întocmit de lichidatorul judiciar pentru termenul din data de 17.12.2008 debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu ce ar putea fi valorificate în vederea acoperirii creanţelor deţinute de cei trei creditori. Totodată, prin sent. com. nr. 572/F/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor pârâta B.E.V. a fost obligată să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 27.388, 26 lei.

Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvenţă a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii şi oricare altă persoană prin una dintre faptele expres şi limitativ prevăzute. În măsura în care o asemenea cerere este admisă pârâtul nu este obligat în mod direct la plata unor sume de bani către creditori, ci în baza hotărârii judecătoreşti se stabilesc raporturi juridice între acesta şi debitoarea împotriva căreia a fost deschisă procedura insolvenţei.

Din această perspectivă instanţa reţine că nici unul dintre creditorii înscrişi în tabelul definitiv nu dobândeşte calitatea de creditor al pârâtei B.E.V., executarea silită făcându-se de către executorul judecătoresc potrivit regulilor prescrise de Codul de procedură civilă. În acest sens art. 140 şi 142 din Legea nr. 85/2006 prevăd că sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate acoperirii pasivului, repartizarea lor făcându-se de către executorul judecătoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar.

Soluţia adoptată de legiuitor urmăreşte să dea eficienţă principiului celerităţii care guvernează procedura insolvenţei. În măsura în care ar fi menţinută procedura până la finalizarea celei de-a doua faze a procesului civil- executarea silită- s-ar ajunge la o temporizare a acesteia în afara cadrului legal.

Aşa fiind instanţa consideră că motivele invocate de către creditoare prin obiecţiunile formulate nu pot fi primite atâta timp cât există posibilitatea îndestulării creanţei acesteia în măsura în care se va reuşi de către executorul judecătoresc vânzarea unor bunuri aflate în patrimoniul pârâtei B.E.V.. De altfel, lichidatorul judiciar desemnat în cauză a şi încheiat în acest sens un contract cu executorul judecătoresc P.E. Tocmai de aceea, având în vedere că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu, în raport de prevederile art. 131 din Legea privind procedura insolvenţei va respinge ca nefondate obiecţiunile formulate de către creditoare, va dispune închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului.

 Cât priveşte onorariul solicitat de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză instanţa reţine că potrivit art. 37 alin. 2 din O.U.G. 86/2006 el se stabileşte în funcţie de gradul de complexitate a activităţii depuse. Determinarea lui impune examinarea elementelor obligatorii enumerate de legiuitor ( literele a-i ). Ţinând seama că acţiunile în justiţie desfăşurate de către lichidatorul judiciar s-au finalizat prin admiterea lor, consideră că acordarea onorariului solicitat corespunde criteriilor amintite

Domenii speta

Spete similare