Prin sentinta civila nr. 455 din 10 martie 2009 a Tribunalului Arad s-a admis contestatia formulata de contestatoare, împotriva intimatului angajator, pentru anularea deciziei de sanctionare.
În motivare s-a retinut ca prin contestatia formulata, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de sanctionare.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, potrivit art.264 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, angajatorul poate dispune, în cazul în care salariatul a savârsit o abatere disciplinara, sa-i fie aplicata o sanctiune disciplinara. Abaterea disciplinara conform art. 263 alin 2 din Codul Muncii este o fapta în legatura cu munca si care consta într-o actiune sau o inactiune savârsita cu vinovatie de catre salariat prin care acesta a încalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil,ordinele sau dispozitiile legale ale conducatorilor unitatii. În speta sanctionarea contestatoarei s-a facut pentru motivul ca nu si-a îndeplinit în mod corespunzator sarcinile de serviciu aducând un prejudiciu societatii, în cuprinsul deciziei, intimata facând referire la procesul verbal de cercetare disciplinara si la raportul de cercetare disciplinara prealabila dar nu precizeaza în concret care din sarcinile prevazute în fisa postului au fost încalcate sau care sarcini de serviciu în mod expres nu au fost îndeplinite, mai mult nu face referire la perioada în care aceste fapte presupuse au fost savârsite de catre contestatoare si constituie abateri disciplinare de natura sa atraga sanctionarea disciplinara a acestora.
Ca atare, intimata a încalcat prevederile art.268 alin.2 lit. a) din Codul Muncii si anume nu a fost descrisa fapta care a constituit abatere disciplinara.
De asemenea, nici prevederea legala de la lit. c, al aceluiasi articol, nu a fost respectata, neindicându-se motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii prealabile. Desi în cuprinsul deciziei de sanctionare emisa de intimata se face referire la procesul-verbal de cercetate prealabila, în cuprinsul acestuia nu au fost mentionate apararile formulate de catre salariata si nici motivele pentru care acestea au fost înlaturate. În speta, intimata nu face dovada cerintei imperativ impusa de art.268 alin. lit .c din Codul Muncii potrivit careia în decizie se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Astfel fiind, sanctiunea nerespectarii acestor cerinte legale este cea prevazuta de art.268 alin.2 din Codul Muncii, cu alte cuvinte, decizia de sanctionare este nula absolut deoarece cu ocazia emiterii ei nu a fost respectata procedura legala impusa imperativ de art.268 alin 2 lit a, c din Legea nr.53/2003.
Curtea de Apel Iași
Cerere privind cenzurarea de instanţa de contencios administrativ a modului de acordare a burselor de studiu angajaţilor săi, de instituţia de învăţământ superior de stat. Actul administrativ producător de efecte juridice
Curtea de Apel Cluj
Funcţionar public. Decizie de imputare. Caracterul imperativ al termenului de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia.
Curtea de Apel Iași
Drept fiscal. Capacitatea procesuală de folosință și capacitatea administrativă în acțiunile de contencios administrativ și fiscal. Regia autonomă. Entitate de drept public. Administrarea unui bun aflat în proprietate publică. Scutirea de la plata impozit
Curtea de Apel Craiova
Constatare încetare de drept a mandatului de primar
Tribunalul Bihor
Comunicare informaţii de interes public