Prin contestatia înreg.sub nr.2504/105/2009 constestatorul T.D.V.E. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului României sa se dispuna anularea Ordinului nr.612/23.04.2009, obligarea intimatului la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pâna la reintegrarea efectiva, repunerea partilor în situatia anterioara, precum si obligarea intimatului la daune morale în cuantum de 50.000 lei.
Prin sentinta nr.1607/2.10.2009 Tribunalul Prahova a admis contestatia si a anulat ordinul mentionat, dispunând reîncadrarea contestatorului în functia detinuta anterior concedierii, aceea de Consilier - Director, obligând intimatul la plata catre contestator la plata despagubirilor egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat si la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând daune morale si la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca alin.4 al art.VIII din O.U.G.nr.3/2009 prevedea ca personalul este încadrat numai pe baza încrederii acordate de primul ministru, cu avizul viceprim-ministrului si cu conditia semnarii unui angajament de loialitate, iar în actul de concediere nu s-au indicat cu claritate motivele, având ca justificare dispozitiile art.73 alin.1 din codul muncii.
Actul normativ care a stat la baza concedierii, respectiv O.U.G.nr.3/11.02.2009 a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr.1039/09.07.2009 a Curtii Constitutionale tocmai pentru ca instituia o prezumtie de culpabilitate profesionala în sarcina personalului caruia i se retragea încrederea prim-ministrului, contrar principiului legalitatii prev.de art.61-64 din codul muncii, iar conditia încrederii introdusa prin acest act normativ a fost una esentialmente subiectiva, în contradictie cu principiile stabilitatii raporturilor de munca, care este menit sa asigure salariatilor siguranta si garantia pastrarii unui loc de munca, pe baza unor criterii obiective, cât si cu cel referitor la protectia sociala a muncii.
Ca o consecinta a constatarii nulitatii ordinului de concediere, în temeiul art.269 alin.1 din codul muncii, instanta a obligat intimatul si la plata daunelor morale de 15.000 lei, apreciind ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral si material cert, care a avut un efect negativ asupra imaginii sale personale, având în vedere si perioada cât acesta a fost lipsit de veniturile obtinute din munca.
Tribunalul Olt
Contestatie impotriva dispozitiei emise de primarie prin care se refuza restituirea in natura a unei suprafete de teren. Prevalenta principiului restituirii in natura asa cum rezulta din dispozitiile legii 10/2001 modificata prin legea 247/2005, fata...
Tribunalul Călărași
Dreptul muncii şi securităţii sociale.Recalcularea drepturilor de pensie conform legii 263/2010, Art. 169 (1), OUG 100/ 2008, Art. 78 indice 2 (1).
Tribunalul Brașov
Suportarea pasivului succ esoral, în condiţiile art. 1114 alin. 2 Cod civil de către moştenitor. Cerere în pretenţii. Prescripţia dreptului material la acţiune. Naşterea dreptul reclamantului de a cere contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul bun p
Curtea de Apel Constanța
Răspundere disciplinară pentru absenţe de la locul de muncă. Lipsa de vinovăţie a angajatului în condiţiile în care angajatorul nu a îndeplinit obligaţia de reintegrare a acestuia în funcţia deţinută anterior.
Judecătoria Ineu
Obligaţie de a face