Imposibilitatea acordării de despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 290/2003, pentru succesorii persoanelor refugiate din Basarabia sau Bucovina de Nord în România

Instanţa reţine că, în practica autorităţilor publice implicate în procesul de despăgubire conform Legii nr. 290/2003 şi a instanţelor de contencios administrativ investite cu controlul de legalitate a actelor emise de aceste autorităţi, s-a cristalizat practica conform căreia nu există drept de despăgubire în cazul în care unul din autorii solicitanţilor ori unul (sau mai mulţi) din succesorii acestor autori au rămas în teritoriile din Basarabia şi Bucovina de Nord după ocuparea de către armata rusă, putând beneficia în continuare de proprietatea şi folosinţa bunurilor.

În aceste cazuri, s-a considerat că succesorii autorilor au rămas în posesia efectivă a bunurilor, iar în cazul în care au pierdut posesia, au dreptul de a promova acţiune în revendicare sau în despăgubire, conform legislaţiei din Ucraina. O eventuală pierdere a posesiei sau proprietăţii bunurilor nu este cauzată, în această situaţie, de fapte izvorâte din retragerea armatei române şi din ocuparea teritoriilor de către fosta U.R.S.S. De asemenea, s-a reţinut şi faptul că succesorii au posibilitatea de a acţiona împotriva moştenitorilor rămaşi în aceste teritorii pentru recunoaşterea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor.

În cauza de faţă, din răspunsurile nr. …/2008 şi nr. …7/2008 emise de Primăria localităţii H. din Ucraina, reiese că numita M.M., fiica autorilor S.V.T. şi S.A. locuieşte în Ucraina chiar la adresa din str. C. nr. 55 din localitatea H., unde se afla casa părintească deţinută de autori și pentru care reclamanţii-intimaţi solicită despăgubiri. Aşadar, numita M.M. nu s-a refugiat în România, ci a rămas în Ucraina.

Aşadar, în prezenta cauză, reclamanţii-intimaţi nu au dreptul la despăgubiri, conform Legii nr. 290/2003, de pe urma autorilor S.V.T. şi S.A.

Decizia nr. 1832 din 20.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa nr. 184/Fca/10.03.2015, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2509/113/2014, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorii S.D. şi S.G., în contradictoriu cu intimata A.N.R.P. - Direcţia pentru Aplicarea Tratatelor Internaţionale şi intimata Comisia Judeteană B. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii B., s-a dispus anularea deciziei nr. /...07.2014 emisă de A.N.R.P. şi a hotărârii nr. /...02.2011 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura B. şi a fost obligată pârâta Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura B. să evalueze despăgubirile cuvenite reclamanţilor pentru suprafaţa de teren arabil 16 ha şi 38 ari şi păşune 0,78 ha, precum şi pentru casă, curte - 0,18 ha, staul de vite, şopron, magazie pentru cereale şi animale domestice, 1 cal şi un porc.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, pârâta A.N.R.P., prin reprezentant legal, criticând-o ca fiind nelegală.

În motivare, recurenta a arătat că refugiul autorilor nu a fost dovedit. Pentru autoarea S.A. lipseşte orice act doveditor emis de autorităţile române. Mai mult, una din fiicele autorilor, numita M.M., precum și tatăl autorului, numitul S.V., au rămas în Ucraina, continuând să folosească bunurile.

În drept, a invocat disp. art. 488 pct. 8, 483 C.pr.civ.

În susţinere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

De asemenea, a formulat recurs, în termen legal, și pârâta Comisia Judeteană B. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii B., prin reprezentant legal, criticând-o ca fiind nelegală.

În motivare, recurenta a arătat că instanța nu a stabilit întinderea bunurilor imobile ce ar fi aparținut în anul 1944 autorilor indicați. De asemenea, una din fiicele autorilor, numita M.M., a rămas în Ucraina, continuând să folosească bunurile.

În drept, a invocat disp. art. 483 C.pr.civ., Legii nr. 290/2003, HG 1120/2006.

În susţinere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citaţi, intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

În apărare, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Instanţa de recurs a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursurile sunt întemeiate şi se impun a fi admise, având în vedere următoarele considerente:

În ce priveşte motivele de recurs aplicabile, Curtea constată că motivele invocate de recurente se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la nerespectarea prin hotărârea pronunţată a normelor de drept material.

Instanţa reţine că, în practica autorităţilor publice implicate în procesul de despăgubire conform Legii nr. 290/2003 şi a instanţelor de contencios administrativ investite cu controlul de legalitate a actelor emise de aceste autorităţi, s-a cristalizat practica conform căreia nu există drept de despăgubire în cazul în care unul din autorii solicitanţilor ori unul (sau mai mulţi) din succesorii acestor autori au rămas în teritoriile din Basarabia şi Bucovina de Nord după ocuparea de către armata rusă, putând beneficia în continuare de proprietatea şi folosinţa bunurilor.

În aceste cazuri, s-a considerat că succesorii autorilor au rămas în posesia efectivă a bunurilor, iar în cazul în care au pierdut posesia, au dreptul de a promova acţiune în revendicare sau în despăgubire, conform legislaţiei din Ucraina. O eventuală pierdere a posesiei sau proprietăţii bunurilor nu este cauzată, în această situaţie, de fapte izvorâte din retragerea armatei române şi din ocuparea teritoriilor de către fosta U.R.S.S. De asemenea, s-a reţinut şi faptul că succesorii au posibilitatea de a acţiona împotriva moştenitorilor rămaşi în aceste teritorii pentru recunoaşterea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor.

În cauza de faţă, din răspunsurile nr. /2008 şi nr. /2008 emise de Primăria localităţii H. (fostă S.) din Ucraina, reiese că numita M.M., fiica autorilor S.V.T. şi S.A. locuieşte în Ucraina chiar la adresa din str. C. nr.  din localitatea H., unde se afla casa părintească deţinută de autori și pentru care reclamanţii-intimaţi solicită despăgubiri. Aşadar, numita M.M. nu s-a refugiat în România, ci a rămas în Ucraina.

De asemenea, prin decizia nr. 1428/08.09.2015 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 2365/113/2014, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că şi numitul S.V., tatăl autorului S.V.T. a rămas în teritoriul basarabean ocupat de fosta U.R.S.S., după retragerea armatei române.

Aşadar, în prezenta cauză, reclamanţii-intimaţi nu au dreptul la despăgubiri, conform Legii nr. 290/2003, de pe urma autorilor S.V.T. şi S.A.

Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părţile sau Ministerul Public solicită, în condiţiile şi pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate fără drept de apel sau în apel.

Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.

Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursurile, va casa în tot sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare