Legea 10/2001. Recunoaşterea vocaţiei dobânditorului construcţiei de a obţine titlu de proprietate pentru terenul aferent acesteia în temeiul legii nr. 18/1991 nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii pentru terenul ...

Legea 10/2001. Recunoaşterea vocaţiei dobânditorului construcţiei de a obţine titlu de proprietate pentru terenul aferent acesteia în temeiul legii nr. 18/1991 nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului la momentul înstrăinării construcţiei.

Secţia civilă -  Sentinţa civilă nr.1336/08.10.2008

Prin contestaţia înregistrată pe rolul  acestei instanţe  sub nr. 3839/107/2008, contestatorii C. V.  şi V.  M. G.  au solicitat, în contradictoriu  cu intimatul  Primarul Municipiului A., anularea  dispoziţiei nr. 550/11.07.2008 emisă de acesta  şi admiterea notificării înregistrată  sub nr. 20180/2001 precum şi a cererii nr. 21769/23.11.2005  şi în consecinţă:

-să se constate că petenţii  sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii  (despăgubiri)  pentru suprafaţa de 880 mp.  din suprafaţa totală  de 1469 mp. înscrisă iniţial  în CF 3568 A. nr. top.  2639/2/19 preluată de stat în baza  art. 30 din L.58/1974 şi transcris în favoarea Statului Român în CF 10980 A.;

-să fie obligat  pârâtul să emită o dispoziţie  în acest sens, sub sancţiunea  unor daune  cominatorii de 100 lei / fiecare zi întârziere , începând cu  data rămânerii definitive a hotărârii  şi până la executarea ei;

-să fie obligat pârâtul la plata  cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea contestaţiei, petenţii au susţinut  că sunt moştenitori legali  ai  def. C. M. , în calitate  de copii,  aceasta fiind proprietara tabulară a imobilului înscris în CF 3568 A., A+1, nr. top. 2639/2/19 casă şi curte în suprafaţă de  1496 mp.

În anul 1979 C. M. a vândut  soţilor B. şi P., în indiviziune construcţiile existente iar terenul  în suprafaţă  de 1496 mp. trece în proprietatea  Statului Român în temeiul dispoziţiilor  art. 30 din Legea 58/1974.

Odată cu apariţia  Legii 10/2001 moştenitorii numitei C. M.,  respectiv cei doi petenţi au formulat,  în termen, la data  de 8.11.2001 notificare prin executor  judecătoresc, în vederea restituirii în natură a suprafeţei  de teren libere  de construcţii de 880 mp.  sau acordării  de despăgubiri  pentru acest imobil  situat pe raza  Municipiului A.  şi transcris în CF  10 980 A., nr. top.  2639/2/19/1.

De precizat că numărul top  iniţial 2639/2/19 casă şi curte în suprafaţă  de 1496 mp. s-a dezmembrat  în anul 1990 formându-se  2 parcele, ambele  întabulate  în favoarea Statului Român, după cum urmează:

-parcela  cu nr. top.  2639/2/19/1 teren construibil în suprafaţă de 880 mp care apoi s-a transcris în CF 10 980 A.;

-parcela cu nr. top.  2639/2/19/2 casă şi curte în suprafaţă  de 616 mp.  care s-a reînscris  sub A+2 în CF 3568 A .

În baza Ordinului nr. 71/1992 emis de Prefectul  Judeţului A.  asupra parcelei cu nr. top. 2639/2/19/2 casă şi curte în suprafaţă  de 616 mp.  care s-a reînscris  sub A+2 în CF 3568 A.  prin încheierea de întabulare  nr. 3871/31.08.1992 se întabulează  sub B 12., B13, P.  C. şi P. E. n. B. , în cota  de 1/1 părţi  cu titlu atribuire.

Aşa cum s-a arătat mai sus,  deşi de la antecesoarea  petenţilor  s-a preluat  la stat întreaga suprafaţă  de 1496 mp. faţă de împrejurarea  că o suprafaţă de 616 mp. s-a atribuit în natură cumpărătorilor  edificatelor, petenţii  au înţeles  să solicite  măsuri reparatorii doar pentru suprafaţa de  880 mp. rămasă întabulată pe Statul Român.

Iniţial , prin Dispoziţia  nr. 496/7.10.2004  Primarul Municipiului A.  a respins această notificare  cu precizarea că  aceste situaţii nu cad sub incidenţa  Legii 10/2001.

Neconstituind în sine o respingere  pe fond a notificării formulate ci doar o precizare  a faptului  că acest cadru legal  nu este aplicabil  situaţiei invocate  de către petenţi, aceştia  din urmă nu  au mai atacat într-adevăr dispoziţia menţionată mai sus.

Apărând Legea 247/2005 care viza  toate legile proprietăţii, petenţii au apreciat oportun  să facă o revenire  la data de 23.11.2005, cu speranţa  că există de astă dată cadrul legal  necesar soluţionării  cererii lor. Această cerere a fost înregistrată sub nr. 21 769/2005 în atenţia Primarului Municipiului . în calitate de  preşedinte al Comisiei de  aplicare a L.10/2001 şi nu de preşedinte  al Comisiei de aplicare a L.18/1991.

Prin Hotărârea  nr. 4/21.03.2006  emisă de Comisia Municipală L.F.F.  şi menţinută de către Comisia  Judeţeană L.F.F.  prin Hotărârea  nr. 365/23.05.2006 se respinge  petiţia  celor doi petenţi pe motiv  că cele două comisii  nu sunt competente să soluţioneze  problema cu care au fost sesizate, terenul expropriat de Statul Român  făcând obiectul L:10/2001.

Împotriva  celor două hotărâri petenţii au formulat plângere în temeiul art. 53 din L.18/1991 respinsă iniţial prin sentinţa civilă nr. 1863/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, sentinţă desfiinţată  în recurs prin Decizia civilă 819/2007, stabilindu-se competenţa de soluţionare  a cererii în sarcina  Comisiei de aplicare a L.10/2001.

În acest context, în mod nelegal  prin dispoziţia atacată  a fost respinsă  cererea de restituire  în natură cu motivarea  că imobilul nu face  obiectul L:10/2001, făcându-se  abstracţie  de hotărârea irevocabilă prin care s-a statuat asupra incidenţei acestei legi.

De asemenea, în mod nelegal  s-a reţinut  tardivitatea cererii  nr. 21769/2005, aceasta  fiind în realitate  o revenire la notificarea iniţială, nesoluţionată pe fond.

La termenul de judecată din 17.09.2008 (f.17)  petenţii şi-au completat acţiunea solicitând  şi anularea dispoziţiei  nr. 496/2004 emisă de intimatul  Primarul Municipiului A. prin care în mod nelegal s-a reţinut neincidenţa  L.10/2001  cu privire la imobilul în litigiu.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 14), intimatul a solicitat respingerea  contestaţiei, având  în vedere că notificarea  depusă de petenţi în temeiul L.10/2001 a fost soluţionată  prin Dispoziţia 496/2004 necontestată în condiţiile legii astfel că  noua cerere înregistrată sub nr.  21769/2005 în mod corect a fost respinsă ca tardivă, faţă  de dispoziţiile art. 22 al. 5 din  L.10/2001, noua lege – 274/2005 – nerepunând în termen persoanele îndreptăţite la restituire.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul  reţine următoarele:

Prin notificarea nr. 20180/2001, petenţii, în calitate  de moştenitori ai defunctei C. M., au solicitat  acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 880 mp. din imobilul înscris  în CF 3568 A. transcris  în CF 10980 A., nr. top. 2639/2/9/1, imobilul fiind preluat de Statul Român  în baza art. 30 din L.58/1974, urmare a vânzării construcţiilor de către  proprietara tabulară în favoarea cumpărătorilor B. şi P..

Notificarea a fost respinsă prin dispoziţia nr. 496/2004 emisă de intimat (f.21) cu motivarea că imobilul  nu intră sub incidenţa  L.10/2001, dispoziţie  necontestată  de petenţi la momentul emiterii.

După apariţia Legii 247/2005, petenţii au revenit cu o nouă cerere, direcţionată greşit Comisiei Locale  de fond funciar, care a apreciat  că imobilul nu intră sub  incidenţa L.18/1991 ci a L.10/2001, soluţie confirmată de Comisia Judeţeană de fond funciar.

Prin Sentinţa civilă nr.  1863/2007 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia  a fost respinsă  plângerea formulată de petenţi în temeiul art. 53 din  L.18/1991, cu motivarea că cele două comisii de fond funciar  au soluţionat corect cererea.

Soluţia a fost desfiinţată prin Decizia civilă  nr. 819/2007 a Tribunalului Alba 

 prin care s-a statuat irevocabil  asupra incidenţei  L.10/2001 cu privire la imobilul  solicitat  de petenţi, stabilindu-se  competenţa de soluţionare  a cererii nr. 21769/2006 în favoarea Comisiei de aplicare a L.10/2001.

Cu toate acestea, prin Dispoziţia  550/2008 atacată cu prezenta contestaţie, intimatul a respins  cererea de restituire  a petenţilor, întrucât  imobilul nu face  obiectul L.10/2001, nesocotind astfel dispoziţiile  hotărârii judecătoreşti prin care s-a statuat irevocabil  cu privire la legea aplicabilă.

În legătură cu acest  aspect  trebuie precizat că, într-adevăr pentru terenul ce face  obiectul  constituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din  L:18/1991 în favoarea  cumpărătorilor  construcţiilor fostul proprietar  nu poate dobândi măsuri reparatorii  în temeiul L.10/2001, întrucât  regimul juridic  al bunului este reglementat în beneficiul  cumpărătorului şi nu al vânzătorului.

În schimb, pentru terenul care a trecut în mod abuziv la stat cu prilejul înstrăinării şi care nu face obiectul  dreptului de constituire, fostul proprietar poate obţine fie restituirea, fie despăgubirea în condiţiile L.10/2001.

În acest context, dispoziţiile  pct. 1.4 lit. C din HG 250/2007 adaugă la lege, în condiţiile în care, potrivit art. 2 alin. 1 lit. H din L.10/2001 republicată, prin imobile  preluate în mod abuziv  se înţeleg şi acele imobile  care au fost preluate de stat cu titlu valabil – astfel cum este definit prin art. 6 alin. 1 din L.213/1998.

Prin urmare, recunoaşterea  vocaţiei dobânditorului construcţiei de a obţine  titlul de proprietate pentru terenul aferent  acesteia în temeiul L.18/1991, nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii pentru terenul trecut abuziv  în proprietatea statului la data înstrăinării construcţiei, aceasta fiind de altfel şi interpretarea dată de instanţa supremă (decizia 430/2006 a I.C.C.J. – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală).

Aşa fiind, dispoziţia  550/008 ca şi dispoziţia  496/2004  emise de intimat încalcă flagrant dispoziţiile art.  2 alin. 1 din L.10/2001 în a cărui  sferă de aplicare se încadrează imobilul în litigiu, negând îndreptăţirea  reclamanţilor la repararea prejudiciului suferit prin  preluarea abuzivă a imobilului de către stat şi nesocotind dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a statuat  asupra incidenţei  L.10/2001 în ce priveşte notificarea  petenţilor, astfel că se impune anularea  acestora şi obligarea  intimatului la soluţionarea  pe fond a notificării pentru suprafaţa  de 880 mp.  din parcela de 1496 mp. înscrisă iniţial  în CF 3568 A., nr. top. 2639//9 şi transcrisă în CF 10980 A., nr. top. 2639/2/9/1, în temeiul L.10/2001, dând prioritate restituirii  în natură în condiţiile  art. 7 din lege, dacă acest lucru este posibil.

În ce priveşte excepţia tardivităţii  depunerii cererii nr. 21769/2005 aceasta urmează a fi înlăturată, această nouă solicitare  reprezentând o revenire  la notificarea iniţială înregistrată în termenul legal  şi nesoluţionată pe fond.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 26 din L.10/2001, contestaţia de faţă urmează a fi admisă în sensul celor reţinute anterior.

În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, intimatul va fi obligat  la plata în favoarea petenţilor a sumei de 500 lei  cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar  avocat.

Domenii speta

Spete similare