Legea nr.221/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINTA CIVILA NR 3937/2011

Sedinta publica de la 12 Octombrie 2011

T R I B U N A L U L,

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la nr. 1881/88/27.07.2009, reclamanta ... a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finantelor la plata sumei de 700.000 Euro la cursul din ziua efectuarii platii reprezentând prejudiciul moral încercat împreuna cu familia sa prin condamnarea bunicului - ... la 10 ani închisoare, 3 ani degradare civica si confiscarea averii, precum si la plata despagubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotarârea de condamnare.

In motivare, reclamanta arata ca, prin Sentinta penala nr. 354/07.07.1952 a Tribunalului Militar Constanta, bunicul sau - ... a fost  condamnat pentru savârsirea infractiunii de crima de uneltire contra ordinii sociale, la 10 ani temnita grea, 3 ani degradare civica si confiscarea totala a averii, iar sotia si cei 6 copii au ramas fara ajutor, obligati sa supravietuiasca si sa îndure suferinte si lipsurile de tot felul pentru ca au fost evacuati din locuinta, fiind totodata prigoniti si expusi dispretului public, conditii în care se impune repararea pagubei suferite.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a si b din Legea nr. 221/2009.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, sentinta penala nr. 354/1992 a Tribunalului Militar Constanta.

Pe rolul aceleasi instante a promovat o cerere, cu aceleasi solicitari si temei de drept, reclamanta ..., în calitate de nepoata a defunctului ..., ca si reclamantii ... si ..., în calitate de fii, ce, la rândul lor, pe lânga valoarea bunurilor confiscate, au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 Euro - prejudiciu moral încercat de tatal condamnat precum si a sumei de 500.000 Euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale încercate ca urmare a condamnarii.

In motivarea cererilor, se mai sustine ca, prin hotarârea de condamnare au fost confiscate familiei toate bunurile mobile si imobile, evidentiate în adresa nr. 1465/01.11.2006 a Primariei comunei Mihail Kogalniceanu, judet Tulcea, respectiv 10 ha teren agricol, casa de locuit construita în 1918, plug cu tractiune animala cu o brazda, 1 caruta, 14 ovine si 2 cabaline, dar si altele ce nu au fost cuprinse în adresa.

Dosarele formate nr. 1884/88/27.07.2009 si nr. 2283/88/23.09.2009 au fost  conexate la dosarul nr. 1881/27.07.2009.

In cursul procesului au formulat cereri de interventie în nume propriu ce au fost încuviintate în principiu, intervenientii ..., ..., ... si Masaca Constantin, în calitate de nepoti, fiii lui ..., ..., ... si ..., în calitate de nepoti, fiii lui ..., si ... - nepoata, fiica defunctei ....

In probatoriu, partile au depus la dosar acte de stare civila si alte înscrisuri, solicitând si audierea de martori, precum si efectuarea în cauza a unor expertize agricole si respectiv tehnico-imobiliara.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanta retine ca autorul partilor în cauza, parinte si respectiv bunic - defunctul ..., decedat la 6 noiembrie 1976, a fost condamnat la o pedeapsa de 10 ani temnita grea, 3 ani degradare militara si confiscarea totala a averii, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 209 pct. III Cod penal, coroborat cu art. 8 din Decretul-Lege nr. 199/1950 - crima de uneltire contra ordinii sociale - prin Sentinta penala nr. 354/7 iulie 1952 a Tribunalului Militar Constanta, retinându-se ca inculpatul a participat la o sedinta, împreuna cu alti refugiati fugari, unde s-au discutat probleme în legatura cu actiunea ce urma sa se desfasoare în cazul unui al treilea razboi mondial pentru rasturnarea regimului actual.

Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, modificata, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, pronuntata în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savârsite înainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop împotrivirea fata de regimul totalitar înlaturat la 6 martie 1945, constituind de drept condamnari cu caracter politic condamnarile pentru faptele prevazute de art. 207 - 209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial din 2 februarie 1948, cu modificarile si completarile ulterioare.

In forma sa initiala, articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 stipula ca orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia, pâna la gradul al II-lea, inclusiv pot solicita instantei de judecata, în termen de 3 ani, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

Prin modificarea adusa actului normativ, prin O.U.G. nr. 62/2010, si intrata în vigoare la 1 iulie 2010, în cuprinsul art. 5 alin. 1 lit. a) se stabilea si un cuantum pentru despagubirile acordate, respectiv 10000 Euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic; 5000 Euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I; 2500 Euro pentru descendentii de gradul al II-lea.

Numai ca, în cursul judecatii, prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curtii Constitutionale s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii Nr. 247/2005, concluzionându-se în esenta, ca prin adoptarea O.U.G. nr. 62/2010 se creeaza premisele unei discriminari între persoane care, desi se gasesc în situatii obiectiv identice, beneficiaza de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constitutie; se încalca si principiul neretroactivitatii consacrat de art. 15 alin. 2 din legea fundamentata în sensul ca se aplica inclusiv situatiilor în care exista  o hotarâre judecatoreasca pronuntata în prima instanta care, desi nedefinitiva, poate fi legala si temeinica prin raportare la legislatia aflata în vigoare la data pronuntarii acesteia, fiind înfrânte totodata si prevederile art. 115 alin. 6 deoarece afecteaza un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetatenilor.

In continuare, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 întrucât exista norme juridice - art. 4 din Decretul Lege nr. 118/1990 si art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 - cu aceeasi finalitate, despagubirile pentru daune morale suferite în perioada comunista nu sunt drept, echitabile, rezonabile si proportionale cu gravitatea si suferintele produse prin aceste condamnari sau masuri administrative, fiind încalcate si normele de tehnica legislativa, pe lânga faptul ca, în material reparatiilor, trebuie sa existe o legislatie clara, precisa, adecvata, proportionala care sa nu dea nastere la interpretari si aplicarii diferite ale instantelor de judecata.

De asemenea, prin Decizia nr. 1360 din 21 octombrie 2010, s-au constatat ca nefiind constitutionale aceleasi dispozitii.

In acest context, este de relevat ca art. 147 alin. 4 din Constitutie statueaza ca deciziile Curtii Constitutionale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicarii sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

Pe de alta parte, conform art. 147 alin. 1 din legea fundamentala, dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteaza efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile constitutionale, iar pe durata acestui termen, dispozitiile sunt suspendate de drept.

In cauza, dispozitiile a caror aplicabilitate a fost invocata si-au încetat efectele juridice la momentul analizarii cererii pentru ca textul de lege nu a fost pus în acord cu Constitutia României.

In consecinta, pe temeiul de drept indicat, nu mai pot fi acordate despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, însa partea are posibilitatea ca, întemeindu-si cererea pe alte prevederi legale, într-un nou proces, sa solicite acoperirea prejudiciului încercat.

Prin articolul 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, se recunoaste dreptul acelorasi persoane la acordarea de despagubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarârea de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu le-au fost restituite sau nu au obtinut despagubiri prin echivalent în conditiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.

Verificarile efectuate la Primaria comunei Mihail Kogalniceanu - judet Tulcea au evidentiat ca niciuna dintre parti nu a formulat cereri în baza Legii nr. 10/2001 sau în temeiul Legii nr. 247/2005.

Desi în hotarârea de condamnare nu se precizeaza expres ce bunuri au fost confiscate autorului comun - ..., din adeverinta nr. 1465/01.11.2006 emisa de Primaria Mihail Kogalniceanu rezulta ca acesta figura în registrul agricol în anul 1952 cu urmatoarele bunuri: 10 ha teren agricol, 2 cabaline, 14 ovine, casa de locuit din 1918, plug cu tractiune animala cu 1 brazda si 1 caruta (f. 67).

Consemnarile din adeverinta anexata se coroboreaza cu contractul de vânzare-cumparare din 20 februarie 1948 si, în parte, cu depozitiile martorilor, prin actul aratat defunctul dobândind de la Statul Român, în urma colonizarii, 10 ha teren arabil si un imobil compus dintr-o constructie cu 2 camere, grajd, hambar, porumbar si teren - loc de casa în suprafata de 3000 m.p., situate în comuna Mihail Kogalniceanu, judet Tulcea.

Relativ la suprafata din intravilan, aferenta locuintei, va fi valorificat la calculul despagubirilor doar un teren masurând 3000 m.p., dupa cum se consemneaza în actul de dobândire întrucât depozitia martorului relativ la o întindere mai mare de 4000 - 4500 m.p. nu se completeaza cu un alt mijloc de proba, iar partile nu au justificat în vreun fel diferenta dintre actul de vânzare-cumparare si cea învederata de martor, conditii în care va fi retinuta ca fiind confiscata doar cea de 3000 m.p.

Mai mult, textul de lege incident vizeaza doar despagubiri constând în echivalentul valorii bunurilor confiscate, nu si contravaloarea lipsei de folosinta ca urmare a masurii confiscarii bunurilor ce a fost solicitata de reclamanti, asa încât, la determinarea sumelor cuvenite nu va fi inclusa decât contravaloarea bunurilor ca atare, respectiv 10 ha teren arabil, 3000 m.p. teren intravilan, casa de locuit, 1 plug cu tractiune animala, 1 caruta, 2 cabaline si 14 ovine, cuantumul total fiind de 104.109 lei, conform celor doua rapoarte de expertiza întocmite în cauza.

Asa fiind, având în vedere argumentele prezentate, instanta va admite în parte atât cererile reclamantilor, cât si cererile intervenientilor si va obliga Statul Român, prin Ministerul Finantelor, la plata catre acestia a sumei de 104.109 lei, cu titlu de despagubiri pentru bunurile confiscate autorului comun - ....

Totodata, situatia învederata si reglementarea legala în vigoare impune respingerea capetelor de cerere privind plata de daune morale ca nefondate.

Facând si aplicarea prevederilor art. 274 Cod proc. civ., se va dispune obligarea pârâtului si la plata sumei de 1624 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre reclamanti si intervenienti.

4

Domenii speta

Spete similare