Acordare compensatii bănesti în temeiul Legii nr. 9/1998. Caracterul doveditor al actului reprezentat de Situatia Comisiei Mixte Româno-Bulgare. Atributul anrp de a emite actul de validare sau invalidare a hotărârii comisiei juderene. Reanaliz. hotărârii.

În ceea ce priveşte caracterul doveditor al actului reprezentat de Situaţia Comisiei Mixte Româno-Bulgare, potrivit dispoziţiilor art. 4 din legea 9/1998, „în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptăţite la compensaţii, foştii proprietari sau moştenitorii acestora, vor depune în acest sens cereri însoţite de acte doveditoare la comisia judeţeană sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea legii. (…)”

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 9/1998, forma în vigoare la momentul analizării cererii reclamanţilor, “(1) Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor pentru care se solicită compensaţii se face cu înscrisuri.

Conform art. 6 din HG nr. 753/1998 privind Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 “Prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înţelege orice dovadă eliberată de instituţii - arhive, primării, notariate, instanţe judecătoreşti - în legătura cu fostele proprietăţi, cum ar fi: chitanţe de plata a impozitelor, extrase din cărţile de imobil, planuri şi autorizaţii de construcţie, rapoarte de expertiza, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătoreşti şi orice alte documente care se referă la existenta bunurilor rămase în judeţele cedate, inclusiv listele-anexa la Tratatul de la Craiova.”

Art. 4, art. 5  din Legea 9/1998

Art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998

Art. 6 din HG nr. 753/1998

Prin sentinţa civilă nr.2958 din 18.12.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr.1488/118/2014 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, s-a admis excepţia prematurităţii, fiind admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii [...] şi [...] în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, a fost anulată Decizia 1158/2014 emisă de pârât şi obligat pârâtul să emită o decizie de validare a Hotărârii 6904/2.09.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 9/1998 Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea nr. 1846/1999, reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor conform Legii 9/1998 pentru bunurile abandonate de defunctul [...] pe teritoriul statului bulgar.

Prin Hotărârea 6904/2.09.2011 Comisia Judeţeană Constanţa a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 194.230 lei pentru următoarele bunuri: 0,5 ha teren agricol, 3 ha porumb, locuinţă şi dependinţe, 150 m2 teren aferent locuinţei.

Prin Decizia 1158/23.01.2014 s-a invalidat Hotărârea 6904/2.09.2011, reţinându-se că nu există Situaţia Comisiei Româno-Bulgare pe numele autorului [...].

Instanţa, analizând documentaţia depusă de pârâtă, a reţinut că la dosar există situaţia Comisiei Mixte Română-Bulgară în care sunt cuprinse următoarele: 10 ha teren arabil, loc de casă, construcţie şi anexe, arătându-se că locuitorul este din satul [...], Comuna [...], având 2 copii: [...] şi [...], susţinerile pârâtei în sensul că această situaţie priveşte pe [...] [...] şi nu [...] [...] fiind nefondate.

Numele “[...]” este scris de mână pe Situaţia Comisiei Româno-Bulgare şi se poate interpreta că se poate citi “[...]”.

Instanţa însă analizând toată documentaţia a reţinut că această situaţie priveşte acţiunea reclamantului.

La fila 87 există actul de vânzare-cumpărare pe numele [...] pentru bunuri ce sunt în aceeaşi localitate ca cea din Situaţia Comisiei Româno-Bulgare, fiind individualizate, actele din Situaţia Comisiei Româno-Bulgare coincid şi cu declaraţiunea de la fila 85 (localitatea, bunurile, numele copiilor).

În raport de aceste aspect, apreciază că în mod neîntemeiat s-a reţinut că nu există SCMRB, nefiind luată în considerare cea de la fila 88.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, cererea privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei de validare a Hotărârii 6904/2.09.2011, instanţa a  respins-o  pentru următoarele considerente:

Instanţa, apreciind nelegalitatea Deciziei 1158/23.01.2014, a dispus anularea acesteia. Prin urmare, consecinţa directă a anulării Deciziei 1158/2014, în condiţiile în care singurul motiv de invalidare a reprezentat lipsa Situaţiei Comisiei Româno-Bulgare este obligarea la validarea Hotărârii 6904/2.09.2011.

Instanţa a considerat că în mod temeinic şi legal Comisia Judeţeană Constanţa a analizat documentaţia în vederea soluţionării cererii nr. 1846/1999.

Obligarea pârâtei la validarea hotărârii este o consecinţă a anulării deciziei de invalidare a hotărârii şi nicidecum o substituire a instanţei în atribuţiile pârâtei.

Cu privire la excepţia prematurităţii cererii privind plata actualizată a despăgubirilor sau emiterea deciziei de validare care să cuprindă suma stabilită prin Decizia 6904/2011 actualizată, instanţa a respins-o pentru următoarele aspecte

Până în acest moment a fost emisă Hotărârea 6904/2.09.2011 a Comisiei Judeţene Constanţa, urmând ca pârâta, conform dispoziţiilor din prezenta hotărâre să emită o decizie de validare a hotărârii, ocazie cu care aceasta va avea în vedere dispoziţiile legale privind actualizarea sumei respective Decizia 21/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dar şi dispoziţiile din Legea 164/2014.

Din moment ce nu a fost emisă decizia de validare nu se poate spune că există un refuz nejustificat al autorităţii de a stabili prin decizie contravaloarea despăgubirilor, actualizată.

În raport de dispoziţiile art. 3 alin 2 Legea 164/2014, instanţa a reţinut că pârâta va emite decizia de validare şi va efectua plata conform Legii 164/2014.

Prin urmare, instanţa a  admis  excepţia prematurităţii invocată din oficiu.

Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate prin prezenta acţiune, instanţa a respins  cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, solicitând anularea Deciziei nr. 1158/23.01.2014 emisă de A.N.R.P., de invalidare a Hotărârii nr. 6904/02.09.2011 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi obligarea la emiterea unei decizii de validare a hotărârii mai sus menţionate, cuprinzând totodată şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 194.230 lei (sumă ce a fost stabilită prin Hotărârea nr. 6904/02.09.2011) de la data emiterii hotărârii şi până la data plăţii efective;

În subsidiar, solicită anularea Deciziei nr. 1158/23.01.2014 emisă de A.N.R.P., de invalidare a Hotărârii nr. 6904/02.09.2011 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi obligarea ANRP la plata despăgubirilor rezultate din Hotărârea nr. 6904/02.09.2011, precum şi la actualizarea sumei de la data emiterii hotărârii şi până la data plăţii efective.

Arată că Tribunalul Constanţa - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2958/18.12.2014, a admis în parte acţiunea, a anulat Decizia nr. 1158/23.01.2014 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a obligat A.N.R.P. să emită o decizie de validare a Hotărârii nr. 6904/02.09.2011 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa pentru  aplicarea Legii nr. 9/1998.

În temeiul art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, consideră sentinţa civilă nr. 2958/18.12.2014 pronunţată în dosarul nr. 1488/118/2014 de către Tribunalul Constanţa ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:

În mod eronat, instanţa de fond a obligat direct la emiterea deciziei de validare a Hotărârii nr. 6904/02.09.2011 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa, având în vedere următoarele aspecte:

Într-o astfel de cerere având ca obiect „obligaţia de a face", instanţa poate decide, cel mult, obligarea organului administraţiei publice de a emite un act administrativ, în ipoteza în care constată pasivitatea acestuia, însă, atât doctrina, cât şi practica judecătorească sunt constante în a afirma că instanţa judecătorească nu va putea hotărî conţinutul actului şi nici condiţiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit.

Arată că în  cazul în care s-ar recunoaşte acest drept instanţelor, faţă de specificul şi delimitarea atribuţiilor potrivit actelor normative speciale în executarea cărora ar urma să fie emise aceste acte, ar însemna că s-ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat. Altfel spus, într-o atare situaţie, la dispoziţia instanţelor judecătoreşti se află numai o cale procedurală spre a înlătura pasivitatea unei autorităţi administrative, în ipoteza în care o asemenea pasivitate este constatată.

Învederează că la data de 15.12.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 şi modificarea unor acte normative.

Conform dispoziţiilor art. 7 din actul normativ menţionat, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în baza documentelor transmise, procedează la analizarea dosarelor aferente hotărârilor comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, din punctul de vedere al existenţei şi întinderii dreptului la acordarea despăgubirilor, în ordinea înregistrării acestora.

În  situaţia în care se constată lipsa sau neconcordanţa unor înscrisuri doveditoare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor poate solicita înscrisurile necesare atât instituţiilor publice, cât şi persoanelor care solicită acordarea de despăgubiri.

În  baza documentelor depuse la dosar, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor validează sau invalidează hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi după caz, emite decizie de validare/invalidare, în tot sau în parte, sub semnătura vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu atribuţii de coordonare a aplicării Legii nr. 9/1998.

Din interpretarea textelor de lege menţionate a rezultat  că A.N.R.P. are atribuţii de verificare şi control cu privire la aceste hotărâri.

Pe cale de consecinţă, dacă instanţa ar proceda la obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să valideze hotărârea comisiei judeţene, atunci ar însemna să se substituie atribuţiilor ei, încălcând competenţa acestui organ cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale, ceea ce nu este permis de lege. Având în vedere că instanţa de contencios are competenţa limitată doar la a constata dacă pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de a analiza hotărârea comisiei în sensul validării sau invalidării ei, respectiv de a verifica legalitatea deciziei emise, exercitând un control judecătoresc asupra actului administrativ-jurisdicţional, fiind  evident că solicitarea reclamanţilor de a obliga pârâta să valideze hotărârea sus indicată nu este admisibilă.

Cu atât mai mult, dosarul în care a fost emisă Hotărârea nr. 6904/02.09.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa a fost analizat de către Direcţia pentru Aplicarea Tratatelor sensul că, în data de 23.01.2014 a fost emisă Decizia nr. 1158/2014 prin care a fost invalidată hotărârea sus-menţionată.

Analizând documentele existente în dosarul constituit în temeiul Legii nr. 9/1998 de către beneficiari, Direcţia pentru Aplicarea Tratatelor Internaţionale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a apreciat că acesta se impune a fi invalidat pentru următoarele motive:

„În dosar nu există Situaţia Comisiei Mixte Româno-Bulgare pe numele autoarei [...], pentru ale cărei bunuri s-a propus acordarea de compensaţii".

Totodată, arată că singurul act doveditor în vederea acordării de despăgubiri este reprezentat de Situaţia de avere imobilă rurală întocmită si verificată de Comisia Mixtă Româno-Bulgară.

Situaţia de avere imobilă rurală imobiliară semnată şi verificată de Comisia mixtă româno-bulgară a fost instituită în scopul inventarierii bunurilor imobile ce se abandonau în momentul cedării Cadrilaterului, aşa cum se prevede şi în Acordul privitor la schimbul de populaţie româno-bulgară potrivit cărora „Comisia Mixtă va întocmi o situaţie a bunurilor specificate în art. X, punctele 2 şi 3 aparţinând interesatului."

Comisia Mixtă avea drept misiune supravegherea transferului populaţiei, verificarea inventarului fiecărui interesat, alcătuit conform art. VIII, alineatul al 2-lea, în vederea stabilirii situaţiei, de a determina în ce constau proprietăţile imobiliare clădite şi neclădite ale emigranţilor, de a constata totalul datoriilor, creanţelor şi drepturilor persoanelor supuse schimbului de populaţie, precum de a proceda la evaluarea bunurilor şi drepturilor emigranţilor şi fixarea valorii proprietăţilor în baza elementelor de informare.

Aşadar, învederează că Situaţia de avere imobilă rurală, existentă în dosarul reclamanţilor [...] şi [...], a fost întocmită de către Comisia Mixtă Româno - Bulgară pe numele „[...] [...]" , iar autorul pentru ale cărui bunuri se solicită despăgubiri se numeşte [...].

Astfel, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii Deciziei Vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 1252/20.02.2014, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a propus invalidarea Hotărârii nr. 5199/27.01.2010 acestea fiind transmisă către Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr.9/1998 pentru reanalizare şi adoptarea unei noi hotărâri de către această comisie.

După reanalizarea dosarului de către Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr.9/1998, acesta va fi transmis din nou Direcţiei pentru Aplicarea Tratatelor Internaţionale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea analizării.

Prin urmare, consideră Decizia nr. 1158/23.01.2014 emisă de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca fiind temeinică şi legală.

Pentru motivele arătate mai sus şi considerând că hotărârea pronunţată de prima instanţă este lipsită de temei legal, solicită  admiterea  recursului  formulat şi modificarea hotărârii recurată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii promovate de către reclamanţii [...] şi [...].

Analizând recursul formulat, Curtea reţine următoarele aspecte de fapt şi de drept:

Prin Hotărârea nr. 6904/02.09.2011 emisă de pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului - Judeţul Constanţa s-a aprobat cererea nr. 1846/21.04.1999 a moştenitoarei defunctei [...] de acordare a compensaţiilor băneşti în temeiul Legii nr. 9/1998 pentru bunurile abandonate statului bulgar, stabilindu-se acordarea despăgubirilor în valoare de 1194.230 lei.

Prin Decizia nr. 1158/23.01.2014 pârâta A.N.R.P. a invalidat această hotărâre, întrucât în dosar nu există Situaţia Comisiei Mixte Româno-Bulgare pe numele autoarei [...].

Critica din recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 NCPC,  vizează două aspecte: aprecierea greşită a caracterului doveditor al actului reprezentat de Situaţia Comisiei Mixte Româno-Bulgare şi nelegalitatea măsurii de obligare a a pârâtei direct  la emiterea deciziei de validare a hotărârii.

În ceea ce priveşte caracterul doveditor al actului reprezentat de Situaţia Comisiei Mixte Româno-Bulgare, Curtea reţine dispoziţiile art. 4 din legea 9/1998, potrivit cărora „în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptăţite la compensaţii, foştii proprietari sau moştenitorii acestora, vor depune în acest sens cereri însoţite de acte doveditoare la comisia judeţeană sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea legii. (…)”.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 9/1998, forma în vigoare la momentul analizării cererii reclamanţilor, “(1) Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor pentru care se solicită compensaţii se face cu înscrisuri.

(2) Arhivele Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum şi alte instituţii publice care deţin acte referitoare la situaţia persoanelor evacuate din judeţele Durostor şi Caliacra, ca urmare a aplicării tratatului, sunt obligate să elibereze celor interesaţi copii de pe actele solicitate.””

Conform art. 6 din HG nr. 753/1998 privind Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 “Prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înţelege orice dovadă eliberată de instituţii - arhive, primării, notariate, instanţe judecătoreşti - în legătura cu fostele proprietăţi, cum ar fi: chitanţe de plata a impozitelor, extrase din cărţile de imobil, planuri şi autorizaţii de construcţie, rapoarte de expertiza, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătoreşti şi orice alte documente care se referă la existenta bunurilor rămase în judeţele cedate, inclusiv listele-anexa la Tratatul de la Craiova.”

În aplicarea acestor dispoziţii legale, reclamanţii, în calitate de moştenitori ai numitei [...], au depus la dosarul constituit în baza legii nr. 9/1998 Situaţia Comisiei Mixte Româno-Bulgare pe numele [...] din satul [...], comuna [...], judeţul Caliacra, având ca membri ai familiei pe fiii [...] şi [...]. În situaţie se menţionează un teren arabil în suprafaţă de 10 ha, 1 ha vie, şi loc de casă.

Întrucât situaţia menţionată se referă la o persoană cu prenumele „[...]” şi nu [...], pârâta ANRP a considerat-o irelevantă, apreciind că în cauză lipseşte actul cuprins în enumerarea de la art. 351 din Normele metodologice.

Coroborarea dispoziţiilor legale redate mai sus, dar şi interpretarea logico-sistematică a dispozitiilor legii nr. 9/1998, relevă însă faptul că legea specială menţionată impune condiţia depunerii unor acte doveditoare sub aspectul bunurilor rămase în teritoriile cedate, astfel cum sunt acestea enumerate în cuprinsul art. 5 din legea specială.

Un astfel de înscris este şi declaraţiunea dată de numita [...] la data de 08 septembrie 1940 în faţa unui notar public din judeţul Caliacra (fila 85 dosar fond) în care sunt menţionate, la datele titularului, domiciliul în sat [...], com. [...], jud. Caliacra, fiii [...] şi [...] şi următoarele bunuri: 10 ha teren arabil, 1 ha vie şi 2000 mp loc de casă.

Se constată totodată că aceleaşi date, comune Situaţiei şi Declaraţiunii, figurează  şi în actul de vânzare-cumpărare întocmit la 29 noiembrie 1935, prin care numita [...], din satul [...], comuna [...], judeţul Caliacra, a cumpărat 2525 mp vie situată în vatra satului [...], comuna [...], jud. Caliacra.

În acest context, Curtea apreciază că menţiunea „[...]” din Situaţia Comisiei Mixte Româno-Bulgare, depusă la dosar, este rezultatul unei evidente erori materiale, similitudinile existente între actele depuse demonstrând fără dubiu că această situaţie o priveşte pe autoarea intimaţilor-reclamanţi, [...].

Se constată astfel neîntemeiată această critică din recurs, în mod corect apreciind judecătorul fondului că situaţia în discuţie priveşte acţiunea reclamanţilor, soluţia de anulare a deciziei nr. 1158/23.01.2014 fiind temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nelegalitatea măsurii de obligare a a pârâtei direct la emiterea deciziei de validare a hotărârii, Curtea reţine caracterul său fondat.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. 3 din legea nr. 9/1998, Curtea apreciază că este atributul recurentei-pârâte ANRP să emită actul de validare sau invalidare a hotărârii comisiei judeţene, aceasta fiind instituţia căreia legea i-a stabilit atribuţia de verificare şi validare/invalidare a acestora.

Constatând că prima instanţă a aplicat greşit prevederea legală sus-amintită, Curtea va admite recursul promovat, va casa în parte hotărârea recurată şi va obliga pârâta să reanalizeze Hotărârea nr. 6904/02.09.2011 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea legii nr. 9/1998 cu luarea în considerare a Situaţiei Comisiei Mixte Româno-Bulgare emise pe numele [...].

Pentru considerentele sus-expuse, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Domenii speta

Spete similare