Procedura concilierii directe. actiune in pretentii. Lipsa sanctiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii concilierii directe.Consecinte.
Dispoziţiile art. 720/1 (1) cod procedură civilă prevăd încercarea de soluţionare a litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Procedura creează o posibilitate de a preîntâmpina judecata în faţa instanţei, nefiind prevăzută o sancţiune a neîndeplinirii concilierii prealabile, ceea ce justifică, casarea sentinţei prin care a fost respinsă cererea reclamantei ca prematură, urmare admiterii recursului de către instanţa competentă.
(Decizia comercială nr. 66/14.10.2004 – Tribunalul Olt – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la nr. 3852/2004 reclamanta S.C. E.O. S.A. a solicitat instanţei obligarea pârâtei F.I. la plata sumei de 10.830.122 lei contravaloare energie electrică furnizată pârâtei în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2004 şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deşi a furnizat pârâtei energie electrică conform contractului, aceasta nu şi-a onorat obligaţia de plată pentru perioada decembrie 2001 – ianuarie 2004, luându-se măsura deconectării de la reţeaua de energie electrică şi, totodată, a calculat penalităţi de întârziere.
Deşi legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a depus acte în apărare.
În raport cu actele dosarului, prin sentinţa nr. 416/18.05.2004 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. 3852/COM/2004 a fost respinsă cererea reclamantei S.C. E.O. S.A. în contradictoriu cu pârâta F.I., ca prematură, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii conciliere directe prev. la art. 720/1 c.p.c., care este o procedură obligatorie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. E.O. S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiunile puterii judecătoreşti, pronunţând o hotârâre care îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanei ce are exerciţiul drepturilor procesuale şi totodată a interpretat greşit dispoziţiile art. 720/1 c.p.c. care nu prevăd imperativ obligativitatea soluţionării litigiului prin conciliere directă între părţi.
Analizând hotârârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 720/1 c.p.c. prevăd încercarea de soluţionare a litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
În speţă, instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 720/1 c.p.c. şi a procedat la respingerea cererii reclamantei ca prematură deşi legea nu prevede o sancţiune a neîndeplinirii concilierii prealabile care să dea caracter imperativ normei aplicate, motiv pentru care Tribunalul în baza art. 312 alin. 5 c.p.c. va admite recursul şi în consecinţă va casa hotârârea atacată cu trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea analizării pe fond a cauzei.
Judecătoria Bârlad
Somaţie de plată
Tribunalul Iași
Pretentii
Curtea de Apel București
Creanta certa, lichida si exigibila. Principii de dovada Facturi. Necesitatea acceptarii facturii
Judecătoria Onești
litigiu comercial
Judecătoria Bacău
Plati