Decizia civila nr. 271/r

Dosar nr.1424/305/2006

R O M A N I A

TRIBUNALUL  COVASNA

DECIZIA CIVILA NR.271/R

Şedinţa publică din 26 iunie 2008

Pe rol fiind pronunţarea asupra recursurilor declarate de pârâţii K. B., K. Z. şi T. C. A. împotriva Sentinţei civile nr.677 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Sf.Gheorghe, pronunţată în dosarul civil nr.,1424/305/2006.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi se  constată lipsa părţilor.

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Dezbaterile asupra recursurile civile de faţă au avut loc în şedinţa publică din 19 iunie 2008, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

T R I B U N A L U L

Asupra recursurile de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sf.Gheorghe sub  dosar nr.1424/305/2006, reclamanţii F. C. şi F. L., au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii T. C. A., K.  B. şi K. Z., C. L. jun şi F.  Z. :

- să se  constate că dreptul  de proprietate al imobilului în suprafaţă de 587 mp, teren, înscris  în CF nr.258 Arcuş, sub nr.top-216/2 grădină în suprafaţă de 277 mp şi nr.top.- 217 grădină în suprafaţă de 310 mp a fost dobândit de către reclamanţi prin cedarea succesivă a dreptului de proprietate, ca efect al contractelor de vânzare cumpărare  sub semnătură privată încheiată  între l. def.  T. I. ca vânzătoare  şi def. C. L. sen. şi soţia C. M. în calitate de cumpărători, contract  încheiat la data de l8.09. l965; 2. C. L. sen. şi C. L. jun. în calitatea de vânzători  şi F. V. şi F. Z.  în calitate de cumpărători prin contractul sub semnătură privată din 12.04. l994 şi respectiv  3. F. Z. în calitate de vânzător şi reclamanţii în calitate de cumpărători prin contractul sub semnătură privată încheiată la l2.l2. 2005.

- să se constate  dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului de mai sus de către reclamanţi prin prescripţie achizitivă de lungă durată prin joncţiunea posesie acestora cu cea a antecesorilor  săi conform dobândirilor succesive a posesiei  imobilului în litigiu, arătate în petitul I.

-  rectificarea intabulării în CF nr.258  Arcuş, nr.top.216/2 şi nr.top217, efectuată  în baza Încheierii nr.2253/1995 prin anularea Încheierii  şi a contractului de  donaţie încheiat între def. T. I. în calitate de donatoare şi pârâtul T.  C. A. cu refacerea situaţiei anterioare .

- rectificarea  intabulării în  aceeaşi CF  asupra aceluiaşi imobil, efectuată în baza Încheierii nr. l0742 / 2005,prin anularea Încheierii şi a contractului de  vânzare  cumpărare  încheiat între vânzătorul  T. C. A. şi cumpărătorii K. B. şi K. Z. autentificat sub nr.847/ 28.l0.2005 de BNP  O. G. ca terţi  dobânditori  cu refacerea situaţiei anterioare în CF;

- înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu  în favoarea  reclamantului, în baza  sentinţei  ce se va pronunţa  în cauză, prin transmiterile succesive descrise în petitul nr.l sau al variantei  arătate în  sunbidiarul petitului nr. I  prin efectul uzucapiunii ;

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea  cererii de chemare în judecată reclamanţii au arătat următoarele:

Imobilul în litigiu înscris  în CF nr.258 Arcuş, sub nr. top.216/2 – grădină în suprafaţă de 277 mp şi nr.top. 217 – grădină  în suprafaţă de 310 mp, iniţial a format proprietatea def. T. I. alături de parcela cu nr.top. 213 – curte în suprafaţă de 634  mp, 214 casă de piatră şi curte în suprafaţă de 396 mp şi nr.top. 216/l grădină  în suprafaţă de 403 mp, cu precizarea ca l/2 parte  din parcelele nr.214, 216 şi 217 în anul l965 încă forma proprietatea tabulară a def. N. S. – tatăl lui T. I., toate parcelele arătate  formând  o singură gospodărie ţărănească.

Din acest imobil în baza contractului de vânzare cumpărare provizorie din l8.09. l965 def. T. I. – mama pârâtului T. C. A. , vinde  cumpărătorilor C. L. sen. şi C. M.- pentru suma de 60.000 lei parcelele nr. 213, 214, 216 şi 217 precum şi parcela cu nr.  top.288/1 (separat de acestea).

Preţul de cumpărare a fost achitat  iar folosinţa faptică a imobilelor vândute a fost preluată de cumpărători la data de 25.09. l965, conform actului sub semnătură privată, urmând  ca ulterior să se încheie actul autentic de vânzare – cumpărare.

Din toamna anului l965 când def. T. I. a predat folosinţa întregului imobil, familiei C. – părinţi şi copil- aceasta nu a mai folosit şi nici succesorii acesteia niciodată imobilul în litigiu, care deşi era format scriptic după evidenţa CF din  mai  multe parcele, în realitate a format  o singură unitate gospodărească. Cu toate  acestea în anul  l995, cu puţin  timp înainte  de deces, la insistentele  fiului – pârâtul T. C. A., profitând de faptul că parcelele cu nr. top.217 şi 216/2 nu au fost intabulate  în Cf  pe numele cumpărătorilor, C. L. sen. şi soţia, aceasta prin contract de donaţie a transmis proprietatea celor două parcele,în mod scriptic pe numele fiului său T. C. A., fără ca  folosinţa  şi posesia  faptică a acestora să fie trecut  în mâinile lor( a donatoarei şi al  donatarului) nici un moment. De fapt, la data  respectivă proprietatea şi folosinţa celor două  parcele în litigiu era deja transmisă prin  vânzare – cumpărare cumpărătorilor F. V. şi F. Z., prin actul de vânzare cumpărare  sub semnătură privată din 12.04.l994, din care însă la încheierea contractului autentic din 13.04. l994, din care însă la încheierea  contractului autentic din 13.04.1994,  nu s-a putut transcrie  în CF decât parcelele  cu nr.top.213 şi 214 şi 216/1  cu care  vânzătorii au figurat înscrişi în Cf , cele în litigiu 216/2 şi 217 fiind transmise extratabular, aşa  cum le-a stăpânit din l965 familia C.

În acest context, contractul de donaţie  între T. I. ca donatoare şi T. C. A. în calitate de donatar este un act juridic nul,  încheiat prin  frauda la lege transmiţătoarea nefiind proprietară, de fapt a obiectului donaţiei – terenul în litigiu - pe care  îl vânduse din anul l965 soţilor  C. Or, obiectul  contractului de donaţie nu putea constitui  un teren  care fusese vândut cu mulţi  ani înainte de către  însăşi  donatoarea. În acest sens s-a pronunţat practica judiciară şi literatura juridică de specialitate în mod constat, arătând că, dacă  contractul de donaţie are ca obiect lucrul altuia este nul absolut, în toate  cazurile  ( indiferent de soluţia  ce se va admite în materia vânzării lucrului altuia) întrucât  se contravine principiului irevocabilităţii.

Pârâţii T. C. A., K. B. şi K. Z., prin întâmpinare  au solicitat respingerea  acţiunii, deoarece def. T. I. a înstrăinat către  C. L. sen. şi C. M. printr-un  contract  de vânzare – cumpărare încheiat în formă  autentică, iar ulterior terenul a  întrat  în CAP.

De asemenea, s-a  arătat că reclamanţii  neavând vreun drept  intabulat nu au  nici calitatea de a solicita  anularea  contractului  de vânzare – cumpărare autentificat.

Prin Sentinţa civilă nr.677 din 13 aprilie 2007, Judecătoria Sf.Gheorghe a

admis acţiunea civilă intentată de către  reclamanţii  F. C. şi F. . împotriva pârâţilor T. C. A., K. B. şi K. Z.,  C. L. jun.,  F. Z. şi F. D. şi, în consecinţă:

A dispus anularea  contractului de donaţie încheiat între  T. I. şi T. C. A., autentificat  sub nr. 206l/ 7.04. l995 de fostul Notariat de Stat Judeţean Covasna şi Încheierea  de intabulare nr. 2153 / 1995-  ambele cu privire la  imobilul înscris în CF nr.258 Arcuş nr.top.216/2 şi 217;

A dispus  anularea contractului de vânzare  cumpărare  încheiat între  T. C. A. şi K. B.  şi K. Z., autentificat  sub nr. 847/ 28.l0.2005 de BNP O. G. şi a Încheierii nr.l0742/ 2005 al OCPI Covasna.

A constatat că C. L. şi C. M. au dobândit  dreptul de  proprietate  asupra imobilului  înscris în CF nr. 258 Arcuş nr.top. 216/ 2 şi 217 în baza  contractului de vânzare – cumpărare provizoriu, încheiat la l8.09. 2005  cu T. I. şi T. A. , dispune intabularea.

A constatat că F. V. şi F. Z.  au dobândit  dreptul de proprietate asupra imobilului arătat mai sus prin  contractul de vânzare – cumpărare, intitulat  „ideiglenes  szerzodes„  din 12.04.  1994, încheiat  cu C. L.  sen şi C. L.  jun., dispune  intabularea;

A constatat că reclamanţii au dobândit  dreptul de proprietate  asupra imobilului arătat  mai sus prin „contractul de vânzare – cumpărare„ încheiat  la data de l2.12. 2005 cu F. Z., dispune intabularea.

A obligat pe T. C. A., K. Z. şi K.  B.  să plătească reclamanţilor câte  80 lei fiecare  ( total 240 lei) – cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut şi motivat în esenţă următoarele :

Conform  istoricului de carte  funciară T. I. ns. N. a fost proprietara imobilului înscris în CF nr.258 Arcuş, nr.top. 214, 216 şi 217, când acesta forma un singur corp funciar A+1, conform celor înscrise la B 3,4.

La 18.09. 1965 proprietara tabulară T. I. printr-un contract de vânzare – cumpărare sub semnătură  privată intitulat „contract de vânzare -  cumpărare provizorie”  vinde  către C. L. şi C. M. imobilele înscrise în CF nr.258 Arcuş nr.top. 214, 216 şi 217 în CF nr.l650 Arcuş nr.top. 213 şi în CF  nr.277 Arcuş nr.top. 228/1 contra sumei de 60.000 lei.

Înstrăinarea este  din nou recunoscută de T. I. prin actul intitulat „Nyilatkozat”  din 27.02. 1967.

Acest act a fost  expertizat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, concluzia fiind  că semnătura aparţine  lui T.  I.

Prin Încheierea nr. l34l din 28.11. l966  corpul funciar nr.A+2  din CF nr. 258 Arcuş, este  dezmembrat  în  parcela cu nr.ord. A+2, nr.top. 214  în suprafaţă de 403 mp şi nr.top. nou 216 /1  în suprafaţă de 396 mp,  total 799 mp şi nr. ord. A+3 , nr.top. 216 / 2  în suprafaţă de  277 mp şi nr.top. 217 în suprafaţă de 310 mp, iar  prin Încheierea  nr.1342 din aceeaşi dată este intabulat  contractul de vânzare - cumpărare  autentificat sub nr. 2205/ 4. 11. 2006  al fostului Notariat de Stat al  Raionului Sf. Gheorghe (f. 8).

Obiectul acestui contract a fost  imobilul teren  cu nr. Ord. A+2 (rezultat  din  dezmembrare)  care a  fost intabulat în CF nr.927 Arcuş iar preţul a fost de 30.000 lei, pe care  T. I. a recunoscut  că i-a primit.

Cealaltă parcelă A+3, a rămas în posesia  lui C. M. şi C. L. sen. aşa cum au arătat martorii T. M.  şi B. I. (f.55-57), iar T. C. A.  sau T. I. nu l-au folosit  niciodată după anul l965.

Acest corp funciar  A+3  care a rămas  înscris  în CF nr.258 Arcuş, la data de 7.04. l995 prin  contractul de donaţie, autentificat sub nr. 2061  al fostului Notariat de Stat Judeţean Covasna a fost transmis de T. I. către nepotul de fiu  T. C. A. (f.47).

Contractul a fost intabulat prin Încheierea nr. 2253/ 1995.

Anterior acestei date, la l2.04. l994 C. L. sen. şi C. L. jun. (f.12,13)  au încheiat un  contract sub semnătură privată cu F. Z. şi F. V. cu privire la acest imobil  (A+3)  intitulat „Contract provizoriu„  prin care  este vândut contra  sumei de  500.000 lei.

Acest imobil este  posedat de F. V.  şi F. Z., nici decum de T. C.  A.

În definitiv, la 28.l0. 2005, T. C. – A. vinde către K. B. imobilul cu nr. ord. A+3 din CF nr.258 Arcuş contra  sumei de 20.000.000 ROL.

Contractul este autentificat  sub nr. 847/ 28.10.2005 de BNP O. G. şi intabulat prin Încheierea  nr. l0742 / 2005 al OCPI Sf. Gheorghe (f. l8).

Nici aceşti cumpărători nu au posedat  vreodată imobilul.

Posesia imobilului  a fost continuată de F. C. şi F. L., care  la 12.12. 2005  au încheiat  un act sub semnătură privată  intitulat „contract de vânzare – cumpărare„ cu F. Z., între timp F.  Z. decedând.

Acţiunea  este  întemeiată.

Conform art. 968 C.civ.  cauza este ilicită când  contravine legii, ordinii publice sau bunelor  moravuri.

Fraudarea drepturilor creditorului  obligaţiei de a face  derivată dintr-un  antecontract de către ambele  părţi ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat de  intabulare în CF, vânzător şi cumpărător, ambii  fiind de rea – credinţă, constituie  un caz tipic de cauză ilicită a contractului şi care  conduce la nulitatea  actului conform art. 948 lit.d şi art. 966 şi 968 C.civ.

Potrivit acestui  text de lege, acţiunea în prestaţie tabulară  este admisibilă şi produce  efecte juridice şi faţă de cumpărătorul din actul autentic dacă  intrarea în posesia imobilului s-a făcut anterior perfectării actului autentic cu titlu oneros , actul pe baza  căruia  se cere prestaţia tabulară este anterior actului autentic  iar amândouă părţile din acest ultim act  au fost de rea – credinţă.

În ambele  situaţii expuse, reaua credinţă a părţilor contractante  care au cunoscut de drepturile creditorului din antecontractul încheiat  anterior este sancţionată  de lege cu nulitatea absolută a acestui ultim act.

Nulitatea absolută, ca sancţiune a actului juridic poate fi  invocată de orice persoană care are un interes juridic ocrotit de lege.

În cazul nulităţii absolute , calitatea  procesuală  este indisolubil  legată de interesul proteguit juridiceşte, fiind  suficient  să se dovedească  interesul pentru a se dobândi şi calitatea procesuală.

Este o distincţie netă faţă de nulitatea relativă unde într-adevăr  trebuie dovedită calitatea de parte în actul juridic ori succesor universal sau cu titlu universal  ori chiar de creditor pentru a dobândi  şi calitatea  procesuală în a solicita desfiinţarea actului.

Dacă s-ar fi invocat nulitatea relativă a contractului de  vânzare - cumpărare încheiat între părţi, fără îndoială cererea  reclamanţilor ar fi fost respinsă pe considerentul că nu au calitatea de a  solicita desfiinţarea  actului întrucât  nu au calităţile susmenţionate.

În speţă însă, s-a solicitat nulitatea absolută pe motiv  de  cauză ilicită  şi  ca atare reclamanţii reconvenţionali  au calitatea procesuală  sub condiţia justificării interesului ocrotit juridic.

Toţi care au dobândit  dreptul de proprietate asupra parcelelor A+3  nu au întrat  în posesia imobilului şi nici nu au dorit  să întră în posesie.

Nu s-a dovedit că terenul ar fi întrat  în patrimoniul CAP –lui.

Dacă ar  fi avut  loc acest  lucru ar fi fost nul şi contractul de donaţie prin care  T. C.  A. a dobândit dreptul de proprietate, acesta  fiind tocmai cel care invocă  prin întâmpinare  că acest teren ar fi întrat  în patrimoniul CAP –lui.

De asemenea, excepţia prescripţiei  acţiunii în prestaţie tabulară urmează a fi respinsă, deoarece termenul de 3 ani nu a început  să curgă – deoarece reclamanţii şi locatarii anterior  ai imobilului au  posedat imobilul, ori  prescripţia începe  să curgă doar de la  momentul în care  posesia a încetat.

Legea civilă  ocroteşte  cumpărătorii de  bună – credinţă,  nicidecum pe cei  neglijenţi sau  de rea – credinţă.

În  consecinţă, instanţa  va  constata nulitatea contractului de donaţie încheiat între T. I. şi T. C. A. cu privire la imobilul înscris  în CF nr.258 Arcuş, nr.top. 216/2 şi 217, iar în temeiul art.  34 pct.1 din Decretul – Lege nr.ll5/ 1938 şi Încheierea de intabulare  nr. 2253/ 1995.

Pentru aceleaşi considerente va fi  anulat  contractul de vânzare  cumpărare autentificat  sub nr. l0742/ 2005 al BNP O. G. iar  în temeiul art.39 pct.l din Decretul Lege nr.115/ l938  va anula şi Încheierea nr. l0742/ 2005 al OCPI Sf. Gheorghe .

În temeiul art.5 al.2  din  titlu x  din Legea nr.247 / 2005 va  constata că C. L. şi C. M. pe baza actului din l8.09. l965  încheiat cu T. I.  au dobândit  dreptul de proprietate  asupra imobilului  din CF nr. 258 Arcuş nr.top. 216/2 şi 217 .

În baza actului intitulat  „Ideiglenes  szerzodes”  din  l2.04. 1994 F. Z. şi F. V.  au dobândit  dreptul de proprietate asupra imobilului de mai sus, iar prin contractul de vânzare – cumpărare din l2.l2.2005  reclamanţii au dobândit  dreptul de proprietate  asupra aceluiaşi imobil.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii K. B. şi K. Z. şi T. C. A.

În cererea de recurs a pârâţilor  K. B. şi K. Z. s-a susţinut că prima instanţă nu a analizat fondul cauzei, impunându-se astfel casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În speţă, instanţa nu a soluţionat uzucapiunea şi nu a motivat nepronunţarea asupra cererii de uzucapiune.

În speţă obiectul acţiunii a fost fixat confuz fiind atât prestaţie tabulară cât şi uzucapiune.

Hotărârea atacată este practic nemotivată, necuprinzând motivele de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Un alt motiv de recurs este acela că în cadrul contractelor succesive, instanţa lasă nesoluţionată chestiunea capacităţii de a contracta respectiv calitatea de vânzători. De ex. al doilea contract nu s-a încheiat cu numita „M.” şi al treilea nu s-a încheiat cu numita „V.”. De altfel această omisiune a instanţei se datorează faptului că nu există petit care să constate cum au ajuns aceste persoane (M. şi V.) să nu mai figureze ca părţi în vânzările succesive ulterioare şi nici petit care să consfinţească calitatea de vânzător al numitului „S.”.

Recurenţii susţin de asemenea că reclamanţii nu au reuşit să răstoarne prezumţia legală de bună-credinţă a reclamanţilor. Hotărârea nu analizează în ce constă reaua credinţă a recurenţilor, fiind puşi în posesie la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de proprietarul CF, la data încheierii actului recurenţii au avut reprezentarea că vânzătorul este adevăratul proprietar al imobilului.

Într-un final, recurenţii invocă prescrierea acţiunii motivând că reclamanţii nu au intrat în posesia imobilului.

În recursul pârâtului T. C. A. se reiau aceleaşi critici asupra hotărârii atacate.

În plus faţă de motivele evocate de ceilalţi doi recurenţi, recurentul T. C. A. critică hotărârea atacată pentru faptul că instanţa de fond trebuia să observe că din conţinutul antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 12.12.2005 încheiat între F. Z. ca vânzător şi F. C. şi F. L.- ca şi cumpărători, rezultă că această convenţie are valoare de promisiune de vânzare-cumpărare doar cu privire la imobilul înscris în CF 927- Arcuş sub nr. 216/1 casă, curte şi grădină de 800 mp, nu şi pentru imobilul înscris în CF 258-Arcuş, nr. top 216/2 grădină de 277 mp şi nr. top 217 grădină de 310 mp.

Pe cale de consecinţă, F. Z. nu putea vinde, şi nici măcar să încheie valabil o promisiune de vânzare-cumpărare a unui imobil ce nu îi fusese transmisă legal proprietatea în anul 1994, şi care constituia proprietatea tabulară a lui T. I.

În fine, instanţa de fond în mod nelegal a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 847/28.10.2005 încheiat între recurentul pârât T. C. A. şi ceilalţi pârâţi-recurenţi, prin reţinerea fără temei că cei doi cumpărători sunt dobânditori de rea-credinţă deşi prezumţia legală a bunei-credinţe nu a fost răsturnată de reclamanţii-intimaţi.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs şi actele şi lucrările dosarului, în baza art. 304/1 C.pr.civ. se constată că recursurile de faţă sunt fondate urmând a fi admise pentru cele de mai jos.

În esenţă reclamanţii F. C. şi F. L. au solicitat primei instanţe de judecată să constate că ei ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 258 Arcuş sub nr. top 216/2 grădină în suprafaţă de 277 mp şi nr. top 217- grădină în suprafaţă de 310 mp, prin cedarea succesivă a dreptului de proprietate prin contracte sub semnătură privată.  Primul înscris sub semnătură privată a fost încheiat la data de 18.09.1965 între defuncta T. I. ca vânzător şi defunctul C. L. sen. şi soţia C. M. în calitate de cumpărători. Al doilea înscris a fost încheiat la 12.04.1994 între C. L. sen şi C. L. jun. în calitate de vânzători şi F. V. şi F. Z. în calitate de cumpărători. Al treilea contract sub semnătură privată  a fost încheiat la 12.12.2005 între F. Z. în calitate de vânzător şi reclamanţi în calitate de cumpărători.

În urma analizei acestor convenţii, instanţa de recurs constată că, judecătoria nu a observat că din conţinutul antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 12.12.2005, încheiat între F. Z. – ca vânzător şi F. C. şi F. L.- ca cumpărători, rezultă că această convenţie are valoare de promisiune de vânzare-cumpărare doar cu privire la imobilul înscris în CF 927 Arcuş sub nr. top 216/1 casă, curte şi grădină de 800 mp, nu şi pentru imobilul înscris în Cf 258- Arcuş, nr. top 216/2 grădină de 277 mp şi nr. top 217 grădină de 310 mp deoarece în anul 1994 între F. Z. şi C. L. sen şi C. L. jun. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 2404/13.04.1994 prin care cumpărătorii au dobândit doar imobilul înscris în CF 927-Arcuş (f.14, 20 din dos.fond.).

Prin urmare, pentru ca F. Z. să poată transmite posesiunea imobilului din CF 258-Arcuş, trebuia să i se fi transmis proprietatea în mod legal  şi asupra acestui imobil, anterior datei de 12.12.2005, de la C. L.s şi C. M. sau C. L. jun, însă,la data de 12.04.1994 între C. L. sen.  şi C. L. jun. şi F. Z. s-a încheiat „un contract provizoriu” având ca obiect numai imobilul înscris în CF 927 – Arcuş, iar prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 24.11.1966, T. I. a vândut lui C. L. şi C. M. doar imobilul compus din parcelele cu nr. top 214 şi 216/1 şi transmis în CF 927-Arcuş (f.8 dos.fond.)

Prin urmare F. Z. nu putea vinde, şi nici măcar să încheie valabil o promisiune de vânzare-cumpărare a unui imobil ce nu îi fusese transmisă legal proprietatea în anul 1994,  care  a constituit  proprietatea tabulară a lui T. I.

Prima instanţă a reţinut în mod greşit că asupra terenului în litigiu, reclamanţii au exercitat în mod continuu posesia, în realitate aceştia în mod abuziv la data de 09.12.2005 au ocupat terenul în litigiu, prin scoaterea stâlpilor ce delimitau proprietatea pârâţilor K. B. şi K.  Z., de a reclamanţilor, şi în dovedirea acestor susţineri au depus la dosar adresa nr. 315518/20.03.2006 a Postului de poliţie Arcuş şi 2 procese-verbale de cercetare, ca urmare a investigaţiilor efectuate în legătură cu fapta reclamanţilor, iar în  recurs au depus Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, dată în urma cercetărilor efectuate.

Pârâţii K. B. şi K. Z. au folosit terenul în litigiu, în toată perioada 1998-09-12.2005, când au fost deposedaţi în condiţiile arătate.

Aşa cum rezultă din adeverinţa emisă de Primăria com. Arcuş, în toată perioada scursă din 1966-1994, C. L. sen. a achitat impozit doar pentru terenul în suprafaţă de 800 mp adică cel înscris în CF 927-Arcuş, respectiv pentru imobilul cumpărat prin act autentic în anul 1966 de la T. I., nu şi pentru imobilul înscris în CF nr. 258 Arcuş sub nr. top 216/2 grădină de 277 mp şi nr. top 217 grădină de 310 mp.

Chiar dacă s-ar admite că C. L. sen. a folosit  şi terenul în litigiu, acesta a fost un detentor precar fapt ce nu ar fi putut duce la dobândirea dreptului de proprietate.

Înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea recurentului T. C. A. s-a făcut în baza unor acte valabile din punct de vedere juridic, respectiv a contractului de donaţie încheiat cu mama recurentului-proprietară tabulară şi ulterior în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 847/28.10.2005 încheiat între recurent şi pârâţii-recurenţi K. Z.

Reclamanţii-intimaţi nu au vreun drept de proprietate intabulat în CF asupra imobilului din litigiu înscris în CF nr. 258-Arcuş, prin urmare, nu au calitatea de a solicita anularea contractului de donaţie autentificat sub nr. 2061/07.04.1995 şi nici rectificarea încheierilor de CF.

În mod nelegal, prima instanţă a dispus anularea contractului de donaţie sub motiv de fraudă la lege fără să motiveze care ar fi fost dispoziţiile legale ce s-ar fi încălcat cu ocazia întocmirii acestui contract.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, recursurile de faţă urmează a fi admise, pe cale de consecinţă hotărârea atacată va fi modificată în tot în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii introductive de instanţă promovate de reclamanţii F. C. şi F. L. în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi de faţă, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate , anulare contract de donaţie, rectificare CF şi prestaţie tabulară.

Constatând că intimaţii reclamanţi F. C. şi F.  L. au căzut în pretenţii, în baza art. 274 C.pr.civ. vor suporta cheltuielile de judecată în recurs făcute de recurentul T. C. A. în sumă de 200 lei onorar avocat şi de recurentul K. B. în sumă de 107 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii K. B. şi K. Z. respectiv pârâtul T. C. A. împotriva Sentinţei civile nr. 677 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată acţiunea introductivă de instanţă formulată de reclamanţii F. C. şi F. L. în contradictoriu cu pârâţii recurenţi pentru constatarea dreptului de proprietate, rectificare CF şi prestaţie tabulară.

Obligă intimaţii reclamanţi să plătească recurentului K. B. 107 lei cheltuieli de judecată în recurs şi recurentului T. C. A. 200 lei cu acelaşi titlu.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi 26 iunie 2008.

Domenii speta

Spete similare