Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 1401/109/2009

ÎNCHEIERE NR. 29 CC

Şedinţa Camerei de Consiliu de la 23 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE M N

Grefier A C

Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DNA - Serviciul Teritorial Piteşti reprezentat prin procuror D D.

S-a luat în examinare, spre soluţionare,  în primă instanţă, propunerea MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - Serviciul Teritorial Piteşti privind arestarea preventivă a inculpaţilor C S, S M, şi L M, în prezent reţinuţi în Arestul IPJ .

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu au răspuns : inculpatul C S, în stare de reţinere, asistat de avocat C B, din cadrul Baroului, conform împuternicirii avocaţiale aflate la dosar, inculpatul S M, în stare de reţinere, asistat de avocat A C, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar şi inculpatul L M, în stare de reţinere, asistat de avocat I G, în baza împuternicirii avocaţiale aflate la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Conform dispoziţiilor art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, li s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor C S, S M şi L M faptul că au dreptul să nu dea declaraţii, iar în cazul în care optează să dea, acestea pot fi folosite inclusiv împotriva lor, inculpaţii  arătând că doresc să-şi exercite acest drept.

În baza art. 150 Cod procedură penală, s-a procedat la ascultarea inculpaţilor C S, S M şi L M, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar.

S-a depus la dosarul cauzei din partea avocatului inculpatului C S un set de înscrisuri, respectiv înscrisuri din care reiese că acesta este recunoscut ca fiind cel mai apreciat arbitru din Liga I.

Apărătorii inculpaţilor şi reprezentantul Ministerului Public - DNA - Serviciul Teritorial P, procuror D D, precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză şi solicită cuvântul asupra propunerii de arestare preventivă. 

 Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicaţii de dat, instanţa consideră propunerea de arestare preventivă în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, procuror D D, având cuvântul asupra propunerii de arestare preventivă, arată că sunt suficiente probe la dosar din care să rezulte săvârşirea faptei pentru care sunt cercetaţi inculpaţii şi există temerea că lăsarea în libertate a acestora  ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru motivele expuse în referatul de propunere a arestării preventive pune concluzii de admitere a acesteia şi de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor pe o perioadă de 29 de zile, conform dispoziţiilor art. 148 litera f Cod procedură penală întrucât aceştia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpaţii C S, S M şi L M, prin lăsarea lor în libertate, se constată că faţă de împrejurările în care aceştia, având în vedere funcţiile deţinute la data săvârşirii faptelor, primii arbitrii de fotbal, categoria A, iar ultimul observator la meciurile de fotbal şi vicepreşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor din cadrul Federaţiei  Române de Fotbal, cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceste calităţi, precum şi autoritatea şi influenţa de care se bucură prin funcţiile mai sus amintite, raportat la gravitatea infracţiunilor de corupţie săvârşite de către inculpaţi, pentru care există probe şi indicii temeinice sub aspectul comiterii, creează în rândul membrilor colectivităţii un sentiment de insecuritate socială şi indignarea publicului cu consecinţa pierderii încrederii în instituţia ( Federaţia Română de Fotbal - persoană juridică de drept privat, însă de utilitate publică) în care lucrează inculpaţii, slăbind autoritatea legii în sensul respectului faţă de aceasta, pe de o parte şi al fermităţii aplicării ei, pe de altă parte, în domeniul respectiv, şi în alte domenii adiacente ( pariurile sportive etc.).

Precizează că cercetarea în stare de libertate pentru fapte grave a unor astfel de persoane, poate constitui o încurajare la încălcarea cerinţelor de conduită obligatorie stabilite de normele de drept.

De asemenea, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, măsura arestării preventive este justificată, fiind îndeplinite şi sub acest aspect dispoziţiile art. 136 Cod procedură penală.

În cauză, pentru o bună desfăşurare, în sensul extins al sintagmei, a procesului penal este utilă privarea de libertate a inculpaţilor cel puţin pentru o durată de timp.

Prin actele lor, inculpaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, în detrimentul unei importante mase de cetăţeni, contribuind la obţinerea unor rezultate într-un joc sportiv ce se dovedeşte a fi guvernat de cu totul alte criterii decât pregătirea şi calitatea.

Faptele au zdruncinat clar încrederea publică într-o activitate sportivă de interes naţional şi internaţional în caracterul corect al practicării acestuia, în siguranţa cetăţeanului consumator, în atitudinea  obiectivă şi imparţială ce trebuie să caracterizeze arbitrajul şi în reprezentanţii acestora stârnind sau fiind apte să stârnească evidente reacţii negative.

Arată că inculpaţii sunt funcţionari publici, iar faptele reţinute în sarcina lor sunt fapte de corupţie apte să afecteze un număr ridicat de persoane şi să creeze, să menţină şi să amplifice stări de tensiune în rândul unui grup important de persoane ce impun o atitudine pe măsură.

Apărătorul inculpatului C S, avocat C B, având cuvântul, în conformitate cu dispoziţiile art. 149 1 pct. 9 Cod procedură penală, solicită ca instanţa, prin încheiere motivată, să dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, în conformitate cu dispoziţiile art. 149 1 pct. 12 Cod procedură penală, cu referire la dispoziţiile art. 146 alin. 111 Cod procedură penală, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi ţara, conform dispoziţiilor art. 1451 Cod procedură penală.

Arată faptul că în această cauză situaţia este relativ simplă.

Potrivit dispoziţiile art. 1491 Cod procedură penală, poate fi luată această măsură a arestului preventiv al inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, unul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală şi dacă procurorul consideră  că este în interesul bunei desfăşurări a urmăririi penale această arestare preventivă.

În ceea ce priveşte existenţa în cauză a probelor şi indiciilor temeinice  că inculpaţii au săvârşit o infracţiune, se reţine că, potrivit art. 68 1 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârşit fapta.

În ipoteza în care ar exista o declaraţie de coinculpat, având în vedere dispoziţiile art. 69 Cod procedură penală, care limitează caracterul probator al acestei declaraţii de coinculpat şi legiuitorul spune la art. 69 Cod procedură penală, că, constituie probe şi pot servi la aflarea adevărului, numai în ipoteza în care ele se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Şi această referire o face în speţă strict referitor la discuţiile între coinculpatul  P şi coinculpatul F, care din punctul dumnealui de vedere şi raportat la inculpatul pe care îl asistă este strict problema lor.

În ceea ce priveşte aceste convorbiri telefonice, pentru că vrea nu vrea,  raportându-se la probe sau indicii temeinice trebuie să facă referire la aceste convorbiri. Arată că aceste convorbiri sunt redate în propunerea de luarea a măsurii arestării preventive şi precizează că nu a văzut interpretări mai tendenţioase şi îşi asumă răspunderea pentru ceea ce spune.

Se arată în convorbirile telefonice că în momentul în care a plecat coinculpatul F de la domiciliul inculpatului C, coinculpatul  P îl întreabă: Terminaşi cu el, nu? Da...e, uşor-uşor, relaţia e......, I-ai zis de treaba aia, de acolo? Nu, că nu vrea să vorbească.

Arată că nu numai în opinia dumnealui este răsturnată prezumţia de nevinovăţie, dar dispoziţiile art. 66 alin.1 din Codul de procedură penală, instigă această prezumţie de nevinovăţie, iar art.65 din Codul de procedură penală, arată în sarcina cui revine această administrare de probe în faza de urmărire penală şi exclusiv organului de urmărire penală, dar avem şi dovada faptului că inculpatul C. S. a spus explicit că nu acceptă, ceea ce se coroborează cu declaraţia inculpatului de astăzi şi cu declaraţia inculpatului F. L. I., care arată de asemenea, ca şi inc. C., că s-a discutat despre o anumită extindere a afacerii SC ... SRL.  Există dovada faptului că-i zice explicit, nu, că nu vrea să vorbească. Mai mult decât atât nu poate să arate în legătură cu aceste convorbiri telefonice.

Într-adevăr,  mai există la dosarul cauzei o altă convorbire telefonică în data de 12 martie, un proces verbal de redare, în care se arată de asemenea că a fost o discuţie evazivă, fără nicio legătură cu meciul de fotbal, dovadă că la acel meci de fotbal din 15 martie, şi a depus la dosarul cauzei atât rezultatele, cât şi meciurile arbitrate de către inculpatul C S, echipa FC a şi pierdut acel meci cu 1 la 0.

Arată că a depus la dosarul cauzei aprecieri scoase de pe INTERNET, a preşedintelui D G, care este preşedintele echipei FC .

Dacă tot se merge pe argumente logice, că s-a dus cu avionul, a schimbat bani, dar şi dacă ar lua-o logic, în ipoteza în care ar fi primit C acei bani, ar fi arbitrat de aşa manieră încât să piardă echipa FC, iar aprecierile pozitive să vină tocmai de la adversari ?

În opinia dumnealui, luarea unei hotărâri prin care s-ar da curs acestei propuneri de arestare ar crea precedente periculoase.

Arată că la dosarul cauzei se află planşe fotografice care vizează cu totul alte persoane. De asemenea, există şi alte argumente logice, există la dosarul cauzei autorizările de interceptare a convorbirilor telefonice, hotărârile judecătoreşti începând cu luna ianuarie şi până în 25 aprilie, hotărâri date de către Tribunalul , care autorizează atât interceptarea convorbirilor telefonice, cât şi interceptarea sau filmarea unor imagini video a inculpaţilor.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul  C şi ceilalţi coinculpaţi, nu există nicio convorbire telefonică, în afară de acea convorbire din 12 Martie, nicio imagine şi nicio probă cu privire la acest inculpat.

Inculpatul C este un arbitru care a fost desemnat 5 ani ca şi cel mai bun arbitru din România. Acest titlu este dat de către C. C.  A. şi există la dosarul cauzei dovada faptului că  a fost ani la rând cel mai bun arbitru.

Mai adaugă faptul că inculpatul pe care îl asistă a arbitrat 3 meciuri ale echipei FC , iar din cele 3 meciuri arbitrate echipa FC a avut două înfrângeri, aşa că nu se poate reţine în sarcina inculpatului C faptul că a favorizat această  echipă sau că a primit bani pentru a favoriza echipa FC .

În declaraţia lui F, la fila 50, din VOL III, există explicaţia a ceea ce s-a întâmplat.

Pe planul şi pe fondul cauzei a justificat faţă de P cheltuielile acelor sume de bani.

F a arătat în mod expres că nu s-a dat nicio sumă de bani.

Acele sume de bani discutate şi care se vehiculează în discuţiile purtate pe telefoane, sunt strict problema lui F şi nu au ajuns în posesia arbitrilor şi în speţă în posesia lui C.

Aceste argumente vin şi confirmă faptul că nici DNA-ul - Serviciul Teritorial Piteşti nu este convins de încadrarea juridică, de situaţia de fapt ş.a.m.d.

Din procesul verbal de sesizare, la fila 4 VOL I, sesizare din oficiu din 15 ianuarie 2009, se arată că din informaţiile existente la nivelul acestui serviciu şi aceasta este o apreciere paradoxală, informaţii care nu se concretizează în probe aflate la dosarul cauzei, la nivelul acestui serviciu a rezultat că inculpatul C S a primit suma de 15.000 de dolari USD şi mai multe bunuri şi se sesizează pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 256 din Codul penal. Spune acest lucru pentru că, dacă se reţine ca fiind adevărată starea de fapt prezentată în propunerea de arestare şi în punerea sub învinuire, în rezoluţie şi în procesul verbal, într-adevăr, dacă se reţine că această sumă de bani a fost remisă ca şi o recompensă după meciul de la V - FC , atunci discutăm despre o primire de foloase necuvenite, pentru că prima discuţie purtată cu inculpatul C S a fost în luna decembrie, ori meciul s-a desfăşurat în octombrie. Acela a fost şi singurul meci câştigat.

Se îndoieşte că inculpatul C S putea să intuiască că peste 2 luni va fi contactat de preşedintele FC  sau de un intermediar care să-l recompenseze şi să-i propună ca pe viitor să fie foarte atent cu echipa FC .

Pe de altă parte, dacă ne raportăm la textul de lege al art. 254 din Codul penal, privitor la luarea de mită, aici textul de lege şi legiuitorul se referă strict la exercitarea, îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor de serviciu, nu în situaţia în care va fi numit preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor să favorizeze, deci se referă la prezent, el ar fi trebuit să îndeplinească funcţia de preşedinte, ca în calitate de preşedinte să poată favoriza, nu în ipoteza în care va fi numit într-o funcţie şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu va favoriza pe viitor, deci inclusiv această teză în care se arată că este vorba despre luare de mită, este nejustificată.

În ceea ce priveşte art. 143 Cod procedură penală, consideră că la dosarul cauzei nu există probe sau indicii temeinice, probe absolut deloc, iar acele indicii temeinice nu există. Chiar dacă a arătat că s-a raportat la dispoziţiile art. 681 Cod procedură penală, acea presupunere rezonabilă nu poate să existe raportat la probele administrate în dosar.

În ceea ce priveşte art. 148 litera f Cod procedură penală, arată că, pe de o parte, a depus la dosarul cauzei o serie de scripte, aprecieri ale unuia dintre cei mai apreciaţi arbitri la momentul actual şi arată că în cursul zilei de 22.04.2009,  C B a dat o declaraţie în care arată că S C este unul din cei mai apreciaţi arbitri din fotbalul românesc şi este de părere că ar trebui să fie cercetat în stare de libertate.

Arată că aceste concluzii sunt subsidiare pentru că este vehement şi spune  că nu ar trebui să se ajungă la articolul 148 lit. f din Codul de procedură penală, dar va dezvolta şi acest temei al arestării.

Solicită să se observe că există declaraţia lui M S - preşedintele F. R. F., în care de asemenea se arată că inculpatul C S este un arbitru apreciat, poate unul dintre cei mai buni arbitri ani de-a rândul şi ar trebui să fie cercetat în stare de libertate, este un arbitru internaţional care a arbitrat meciurile internaţionale şi a primit aprecieri din partea unor arbitrii internaţionali recunoscuţi. Acesta a arbitrat 267 de meciuri, cele mai multe, egalându-l practic pe N R, care a fost unul dintre cei mai mari arbitri, celălalt arbitru al anului şi toate aceste aprecieri, inclusiv aprecierile fostului selecţioner al Naţionalei, E J, sunt aprecieri în sensul că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică şi că ar trebui să fie cercetat în stare de libertate.

În ceea ce priveşte pericolul social pentru ordinea publică aşa cum este el prevăzut în dispoziţiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, el nu se confundă cu pericolul social prevăzut de art. 17 din Codul penal, respectiv pericolul social al infracţiunii care este ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii.

Dacă se discută despre starea de fapt prezentată chiar de către parchet, în condiţiile în care s-ar dispune trimiterea în judecată, deşi în opinia sa nu prea are cum să se dispună sau să se dea o asemenea soluţie,  atunci ar discuta despre primirea de foloase necuvenite, care automat scade pedeapsa,  maximul pedepsei special prevăzut de către legiuitor nu mai este 12 ani, este 5 ani, este peste 4 ani într-adevăr, dar în mod evident, pericolul social pentru ordinea publică este diminuat substanţial.

Pe de altă parte, textul de lege al art. 148 lit. f Cod procedură penală, spune în mod explicit că trebuie să existe probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Probele din dosar care ar dovedi vinovăţia şi care nu există nu se suprapun şi nu coincid cu probele că inculpatul C lăsat în libertate ar prezenta pericol social  pentru ordinea publică Aceste probe lipsesc cu desăvârşire ca şi celelalte de altfel.

Precizează că art. 136 Cod procedură penală prevede că o asemenea măsură este luată pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, astfel că  o astfel de supoziţie în ceea ce priveşte sustragerea nu poate fi luată în considerare.

Solicită să se observe că în această cauză s-a dispus punerea sub învinuire a inculpaţilor, iar la câteva zile s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, în momentul de faţă cercetarea în ceea ce-i priveşte pe cei 3 inculpaţi este spre final şi va trebui să se dea o soluţie. 

Avocat A C pentru inculpatul S Ml, având cuvântul asupra propunerii de arestare, arată că instanţa este sesizată cu propunerea DNA-ului, prin care se solicită luarea măsurii  arestării preventive a celor 3 inculpaţi.

Legat de stare de fapt, instanţa va trebui să constate dacă învinuirea se confirmă sau nu, pentru că acest inculpat pe care îl asistă, pe lângă declaraţiile pe care le-a dat  şi pe lângă convorbirile sau interceptarea convorbirilor telefonice sau interceptarea convorbirii telefonice, pentru că nu există decât o convorbire telefonică,  alte probe nu mai există.

În marea majoritate a cauzelor în care se ia măsura arestării preventive se invocă dispoziţia art. 148 lit. f Cod procedură penală, dar acest articol cere mai multe condiţii, sau mai exact trei:  pedeapsa pe care o discută sau mai exact  limita de pedeapsă pe care nu o mai discută, pentru că este mai mare de 4 ani, mai trebuie să se discute despre pericolul concret pentru ordinea publică şi mai există o condiţie, să existe probe certe concrete din care să rezulte acest  pericolul pentru ordinea publică.

Precizează faptul că nu trebuie confundate probele pentru vinovăţia inculpatului cu probele pe care organul de urmărire penală trebuie să le efectueze, pentru a demonstra instanţei, care este investită cu soluţionarea acestei propuneri, că într-adevăr, inculpatul pe care îl asistă, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În această cauză, un asemenea probatoriu, fără îndoială că nu s-a făcut.

Este foarte adevărat că în sesizarea pe care o înaintează DNA-ul se vorbeşte despre pericolul pentru ordinea publică, constând în aceea că, fiind arbitrii sau angajaţi ai Federaţiei de Fotbal au adus mari prejudicii acesteia şi sigur că da, opinia publică este foarte indignată.

Dacă opinia publică este foarte indignată sau revoltată de ceea ce s-a petrecut, atunci trebuie să existe probe în acest sens la dosar. Cu alte cuvinte, trebuie să existe din partea cetăţenilor această atitudine revoltătoare faţă de cei 3 inculpaţi sau faţă de inculpatul pe care îl asistă.

Aşa trebuie percepute aceste elemente care formează pericolul concret  pentru ordinea publică.

 Invocă jurisprudenţa CEDO şi arată că punerea în primejdie a colectivităţii, prin lăsare în libertate a inculpaţilor sau rezonanţa, pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta, natura şi gravitatea acesteia sau elementele care caracterizează persoana făptuitorului şi că pericolul social concret pentru ordinea publică nu trebuie să rezulte neapărat din probe certe aflate la dosarul cauzei. Ar fi însemnat ca instanţa competentă să se pronunţe cu privire la rezolvarea condiţiilor expres stabilite prin textul menţionat, adică 148 lit. f, ceea ce apare inadmisibil în luarea unei hotărâri care priveşte libertatea persoanei. Este vorba de prezumţia de nevinovăţie care trebuie să existe până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art.1491 Cod procedură penală, baremul de realizare a condiţiilor de la 143 şi 148 lit. f din acelaşi cod, pentru arestarea inculpatului, prevăd că judecătorul trebuie să aprecieze dacă în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului şi aici se referă la o decizie a completului de 9 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Arată că în practica judiciară cele mai dese arestări se fac  pe dispoziţiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, pe pericolul social concret pentru ordinea publică.

Mai precizează faptul că inculpatul pe care îl asistă nu a comis această infracţiune de luare de mită, pentru că nu se poate să susţii că a primit suma de 3.000 USD atâta timp cât nu faci dovada aşa cum cere textul de lege.

Arată că nu există un asemenea act şi de asemenea, arată că trebuie neapărat, ca să fie subiect activ al infracţiunii de mită să încalce atribuţii, ori face un act, ori nu îl face, ori îl întârzie, sau îl face contrar îndatoririlor de serviciu.

Invocă o speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţa supremă s-a străduit să demonstreze sau să motiveze ce înseamnă pericolul concret pentru ordinea publică.

Recent, în cauza pe rolul contra României din 24.02.2009, Curtea a constatat încălcarea drepturilor prevăzute de art. 5 alin. 3 din CEDO ca urmare a faptului că instanţele naţionale n-au arătat în motivarea hotărârilor prin care au menţinut măsura arestării preventive care este în concret pericolul pentru ordinea publică, limitându-se la a reproduce în motivare textul de lege, au refuzat să analizeze argumentele invocate în apărare şi nu au luat în calcul nici un moment posibilitatea adoptării unei alte măsuri.

Precizează că nu s-a arătat în ce constă pericolul pentru ordinea publică.

În concluzie, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă şi aplicarea unei alte măsuri, respectiv cea de a nu părăsi ţara. Depune la dosar practica judiciară a instanţei supreme.

Avocat I G pentru inculpatul L M, spre deosebire de colegii lui, arată că  instanţa are obligaţia să examineze, cel puţin, superficial, dacă nu este suficient timp, condiţiile existenţei infracţiunii pentru care  cei 3 inculpaţi sunt arestaţi. Atunci când instanţa va face acest lucru, trebuie să facă referire la Regulamentul de Organizare a Activităţii Fotbalistice (R.O.A.F), care prevede în  art. 65 şi 66 pct. 4 şi 5 faptul că observatorii şi arbitrii sunt plătiţi de către cluburile de fotbal. Mai prevede acest regulament faptul că observatorii şi arbitrii nu sunt salariaţi ai FRF şi de asemenea, mai prevede ce face fiecare observator pe perioada meciului şi veţi vedea că observatorul întocmeşte un raport, dar nu favorizează echipa organizatoare, în speţă echipa gazdă, FC . Se mai poate vedea în acest regulament, relaţiile dintre echipele Federaţiei Române de Fotbal,  observatori şi arbitrii, pentru că se spune în art. 67 pct. 11, Federaţia Română de Fotbal nu-şi asumă responsabilitatea pentru asigurarea observatorilor şi arbitrilor la jocurile în care sunt delegaţi.

Sunt chestiuni extrem de importante şi ele definesc în speţă calitatea de subiect activ,  şi se referă aici  la clientul său,  L M, subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

Acest Regulament mai are importanţă şi pentru o altă chestiune, pentru a vedea dacă întocmirea acelui raport favorabil echipei FC  era sau nu prevăzut în atribuţiile  de serviciu.  În opinia dumnealui aceste chestiuni trebuie căutate.

Solicită să se vadă dacă ne aflăm în faţa dispoziţiilor art. 147 alin. 2 teza I din codul penal care defineşte noţiunea de funcţionar public, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice.

În opinia sa, observatorul de arbitri nu intră în categoria prevăzută de art. 147 alin. 2 din Codul penal, pentru simplul motiv că nu îl leagă nimic de F. de F. şi se referă aici la un contract de muncă, chiar temporar, la o observare serioasă din partea Federaţiei, la măsurile civile, dacă există vreun contract de muncă din partea Federaţiei, pentru că este de existenţa art. 147 din Codul penal să existe vreo legătură între Federaţie şi observator. Neexistând acest contract de muncă, inculpatul nu este subiect activ.

Depune la dosarul cauzei un înscris publicat la data de 01.06.2003, respectiv extras din Decizia nr. 569/16 mai 1990  a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală,  care se referă la exercitarea profesiei de avocat, în sensul că avocatul nu face  parte din categoria persoanelor la care se referă art. 147 şi 148 Cod penal, situaţia care până la un punct se suprapune perfect peste această speţă.

Se arată în această motivaţie de către Curtea Supremă că avocatul pledant nu poate să fie subiectul activ al infracţiunii de luare de mită, deoarece angajarea lui se face de către justiţiabili, prin intermediul baroului colectiv de asistenţă juridică.

Este exact aceeaşi situaţie, Clubul de fotbal angajează observatorul prin intermediul FRF şi atunci, urmărind această motivaţie, este extrem de amplă şi poate conduce instanţa la concluzia că nu este subiect activ la această infracţiune.

O a doua chestiune pe care solicită ca instanţa să o aibă în vedere, plecând de la acuzaţia adusă şi până la propunerea de arestare preventivă. Se spune, arestaţi-l pe L M, deoarece, a acceptat suma de 2.000 de dolari de la coinculpatul P, prin intermediul lui F, pentru a întocmi un raport favorabil echipei FC. Este greşit şi asta denotă că anchetatorii nu s-au aplecat cu destulă atenţie asupra cauzei pentru că dacă făceau acest lucru poate vedeau că există 2 observatori, unul de arbitri, în speţă, L M şi unul de  joc şi de asemenea mai observau că acest raport, care putea să fie favorabil echipei gazde nu-l întocmea L M, îl întocmea observatorul de joc.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 din Codul de procedură penală, arestarea preventivă se dispune de către instanţă, numai după audierea inculpatului sau învinuitului, de către procuror şi judecător, ceea ce înseamnă că, înainte de a veni în faţa instanţei, după ce au fost reţinuţi, procurorul  trebuia să-l scoată din arest pe  inculpatul L M, să-i spună ce are de gând să facă cu el, în sensul că a hotărât să-l ducă în faţa instanţei de judecată cu propunere de arestare. Nefăcând acest lucru, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Adaugă faptul că anchetatorii au venit cu propunere de arestare după 6 luni de zile şi nu ştie  ce i-a împiedicat pe aceştia să nu vină atunci şi să facă această propunere.

Precizează că  L M nu a avut telefoanele ascultate, nu a fost filmat, putea foarte bine să facă acest lucru.

Venind cu propunerea de arestare preventivă  după 6 luni,  această măsură devine inoportună la acest moment. De ce să fie acum pericol public pentru ordinea publică, iar atunci nu. Acest pericol este declanşat din întreaga atitudine a anchetatorilor, pentru că ei sunt cei care fac publice aceste chestiuni, ei sunt cei care creează o stare de tensiune, stare de tensiune care nu a fost atunci în 2008.

Arată că la dosarul cauzei nu există indicii temeinice şi nici probe de presupunere rezonabilă de săvârşire a faptei.

 Se arată în referatul cu propunere de arestare preventivă că, deoarece nu este o instituţie publică, se aplică prevederile art. 147 din Codul penal. Precizează  că nu trebuie să se facă confuzia între unitate publică şi instituţie de interes public. Defineşte ceea ce înseamnă interes public, tot ceea ce ţine de instituţiile de interes public.

Referitor la  condiţiile în care se dispune arestarea preventivă, atunci când se referă la dispoziţiile art. 136 din Codul de procedură penală care reglementează scopurile în care se dispune o asemenea măsură şi legea spune clar că măsura arestării preventive se ia în 2 situaţii, când buna desfăşurare a procesului penal o cere sau când există date că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală. Aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Procesul penal s-ar putea desfăşura în condiţii bune cu inculpaţi aflaţi în stare de libertate.

Legiuitorul a încercat să modifice acest art. 148 lit. h, să prevadă o procedură mai de excepţie atunci când se dispune arestarea preventivă şi a găsit această formulă 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv probe certe şi pericol public.

Inculpatul L M nu prezintă pericolul pentru ordinea publică şi a explicat de ce.

Precizează că inculpaţii sunt oameni care au familii închegate, sunt oameni care sunt respectaţi în societate, oameni care au avut o profesie şi au exercitat-o fără ştirbire până la acest moment, motiv pentru care nu se impune menţinerea acestora în stare de arest întrucât aceştia nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

Solicită ca instanţa să se raporteze şi la acele indicii pe care trebuie să le aibă în calcul, aceste indicii pesemne că sunt convorbirile telefonice. În  convorbirile telefonice, inculpatul L M nu a fost ascultat, nu a avut telefonul sub urmărire, convorbirea lui nu a fost autorizată să fie ascultată pentru a fi transformată în probă.

Examinând probele administrate până în această fază a urmăririi penale, apreciază că în cauză nu sunt suficiente indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul pe care îl asistă a săvârşit fapta pentru care este cercetat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că din considerentele menţionate anterior, a apreciat că arbitrul de fotbal are calitatea cerută de dispoziţiile art. 147 alin. 1 şi 147 alin. 2 Cod penal.

Mai adaugă faptul că inculpaţii au calitatea de subiecţi activi ai infracţiunii  de luare de mită, deoarece îşi desfăşoară activitatea în cadrul Comisiei Centrale a Arbitrilor, care este în esenţă, conform art. 23 din Statutul Federaţiei Române de Fotbal, un organism de specialitatea al acestei instituţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Statut, Federaţia Română de Fotbal este persoana juridică de drept privat, de utilitate publică,  autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ.

F. R.  F. este singura autoritate a fotbalului  asociaţiei, recunoscută de organismele internaţionale  FIFA şi UEFA şi autorizată conform legii să organizeze activitatea fotbalistică din România.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Regulamentul  de Organizare şi Desfăşurare a Activităţii Arbitrilor de Fotbal, organizarea şi desfăşurare activităţii arbitrilor de fotbal în sală se realizează prin Comisia Centrală a Arbitrilor.

Potrivit dispoziţiilor art.44 lit. d din regulament, arbitrii sunt obligaţi să respingă orice încercare de influenţă sau corupţie şi să sesizeze imediat  organele conducătoare ale activităţii fotbalistice, în cazul în care se petrec astfel de fapte.

Potrivit art. 60 alin. 1 din Regulamentul Disciplinar al Federaţiei Române de Fotbal, este interzis să se ofere, să se promită sau să se acorde un avantaj nejustificat unui organ al FRF, LPF, AJE, unui arbitru, jucător oficial sau alte persoane care se află sub incidenţa regulamentului, în nume propriu sau al unui terţ, în scopul de a-l determina  să încalce regulamentele FRF, FIFA sau UEFA.

Potrivit dispoziţiilor alin. 4, prin avantaje nejustificate se înţeleg bani, titluri de orice fel, echivalând bani, bunuri, comisioane, împrumuturi, donaţii, prestări de servicii cu titlu gratuit, promovare în serviciu, oportunităţi de afaceri, alte avantaje cu caracter patrimonial.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 din Regulamentul Disciplinar se sancţionează fapta persoanei care conspiră sau face înţelegeri pentru a influenţa rezultatul unui meci într-o manieră incompatibilă cu etică sportivă şi principiile de conduită prevăzute în acest regulament.

S-au invocat de către avocaţi, aspecte cu privire la rezultatele care au fost obţinute de către FC şi s-a susţinut că, având în vedere rezultatele  acestei echipe, respectiv pierderea meciurilor,  inculpaţii trebuie absolviţi, pe motivul că nu ar fi vrut să primească bani pentru aceste rezultate.

Arată că sumele de bani au fost primite înainte de desfăşurarea meciurilor

D-nul avocat G a făcut o asociere a funcţiilor de avocat cu cea de arbitru.

Apreciază că în cauză, probele care au fost administrate, fiind vorba de procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice care se coroborează cu restul probelor, este vorba şi de documentele din care rezultă că sumele de bani care au fost date arbitrilor, cât şi observatorilor, sunt scoase chiar din H şi au fost schimbate la casele de schimb valutar, SC , administrată de martorul P M, martor care a fost audiat în cauză şi a confirmat că a avut discuţii telefonice cu numitul  Făcăleaţă pentru a schimba chiar suma de bani despre care s-a făcut vorbire în referatul aflat la dosar.

Avocat C B arată că pe de o parte, acea obligaţie de diligenţă trebuie să fie asumată, dovedită, ori atâta timp cât a depus la dosarul cauzei aprecierile preşedintelui clubului, care sunt pozitive şi care explică pe o pagină că acel arbitraj a fost mai mult decât corect, se îndoieşte că acea obligaţie de diligenţă a fost asumată şi cu atât mai puţin dovedită.

 Instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 341 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt inculpaţilor, personal.

Inculpatul C S, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat şi solicită cercetarea sa în stare de libertate.

Inculpatul S M, având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat şi solicită cercetarea sa în stare de libertate.

Inculpatul L M, având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat şi solicită cercetarea sa în stare de libertate.

T R I B U N A L U L

Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Argeş a solicitat, în conformitate cu disp art. 1491 c.proc.pen. rap.la art.143 c.proc.pen. şi 148  lit.f c.proc.pen., luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii C S, S M, L M, reţinuţi pentru o perioadă de 24 de ore, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 c.p. rap. la art.5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin rezoluţia nr. 97/P/2008 din 10.04.2009 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Argeş s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva celor trei, iar prin ordonanţa din 22.04.2009, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii anterior menţionaţi pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 c.p. rap. la art.5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În propunerea D.N.A. s-a arătat, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C S, că la data de 23 decembrie 2008, a acceptat oferta făcută de inculpatul F L I de a primi bani şi bunuri iar la data de 24 decembrie 2008, a primit în locuinţa sa din, de la inculpatul F  suma de 15.000 dolari SUA, plus 6 sticle cu vin vechi şi o sticlă de whisky, banii şi bunurile fiindu-i remise  pentru prestaţia din partida F.C.  - SC şi, pentru ca, în calitate de arbitru de fotbal al meciurilor din Liga I , Realitatea TV, să arbitreze pe viitor favorabil echipa FC cât şi pentru o eventuală protecţie a acestei echipe, în cazul în care va fi numit Preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor din cadrul Federaţiei Române de Fotbal.

În sarcina inculpatului S M s-a reţinut în propunerea DNA, că la data de 22 noiembrie 2008, în calitate de arbitru asistent desemnat de F. R. F., C. C.A, la meciul de fotbal dintre FC şi O G,(partidă desfăşurată în data de 23.11.2008 în Mun. P. în Liga I Realitatea TV), a acceptat oferta formulată de inculpatul F L I din dispoziţia inculpatului P G C, de a primi suma de 3.000 dolari USD, pentru a favoriza la meciul respectiv echipa gazdă FC,  şi a primit suma respectivă remisă de F L I.

Cu privire la inculpatul L M s-a arătat că în data de 22.11.2008, în calitate de observator desemnat de Federaţia Română de Fotbal la meciurile dintre FC şi O G (partidă desfăşurată în data de 23.11.2008 în M în Liga I Realitatea TV), a pretins inculpatului F L I suma de 3.000 USD, pentru a întocmi un raport de observare favorabil echipei FC  din care a primit efectiv suma de 2.000 USD, banii fiindu-i daţi de inculpatul F L I din dispoziţia inculpatului P G C.

S-a considerat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 cu referire la art. 148 lit.f c.proc.pen., pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive.

Astfel, există probe şi indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit infracţiunea pentru care sunt cercetaţi penal şi aceasta rezultă din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, adresa emisă de Compania , buletinele de schimb valutar emise de Casa de Schimb Valutar SC , declaraţia martorului P M Ş.

În acelaşi timp este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 148 lit.f c.proc.pen., întrucât faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sunt sancţionate de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la acest pericol pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpaţii, prin lăsarea lor în libertate, s-a apreciat că, faţă de împrejurările în care aceştia, având în vedere funcţiile deţinute la data săvârşirii faptelor, primii ,arbitri de fotbal, categoria A, iar ultimul observator la meciurile de fotbal şi vicepreşedinte al C. C.A. din cadrul F.R.F, cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceste calităţi, precum şi autoritatea şi influenţa de care se bucură prin funcţiile mai sus amintite, raportat la gravitatea infracţiunilor de corupţie săvârşite de către inculpaţi, creează în rândul membrilor colectivităţii un sentiment de insecuritate socială  şi indignarea publicului,  cu consecinţa pierderii încrederii în instituţia în care lucrează inculpaţii, slăbind autoritatea legii în sensul respectului faţă de aceasta, pe de o parte, şi al fermităţii aplicării ei, pe de altă parte.

Prin actele lor inculpaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, în detrimentul unei mase importante de cetăţeni, contribuind la obţinerea unor rezultate într-un joc sportiv, ce se dovedeşte a fi guvernat de cu totul alte criterii decât pregătirea şi calitatea.

Faptele reţinute sunt fapte de corupţie, apte să afecteze un număr ridicat de persoane şi să creeze , să menţină şi să amplifice stări de tensiune, în rândul unul grup important de persoane, ce impun o atitudine pe măsură.

S-a mai arătat că inculpaţii au calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită, deoarece îşi desfăşoară activitatea în cadrul C. C. A., care este în esenţă, conform art. 23 din Statutul F. R. F., un organism de specialitate al acestei instituţii.

Potrivit disp.art.1 din Statut, F. R. F. este persoană juridică de drept privat de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ, fiind singura autoritate a fotbalului, recunoscută de organismele internaţionale FIFA şi UEFA şi autorizată conform legii să organizeze  activitatea fotbalistică în România.

Potrivit disp.art.44 lit.d din regulament, arbitrii sunt obligaţi să respingă orice încercare de influenţă sau corupţie şi să sesizeze imediat organele conducătoare ale activităţii fotbalistice, în cazul în care se petrec astfel de fapte.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în vederea soluţionării propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor, instanţa reţine următoarele:

La data de 10 aprilie 2009, faţă de învinuiţii C S, S M şi L M, s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluţia nr.97/P/2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul teritorial Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 c.p. rap.la art.5 şi 6 din legea nr. 78/2000.

Prin ordonanţa din 22 aprilie 2009 a DNA - Serviciul teritorial Piteşti a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii anterior menţionaţi.

S-a arătat, în fapt că, inculpatul C S , la data de 23 decembrie 2008, a acceptat oferta făcută de inculpatul F L I de a primi bani şi bunuri, iar la data de 24 decembrie 2008, a primit în locuinţa sa din M, de la inculpatul F  suma de 15.000 dolari SUA, plus 6 sticle cu vin vechi şi o sticlă de whisky, banii şi bunurile fiindu-i remise  pentru prestaţia din partida F.C.- SC si pentru ca, în calitate de arbitru de fotbal al meciurilor din Liga I, Realitatea TV, să arbitreze pe viitor favorabil echipa FC  cât şi pentru o eventuală protecţie a acestei echipe, în cazul în care va fi numit Preşedintele C. C. a A. din cadrul F. R.F.

În privinţa inculpatului S M s-a reţinut în propunerea DNA că la data de 22 noiembrie 2008, în calitate de arbitru asistent desemnat de Federaţia Română de Fotbal, Comisia Centrală a Arbitrilor, la meciul de fotbal dintre FC şi O G(partidă desfăşurată în data de 23.11.2008 în M în Liga I Realitatea TV), a acceptat oferta formulată de inculpatul F L I din dispoziţia inculpatului P G C, de a primi suma de 3.000 dolari USD, pentru a favoriza la meciul respectiv echipa gazdă FC şi a primi suma respectivă remisă de F L I.

Cu privire la inculpatul L M s-a arătat că în data de 22.11.2008, în calitate de observator desemnat de Federaţia Română de Fotbal la meciurile dintre FC  şi O G (partidă desfăşurată în data de 23.11.2008 în M în Liga I Realitatea TV), a pretins inculpatului F L I suma de 3.000 USD, pentru a întocmi un raport de observare favorabil echipei FC din care a primit efectiv suma de 2.000 USD, banii fiindu-i daţi de inculpatul F LI din dispoziţia inculpatului P G C.

Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a unei persoane  trebuie să fie îndeplinite cumulativ cerinţele art. 143 c.proc.pen. şi să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prev. de art. 148 c.proc.pen.

În ceea ce priveşte existenţa în cauză a probelor şi indiciilor temeinice  că inculpaţii au săvârşit o infracţiune, se reţine că, potrivit art. 68 1 c.proc.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârşit fapta.

Procedând la examinarea probelor administrate până în această fază a urmăririi penale, tribunalul apreciază că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepţiunea dată de lege acestei noţiuni, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi.

Astfel, cu privire la activităţile desfăşurate de inculpatul C S, instanţa reţine :

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între P G şi P F la data de 8 octombrie 2008 (fila 116 - volum III, u.p.) a rezultat că cesta din urmă i-a sugerat numitului P C că se poate interveni la inculpatul C S,  pentru a favoriza echipa FC în partida ce urma a fi disputată cu FC, în  data de 19.10.2008.

Apreciem că această convorbire lasă să se întrevadă disponibilitatea  arbitrului nominalizat de a favoriza echipa FC

Ulterior acestei convorbiri, P C l-a sunat pe F L şi i-a comunicat numele arbitrilor ce presupunea că vor fi delegaţi la acest meci de fotbal, printre care şi pe cel al inculpatului C S (fila 117-vol III u.p.).

Inculpatul C S a fost delegat ca arbitru la meciul de fotbal FC  - FC  de către Preşedintele C. C. A., numitul C.G. partida disputându-se la data de 19.10.2008, ora 17,00, încheindu-se cu victoria echipei FC cu scorul de 1 - 0.(prin executarea de către T, în minutul 85, a unei lovituri de la 11 m acordată de arbitrul C)

După terminarea partidei, la ora 19.00, P C i-a trimis un SMS numitului C G având conţinutul "să vă dea Dumnezeu sănătate" (fila 118 - vol. III .u.p.) ceea ce, în opinia instanţei, se constituie, coroborat cu datele menţionate mai sus,  într-un indiciu serios privind existenţa intenţiei  de corupere a arbitrului principal (C), prin intermediul Preşedintelui C.C.A..

Din conţinutul altor convorbiri telefonice purtate între F L şi P C, ( f 26 vol III up)  între F L şi I M,  instanţa a identificat indicii de pregătire a unei operaţiuni de răsplătire a arbitrului inculpat C pentru meciul FC  - FC  precum şi pentru favorizarea pe viitor a echipei FC, aceasta şi pe fondul faptului că numitul  P C  cunoştea despre  SC că era în calcul pentru funcţia de Preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor din cadrul FRF.

Un alt indiciu care convinge asupra existenţei operaţiunilor de corupere îl constituie convorbirea dintre F L şi inculpatul C S, (f 31 vol III up ) urmată de vizita lui F la domiciliul inculpatului, pe fondul aranjării acestei vizite de către numitul I M care, într-o convorbire telefonică cu C, îi comunică acestuia că a doua zi ( 24.12.2008)  urmează să trimită pe cineva la C cu un cadou din partea sa.

Şi discuţiile ulterioare acestei vizite, între FL şi P C pe de o parte, ( la data de 24.12.2008)  F L şi I  M pe de altă parte, atestă faptul că  a avut loc o înţelegere cu inculpatul C, ce a vizat favorizarea pe mai departe a echipei FC  în competiţiile sportive angrenate,  acesta primind în schimb  suma de 15.000 USD şi alte bunuri materiale.

În aceleaşi convorbiri există şi o confirmare a reuşitei operaţiunii  (Făcăleaţă  mulţumindu-i lui Ianovschi  " da, sărumâna" atunci când acesta îl întreabă dacă a rezolvat operaţiunea), despre care  instanţa apreciază că este una de corupere, apreciere pe care o fundamentăm în raport de coroborarea indiciilor mai sus prezentate.

În declaraţiile date, inculpatul C a confirmat vizita lui F la domiciliul său în data de 24.12.2008, însă a susţinut că nu a avut cu acesta nicio discuţie legată de favorizarea trecută şi viitoare a echipei FC

Susţinerea inculpatului nu poate fi reţinută în condiţiile în care, din convorbirile telefonice la care s-a făcut referire despre suma de 15.000 USD, sticlele de băutură şi despre posibilitatea coruperii acestuia (afirmaţii făcute de către numitul P F dar şi de către I M, în mod indirect), a rezultat că vizita a avut cu totul un alt scop decât cel prezentat de inculpat.

În ceea ce priveşte susţinerea avocatului inculpatului, care a invocat nelegala folosire în motivarea propunerii de arestare, a interceptărilor telefonice purtate între alte persoane şi care nu-l vizau pe clientul său, pentru care nu s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice, tribunalul reţine că aceasta este nefondată, faţă de disp.art.912 alin.5 c.proc.pen conform cărora convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prev la art 91/1 alin 1 şi 2. (aspect valabil şi în ceea ce priveşte  convorbirile ce îl vizau pe inculpatul M L )

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor presupus a fi săvârşite de acest inculpat, de  luare de mită sau de  primire de foloase necuvenite, apreciem că în această fază incipientă a cercetărilor, nu are relevanţă încadrarea exactă a faptelor în disp art 254 sau 256 Cod penal,  importantă fiind îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 143 şi mai ales art.148 lit.f  c.proc.pen., respectiv comiterea unei fapte prevăzute de legea penală şi sancţionarea acesteia cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, condiţie îndeplinită de actele materiale  pentru care s-au făcut cercetări în prezenta cauză.

În ceea ce îi  priveşte pe inculpaţii S M şi L M se reţine că aceştia au fost delegaţi de către Preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor - C G, primul ca arbitru asistent şi al doilea ca observator, în meciul de fotbal FC  - O G, partidă desfăşurată la data de 23.11.2008, ora 19,00 în M.

Înainte de disputarea acestui meci, mai precis în jurul orelor 16.42, inculpatul S M a fost apelat telefonic de F L , care i-a propus să se vadă după terminarea partidei,  pentru că "ar fi 3.000 de motive pentru a sta de vorbă", ofertă care este acceptată de către inculpat care răspunde ,,bine, bine".

Prin urmare, această discuţie nu s-a limitat la aspecte  pur organizatorice, aşa cum a susţinut inculpatul, ci în mod clar a vizat o eventuală recompensă pentru modul favorizant în care inculpatul ar fi arbitrat acest meci.

Deşi expresiile folosite de interlocutori nu sunt explicite, dat fiind mijlocul de comunicare ales, cât şi suspiciunea asupra posibilităţii ascultării convorbirilor, apreciem că, în contextul în care au fost rostite, (pe fondul arbitrării meciurilor, a discuţiilor anterior purtate între F L şi M L)  este vorba despre derularea unor activităţi de corupere incriminate de legea penală.

În mod clar acele 3.000 de motive despre care se vorbeşte nu sunt de natură organizatorică ci reprezintă un eufemism  menit să ascundă adevărata natură a noţiunii la care s-a făcut referire prin folosirea numeralului 3.000.

Este de menţionat că, anterior abordării inculpatului S de către F L, s-au purtat numeroase discuţii între acesta şi P C,  în cadrul cărora se vehiculau sumele de bani şi alte avantaje  ce urmau a fi remise arbitrilor şi observatorilor desemnaţi pentru acest meci (M - arbitru de centru care a comunicat prin intermediul sms-urilor cu F, B A căruia F îi comunică  faptul că în meciul cu O, "avem omul nostru " în persoana arbitrului M M (fila 240), aspect comunicat şi lui I M (fila 244-vol.III.)).

De asemenea, din discuţiile purtate între I şi F la 24.11.2008, (fila 271-vol.III.), rezultă că M L i-a ajutat pe cei de la FC  să intermedieze contactul cu inculpatul S M în vederea arbitrării în favoarea echipei finanţate C P.

O altă dovadă a faptului că S a primit suma de bani în schimbul favorizării echipei FC cu echipa O G, o constituie convorbirea telefonică purtată între M Lşi F, în cursul căreia s-a făcut referire la intervenţia  pe care L Ml urma a o face pe lângă S, asigurându-l pe F că rezolvă el această problemă, pentru ca F "să nu mai fie nevoit să caute în altă direcţie".

Din convorbirea purtată între inculpaţii F şi M L la 21.11.2008, rezultă clar că inculpatul L M pretinde suma de 3000 dolari pentru a favoriza echipa FC în meciul cu O G (F L I -"Nea M...voiam să-ţi spun, n-am ce dracu să fac...trebuie să vă bat.", la care L M răspunde "trebuie să ne tragem 3... ă ?") după care stabilesc să se întâlnească a doua zi la  Hotel C.

Imediat după aceasta, F îl apelează pe P care îi spune "dă-i două , sigur " (fila 250 vol. III u.p.), discutând între ei, dar şi cu L M  despre modul cum urmau a fi abordaţi şi ceilalţi arbitri.

Deşi inculpatul L M a negat că s-ar fi întâlnit cu F , în data de 22.11.2008, înainte de disputarea partidei la care a fost delegat ca observator, acest lucru este confirmat de convorbirea telefonică dintre F L  şi PC, purtată la aceeaşi dată, P sunând chiar în timpul întrevederii dintre cei doi, cerându-i lui F să nu-i dea încă observatorului suma promisă.(P C "să nu-i dai. Îi dai după", la care F răspunde "Dar e târziu". PC :"Deja ai?" F.L..:"Da. Da."

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 c.proc.pen., dar şi cele prev. de art. 5 paragraful 1, lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul existenţei acelor motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis o infracţiune, care în jurisprudenţa CEDO (cazul Fox, Campbell şi Hartley c. Regatul Unit) au fost definite ca acele fapte şi informaţii care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârşi infracţiunea.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare al inculpatului M L, prin aceea că acesta nu a fost audiat de către procuror după întocmirea referatului cu propunerea de arestare preventivă, se constată că susţinerea  este vădit nefondată deoarece în procedura penală nu există un text de lege care să instituie o astfel de obligaţie.

Potrivit disp ar 149/1 alin 1Cod pr penală, când  procurorul consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive. Prin urmare această obligaţie de ascultare a inculpatului este anterioară întocmirii  propunerii de arestare şi a fost respectată în cauza de faţă.

5Cu privire la calitatea de funcţionari ai arbitrilor şi ai observatorilor, tribunalul apreciază că aceştia pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită pentru următoarele considerente:

Subiect activ al infracţiunii de luare de mită trebuie să aibă calitatea, în orice caz, de funcţionar lato sensu.

În cazul art. 147 c.proc.pen., noţiunea de gen o reprezintă  reglementarea prev. de alin.2 ,care se ocupă de definirea termenului de funcţionar, iar specia o reprezintă alineatul 1 al aceluiaşi articol , care defineşte funcţionarul public.

Cu toate că în acest stadiu al cercetărilor nu putem aprecia asupra caracterului public sau nepublic al activităţii prestate de inculpaţi, considerăm că ei pot fi subiecţi activi ai infracţiunilor imputate, întrucât exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat, în speţă Comisia Centrală a Arbitrilor  din cadrul FRF, activitate ce se circumscrie noţiunii de "funcţionar" ca noţiune de gen definită de art. 147 alin.2 c.proc.pen.

De altfel, în practica instanţei supreme (decizia nr. 3954/1999) s-a arătat că persoana  care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice are calitatea de funcţionar, indiferent dacă este încadrată sau nu cu contract de muncă, fiind suficient să existe o însărcinare în serviciul acesteia, care poate fi sau nu retribuită .

Deşi s-a mai arătat de către inculpatul L M că rolul unui observator nu este covârşitor în ceea ce priveşte deznodământul unui meci de fotbal, sarcina acestuia rezumându-se doar la întocmirea unui raport cu privire la prestaţia arbitrilor, această susţinere nu poate fi primită întrucât prin acest raport, întocmit după terminarea partidei, se acordă anumite note pentru prestaţia arbitrilor, iar în ipoteza în care acest raport este nefavorabil, iar nota acordată este mică, arbitrul vizat nu mai este delegat la următoarele partide din campionatul naţional şi poate fi sancţionat de comisiile de disciplină din cadrul FRF.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 148 lit.f c.proc..pen, tribunalul reţine următoarele:

Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă, această măsură poate fi dispusă dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prima condiţie este îndeplinită, întrucât, faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii  indiferent de încadrarea juridică a acestora  în disp art. 254 sau 256 Cod penal, sunt sancţionate de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.

În ceea ce priveşte condiţia pericolului concret pentru ordinea publică şi aceasta este îndeplinită şi rezultă din următoarele aspecte:

Inculpaţii, în calitatea pe care au avut-o de arbitri şi observatori - obligaţi potrivit art.44 lit."d" din Regulamentul de Organizare şi Desfăşurare a Activităţii Arbitrilor de Fotbal, să respingă orice încercare  de influenţare sau corupţie şi să sesizeze imediat organele conducătoare ale activităţii fotbalistice în cazul în care se petrece o astfel de faptă, nu numai că nu au acţionat în acest mod, ci s-au folosit de poziţiile pe care le deţineau pentru a obţine foloase materiale în mod facil şi injust, în detrimentul normalei desfăşurări a activităţilor fotbalistice.

Starea de pericol pentru ordinea publică, în cazul inculpaţilor, presupune o rezonanţă socială a unor fapte grave atât în rândul celor ce iubesc fotbalul, a celor ce investesc sub orice formă în acest sport (patroni de cluburi, persoane ce pariază la casele de pariuri, mass media prin scăderea interesului consumatorilor de fotbal pe fondul vicierii climatului de fair play, care ar trebui să anime asemenea activităţi ), dar şi la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea fotbalului este afectată de acuzaţii de corupţie tot mai frecvente, în legătură cu care se aşteaptă o reacţie cât mai promptă şi eficientă  a organelor judiciare.

De asemenea, este important şi prejudiciul cauzat unor cluburi de fotbal prin aranjarea unor meciuri de fotbal, fie prin promovarea unor echipe în Liga I pe alte criterii decât competitivitatea, fie prin obţinerea unor locuri superioare în clasament, care dau posibilitatea de a accede în Cupele Europene şi implicit, de a obţine mari beneficii materiale, prin câştigarea unor drepturi de televizare şi prin sporirea interesului pentru activitatea unui astfel de club.

Se constată că  în alte ţări confruntate cu existenţa unui asemenea fenomen (Italia, Polonia) reacţia organelor judiciare şi a forurilor fotbalistice a fost una promptă şi exemplară,  prin cercetarea şi condamnarea persoanelor implicate şi prin retrogradarea echipelor care au fost favorizate prin arbitrajul incorect.

Apreciem că în acest context măsura preventivă împotriva persoanelor faţă de care sunt indicii rezonabile că au comis infracţiuni de corupţie, trebuie să reflecte şi mesajul social transmis prin intermediul justiţiei, deoarece corupţia necesită un mesaj de descurajare.

Este adevărat că dreptul la libertate şi la siguranţă, consacrat de art.5 din CEDO, este un drept inalienabil, reprezentând unul dintre cele mai importante drepturi consacrate de Convenţie, dar nu este mai puţin adevărat că, în circumstanţe excepţionale, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces, cel puţin pentru un anumit timp (aşa cum a statuat CEDO în cauza Letellier c. Franţei).

În speţa de faţă, conştientizarea publicului  că prin aranjarea unor meciuri se pot obţine anumite sume de bani în mod uşor, poate crea o stare de natură a periclita ordinea publică în contextul socio-economic actual şi poate da un exemplu negativ celor care se apropie de acest fenomen.

De asemenea, nu este de neglijat nemulţumirea pe care ar crea-o lăsarea în libertate a inculpaţilor în rândul celor faţă de care s-a luat deja o astfel de măsură preventivă chiar şi pentru fapte de o gravitate mai redusă, ceea ce ar compromite ideea de dreptate , de combatere a fenomenului infracţional.

Faţă de actele de cercetare efectuate în acest caz foarte complex, care dezvăluie implicarea unui număr foarte mare de persoane în aceste practici ce contravin în mod flagrant desfăşurării competiţiilor sportive, constituite într-o adevărată  reţea , tribunalul apreciază, de asemenea, că ar fi afectată ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaţilor.

Este adevărat că odată cu trecerea timpului, aşa cum a invocat inculpatul L M, prin apărător, se poate estompa pericolul concret pentru ordinea publică, însă apreciem că în cauză, acest pericol a apărute în momentul în care faptele  au fost  aduse în mod  efectiv la cunoştinţa publicului  şi nu la data săvârşirii lor.

Este de menţionat şi faptul că printr-o încheiere anterioară a Tribunalului A, s-a dispus arestarea inculpaţilor F L, P C ,  reţinându-se că există indicii temeinice de săvârşire a infracţiunii de dare de mită, ori această infracţiune implică existenţa corelativă a infracţiunii de luare de mită, existând indicii că subiecţii activi ai acestei infracţiuni sunt inculpaţii din cauza de faţă, instanţa considerând că acelaşi tratament juridic trebuie aplicat şi acestora.

În ciuda diverselor aprecieri făcute în mass media de către anumiţi oameni de fotbal, despre care avocatul inculpatului C S a adus la cunoştinţă instanţei în concluziile sale, aprecieri  care pledau pentru  cercetarea în stare de libertate  a inculpatului , considerăm - în lumina principului ce decurge din art 126 alin 1 din Constituţia României, potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege - că, numai instanţei de judecată îi revine autoritatea de a se pronunţa cu privire la pericolul pentru ordinea publică şi cercetarea în starea de libertate sau de arest preventiv a inculpaţilor.

Pentru toate aceste considerente,  tribunalul va  admite propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - Serviciul Teritorial Piteşti.

În baza art. 1491 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, va dispune arestarea preventivă a inculpaţilor : C S, S M, L M, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23 Aprilie 2009 şi până la data de  21 Mai 2009, inclusiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite propunerea formulată de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - Serviciul Teritorial Piteşti.

În baza art. 1491 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpaţilor : CS, S M, şi L M, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23 Aprilie 2009 şi până la data de  21 Mai 2009, inclusiv.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.04.2009, la Tribunalul A - Secţia penală.

  PREŞEDINTE, GREFIER,

MN  A C

1

Domenii speta

Spete similare