Restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmaririi penale. Conditii

DECIZIA PENALA NR.116/R/12 martie 2007

Restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmaririi penale. Conditii.

Potrivit art. 332 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale în cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.

Prin sentinta penala nr. 295 din 12 octombrie 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 264/2006, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, s-a dispus restituirea cauzei Parchetului de pe lânga Tribunalul Bihor în vederea efectuarii urmaririi penale în dosar nr. 592/P/2004 privind pe inculpata F.A.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, prin procesul-verbal din 17 noiembrie 2005 s-a început urmarirea penala împotriva învinuitei F.A. pentru comiterea infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal, retinându-se în sarcina  sa ca, în perioada iunie-septembrie 2002 a achizitionat de la SC Zaharul Oradea SA cantitati de zahar ce au fost facturate de catre învinuita, care a emis pentru plata acestora 9 file CEC în valoare de 2.165.420.000 lei, file ce nu au putut fi încasate datorita lipsei disponibilului din contul bancar, prejudiciind astfel partea vatamata cu suma de mai sus.

Prin rezolutia din 18 noiembrie 2005 procurorul a confirmat începerea urmaririi penale fata de învinuita pentru comiterea infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 alin. 3, 4 si 5 Cod penal.

În speta, dupa începerea urmaririi penale singurul act de cercetare efectuat a constat în luarea unei declaratii învinuitei la data de 15 decembrie 2005, dupa care s-a procedat la prezentarea materialului de urmarire penala si s-a întocmit rechizitoriul, prin actul de sesizare a instantei, fiind pusa în miscare actiunea penala împotriva inculpatei si trimisa în judecata pentru infractiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 si art. 42 Cod penal.

Toate actele procesuale efectuate în cauza au fost realizate înainte de începerea urmaririi penale în baza actelor premergatoare.

Dupa data începerii urmaririi penale, organul de urmarire penala nu a mai administrat nici o proba pentru a dovedi vinovatia sau nevinovatia inculpatei, ci a procedat la audierea învinuitei  si prezentarea materialului de urmarire penala, dispunând trimiterea în judecata a acesteia.

Întregul material probatoriu a fost administrat doar în faza actelor premergatoare, ceea ce nu este permis, în aceasta faza verificându-se temeinicia informatiilor primite prin modurile de sesizare prevazute de lege, or, potrivit art. 200 Cod procedura penala urmarirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea în judecata.

Totodata, prin strângerea probelor necesare, în sensul textului de lege se întelege atât operatiunea de adunare a probelor cât si examinarea si evaluarea lor, pentru a constata daca sunt suficiente în vederea luarii hotarârii privind trimiterea sau netrimiterea în judecata.

Având în vedere ca în cauza nu s-au efectuat fata de inculpata urmarirea penala în sensul aratat si definita de legea procesual penala, sesizarea instantei fiind legala, s-a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea efectuarii urmaririi penale privind pe inculpata.

Împotriva acestei sentinte penale în termen a declarat recurs penal Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor.

S-a aratat ca solutia instantei de restituire a cauzei la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor este nelegala. Instanta de recurs trebuie sa constate ca inculpatei i-au fost respectate toate drepturile si garantiile inclusiv dreptul la aparare garantat de prevederile art. 6 Cod procedura penala. Mai mult, în momentul prezentarii materialului de urmarire penala în fata procurorului, învinuita putea sa formuleze orice cerere sau sa ceara administrarea sau readministrarea oricaror mijloace de proba.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 116/R din 8 martie 2007, a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor privind pe inculpata F.A., împotriva sentintei penale nr. 295 din 12.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bihor pe care a casat-o si a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la aceeasi instanta.

În conformitate cu dispozitiile art. 332 alin. 2 si 4 Cod procedura penala, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale în cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, iar împotriva restituirii se poate face recurs de catre procuror sau persoana ale carei interese au fost vatamate.

Potrivit art. 62 si 64 din acelasi cod în vederea aflarii adevarului organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele pe baza de probe, iar mijloacele de proba obtinute în mod legal nu pot fi folosite în procesul penal.

Pe de alta parte, în baza art. 300 Cod procedura penala instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima înfatisare regularitatea actului de sesizare, iar când constata ca sesizarea nu este facuta conform legii, iar neregularitatea nu poate fi înlaturata, dosarul se restituie organului de urmarire penala în vederea refacerii acestuia.

Din examinarea prevederilor de mai sus, rezulta ca numai respectarea dispozitiilor privind sesizarea instantei constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de proba obtinute de procuror la urmarirea penala, care constituie fundamentul trimiterii în judecata este atributul instantei care se pronunta, însa dupa efectuarea cercetarii judecatoresti si dupa dezbateri prin hotarâre.

Analizând rechizitoriul din 4.01.2006 dosar nr. 592/P/2004 întocmit de Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor, se constata ca acest act respecta prin forma si continut toate cerintele legii.

Astfel, actul de sesizare al instantei cuprinde toate elementele prevazute de art. 263 Cod procedura penala, respectiv datele referitoare la persoana inculpatei, faptele retinute în sarcina ei, încadrarea juridica, probele pe care se întemeiaza învinuirea si dispozitia de trimitere în judecata precum si numele persoanelor care trebuie citate în instanta.

Totodata, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care sa impuna refacerea lui de catre procuror.

Se mai constata ca în cauza, prima instanta, fara a efectua cercetarea judecatoreasca s-a pronuntat asupra unor mijloace de probe pe care procurorul si-a întemeiat trimiterea în judecata a inculpatei, apreciind ca neadministrarea de probe dupa începerea urmaririi penale ar atrage nulitatea urmaririi penale si ar face necesara refacerea urmaririi penale.

Or, extinzând obiectul verificarii de la actul de sesizare (caruia sub aspectul formei si continutului nu au fost aduse critici ) la materialul probator pe care respectivul act s-a fundamentat, instanta de fond a încalcat dispozitiile imperative evocate cât si cele referitoare la obligativitatea efectuarii cercetarii judecatoresti, în cadrul careia se putea examina public, nemijlocit si contradictoriu întregul material probator si a pronuntat astfel o hotarâre nelegala. În acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia penala nr. 13 din dosar nr. 14056/1/2006.

1

Domenii speta

Spete similare