Restituirea în natura a imobilului trecut în proprietatea statului în temeiul art. 2 alin. 2din Decretul nr. 223/1974 si vândut ulterior altor persoane.

. Domeniu asociat –  Restituirea în natura a imobilului trecut în proprietatea statului în temeiul art. 2 alin. 2din Decretul nr. 223/1974 si vândut ulterior altor persoane.

În temeiul Legii nr.10/2001, autoritatea administrativa învestita cu solutionarea notificarii precum si instanta judecatoreasca au obligatia sa verifice temeinicia actului de preluare de catre stat prin raportare la Constitutia si legile în vigoare la momentul preluarii.

Decretul nr. 223/1974 este un act normativ de preluare abuziva de catre stat a imobilelor în perioada 6 martie 1945-31 decembrie 1989. Odata ce a fost considerata ca „fara titlu” orice preluare facuta chiar în conditiile Decretului 223/1974 cu atât mai mult actele de preluare care nici macar nu se încadrau în normele Decretului, atrag aplicarea de drept a dispozitiilor de retrocedare ale Legii nr.10/2001. Contractul de vânzare-cumparare a imobilului nu produce nici un efect valabil pentru ca în baza dispozitiilor art.1 din Decretul - Lege nr. 61/1990 se puteau vinde catre populatie doar locuintele construite din  fondurile statului. Or, apartamentul în litigiu era proprietatea privata a unei persoane fizice respectiv contestatorul

Sectia civila. SENTINTA CIVILA NR. 190/13.03.2008 (dosar nr.  4033/103/2007)

Prin decizia civila nr.10169/1/2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul contestatorilor R. T.  L. V. si R. T. D. G. împotriva deciziei civile nr. 52 din 14.04.2006 a Curtii de Apel Bacau.

A fost casata decizia respectiva si sentinta civila nr. 353/27.05.2005 pronuntata de Tribunalul Neamt si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Neamt.

În considerentele hotarârii de casare se retine ca, prin contestatia formulata la 14.04.2004, notificatorii R. T. Lucian V. si R. T. D. G. au solicitat anularea deciziei nr.2/27.04.2004 emisa de pârâta SC „Aqua Calor” SA Piatra Neamt si restituirea în natura a imobilului în litigiu. Solutionând contestatia, atât prima instanta, cât si cea de apel, au admis-o numai în parte si, anulând dispozitia atacata au obligat pe pârâta sa continue procedura administrativa conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicata.

A constatat astfel Înalta Curte ca, instantele au dispus altceva decât au cerut contestatorii întrucât au omis sa cerceteze cererea acestora de restituire în natura a imobilului.

A recomandat astfel, reluarea judecatii,  ocazie cu  care sa se aiba în vedere si sustinerile contestatorilor din motivele de recurs - ca aparari de fond.

Tribunalul a înregistrat astfel cauza sub nr. 4033/103/2007.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine:

Situatie de fapt care a fost stabilita prin sentinta civila nr.353/C/2005 este corecta, acesta fiind si motivul pentru care casarea a fost dispusa doar pentru aplicarea  gresita a legii.

Reluând motivele de fapt ale primei sentinte a Tribunalului, se retine, astfel ca:

Prin contestatia înregistrata la aceasta instanta sub nr.394/C/2004 din 14.04.2004 (data postei), notificatorii R. T. L. V. si R. T. D. G. au solicitat anularea deciziei nr. 2 din 27.02.2004 a SC „Aqua Calor” SA Piatra Neamt si restituirea în natura a imobilului,  ai carui proprietari de buna credinta sunt, situat în Piatra Neamt, str. Alexandru Lapusneanu (fosta Sperantei), bl. B5, sc. A, et. III, ap. 16, judetul Neamt, pentru care au comunicat intimatei, prin Biroul Executorului Judecatoresc Cotoi Cornel, notificarea nr.197/2.08.2001,formulata în baza art.21 si urmatoarele din Legea nr.10/2001.

În motivarea contestatiei,notificatorii au aratat ca trecerea imobilului în proprietatea statului - în temeiul art.2 alin.2 din Decretul nr.223/1974 - a constituit un abuz, deoarece ei nu au facut parte din categoria persoanelor plecate fraudulos din tara sau a celor care, plecate în strainatate,nu s-au înapoiat în tara la expira¬rea termenului stabilit pentru întoarcere, astfel încât înstrainarea apartamentului catre titularul contractului de închiriere încheiat cu fosta I.J.G.C.L. Piatra Neamt este nelegala, iar ei sunt îndreptatiti a le fi restituit bunul în natura.

Intimata, prin reprezentantul sau legal, a formulat, în cauza întâmpinare (intitulata "Precizari"), prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, aratând ca imobilul a devenit proprietate de stat în temeiul unui just titlu (Decretul nr.223/1974) si a fost dat în administrarea I.J.G.C.L. Piatra Neamt (antecesoarea S.C. „AQUA CALOR” S.A.), prin Decizia nr.475/1988 a Consiliului popular al judetului Neamt, fiind supus repartizatii si încheierii cu destinatia de locuinta în temeiul Legii nr.5/1973, încheindu-se contractul de închiriere nr.1356/5.09.1989, cu familia I. T. (titular), I. E. (sotie) si I. T.E. (fiica). Ca,ulterior,titularul contractului de închiriere a solicitat cumpararea locuintei pe care o detinea în calitate de chirias în conditiile legii, procedându-se astfel la încheierea contractului de vânzare-cumparare nr. 1702/1992. A mai aratat intimata ca fosta I.J.G.C.L.,ca si în prezent,avea doar calitatea de adminis¬trator al fondului locativ de stat, iar în procesul de vânzare a locuintelor avea doar pozitia de comisionar al statului, sumele încasate din vânzare fiind virate la bugetul de stat.

Concluzionând ca  imobilul  în  litigiu a  fost preluat  în proprietatea statului  în baza unui  titlu valabil  si ca actul  juridic de înstrainare a fost întocmit  cu respectarea  prevederilor  legale  în vigoare la acea data, sub aspectul îndrituirii chiriasului la cumparat,  intimata a aratat ca solutionarea notificarii contestatorilor s-a facut printr-o decizie legala si temeinica, solicitând mentinerea acesteia.

Urmare celor aratate de intimata prin întâmpinare si relatiilor comunicate la cererea instantei de Serviciul de Evidenta Informatizata a Persoanei din cadrul M.A.I.,cu adresa nr.1653336/14.12.2004,contestatorii au solicitat citarea în cauza, în calitate de intimati,atât a primilor cumparatori ai imobilului I. T. si I. E., cât si actualilor detinatori ai apartamentului, S. N. si S. L.. Acestia reprezentati în instanta prin avocati alesi,au solicitat respingerea contestatiei în privinta lor, pentru lipsa calitatii procesuale pasive. În plus, prin întâmpinarea depusa la dosar la termenul din 21.01.2005,intimatii S. N. si L. au aratat ca au dobândit cu buna-credinta proprietatea asupra bunului imobil revendicat de contestatori, respectiv prin contractul de schimb încheiat cu fostii proprietari (sotii I.), autentificat sub nr.15581/7.08.1995, data la care apartamentul era în circuitul civil,negrevat de sarcini si neurmarit. Ca, de la cumparare si pâna în prezent, au stapânit imobilul si i-au adus substantiale îmbunatatiri,astfel încât ar fi nedrept ca cei doi contestatori, dupa o pasivitate de peste 10 ani, sa-i deposedeze de bunul-proprietatea lor, intabulat în cartea funciara.

Prin precizarile din 5.11.2004, emitenta deciziei contestate a solicitat,o data în plus,respingerea ca nefondata a contestatiei,mo¬tivat de faptul ca, nefiind posibila restituirea în natura a imobilului notificatorii sunt îndrituiti la obtinerea de despagubiri prin echivalent banesc, iar obligatia de despagubire revine statului, prin Ministerul Finantelor,întrucât fosta I.J.G.C.L., actualmente S.C. „AQUA CALOR” S.A.  a avut doar calitatea de administrator al fondului locativ de stat, sumele încasate din vânzarea locuintelor fiind virate la bugetul de stat.

Examinând actele dosarului,tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt :

Prin notificarea nr.197/2.08.2001,comunicara Primariei municipiului Piatra Neamt prin Biroul executorului judecatoresc Cotoi Cornel,sotii R. T.V. si R. T. D. G. au solicitat sa le fie restituit în natura aparta¬mentul proprietatea lor indicat mai sus, trecut în proprietatea statului si vândut ulterior altor persoane. În  cuprinsul notificarii, s-a cerut expres ca ei sa fie invitati sa participe la eventuale nego¬cieri,iar în cazul în care detinatorul imobilului va refuza sa-l elibereze, notificatorii au facut propunerea ca eventualele despagu¬biri banesti care li s-ar cuveni, sa fie achitate acestuia, pentru ca ei sa intre în posesia bunului.

Cu adresa nr.18062/1.04.2003 (fila 32), Primaria municipiului Piatra Neamt a transmis,în original,notificarea si documentatia anexata catre S.C „AQUA CALOR” S.A. Piatra Neamt, ca unitate detinatoare a imobilului solicitat de notificatori. Aceasta societate comerciala a solutionat notificarea printr-o decizie de respingere, nr.2/27.02.2004, cu motivarea ca "imobilul a fost înstrainat legal catre titularul contactului de închiriere...".

Aceasta decizie este data cu nesocotirea dispozitiilor prevazute în Legea nr. 10/2001 în legatura cu procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 dec.1989, si vine în continuarea unui sir de acte nelegale si abuzive ale organelor administratiei si puterii locale privind imobilul în litigiu,acte care,începute înainte de decembrie 1989,au continuat dupa aceasta data,care s-a vrut a fi momentul de început al unei perioade democratice,în care proprietatea sa fie protejata si respectata efectiv, nu numai prin texte de lege lipsite de eficienta si neaplicate în viata economica si sociala a cetatenilor acestui stat.

Prin recursul (dec. nr. 1139/8.02.2007 a Î.C.C.J) care a desfiintat în totalitate aceasta sentinta, contestatorii-recurenti au criticat sentinta primei instante, precum si decizia din apel (nr. 52/2006 a Curtii de Apel Bacau) sub urmatoarele aspecte apartamentul solicitat a se retroceda nu facea parte din fondul proprietate de stat pentru ca era proprietatea particulara a lor astfel ca s-au încalcat dispozitiile legii care dadea posibilitatea cumpararii de catre chiriasi a apartamentelor construite din fondul de stat. Desi sunt dovezi clare ca acest apartament a fost confiscat abuziv, ca s-a încheiat un contract de închiriere pentru persoane care nu au avut niciodata domiciliul acolo instantele au considerat incidente dispozitiile art. 24 alin. 1 art. 26 din Legea 10/2001 republicata în sensul ca nu putea fi restituit în natura.

Din anul 1990 au cerut retrocedarea apartamentului s-au judecat cu intimati I. pentru anularea contractului de vânzare-cumparare dar, prin sentinta civila 10997/1993 a Judecatoriei Piatra Neamt s-a respins actiunea. S-au facut un lant de abuzuri atât înainte de 1989, cât si dupa decembrie 1989 pentru ca apartamentul sa ramâna în proprietatea dobânditorilor de rea-credinta. Au mai invocat astfel contestatorii reaua-credinta a ambilor contractanti SC „Aqua Calor” ( fosta I.J.G.C.L.) si a familiei I. întrucât mai înainte, prin anul 1991 au solicitat si anularea ordinului de repartitie catre familia I. si totusi desi existau aceste litigii, s-a încheiat contractul de vânzare-cumparare. Instantele au abilitatea de a aplica în mod corect dispozitiile Legii nr.10/2001 în sensul de a cenzura titlurile în baza carora sunt retinute proprietatile.

În conditiile art. 315(1) Cod procedura civila, tribunalul ca instanta de trimitere,  conformându-se deciziei de casare care a recomandat cercetarea cererii de restituire în natura a imobilului, în sensul ca a dispus efectuarea unei expertize de identificare a apartamentului în litigiu si constata, în fond, urmatoarele:

Contestatorii R. L. V. si R. T. D. au achizitionat în 1982 dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Piatra Neamt, str. Sperantei B 3, et. III, sc. A, ap. 16 conform titlului de proprietate nr. 4242/11.02.1982 (fila 18 dosar 394/C/2004).

Contestatorul R. T. L. V. a plecat din tara în anul 1983 pe baza pasaportului legal I-782653 eliberat de organele competente românesti prin recunoasterea contractului intervenit între acesta în calitate de violonist si Hofer Sympfoniker din Germania. Pasaportul sau a fost prelungit pâna la data de 4.01.1993.

Sotia acestuia, contestatoarea, precum si fiica acestora R. T. I. A. au plecat din România, de asemenea cu statut legal.

Nu au solicitat, ulterior plecarii, azil politic, nu au solicitat renuntarea la cetatenia româna, pentru a le fi aplicabil decretul nr. 223/1974, în sensul confiscarii imobilelor de  catre stat.

Acesta prevedea astfel:

Art. 2:  „Persoanele care au facut cerere de plecare definitiva din tara sunt obligate sa înstraineze, pâna la data plecarii, constructiile aflate în proprietatea lor în R.S.R. Înstrainarea se va face catre stat care va prelua aceste bunuri, plata stabilindu-se potrivit Legii 4/1973”.

Constructiile apartinând persoanelor care au plecat în mod fraudulos din tara, sau care, fiind plecate în strainatate nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în tara, trec fara plata în proprietatea statului”

Cu toate ca nu îi expirase contestatorului termenul de înapoiere în tara, pasaportul fiind valabil pâna la 4.01.1993, la data de 26.12.1988 Comitetul executiv al Consiliului Popular al judetului Neamt a decis (Decizia nr. 475/1988- fila 20 I dosar fond) trecerea fara plata, în proprietatea statului a apartamentului.

La data de 5.09.1989 s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1356/1989 între I.J.G.C.L. (în prezent SC „Aqua Calor” SA) si intimatii I. T., I. E. si I.T.E.

La 13.03.1992, acestia încheie contractul de vânzare-cumparare nr. 1702/1992 în baza Decretului - Lege nr. 61/1990.

Tribunalul constata, însa,  ca acesta nu poate fi considerat titlu valabil în acceptiunea Legii nr.10/2001, întrucât nu a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare la acel moment si evidentiaza reaua-credinta a contractantilor. Astfel, înainte de Revolutia din 1989, contestatorul a înaintat cerere de retrocedare a imobilului fapt dovedit cu raspunsul Consiliului Popular al municipiului Piatra Neamt nr. 2656/3.07.1989.

La 27.12.1990 s-au adresat Prefecturii Neamt, solicitând anularea Deciziei 475/20.12.1988 (fila 35 din primul dosar de fond) iar în 1991 au introdus actiune judecatoreasca de anulare a deciziei fostului C.C. al Consiliului Popular Neamt.

Prin sentinta civila nr. 3088/13.06.1991 a Judecatoriei Piatra Neamt (f. 54) s-a respins cererea contestatorilor cu motivarea ca,  într-adevar,  prin Decretul-Lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr. 223/1974 în temeiul caruia s-a dispus confiscarea numai ca prevederile acestea au efect doar pentru viitor, ceea ce reprezinta ca Decizia nr. 475/1988 fiind anterioara nu cade sub incidenta Decretului de abrogare.

În recurs (decizia nr. 764/27.08.1991 a Tribunalului Neamt) solutia a fost modificata si s-a anulat actul respectiv retinându-se nelegalitatea masurii luate în raport cu Decretul 223/1974.

Dar în recursul extraordinar (dec. nr.1788/1992) promovat de procurorul general la Curtea Suprema de Justitie s-a mentinut situatia.

Cu toate litigiile aflate în curs, intimatii I.încheie la data de 7.08.1995 contractul de schimb (fila 100) pentru apartamentul în litigiu cu intimatii S. N. si S. L., introdusi în cauza pe parcursul primei judecati.

Acestia s-au aparat sustinând ca ei au intrat în proprietatea apartamentului în mod corect cunoscând ca,  în judecata anterioara, contestatorii R.T. au pierdut.

În temeiul Legii nr.10/2001, autoritatea administrativa învestita cu solutionarea notificarii precum si instanta judecatoreasca au obligatia sa verifice temeinicia actului de preluare de catre stat prin raportare la Constitutia si legile în vigoare la momentul preluarii.

S-a retinut astfel „de plano” ca Decretul nr. 223/1974 este un act normativ de preluare abuziva de catre stat a imobilelor în perioada 6 martie 1945-31 decembrie 1989. Odata ce a fost considerata ca „fara titlu” orice preluare facuta chiar în conditiile Decretului 223/1974 cu atât mai mult actele de preluare care nici macar nu se încadrau în normele Decretului, atrag aplicarea de drept a dispozitiilor de retrocedare ale Legii nr.10/2001.

Contractul de vânzare-cumparare nr.1702/13.03.1992 încheiat între Regia Autonoma a Locuintei si intimatii I. nu produce nici un efect valabil pentru ca în baza dispozitiilor art.1 din Decretul - Lege nr. 61/1990 se puteau vinde catre populatie doar locuintele construite din  fondurile statului. Or, apartamentul în litigiu era proprietatea privata a unei persoane fizice respectiv contestatorul. În aceasta situatie s-a pronuntat în mod neechivoc Curtea Suprema de Justitie (dec. 612/1992, nr.11/1992, p.82) când a statuat ca „Locuintele devenite proprietate de stat în baza Decretului nr. 223/1974, ca urmare a plecarii din tara a fostilor proprietari, nu fac parte din categoria celor la care se refera dispozitiile art. 1 din Legea nr. 61/1990”.

Notificarea formulata în conditiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicata era admisibila astfel, fata de dispozitiile enuntate întrucât „imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se afla în prezent se restituie în natura în starea în care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini”.

Constatând astfel, culpa persoanei juridice propus al statului, ca administrator SC „Aqua Calor” SA (fosta I.J.G.C.L ) s-a dispus restituirea  în natura catre contestatori iar, aceasta sa puna la dispozitia intimatilor S. un imobil similar celui ce s-a restituit.

S-a instituit un drept de retentie în conditiile codului civil, în favoarea detinatorilor actuali.

Domenii speta

Spete similare