Încredintarea copiilor minori din afara casatoriei. Interesul superior al minorilor atunci cand unul dintre parinti are locul de munca in strainatate, iar celalalt nu are conditii corespunzatoare de crestere si educare

Decizie 421 din 12.12.2008


Decizia nr.421

din data de  12 septembrie 2008

Încredintarea copiilor minori din afara căsătoriei;

Interesul superior al minorilor atunci cand unul dintre parinti are locul de munca in strainatate, iar celalalt nu are conditii

corespunzatoare de crestere si educare

Prin acţiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Ploieşti sub nr. 13131/281/2007 reclamanta A.E.L. a chemat in judecata pe paratul P.I., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna incredintarea spre crestere si educare a minorilor A.C. şi I.C., precum si obligarea paratului la plata pensiei de intretinere pentru minori.

La data de 09.11.2007 paratul a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat incredintarea spre crestere si educare  a minorilor si obligarea la plata pensiei de intretinere  in raport de venitul minim pe economia nationala.

Prin sentinta civila nr.11427/07.12.2007, Judecatoria Ploieşti  a respins actiunea formulata de reclamanta impotriva paratului ca neintemeiata si a respins cererea reconventionala, formulata de parat ca neintemeiata.

Pentru a pronunta acesta solutie, instanta de fond a retinut ca după despărţirea in fapt a părinţilor, reclamanta a plecat in Italia, monorii ramanand in grija bunicilor materni, iar ulterior, au fost luati de tatal parat reclamant.

De asemenea, instanta de fond a apreciat ca fata de faptul ca mama nu se afla in tara si nu se poate ocupa direct de copii, iar tatal nu are un domiciliu stabil, locuind la rudele sale, suferind de diferite afectiuni, atat actiunea principala cat si cererea reconventionala sunt neintemeiate, interesul superior al minorilor fiind acela de a creste si de a fi educati intr-un mediu sanatos si stabil.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A.E.L. criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala, intrucat prin respingerea ambelor cereri formulate in dosar, situatia minorilor rezultati din concubinajul partilor a ramas neclarificata, desi era necesar ca actiunea mamei sa fie admisa, fiind in interesul copiilor sa fie incredintati mamei care urmareste sa îi ia in strainatate unde are conditii pentru a-i îngriji.

Prin decizia civila nr.421/12.09.2008 Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de reclamanta-parata, a schimbat in parte sentinta atacata in sensul ca a admis actiunea formulata si precizata  de apelanta careia i-a incredintat pe minorii A.C. şi I.C, spre crestere si educare.

Totodată, instanta de apel a luat act ca apelanta reclamanta nu a solicitat obligarea intimatului parat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorilor, fiind mentinuta in rest sentinta, ca fiind legala si temeinica.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca, potrivit art. 63 din Codul familiei, copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătoreasca are fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie

De asemenea, potrivit art. 65 din Codul familiei, daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, incredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala se vor hotari potrivit dispozitiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplica prin asemanare.

Prin urmare, incredintarea copilului din afara casatoriei, trebuie sa se realizeze de instanta de judecata, dupa ascultarea parintilor si a autoritaiti tutelare, tinand seama de interesele copilului, pe care de asemenea îl va asculta, daca a implinit varsta de 10 ani.

Din analiza coroborata a mijloacelor de proba administrate in cauza s-a determinat concluzia ca apelanta reclamanta este parintele in masura sa asigure celor doi copii rezultati din relatia cu paratul, conditii apte unei cresteri si educari corespunzatoare.

Este adevarat ca A.E.L. nu locuieste efectiv in tara, avand resedinta in Italia unde are si locul de munca, insa acesta nu poate constitui un impediment pentru a-i fi incredintati minorii, in conditiile in care aceasta a probat ca este in masura sa le asigure intretinerea, preocupandu-se permanent de cresterea si educarea lor, chiar daca nu intotdeauna in mod nemijlocit, ci prin intermediul tatalui său care este proprietarul unui apartament cu 3 camere in care locuieste impreuna cu copiii.

In schimb, intimatul parat nu are loc de munca, nu are niciun altfel de venit, dar nici o locuinta proprie, stand impreuna cu parintii săi intr-o garsoniera in care este indubitabil ca minorii nu ar putea beneficia de spatiul necesar pentru o dezvoltare corespunzatoare.

De asemenea, nu poate fi ignorat nici faptul ca intimatul parat are o serie de afectiuni psihice conform certificatelor aflate la filele 8, 9 si 10 din dosarul de fond.

Masura respingerii actiunii principale a reclamantei, dar si a cererii reconventionale a paratului, cu consecinta unei situatii neclare a celor doi copii rezultati din relatia partilor, in lipsa unui parinte responsabil de cresterea si educarea lor, are un evident caracter potrivnic intereselor minorilor.

De altfel, in aceasta maniera nu se da eficienta prevederilor art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care ocrotesc viata de familie, stabilita si in relatia dintre parinti si copiii lor, exercitiul drepturilor parintesti fiind un element fundamental al vietii de familie (Hotararea data in cauza R contra Marii Britanii), in mod normal, parintii trebuind sa decida unde locuieste copilul si sa ia alte decizii cu privire la acesta, spre exemplu un tratament medical, sa controleze relatiile personale ale copiilor sau sa-i creasca intr-o anumita religie. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nu este necesar in acest sens ca parintele sa locuieasca impreuna cu copilul, atat vreme cat exista un contact regulat si o anume dependenta de parinte.

Asa cum mentioneaza Curtea in cauza Nielsen contra Danemarcei " in statele semnatare ale Conventiei, viata de familie include un numar de drepturi si obligatii parintesti. Pentru a se ocupa de un copil, pentru a-l educa, parintii săi sau unul dintre acestia trebuie, in mod obisnuit, sa decida unde va locui copilul si sa autorizeze sau sa impuna diverse restrictii libertatii sale. Conventia, ins pecial art.8, recunoaste si protejeaza viata familiala astfel inteleasa, si mai ales dreptul parintilor de a-si folosi autoritatea asupra copiilor, tinand seama de responsabilitatile lor corelative."