Persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001

În baza unui contract de vânzare-cumpărare din anul 1977, reclamantul a devenit proprietarul unei construcţii compuse din 3 camere.

Conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul aferent clădirii a trecut în proprietatea statului. Ulterior, în baza Decretului nr. 406/26.12.1985 s-a dispus exproprierea construcţiei în scopul edificării unui ansamblu de locuinţe, iar reclamantul a încasat despăgubiri ce nu includeau şi contravaloarea terenului.

Conform dispoziţiilor art. 1.4 lit. c din H.G. nr. 250/2009 Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, titularul îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru teren este vânzătorul, proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului şi nu cumpărătorul.

Decizia civilă nr. 55/A din 25.04.2014 a Curţii de Apel Galaţi

Prin acţiunea înregistrată la acest tribunal sub nr. 852/113/21.02.2013, G.M. contestă Dispoziţia nr. 311 din 21.01.2013 emisă de Primarul Municipiului Brăila în dosarul nr. 1579/27.08.2001 al Comisiei Locale pentru Aplicarea Legii 10/2001.

Contestatorul susţine că, după apariţia Legii 10/2001, s-a adresat prin intermediul BEJ DE, Comisiei Locale Brăila pentru aplicarea Legii 10/2001, cu notificarea nr. …/2001, solicitând despăgubiri pentru suprafaţa de 74 mp teren intravilan, situat în Brăila, str. A. La notificare, au fost ataşate actele care fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului, schiţa imobilului, extras din Decretul nr. 406/1985 de expropriere.

Prin Dispoziţia contestată, notificarea a fost respinsă, cu motivarea că la momentul exproprierii terenul nu se afla în proprietatea petentului.

Petentul consideră că în mod nelegal i-au fost acordate despăgubiri numai pentru construcţii, cu toate că a făcut dovada dreptului de proprietate şi asupra terenului.

În dovedirea contestaţiei, au fost depuse înscrisurile evocate în acţiune.

Pârâtul, Municipiul Brăila, prin întâmpinare, a cerut respingerea contestaţiei şi menţinerea Dispoziţiei ca fiind temeinică şi legală.

Prin sentinţa civilă nr. 1211/22.11.2013 a Tribunalului Brăila s-a respins ca nefondată contestaţia.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. …/21.10.1977,  G.M. a cumpărat de la A.A. şi P.S. o locuinţă compusă din trei încăperi, notate cu 5,6 şi 7 pe schiţa anexă la contract, situate pe un teren în suprafaţă de 74,10 mp indiviz, din 224 mp ce nu a făcut obiectul vânzării aflat în Brăila, str. A.

Prin Decretul nr. 406/26.12.1985 s-a dispus exproprierea mai multor imobile, printre care şi locuinţa reclamantului, aşa cum rezultă din anexă la Decret, punctul 62 cu scopul realizării unui ansamblu de locuinţe şi a arterelor de circulaţie „Calea Călăraşilor”, etapa a IV-a.

Construcţia a fost demolată în totalitate, iar terenul este ocupat de o construcţie definitivă, aparţinând unor persoane fizice cărora Consiliul Local Brăila  le-a concesionat terenul.

Despăgubirile pentru expropriere au fost încasate de G.M., A.A. şi P.S., adresa nr. …/ 23.06.2000 a RA A. Brăila la data de 16.10.1990.

Aşadar, tribunalul a constatat că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/21.10.1977, terenul în suprafaţă de 74,10 mp aferent construcţiilor cumpărate de GM, a trecut în proprietatea statului, în temeiul art. 30 din Legea 58/1974.

Condiţia esenţială impusă de Legea 10/2001 pentru ca o persoană să aibă dreptul la măsuri reparatorii este ca aceasta să facă dovada că el sau autorul său deţinea imobilul (teren) în proprietate la momentul preluării lui de către stat.

În cauză, reclamantul nu era proprietarul terenului la data exproprierii, asupra terenului aparţinând statului de la data vânzării-cumpărării, aşa cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei dispoziţii a declarat apel reclamantul care a criticat soluţia instanţei de fond, în principal, sub următoarele aspecte:

În mod greşit a reţinut Tribunalul că acest teren a trecut în proprietatea statului, fiind dobândit în baza art. 30 din Legea nr. 57/1974, în  condiţiile în care această dispoziţie avea un caracter abuziv deoarece proprietarii erau fraţi, să cedeze statului dreptul de proprietate.

Dovada caracterului abuziv al dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 57/1974 rezultă din încălcarea disp. art. 36 alin. 1 din  Constituţia din 1965.

Instanţa de fond ar fi trebuit să stabilească în baza probatoriului administrat, coroborat cu reglementările legale aplicate în speţă, care era intenţia părţilor cu ocazia perfectării vânzării-cumpărării şi cine avea un titlu valabil, ceea ce nu s-a făcut.

În plus, vânzătorul A.A. nu a formulat cererea în baza Legii nr. 10/2001.

Municipiul Brăila a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susţinând că potrivit HG 250/2007, regimul juridic al terenurilor în ipoteza din speță este reglementat în favoarea proprietarului terenului la momentul trecerii acestuia în proprietatea statului, deci în favoarea vânzătorului.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea prin care a reiterat motivele de apel.

Prin decizia civilă nr. 55/A din 25.04.2014 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, pentru ca o persoană să aibă drepturi la o măsură reparatorie în baza Legii nr. 10/2001, trebuie să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la momentul preluării acestuia, în speţa prin Decretul de expropriere nr. 406/1985.

Raportat la datele concrete din cauză, reclamantul nu a dovedit îndeplinirea acestei condiţii.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/21.10.1977, acesta a dobândit o locuinţă compusă din 3 încăperi, notate cu 5, 6, 7 în schiţa  anexă la contract, situate pe un teren în suprafaţa de 74,10 mp indiviz, din totalul de 224 mp, teren ce nu a făcut obiectul vânzării, ci a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Ulterior, prin Decretul 406/26.12.1985 s-a dispus exproprierea construcţiei în scopul realizării unui ansamblu de locuinţe şi a arterelor de circulaţie „Calea Călăraşilor”, etapa a IV-a.

Construcţia a fost demolată, iar reclamantul a încasat despăgubiri la data de 16.10.1990.

Prin urmare, suntem în ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcţia proprietatea cumpărătorului (dobânditorului) a fost demolată şi acesta a obţinut despăgubiri ce nu includeau şi contravaloarea terenului.

Această ipoteză este reglementată expres de dispoziţiile HG 250/2009 ce conţine Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Astfel, potrivit art. 1.4. lit. c din acest act normativ „Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale: prezintă relevanţă deosebită prevederile art. 30 şi 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit că trenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moştenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.

Având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 a soluţionat această problemă în favoarea dobânditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul/vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, urmează a se considera că aceste situaţii nu cad sub incidenţa legii.

Cât priveşte ipoteza în care ulterior înstrăinării, construcţia, proprietatea dobânditorului a fost preluată şi mai apoi demolată, acesta din urmă neavând dreptul/vocaţia de a obţine titlu de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenţei prezentei legi în favoarea persoanei îndreptăţite, proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situaţia în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligaţia rambursării de către persoana îndreptăţiră a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. 1 al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002. În situaţia în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferenţa dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la  art. I alin. 1 al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, şi valoarea de piaţă a terenului, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare”.

 Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă în mod clar că beneficiarul măsurilor reparatorii în baza Legii 10/2001 în această ipoteză în care, în baza dispoziţiilor Legii nr. 58/1974, cumpărătorul a dobândit doar construcţia ce a fost ulterior demolată, titularul îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru teren este vânzătorul, adică proprietarul terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.

În condiţiile în care Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, explicitează că doar vânzătorul este persoana îndreptăţită, în înţelesul Legii nr. 10/2001, în ipoteza prezentată, în mod corect, contestaţia a fost respinsă ca nefondată.

Nu are nicio relevanţă împrejurare că vânzătorii nu au înţeles să uzeze de dispoziţiile  Legii nr. 10/2001, acest aspect nefiind de natură să transfere dreptul de a obţine despăgubiri în favoarea cumpărătorului.

Din toate aceste considerente, având în vedere disp. art. 480 alin. 1 Noul cod procedură civilă, s-a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare