Partaj

Prin cererea înregistrată sub nr. 6401/270/2007 pe rolul Judecătoriei Oneşti reclamanta L.I.L. a chemat în judecată pe pârâtul P.Ş. solicitând împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei şi să fie sporit lotul său cu contravaloarea pensiei de întreţinere pe care pârâtul a achitat-o copiilor săi din altă căsătoriei sau cu întreţinerea acestora.

Pârâtul a formulat întâmpinare –reconvenţională arătând că apartamentul cerut la masa de împărţit a costat mai mult decât este prevăzut în actul de vânzare-cumpărare şi că la dobândirea acestuia are o contribuţie de 70 %. De asemenea, mai precizează pârâtul că o parte din bunurile cerute la masa de împărţit au fost dobândite după despărţirea în fapt şi solicită să fie scoase de la masa de împărţit. A solicitat să fie sporit lotul său cu contravaloarea a două uşi termopan şi a unui geam la apartament şi suma de 1300 lei plătiţi pentru asigurarea reclamantei pentru anul 2005.

Prin încheierea din 29.02.2008 (filele 74-75), s-a constatat că părţile au dobândit împreună prin contribuţie egală, în timpul căsătoriei următoarele bunuri: un apartament cu trei camere şi dependinţe situat în Oneşti; canapea extensibilă; garnitură de hol, compusă din canapea şi două fotolii; masă extensibilă şi două scaune; birou; patru covoare persane; mochetă persană; maşină spălat „W.”; lustră simplă; lustră cu trei braţe; aragaz „E.”; aspirator; televizor „N”; D.V.D. player „N.”, mixer „P.”; storcător fructe „P.”; storcător fructe obişnuit; două buc. perdele mătasea 5 m. fiecare; 3 buc. galerii perdele; draperii la două geamuri. S-a majorat lotul reclamantei cu contravaloarea lucrărilor efectuate în apartamentul din Str. V. şi anume: centrală termică; tencuit şi zugrăvit; două geamuri termopan şi chiuvetă bucătărie şi baie. S-a majorat lotul pârâtului cu suma de 1300 lei reprezentând contravaloare rată asigurare reclamantă pe anul 2005.

Pentru a pronunţa Încheiere de mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:

Părţile au fost căsătorite, iar căsătoria lor a fost desfăcută  prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 1982/20.06.2007. În timpul căsătoriei, părţile au dobândit un apartament şi bunuri mobile. Atât reclamanta cât şi pârâtul pretind o contribuţie sporită la dobândirea acestui apartament.

Pentru apartamentul în cauză, reclamanta încheie antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2321/16.08.2002 pentru suma de 18.000 lei şi plăteşte avans suma de 10.000 lei , 8.000 lei urmând să fie achitaţi în două rate până la data de 22.12.2002. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3430/05.12.2002 se prevede că preţul apartamentului este de 18.000 lei şi că suma de 10.000 lei reprezintă contribuţia proprie a reclamantei.

 Este adevărat că contractul de vânzare-cumpărare se încheie la data de 16 august 2002, iar căsătoria părţilor se încheie la data de 31.08.2002. Contractul de vânzare-cumpărare în care se menţionează contribuţia proprie a reclamantei se încheie de către reclamantă la data de 05.12.2002, în condiţiile când pârâtul era în străinătate din data de 03.10.2002 potrivit înscrisului de la fila 25.

Reclamanta pretinde că înainte de căsătorie nu a întreţinut relaţii de concubinaj cu pârâtul, ci au fost numai prieteni. Afirmaţia este contrazisă de declaraţia martorei C.I. (fila 45 dosar) care afirmă că înaintea căsătoriei au locuit împreună cca. 1 an şi jumătate înainte de căsătorie şi chiar prin cererea de chemare în judecată pentru divorţ (fila 48 dosar) afirmă că a convieţuit în concubinaj cu pârâtul doi ani înainte de căsătorie.

În răspunsul la interogatoriu, reclamanta pretinde că suma pentru contribuţia proprie o avea din împrumuturi şi ajutată de familia sa, dar nu face nici o dovadă în acest sens. Martorii C.C. (fila 39 dosar) şi martorul C.I. (fila 45 dosar) declară că reclamanta a vândut o garsonieră bun propriu şi a cumpărat apartamentul, dar aceste declaraţii au fost  îndepărtate deoarece reclamanta susţine că din banii rezultaţi din vânzarea garsonierei a făcut îmbunătăţirile la apartament.

Există neconcordanţă în ceea ce priveşte preţul apartamentului. În timp ce din actele de vânzare-cumpărare rezultă că preţul acestuia este de 18.000 lei, din antecontractul încheiat de reclamantă şi vânzător cu o societate de intermedieri (fila 30 dosar) rezultă că preţul acestuia a fost de 27.000 lei. Instanţa a considerat că preţul corect al apartamentului este de 27.000 lei atât cât este trecut în antecontractul de intermediere deoarece la această sumă s-a plătit comision şi este greu de crezut că reclamanta ar fi acceptat să se treacă o sumă mai mare pentru a plăti un comision sporit.

În timp ce reclamanta nu produce dovezi din care să rezulte că ar fi avut suma de 10.000 lei pentru contribuţie proprie, pârâtul prin contractele de la filele 27 şi 28 dosar face dovada că a înstrăinat un teren şi un apartament şi că a încasat unele sume de bani. De asemenea, din extrasul de cont (fila 47 dosar) rezultă că pârâtul a scos din contul său la data de 03.08.2002 suma de 4.333 lei şi suma de 14.034 lei în condiţiile în care antecontractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de 16.08.2002.

Din cele arătate mai sus rezultă că reclamanta a încercat să ascundă perioada de concubinaj înaintea căsătoriei şi să-şi creeze un avantaj în încheierea actelor de vânzare-cumpărare a apartamentului; dar instanţa a reţinut la masa de împărţit apartamentul în cotă de ½.

Bunurile mobile cerute la masa de împărţit sunt recunoscute în cea mai mare parte de pârât şi au fost reţinute la masă mai puţin calculatorul şi monitorul care sunt bunurile proprii ale pârâtului. Acesta susţine că o parte din bunuri au fost cumpărate după despărţirea în fapt, dar nu produce dovezi în acest sens.

S-a admis cererea reclamantei privind sporirea lotului cu lucrările de îmbunătăţire care s-au făcut la apartament, cerere recunoscută de pârât, precum şi cererea pârâtului de sporire a lotului cu suma de 1300 lei reprezentând rată asigurare reclamantă plătită de acesta.

În ceea ce priveşte sumele de bani cheltuiţi de pârât cu întreţinerea celor doi copii rezultaţi din altă căsătorie, instanţa a constatat că nu pot fi determinate aceste sume deoarece obligaţia de plată era stabilită în procente, iar o parte din perioada pentru care s-au cerut aceste sume, cei doi minori au fost încredinţaţi spre creştere şi educare pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 2029/25.07.2008 pronunţată în dosarul nr. 6401/270/2007 a Judecătoriei Oneşti a fost admisă în parte acţiunea şi cererea reconvenţională. S-a dispus ieşirea părţilor din starea de indiviziune prin atribuirea de loturi potrivit experţilor tehnici V.E. (fila 107 dosar) şi B.C. (fila 115 dosar). A fost obligată reclamanta să plătească sultă pârâtului în sumă de 58062,7 lei. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând ½ din taxa expertiză, compensându-se celelate cheltuieli.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus instanţa a avut în vedere încheierea de admitere în principiu şi următoarele:

Expertul bunuri mobile a stabilit că valoarea totală a bunurilor  comune mobile realizate de părţi este de 5.965,6 lei şi în lotul reclamantei a inclus bunuri în valoare de 2813 lei, iar în lotul pârâtului în valoare de 3152,6 lei.

Expertul bunuri imobile a stabilit că valoarea de piaţă a imobilului este de 130.000 lei (inclusiv îmbunătăţirile efectuate de reclamantă în sumă de 16.135 lei).

S-a apreciat că propunerile expertului bunuri mobile sunt echitabile, dar întrucât nu a procedat la lotizarea tuturor bunurilor, această operaţiune a fost  efectuată de către instanţă.

Împotriva încheierii de admitere în principiu a sentinţei civile nr. 2029/25.07.2008 pronunţată de Judecătoria Oneşti au declarat recurs, calificat apel de către reclamantă, ambele părţi.

I.În motivarea apelului, apelanta-relamantă L.I.L. arată că încheierea de admitere în principiu este nelegală întrucât nu a reţinut contribuţia ei la dobândirea apartamentului în sumă de 10000 lei întrucât aceşti bani sunt banii ei, personali, înainte de căsătorie. Susţinerile pârâtului că au trăit în concubinaj nu au fost dovedite şi chiar dacă ar fi trăit aşa prezumţia de comunitate nu se extinde concubinajului, şi nu s-au făcut alte dovezi. Există prezumţia că avansul a fost achitat de reclamantă, prezumţie determinată de existenţa antecontractului de vănzare-cumpărare precum şi menţiunea din actul autentic, prezumţie care nu a fost răsturnată de pârât. În mod greşit a reţinut instanţa că nu a făcut dovada că a avut banii pentru avans pentru că pârâtul avea obligaţia să facă proba contrară celor cuprinse în actul autentic.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că preţul apartamentului este de 27000 lei deşi preţul plătit şi consemnat în contract este de 18000 lei, neexistând dovezi că s-ar fi plătit alt preţ. Instanţa de fond în mod greşit a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata a ½ din valoarea întreţinerii care este o datorie proprie a acestuia şi pentru care există dovezi la dosar, cupoane poştale, venitul pârâtului.

În motivarea apelului se mai arată că sentinţa civilă apelată este netemeinică întrucât în mod greşit s-au respins obiecţiunile cu privire la expertiză, care a evaluat apartamentul susţinând imobilul de la masa de partaj  la o valoare exagerată. Apartamentul este situat într-un bloc vechi construit în anul 1954 şi nu există lucrări deosebite care să-i fi sporit mult valoarea. Expertul are ca punct de plecare nişte anunţuri publicitare pentru care există dovada finalizării, iar ofertele nu corespund cu cele ale apartamentului din cauză.

În susţinerea apelului apelanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de naştere pentru P.D., certificatul nr. 1230/2008, hotărârea 1276/2008, plan de recuperare a copilului, contract cu familia.

II. În motivarea apelului, apelantul-pârât P.Ş. arată următoarele:

- instanţa nu s-a pronunţat în legătură cu cererea lui de majorare a contribuţiei la dobândirea apartamentului solicitată, admiterea acţiunii şi reţinerea unei cote egale nu echivalarea cu pronunţarea explicită asupra unui capăt de cerere,

- instanţa nu a motivat de ce a reţinut cotă egală la dobândirea apartamentului, în condiţiile în care reţine că pârâtul a făcut dovada că a avut bani pentru achitarea avansului la apartament şi mai mult, instanţa reţine că reclamanta este cea care nu a dovedit contribuţia solicitată şi mai ales condiţiile în care el solicitase o astfel de contribuţie,

- sentinţa este netemeinică, soluţia fiind în contradicţie cu probele administrate el făcând dovada contribuţiei proprii la dobândirea apartamentului,

- s-au reţinut bunurile mobile pe care el le-a precizat că sunt bunuri pe care le-a dobândit după despărţirea în fapt şi pentru care a făcut dovada că au fost dobândite după despărţirea în fapt (la interogatoriu reclamanta recunoaşte),

- apartamentul trebuia să-i fie atribuit în lotul său având în vedere dobândirea apartamentului.

Analizând motivele de apel Tribunalul constată apelurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la cota majorată, admiţând în parte şi cererea principală şi cererea reconvenţională.

Instanţa de fond a motivat atât încheierea de admitere în principiu cât şi sentinţa civilă în ceea ce priveşte contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor şi a avut în vedere principiul disponibilităţii părţilor care au solicitat stabilirea unei contribuţii proprii numai la dobândirea apartamentului şi nu la dobândirea întregii mase de bunuri. Prezumţia legală este aceea că bunurile în timpul căsătoriei sunt dobândite cu contribuţia egală a celor doi soţi.

Contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune trebuie înţeleasă nu în sensul de contribuţie la dobândirea fiecărui bun în parte ci în sensul de contribuţie a soţilor la dobândirea tuturor bunurilor comune. Cota de contribuţie a soţilor este unică pentru toate bunurile comune, nefiind posibilă stabilirea diferenţiată a cotei de contribuţie pentru unele categorii de bunuri.

Astfel că atât timp cât părţile nu au solicitat o contribuţie majorată la dobândirea masei de bunuri comune nu are relevanţă contribuţia proprie a unuia sau a altuia la dobândirea anumitor bunuri individuale.

Dobândirea unor bunuri în perioada despărţirii în fapt a celor doi soţi nu le conferă acestora caracterul de bunuri proprii.

În ceea ce priveşte preţul apartamentului ce  fost achitat la cumpărare, faţă de cele reţinute mai sus, nu are relevanţă în cauză întrucât valoarea care se reţine la masa de partaj este cea stabilită în urma expertizei de specialitate ce se efectuează în cauză.

Instanţa a reţinut că valoarea apartamentului este de 113865 lei conform expertizei construcţii stabilită în cauză (valoare ce nu cuprinde îmbunătăţirile). Această valoare ce este mult mai mică decât cea reţinută de expert pentru apartamente asemănătoare din anunţurile publicitare. De altfel valoarea apartamentului prin metoda înlocuiri este de 96692,1 lei expertul având în vedere că apartamentul este construit în  anul 1958.

Susţinerile apelantei că la apartament nu s-au adus îmbunătăţiri care să-i fi sporit valoarea sunt nefondate atât timp cât chiar apelanta solicită contravaloarea unor îmbunătăţiri ce au fost evaluate la 16135 lei.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unei jumătăţi din suma cheltuită cu achitarea pensiei de întreţinere copiilor pârâtului proveniţi din căsătoria anterioară instanţa reţine că sumele din veniturile provenite din muncă plătite cu titlu de pensie de întreţinere nu se includ la masa bunurilor comune . Nu se poate spune că sumele plătite cu titlu de pensie de întreţinere ori pentru o altă datorie personală se află „juridic” în patrimoniul comunitar, deoarece realitatea nu este în acest sens, numai pe motivul că, dacă nu s-ar fi plătit sumele respective, ele ar fi făcut parte din bunuri comune. În schimb aceste sume au relevanţă în ceea ce priveşte contribuţia pârâtului la dobândirea şi conservarea bunurilor comune, deoarece cu aceste venituri cheltuite, nu s-a putut contribui la masa de bunuri comune. Deci reclamanta nu are un drept de creanţă asupra a jumătate din sumele de bani cheltuite cu pensia de întreţinere.

Pentru perioada cât pârâtul nu a lucrat reclamanta nu a făcut dovada că pensia de întreţinere pentru cei doi minori ai pârâtului, rezultaţi dint-o căsătorie anterioară, au fost achitaţi din banii comuni sau din banii ei proprii.

În ceea ce priveşte atribuirea apartamentului în lotul reclamantei este corectă având în vedere şi faptul că minorul D. rezultat din căsătoria părţilor a fost încredinţat spre creştere şi educare reclamantei iar minorul este încadrat şi în gradul I de handicap grav conform certificatului nr. 1230/2008  (fila 20 dosar recurs).

Faţă de cele reţinute mai sus Tribunalul, văzând şi dispoziţiile art. 296 Cod procedură civilă, urmează să respingă ambele apeluri ca nefondate şi în consecinţă, urmează,având în vedere şi dispoziţiile art. 274 al 1 Cod procedură civilă, să respingă şi cererile privind cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare