Faliment

Asupra acţiunii, civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2009 sub nr. 1128/110/2009 la Tribunalul Bacău, Secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta  L. T. IPURL, în calitate de lichidator desemnat al societăţii in faliment S.C. C. P. SRL, a formulat, in temeiul disp.art.138 din Legea nr.85/2006 cerere pentru stabilirea răspunderii personale a pârâţilor T.V., şi T.M. I., administratori statutari ai S.C.C.P. SRL, solicitând admiterea acţiunii, stabilirea răspunderii administratorilor societăţii debitoare si obligarea acestora la plata pasivului in suma de 167.667 lei.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar în conformitate cu art. 77 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arată că prin sentinţa civila nr.403/1.10.2007 pronunţata in dosar nr.4319/110/2007 s-a deschis procedura insolventei impotriva S.C. C.P.  SRL, iar prin sentinţa civila nr.34/28.01.2008 pronunţata în acelaşi dosar s-a deschis procedura falimentului acestei societăţi si a fost desemnat lichidator judiciar, ulterior inlocuit cu lichidator judiciar - Societatea Profesionala L.T IPURL.

Asa cum se prezintă in Raportul privind cauzele si imprejurarile care au determinat starea de insolventa a S.C C.P. SRL din 25.01.2008, care analizează situaţia patrimoniala a societăţii in perioada 30.06.2005 - 31.12.2006- ultimele raportări depuse de societate la organele fiscale , precum si din inscrisurile anexate prezentei, rezulta ca,  administratorii statutari nu si-au îndeplinit obligaţia de predare către administratorul /lichidatorul judiciar a documentelor de evidenta contabila si nici obligaţia de prezentare a activului faptic existent in patrimoniul societăţii debitoare, in vederea inventarierii, evaluării si valorificării, in scopul recuperării creanţelor declarate la dosarul cauzei.

1.-Referitor la activul contabil si faptic al societăţii debitoare, asa cum rezulta din Raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la insolvenţa debitoarei, din 25.01.2008 administratorii statutari, pârâţi in cauza de fata, nu justifică faptic, activul contabil al societăţii debitoare înscris în bilanţul de la 31.12.2006, in suma totala de 109.168 lei, din care:

-imobilizări necorporale - titluri de participare la capitalul altor societăţi -487 lei;

- imobilizări corporale : mijloace fixe si obiecte de inventar - 42.139 iei;

-creanţe de incasat, in prezent prescrise - 57.738 lei;

-solduri de numerar in banca si in casieria proprie nejustificate si nedepuse in contul de faliment - 8.804 lei;

Astfel, administratorii statutari nu au prezentat documente certe din care sa rezulte justificarea activelor scriptice in interesul societăţii, motiv pentru care reclamanta apreciază ca aceştia au incasat pentru sine valorile mai sus arătate, deşi beneficiar era S.C. C.P. SRL.

De asemenea, administratorii statutari au efectuat, in interes propriu incasarea creanţelor societăţii de la clienţii înscrisi in balanţa de verificare de la 31.12.2006, iar după aceasta data nu au mai intocmit raportări contabile din care sa rezulte evidenţierea in contabilitate a acestor operaţiuni.

In consecinţa, incasarea, de către administratorii statutari ai debitoarei, a sumelor reprezentind solduri de numerar in banca si in casieria societăţii, incasarea preţului mărfurilor si serviciilor prestate, ca si neevidentierea acestora in contabilitatea societăţii generează prezumţia de utilizare in interesul propriu al administratorului si efectuarea de acte de comerţ in interes personal, sub acoperirea societăţii, in sensul dispoziţiilor art.138 alin.l lit.a), b) si d) din Legea insolventei.

2.- In perioada anterioara deschiderii procedurii, respectiv de la 31.12.2006 pâna la 1.10.2007, activitatea societăţii debitoare a continuat fara o organizare clara si fara evidenta contabila, cu intenţia administratorilor de a eluda obligaţiile fiscale, constând in obligaţii către bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, bugetul de şomaj si bugetul de sănătate si a obţinerii unor venituri in folos personal, ceea ce a determinat acumularea si creşterea datoriilor societăţii comerciale fata de bugetul de stat, intrarea societăţii in încetare de plaţi si, in ultima instanţa, deschiderea procedurii insolventei societăţii debitoare.

3.- Administratorii societăţii debitoare nu au ţinut contabilitatea societăţii in conformitate cu Legea contabilităţii nr.82/1991, cu modificările si completările ulterioare, incalcind totodată prevederile OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugata, ale OUG nr.70/1994 republicata privind impozitul pe profit, etc.

Astfel, administratorii pârâti in cauza de fata nu au întocmit si nu au depus la instituţiile fiscale raportările financiare semestriale in perioada 31.12.2006 - 31.12.2007, obligaţie ce le revenea, potrivit dispoziţiilor Legii nr.82/1991 republicata.

Mai mult, administratorii societăţii pârâţii nu au inregistrat in jurnalele de vinzari, respectiv in evidenta contabila aferenta perioadei decembrie 2006 - 1.10.2007, facturile fiscale emise, facându-se răspunzători pentru prejudiciul creat societăţii si consecutiv creditorilor, prejudiciu in valoare de 57.738 lei.

Astfel, administratorii societăţii debitoare se fac vinovaţi de savirsirea faptelor prevăzute de art.138 alin.l lita), b), c) si d) din Legea nr.85/2006 respectiv folosirea bunurilor societăţii in folosul propriu, efectuarea de acte de comerţ in interes personal, continuarea, in interes personal, a unei activităţi care ducea persoana juridica la incetare de plaţi si netinerea contabilităţii in conformitate cu legea.

In drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.138 alin.l lit.a),b), c) si d) din Legea nr.85/2006.

Pârâţii, legal citaţi nu s-au prezentat în instnaţă şi nu au depus întâmpinare la dosar.

În pronunţarea a fost a ataşat dosarul de faliment pentru studiu.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civila nr.403/1.10.2007 pronunţata in dosar nr.4319/110/2007 s-a deschis procedura insolventei impotriva S.C. C.P. SRL, iar prin sentinţa civila nr.34/28.01.2008 pronunţata în acelaşi dosar s-a deschis procedura falimentului acestei societăţi si a fost desemnat lichidator judiciar, ulterior inlocuit cu lichidator judiciar - Societatea Profesionala L.T. IPURL.

La dosarul de faliment s-a întocmit raportul privind cauzele şi împrejurările care au determinat starea de insolvenţă a debitoarei S.C. C.P. S.R.L..

Analizând actele dosarului, judecătorul  sindic constată că societatea debitoare este persoana juridica romana, având forma juridica de societate cu răspundere limitata, înmatriculata la Oficiul Registrului Comerţului sub nr.J04/1178/2004, este înregistrata la Registrul de Stat si are atribuit cod unic de inregistrare nr. 1600625400558, a avut cont de virament deschis la Raiffeisen Bank -Sucursala Bacău.

Sediul social declarat al societăţii debitoare a fost in Bacău, str.B., jud.Bacau, iar la Registrul Comerţului nu a fost operata schimbarea sediului social al societăţii.

Obiectul principal de activitate al societăţii a fost fabricarea incaltamintei - cod CAEN 1930.

De la înfiinţare si până la data deschiderii procedurii societatea debitoare a fost administrata de  T.V., şi T.M. I.,  ambii domiciliaţi in Bacău, str.B.

Cu privire la activitatea acestora, rezultă că pârâţii, în perioada anterioara deschiderii procedurii, respectiv de la 31.12.2006 până la 1.10.2007, activitatea societăţii debitoare a continuat fara o organizare clara si fara evidenta contabila, cu intenţia administratorilor de a eluda obligaţiile fiscale, constând in obligaţii către bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, bugetul de şomaj si bugetul de sănătate si a obţinerii unor venituri in folos personal, ceea ce a determinat acumularea si creşterea datoriilor societăţii comerciale fata de bugetul de stat, intrarea societăţii in încetare de plaţi si, in ultima instanţa, deschiderea procedurii insolventei societăţii debitoare.

Din actele depuse la dosarul cauzei şi cel de faliment, rezultă că pârâţii au condus o evidenţă contabilă fictivă, rezultând din faptul că, in perioada 31.12.2006 -1.10.2007, nu au mai fost intocmite si depuse raportări contabile la instituţiile fiscale, iar pentru intreaga perioada supusa analizei administratorii statutari nu au prezentat registrele societăţii si documentele contabile de evidenta sintetica si primara, documentele mai sus analizate fiind puse la dispoziţie de către creditoarea A.F.P.Bacau.

Sub aspectul săvârşirii faptei prev de art. 138 al.1 lit d) „au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;” acţiunea este întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea 82/1991 rep. „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele juridice revine administratorului".

Având în vedere faptul că potrivit art. 71 din Legea 31/1990 rep. „obligaţiile si răspunderile administratorului sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat", tribunalul trebuie să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 1540 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar şi de culpă comisă în executarea mandatului.

Or, potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins în actul constitutiv ( art. 5) sau în hotărârea adunării generale şi este acceptat prin semnarea în registrul comerţului. Acceptând desemnarea, administratorul stabileşte un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea.

Dispoziţia art. 35 alin. 3-4 din Legea 31/1954 prevede că faptele ilicite săvârşite de organele persoane juridice obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcţiei lor.

Natura răspunderii va fi determinată de sursa obligaţiei încălcate sau neîndeplinite, în unele cazuri va fi o răspundere civilă contractuală, iar în altele va fi o răspundere civilă delictuală.

Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică cât şi al treilea.

Potrivit principiilor dreptului civil, ca regulă generală, pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective şi prejudiciul cauzat în cazul răspunderii contractuale, culpa pârâtului este prezumată potrivit art. 1082 Cod civil raportat la art. 138 din Legea 85/2006.

În conformitate cu dispoziţia art. 1080 Cod civil coroborat cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activităţii administratorului societăţii debitoare cu activitatea unei persoane diligente (bonus pater familias) care-şi subordonează măsurile luate exigenţelor impuse de regulile de convieţuire socială.

Potrivit principiilor generale de răspunderi, fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acţiune, dar şi în omisiunea, inacţiunea ilicită, neîndeplinirea unei activităţi, ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia să fie întreprinsă de către anumite persoane.

Faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006 atrag răspunderea civilă delictuală specială a conducătorilor societăţii pentru plata pasivului acesteia doar dacă au contribuit la starea de insolvenţă a societăţii şi este o stare de fapt care se asociază acţiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei pentru a fundamenta răspunderea lor pentru pasivul societăţii.

Legiuitorul nu foloseşte în cuprinsul art. 138 din Legea 85/2006 verbul «a cauza» ci verbul «a contribui» pentru a desemna legătura de cauzalitate între conduita conducătorilor societăţii şi starea de insolvenţă comercială. Aceasta nu însemna că ne-am aflat în prezenţa unei cauzalităţi parţiale; cauzalitatea juridică nu coincide cu cauzalitatea fizică.

Faptul că legiuitorul a folosit verbul «a contribui» denotă intenţia de a da valoare cauzală şi acelor fapte care, deşi n-au cauzat direct starea de insolvenţă, au contribuit la conducerea ei.

Din analiza probatoriului administrat în cauză şi din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, tribunalul reţine că: starea de insolvenţa a debitoarei este imputabilă pârâţilor care, prin omisiune  n-au depus nici declaraţiile fiscale la organele abilitate.

Aceste considerente duc la concluzia că activitatea delictuală a pârâţilor constă în omisiunea de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de Legea contabilităţii şi a Legii 85/2006.

Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a pârâţilor este dovedită în condiţiile prevăzute de art. 1169-1170 Cod civil, astfel că cererea formulată în temeiul art. 138 lit. d din Legea 85/2006 va fi admisă.

Cu privire la săvârşirea faptelor prev. de art. 138 al.1 lit.a,b,c, din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, lichidatorul judiciar a solicitat reţinerea prevederilor de mai sus, fără a arăta în ce constă legătura de cauzalitate între faptele reţinute şi apariţia stării de insolvenţă.

Faţă de aceste aspecte, instanţa în temeiul a art. 138 lit. d din Legea 85/2006 va admite acţiunea şi va obliga pârâţii, în solidar la plata sumei de 167.667 lei reprezentând pasiv rămas neacoperit al S.C. C.P. .R.L.

Domenii speta

Spete similare