Despagubiri , penalităţi

Prin cererea înregistrată sub nr.1305/110/03.03.2009, reclamanta N. F., cheamă în judecată pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a comunei A. şi D. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr.26/18.02.2009 a Primarului comunei A., jud. Bacău, prin care a fost destituită din funcţia publică de referent contabil din cadrul Primăriei A., începând cu data de 23.02.2009, reintegrarea în funcţia publică avută şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata drepturilor salariale şi de personal de care este lipsită în perioada destituirii, actualizate cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru.

În motivarea acţiunii s-a arătat că dispoziţia emisă de Primarul comunei A. privind destituirea sa din funcţia publică de referent contabil, este netemeinică şi nelegală, măsura fiind luată cu rea credinţă şi în mod abuziv, fiind determinată de interesele personale ale primarului V. D.care a dorit înlăturarea sa din funcţie.

Astfel, în cursul anului 2005, i s-au aplicat pe nedrept o serie de sancţiuni disciplinare care au culminat cu destituirea din funcţia publică, fiind reintegrată în luna decembrie 2006, cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite. Ca urmare a proceselor avute pe rolul diferitelor instanţe judecătoreşti cu Primăria A., având ca obiect litigiu de muncă, a fost nevoită să se prezinte la termenele de judecată, când citaţiile i-au fost semnate şi ştampilate de instanţele de judecată şi cu toate acestea primarul a dat ordin celor din subordine, să-i considere zilele respective absente, nemotivate de la serviciu, acesta fiind unul din motivele care au stat la baza sesizării comisiei de disciplină, cât şi în motivarea dispoziţiei contestate.

S-a mai arătat că o altă abatere disciplinară reţinută în sarcina sa a fost aceea că nu-şi realizează sarcinile de serviciu prin întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor şi neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor.

Ori, pentru a fi îndepărtată din funcţie, pe căi aparent legale, primarul a angajat un „administrator public” şi „un auditor intern”, tocmai pentru a-i monitoriza activitatea şi pentru a găsi o modalitate legală pentru destituirea sa din funcţie, chemând în acelaşi timp doi controlori de la Curtea de Conturi pentru a-i verifica activitatea, raportul acestei instituţii nefiindu-i adus la cunoştinţă, acesta stând practic la baza destituirii sale din funcţie, deşi abateri financiare au fost stabilite şi în sarcina altor persoane din primărie, inclusiv primarului, dar numai ea a fost sancţionată disciplinar şi cu sancţiunea cea mai aspră.

De asemenea, raportul Curţii de Conturi a fost depus la Comisia de disciplină, trunchiat, tocmai pentru faptul că persoanele care au săvârşit o serie de abateri de la disciplina financiară şi contabilă făceau parte din Comisia de disciplină.

Deoarece evidenţa contabilă nu a fost ţinută la zi în perioada cât a fost destituită din funcţie şi până la reintegrare, a solicitat în mod repetat primarului, prin referate scrise: să-i pună activitatea pe calculator, să-i stabilească un program de lucru distinct, separat pentru activitatea pur contabilă de  activitatea cu publicul, să lucreze peste program, inclusiv sâmbăta şi duminica, dar i s-a refuzat cele solicitate.

S-a mai arătat că primarul a avut în permanenţă o atitudine jignitoare faţă de ea, în prezenţa funcţionarilor primăriei, a făcut afirmaţii neconforme cu realitatea privind activitatea sa profesională, discreditând-o inclusiv în cadrul unei şedinţe a consilierilor locali.

Cercetarea sa în faţa comisiei de disciplină a fost un simulacru, după un scenariu pregătit din timp, sesizarea primarului neîndeplinind condiţiile prevăzute de art.29 pct.2 lit.b) coroborat cu art.28(1) lit.c) şi d) din HG nr.1344/2007, în sensul că nu sunt descrise la modul real, faptele care fac obiectul cercetării disciplinare nu sunt menţionate datele la care au fost săvârşite aşa zisele abateri disciplinare, nu au fost arătate dovezile pe care se sprijină susţinerile celuia care a făcut sesizarea, solicitând prin întâmpinarea depusă, clasarea dosarului.

De asemenea, la cererile insistente formulate în scris, i s-a refuzat dreptul de a studia dosarul comisiei de disciplină, contrar dispoziţiilor HG nr.1344/2007, motivându-se că este secret şi ca urmare nu a avut posibilitatea să se apare în faţa comisiei, să formuleze răspunsurile la întrebările adresate, să administreze probe, singura apărare posibilă fiind Întâmpinarea depusă.

În susţinerea acţiunii au fost depuse înscrisuri.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială-Comuna A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală.

În apărare, s-a arătat că în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi, primarul comunei A.a înaintat reclamantei adresele nr.4391/22.01.2008 şi nr.4108/3.02.2009 prin care a fost înştiinţată să înlăture o parte din neregulile şi abaterile constatate, dar aceasta a refuzat să respecte dispoziţiile date.

Reclamanta, ştiind de sesizarea Primarului comunei A. la Comisia de disciplină, pentru ziua când a fost citată pentru audieri, şi-a formulat cerere de învoire, astfel că, prin adresa nr.680/10.02.2009 i s-a recomunicat faptul că pentru data de 11.02.2009 este citată la Comisia de Disciplină în aceeaşi zi-10.02.2009, fiindu-i înmânate şi probele pe care se sprijină sesizarea comisiei.

S-a mai arătat că în ziua audierii, reclamanta nu s-a prezentat în faţa Comisiei de disciplină, sustrăgându-se de la cercetarea efectuată care în conformitate cu HG nr.1344/2007, se soluţionează şi în lipsă.

De asemenea, atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi din înscrisurile depuse de Comisia de Disciplină, se poate observa că reclamanta a încălcat cu vinovăţie şi bună ştiinţă prevederile art.6,7,8 şi 12 din Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarului public, coroborate cu prevederile art. 77(2) lit.a),b),c),g),i) şi k) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarului public. Astfel, s-a adus atingere prestigiului autorităţii şi personalului din instituţia Primăriei A., iar din probatoriul depus la Comisia de disciplină reiese faptul că petenta nu şi-a formulat cereri de învoire, ci doar formula înscrisuri „vă aduc la cunoştinţă”, plecând de la locul de muncă, fără a mai aştepta rezoluţia ordonatorului de credite.

Ca urmare, avându-se în vedere desele şi gravele abateri săvârşite, comportamentul reclamantei, insultele şi jignirile aduse în mod repetat colegilor şi conducerii instituţiei, nerespectarea sarcinilor de serviciu şi a dispoziţiilor primarului, s-a apreciat că dispoziţia este temeinică şi legală, din acţiunea formulată rezultând comportamentul ieşit din comun al reclamantei prin folosirea de epitete, injurii, expresii calomnioase, care nu fac cinste unui funcţionar public, prin această cerere de chemare în judecată, reclamanta arătându-şi adevărata valoare a caracterului.

În susţinerea legalităţii emiterii dispoziţiei de destituire, s-a mai arătat că s-a avut în vedere concluziile Comisiei de disciplină care în urma dezbaterilor a concluzionat că faptele reclamantei sunt de o gravitate enormă şi săvârşite cu vinovăţie, fiind încălcate îndatoririle corespunzătoare funcţiei publice, normele prevăzute de Codul de conduită a funcţionarilor publici, nerezolvarea sarcinilor de serviciu, conform Raportului Curţii de Conturi, prin nefolosirea sistemului informatizat, fapt ce a condus la diminuarea veniturilor bugetului local prin necalcularea, neînregistrarea în contabilitate şi neîncasarea impozitelor şi taxelor de la contribuabili.

Ca urmare, dispoziţia de destituire din funcţia publică, emisă de Primarul comunei A. este temeinică şi legală, motiv pentru care s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâtul V. D., nu a formulat întâmpinare, invocând la termenul din data de 27.05.2009, prin apărătorul ales, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei cadrului procesual ales.

La termenul din data de 17.06.2009, instanţa a respins excepţia lipsei cadrului procesual legal, având în vedere dispoziţiile art.109 din Legea nr.188/1999 modificată şi republicată, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Instanţa, analizând probatoriile administrate în cauză, reţine următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Diaconu Victor, instanţa urmează să o admită având în vedere că actul administrativ de sancţionare a fost emis de Autoritatea Administrativ Teritorială-Comuna A. prin reprezentantul său legal, respectiv Primarul D. V. şi nu de persoana fizică D. V..

Prin calitate procesuală se înţelege îndreptăţirea, respectiv obligaţia legală a unei persoane fizice sau juridice de a figura într-un anumit proces în calitate de parte, calitatea de parte trebuind să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material asupra judecăţii. Astfel, calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparţine numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.

Deci, calitatea de parte în proces, presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Ori, în speţă, raportul juridic dedus judecăţii este raportul de serviciu al funcţionarului public, raport încheiat între reclamantă, în calitatea sa de funcţionar public şi angajatorul, respectiv Unitatea Administrativă Teritorială-comuna A..

Ca urmare, instanţa va respinge acţiunea formulată împotriva pârâtului D. V. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr.26/18.02.2009 emisă de Comuna A., jud.Bacău, s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei, cu destituirea din funcţia publică de execuţie, referent clasa III, grad superior, treapta de salarizare 2, din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei A., jud. Bacău, începând cu data de 23.02.2009, conform art.77(3) lit.e) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, reţinându-se în sarcina reclamantei săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.77(2) lit.a,b,c,g,i şi k din Legea nr.188/1999 şi art.6,7,8 şi 12 din Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, încălcând cu vinovăţie îndatoririle corespunzătoare funcţiei pe care o deţine şi normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege care constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea  disciplinară prin faptul că:

-nu-şi realizează sarcinile de serviciu, prin întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;

-încălcarea normelor din Codul de conduită al funcţionarilor publici;

-refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;

-absenţele nemotivate de la serviciu;

-manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii şi personalului din instituţie;

La baza luării acestei dispoziţii a stat Raportul Comisiei de disciplină nr.14/17.02.2009 privind sesizarea Primarului comunei A., dl. V. D., pentru abaterile disciplinare săvârşite de funcţionarul public N. F., referent în aparatul de specialitate al Primarului comunei A..

Conform dispoziţiilor art.50 alin.3 din HG nr.1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, actul administrativ de sancţionare, va cuprinde în mod obligatoriu sub sancţiunea nulităţii absolute;

a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b)temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

c)motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situaţia prevăzută la alin.2;

d) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi atacată;

e)instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.

Din analiza Dispoziţiei nr.26/18.02.2009, instanţa constată că la emiterea acesteia nu au fost respectate dispoziţiile art.50 alin.3 lit.a) din HG nr.1344/2007, în sensul că faptele reţinute ca fiind abateri disciplinare nu au fost descrise, acestea fiind doar enumerate.

Astfel, nu s-au menţionat care au fost sarcinile de serviciu care nu au fost realizate, prin raportare la fişa postului, data sau perioadele de timp, în care trebuiau realizate, nu au fost indicate lucrările care au fost efectuate cu întârziere şi menţionarea termenului în care trebuiau realizate.

Nu s-a indicat în ce a constat încălcarea normelor din Codul de conduită al funcţionarilor publici şi nici în ce a constat refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu, în sensul de a se arăta data refuzului şi care au fost sarcinile de serviciu care au fost refuzate a fi îndeplinite.

De asemenea, tot la modul general s-a reţinut că reclamanta a absentat nemotivat de la serviciu, fără a se specifica în mod concret care au fost zilele în care reclamanta nu s-a prezentat la serviciu.

În această manieră, s-a consemnat în dispoziţia atacată, că reclamanta a avut manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii şi personalului din instituţie, fără a se arăta, în concret în ce a constat aceste manifestări.

Instanţa, reţine faptul că legiuitorul a enumerat în cuprinsul art.50 alin.3 din HG nr.1344/2007, elementele care trebuie cuprinse în mod obligatoriu în actul administrativ de sancţionare sub sancţiunea nulităţii absolute, tocmai ca instanţa să poată aprecia gravitatea faptelor reţinute ca abateri disciplinare, cauzele şi împrejurările în care acestea au fost săvârşite, gradul de vinovăţie şi nu în ultimul rând ca însuşi persoana vizată să-şi poată formula apărările în deplină cunoştinţă de cauză.

Faptul că în Raportul comisiei de disciplină nr.14/17.02.2009, sunt descrise o serie de fapte care au fost apreciate ca fiind abateri disciplinare, nu are relevanţă în cauză atâta timp cât acestea nu au fost descrise în dispoziţia de sancţionare disciplinară cu destituirea din funcţia publică deţinută, şi nici în referatul nr.162/13.01.2009 adresat de Primarul V. D. Comisiei de disciplină, contrar dispoziţiilor art.2881) lit.c) din HG nr.1344/2007.

Pentru motivele de fapt şi de drept reţinute, instanţa urmează a constata nulitatea absolută a Dispoziţiei nr.26/18.02.2009 emisă de Primarul comunei A. privind destituirea din funcţia publică a reclamantei şi în consecinţă, instanţa urmează a dispune, în baza art.106 din Legea nr.188/1999 republicată, reîncadrarea reclamantei în funcţia publică de execuţie din care a fost destituită , respectiv referent clasa III, grad superior, treapta de salarizare 2.

Instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă nu ar fi fost destituită.

În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 199,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.V. şi în consecinţă.

Respinge acţiunea formulată împotriva pârâtului D. V. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Constată nulitatea absolută a Dispoziţie nr. 26/18.02.2009 emisă de Primarul comunei A. privind destituirea din funcţia publică a reclamantei N.F.

Dispune reîncadrarea reclamantei în funcţia publică de execuţie din care a fost destituită, respectiv referent, clasa III, grad superior, treapta de salarizare 2.

Obligă pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă nu ar fi fost destituită.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 199,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă şi executorie de drept.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Iunie 2009

Domenii speta

Spete similare