Înşelăciune

Înşelăciune. Prezentarea inculpatei drept cunoştinţă a fiicei victimei fapt determinant al remiterii de victimă a sumei de 4.000 lei cu titlu de împrumut acordat inculpatei.

Procedându-se însă la analiza depoziţiilor martorilor audiaţi în apărare, instanţa apreciază că acestea nu reflectă realitatea, fiind date în scopul vădit de a-i permite inculpatei să se sustragă răspunderii penale.

În sensul celor de mai sus pledează tocmai abundenţa de detalii oferite de martori cu referire la evenimente produse cu mai mult de doi ani în urmă, faţă de momentul audierii lor (mai, septembrie, noiembrie 2008).

Trib. Bistriţa-Năsăud,

dec. pen. nr. 25/A/7 aprilie 2009

Prin sentinţa penală nr.1526 din 21 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 6344/190/2007 a fost condamnată inculpata N. I. la  pedepsele de  1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal (faptă comisă la data de 23.02.2006 în dauna părţii vătămate V. V. şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal (faptă comisă la data de 16.08.2006 în dauna părţii vătămate C. V.).

 În baza art. 33 lit. „a” Cod penal s-a constatat că infracţiunile au fost comise în concurs real, iar în temeiul art. 34 alin. 1 lit. „b” Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani, potrivit art. 82 Cod penal.

S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” şi „b” Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

 În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală condamnata a fost obligată să plătească părţii civile V. V. suma de 4.000 lei reprezentând despăgubiri civile, la care s-a adăugat şi dobânda legală calculată de la data comiterii faptei (23.02.2006) şi până la plata efectivă a sumei.

În temeiul dispoziţiilor art. 193 Cod procedură penală inculpata a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea părţii civile V. V. (conform chitanţei nr. 8075687/24.10.2007 anexată).

S-a respins constituirea de parte civilă a părţii vătămate C. V. (acestuia fiindu-i restituită suma de 400 lei cu care a fost păgubit de către inculpată), obligând-o pe aceasta la plata sumei de 50 lei  cheltuieli de judecată în favoarea acestuia.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpata a fost obligată la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

În data de 23.02.2006 partea vătămată V. V. din localitatea Viile Tecii a sesizat printr-o plângere penală Inspectoratul de Poliţie al jud. Bistriţa-Năsăud, solicitând identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care la aceeaşi dată, prezentându-se drept cunoştinţe ale fiicei sale din Bucureşti, au determinat-o să le remită suma de 4.000 lei cu titlu de împrumut, sumă pe care partea vătămată nu a mai primit-o înapoi.

Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 23.02.2006, la locuinţa părţii vătămate V. V. (în vârstă de 73 ani la acea dată, handicapată de gradul I datorită problemelor de vedere) au sosit doi bărbaţi şi o femeie, cu un autoturism de culoare închisă, care s-au recomandat a fi „doctori şi prieteni de familie” ai fiicei părţii vătămate, care este medic în Bucureşti.

Oferindu-i diverse date despre familia ei, inculpata a câştigat încrederea părţii vătămate, apoi i-a solicitat un împrumut de 4.000 lei pentru o oră şi jumătate, banii fiindu-i necesari achitării unei taxe vamale pentru un transport cu ajutoare pentru sinistraţii din zona de sud a ţării, bunuri trimise din Germania de tatăl său.

 Toate aceste amănunte au determinat-o pe partea vătămată să fie de acord să o împrumute pe inculpată cu suma de bani mai sus menţionată, sumă pe care o deţinea în acel moment la CEC, aceştia fiind banii pe care bătrâna îi ţinea pentru înmormântare.

Partea vătămată împreună cu cele trei persoane s-au deplasat cu autoturismul la Agenţia  CEC din localitatea Teaca, dar cum aceasta era închisă, cele  patru persoane s-au deplasat cu autoturismul în municipiul Bistriţa, oprindu-se la Sucursala CEC Bistriţa din Piaţa Petru Rareş, aceasta fiind singura deschisă la acea oră.

În incinta sucursalei au intrat iniţial doar partea vătămată împreună cu inculpata, acestea deplasându-se la un ghişeu, V. V. declarând  funcţionarei că doreşte să lichideze libretul pe care îl deţine.

Deoarece partea vătămată este în vârstă şi nu are o vedere prea bună, a rugat-o pe inculpată să-i completeze cererea de lichidare a libretului, acesta conformându-se, partea vătămată doar semnând actul respectiv.

În acest timp în incintă a intrat şi şoferul inculpatei.

După verificarea actului, funcţionara de la ghişeu i-a predat părţii vătămate  toţi banii pe care îi avea în acel moment pe CEC, fiind vorba de suma de 4.000 lei, întreaga sumă fiindu-i dată inculpatei de către partea vătămată.

Apoi s-au deplasat cu toţii la domiciliul părţii vătămate, iar în faţa porţii, inculpata, tot pentru a-i câştiga încrederea, i-a dat părţii vătămate trei inele din metal de culoare galbenă, susţinând că sunt din aur, că valorează 9.000 lei şi că reprezintă o garanţie a faptului că se va reîntoarce cu suma împrumutată.

În jurul orelor 21,30, văzând că cei trei nu se reîntorc cu banii şi dându-şi seama că a fost înşelată, partea vătămată V. V. a sesizat organele de poliţie ale comunei Teaca, care, aflând despre cele întâmplate, au sesizat la rândul lor Poliţia municipiului Bistriţa, aceştia informându-i despre faptul că mai există încă 3 persoane înşelate de aceeaşi inculpată.

Dat fiind faptul că inculpata a negat vehement comiterea faptei, afirmând că nu a fost niciodată în judeţul Bistriţa-Năsăud, s-a solicitat şi obţinut de la Sucursala CEC Bistriţa CD-ul conţinând imaginile filmate în ziua respectivă în incinta sucursalei, imagini care, deşi nu au o calitate bună, au permis totuşi identificarea femeii care şi-a însuşit banii părţii vătămate, aceasta fiind chiar inculpata.

Aşa cum s-a precizat în expunerea stării de fapt, inculpata este şi persoana care a completat foaia de vărsământ (aspect surprins de altfel şi în înregistrarea video), dar având în vederea negarea acesteia, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice la nivelul IPJ Bistriţa-Năsăud – Serviciul Criminalistic. Prin Raportul de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 36.563 din 12.10.2006 s-a concluzionat că „Scrisul de mână depus pe cererea de lichidare a libretului cu nr. 82111100022, cu antetul CEC şi completată pentru titularul V. V., a fost executat de către N. I.”.

Întrucât prin declaraţia din data de 12.03.2007 inculpata a contestat concluziile acestui raport şi a solicitat efectuarea unei expertize la Cluj sau Bucureşti, prin Ordonanţa din 19.03.2007, Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Bistriţa-Năsăud a dispus efectuarea unei expertize tehnice grafice de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj-Napoca .

Prin Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 85/03.05.2007 s-a concluzionat că „Scrisul de mână depus pe cererea de lichidare a libretului CEC nr. 821-111-22/3 (82111100022) a fost executat de către numita N. I.”.

Semnăturile de pe cale două acte, cererea de lichidare a unui libret CEC nr. 821-111-22/3 (82111100022) şi ordinul de retragere/lichidare nr. 146183/1 din 23.02.2006 aparţin titularei  V. V.” .

Contestând şi concluziile acestui raport de expertiză prin declaraţia de inculpată dată în faţa instanţei de judecată în şedinţa publică din 09.11.2007, la solicitarea apărătorului acesteia instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize grafologice la nivelul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Prin Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 19 din 31.01.2008 s-a concluzionat acelaşi lucru, respectiv că „Scrisul care completează cererea de retragere a libretului CEC nr. 82111100022 datată 23.02.2006 a fost executată de numita N. I.

Semnătura de pe cererea mai sus menţionată a fost executată de numita V. V.” .

Nemulţumită şi de aceste concluzii, inculpata a luat legătura cu un alt expert criminalist autorizat, căruia i-a solicitat să-şi exprime punctul de vedere cu privire la concluziile acestei ultime expertize.

Numitul P. G. a fost numit expert recomandat de inculpată, care, prin „Nota de observaţii” la Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 19 din 31.01.2008 întocmit de 3 experţi din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, a concluzionat că „Nu se poate identifica cu certitudine persoana care a executat scrisul care completează cererea de lichidare a libretului CEC nr. 82111100022 datată 23.02.2006…se poate exprima cel mult o concluzie de probabilitate”, însă în privinţa persoanei care l-a semnat se pare că se poate identifica, cu certitudine cine este şi anume partea vătămată V. V..

În dimineaţa zilei de 16.08.2006 inculpata şi numitul C. I. (care a fost şi el cercetat pentru aceeaşi infracţiune, dar faţă de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ – amendă) se aflau pe raza mun. Bistriţa, pe B-dul Independenţei, într-un autoturism de culoare roşie, având numărul de înmatriculare inscripţionat pe fond galben.

Inculpata l-a acostat pe partea vătămată C. V., prezentându-se ca fiind medic P. A., proaspăt întoarsă din Germania, împreună cu două persoane de sex masculin (dintre care cel de pe bancheta din spate este cetăţean străin şi nu cunoaşte limba română) şi a adus în România ajutoare pentru sinistraţi.

Aceasta i-a mai relatat părţii vătămate că un nepot de-al său i-a trimis prin intermediul lor un pachet, dar nu i-l poate înmâna, întrucât se află la vamă împreună cu ajutoarele, dar pentru a le putea ridica mai are nevoie de încă 100 euro – taxe vamale.

Deoarece C. V. avea un nepot în Germania care îi mai trimisese pachete, crezând că inculpata este de bună credinţă, a invitat-o la domiciliul său, împreună cu şoferul maşinii şi le-a înmânat suma de 400 lei pentru a-i aduce pachetul din vamă. Inculpata i-a solicitat mai mulţi bani, însă a fost categoric refuzată.

Constatând că bătrânul ar avea ceva suspiciuni, pentru a-i câştiga totuşi încrederea, inculpata i-a lăsat drept garanţie 2 inele din metal galben, susţinând că sunt din aur, şoferul întărind spusele acesteia şi afirmând că ambele valorează împreună 1.500 lei.

La plecare, cei doi l-au asigurat că vor reveni după o oră cu pachetul şi cu banii, cerându-i acestuia să nu plece de la domiciliu pentru a putea fi găsit acasă când se vor întoarce.

După plecarea acestora şi după o analiză mai atentă a inelelor partea vătămată şi-a dat seama că a fost înşelată, acestea fiind confecţionate dintr-un metal oarecare, dar din cauză că nu se simţea bine, având probleme de sănătate, a anunţat poliţia doar în ziua următoare, stabilindu-se că autorii infracţiunii sunt N. I. şi C. I.

În data de 12.09.2006 partea vătămată s-a deplasat la Oradea unde, la sediul poliţiei a participat la o prezentare pentru recunoaştere din grup de persoane, acesta recunoscând-o fără nici un dubiu pe femeia care l-a indus în eroare, respectiv pe inculpata N. I.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi examinând, potrivit disp. art. 371 alin.2 Cod procedură penală, întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul constată că, în baza materialului probator administrat, prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, a dat încadrări juridice corespunzătoare  faptelor deduse judecăţii  şi a aplicat pedepse în limite legale, just individualizate, rezolvând în mod temeinic şi legal şi latura civilă a cauzei.

Examinarea probatoriului administrat relevă fără dubiu că inculpata este autoarea faptelor deduse judecăţii, fapte comise cu vinovăţie, probele administrate în apărare fiind  menite a o proteja de răspunderea penală.

În ceea ce priveşte fapta din data de 23.02.2006, comisă în dauna părţii vătămate V. V., vinovăţia inculpatei este demonstrată de declaraţiile părţii vătămate, de imaginile surprinse de camera de supraveghere din incinta Sucursalei CEC Bistriţa şi de concluziile probelor ştiinţifice dispuse în cauză, probe ce se coroborează şi care înlătură probaţiunea în apărare.

Referitor la probele ştiinţifice administrate este de reţinut că, în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică dar şi  în cele două expertize efectuate la nivelul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj şi apoi la Institutul naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, un număr de 5 experţi au conchis în sensul că scrisul care completează cererea de retragere a Libretului CEC, datată din 23.02.2006 a fost executat de inculpată, în timp ce semnătura de pe cererea în cauză aparţine părţii vătămate V. V..

Concluziile expertului asistent, desemnat de inculpată pentru efectuarea expertizei dispusă de instanţa de fond nu sunt în măsură să înlăture concluziile probelor ştiinţifice efectuate..

De altfel, este de observat că expertul P. G. nu exclude posibilitatea ca inculpata să fi completat formularul de cerere depus la Sucursala CEC Bistriţa, conchizând doar că nu se poate identifica cu certitudine persoana care a executat scrisul, în baza semnăturilor descrise în raportul de expertiză putându-se exprima cel mult o concluzie de probabilitate.

Pe de altă parte însă, este de menţionat că nota de observaţie a expertului în cauză conţine elemente contradictorii de natură a pune sub semnul întrebării concluziile sale.

Astfel, cu toate că în partea introductivă a materialului întocmit se menţionează că „materialele de comparaţie puse la dispoziţia expertului oficial sunt suficiente pentru exprimarea unei concluzii temeinic fundamentate”, în partea finală a acestuia se apreciază că „ţinând cont de  cantitatea mică de scris în litigiu, de factura tipografică a acestuia… prima parte a raportului de expertiză nr.19/31.01.2008…nu este temeinic fundamentată”.

Probele cauzei au relevat însă şi vinovăţia inculpatei în comiterea faptei din data de 18.08.2006, în dauna părţii vătămate C. V. Această faptă este probată prin declaraţiile constante ale părţii vătămate;  prin recunoaşterea efectuată de aceasta, ocazie cu care a identificat-o pe inculpată ca fiind persoana care l-a indus în eroare; dar şi prin depoziţiile martorilor asistenţi.

Procedându-se însă la analiza depoziţiilor martorilor audiaţi în apărare, instanţa apreciază că acestea nu reflectă realitatea, fiind date în scopul vădit de a-i permite inculpatei să se sustragă răspunderii penale.

În sensul celor de mai sus pledează tocmai abundenţa de detalii oferite de martori cu referire la evenimente produse cu mai mult de doi ani în urmă, faţă de momentul audierii lor (mai, septembrie, noiembrie 2008).

Pe de altă parte, multe dintre susţinerile martorilor apar ca exagerări evidente. În acest sens elocventă este declaraţia martorului R. L., potrivit căreia, în fiecare an, între 15-20 august (aceasta din urmă fiind ziua de naştere a mamei inculpatei) participa neîntrerupt la petreceri organizate în familia inculpatei, în condiţiile în care nici chiar inculpata nu a susţinut existenţa unor asemenea sărbători prelungite.

În context, martorul B. I. a  declarat cu siguranţă că, în data de 23 februarie a fiecărui an, inculpata participa la sărbătorirea zilei de naştere a numitei M. V., indiferent în ce zi a săptămânii se împlinea evenimentul.

Această precizare a martorului este deosebit de importantă dat fiind faptul că data de 23.02.2006 a fost într-o zi de joi, dar sugerează că martorul era pregătit pentru o asemenea întrebare.

În fine, afirmaţiile categorice ale acestui martor de genul celor de mai sus ca şi cele referitoare la faptul că M. V „niciodată nu a amânat această sărbătorire pentru weekend” ridică serioase semne de întrebare asupra sincerităţii sale.

Aşa fiind, tribunalul apreciază că prima instanţă a înlăturat în mod justificat declaraţiile acestor martori chiar dacă stilul oral adoptat de judecătorul fondului nu este cel mai adecvat în susţinerea argumentelor juridice avute în vedere.

Domenii speta

Spete similare