Delimitare inexactă a cadrului procesual. Sancţiune.

Prin sentinţa penală nr.55 din 19.03.2007, pronunţată de Judecătoria Luduş, în dosarul penal nr.663/2002, instanţa de fond,  a dispus următoarele:

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2 lit.b, art.10 lit.g, a încetat procesul penal, pornit la plângerea părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx, Xx- decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu pentru săvârşirea infracţiunilor de „tulburare de posesie”, prevăzute de art.220 alin.1,2,3 Cod penal, „ameninţare”, prevăzută de art.193 alin.1 Cod penal şi „insultă” prevăzută de art.205 Cod penal - dosar nr.663/2002/15.05.2002, privind pe inculpatul XXca urmare a decesului făptuitorului.

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a, art.10, lit.d, Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul XX, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx - decedată, prin moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru infracţiunea „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin.1,2 şi 3 Cod penal, considerentul că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive infracţiunii”- latura subiectivă.

În baza art.345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct.2, lit.a art.10, lit.a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul XX, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru infracţiunea de „ameninţare” prevăzută şi pedepsită de art.193 alin.1 Cod penai, considerentul că „fapta nu există”.

În baza art.345 alin.1 şi 3, raportat la art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.b Cod procedură penală, a achitat inculpatul XX, chemat judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, toţi prin mandatar Xx, Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru infracţiunea „insultă”, art.205 Cod penal, pe considerentul că, „fapta nu este prevăzută legea penală”.

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a art.10, lit d, Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul XX, chemat în judecată plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx- decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută pedepsită de art.220 alin.1,2 şi 3 Cod penal, pe considerentul că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii”- latura subiectivă.

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a art.10, lit.a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul XX, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru infracţiunea de „ameninţare” prevăzută şi pedepsită de art.193 alin.1 Cod penal, considerentul că „fapta nu există”.

În baza art.345 alin.1 şi 3, raportat la art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.b Cod procedură penală, achită inculpatul XX, cu date personale, chemat judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, toţi prin mandatar Xx, - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru infracţiunea de „insultă”, art.205 Cod penal, considerentul că, „fapta nu este prevăzută de legea penală”. _

În baza art.345 alin.1 şi 3, raportat la art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.b Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul Xx, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx - decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru infracţiunea de „insultă”, art.205 Cod penal, pe considerentul că, „fapta nu este prevăzuta de legea penală”.

În baza art.345 alin.1 şi 2 Cod procedură penală raportat la art.193 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal şi art.74 lit.a şi c teza I, şi art.76 lit.e teza I Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX, la o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ameninţare” în dauna părţii

vătămate Xx, dosar nr.663/2002/15.05.2002.

În baza art.345 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, raportat la art.193 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal şi art.74 lit.a şi c teza I, şi art.76 lit.1 teza I Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX, la 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ameninţare” în dauna părţii vătămate Xx, dosar nr.663/2002/15.05.2002.

În baza art.345 alin1 şi 2, Cod procedură penală, raportat la art.193 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal şi art.74 lit.a şi c teza I, şi art.76 lit.e teza I Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX, la 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ameninţare” în dauna părţii vătămate Xx, dosar nr.663/2002/15.05.2002.

În baza art.345 alin1 şi 2 Cod procedură penală, raportat la art.193 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal şi art.74 lit.a şi c teza I, şi art.76 lit.e teza I Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX, la 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „ameninţare” în dauna părţii vătămate Xx, dosar nr.663/2002/15.05.2002.

În baza art.345 alin.1 şi 2,Cod procedură penală, raportat la art.220 alin.1, 2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal şi art.42 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1 Cod penal şi cu reţinerea art.74 lit.a şi c, teza I şi art. 76 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX, de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie” comisă în dauna părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx- decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, dosar nr.434/2003, dosar nr.1465/2004, dosar nr1466/2005.

În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal, a contopit cele 5 pedepse aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul XX, având de executat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art.81 alin.1 lit. a,b,c Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului Xx, iar în baza art.82 alin.1 şi 3 Cod penal, stabilind un termen de încercare de 3 ani.

În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului Xx asupra prevederilor art.83 Cod penal ce reglementează revocarea suspendării condiţionate a executări pedepsei.

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a, art.10, lit.d, Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul XX, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţii vătămate Xx, - dosar nr.965/2004/31.07.2004, pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin. 3 Cod penal, pe considerentul că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii”- latura subiectivă.

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a, art.10, lit.d, Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul XX, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţii vătămate Xx, - dosar nr.965/2004/31.07.2004, pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin. 3 Cod penal, pe considerentul că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii”- latura subiectivă.

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a, art.10, lit.d, Cod procedură penală, a achitat pe inculpata XX, chemată în judecată la plângerea prealabilă a părţii vătămate Xx, - dosar nr.965/2004/31.07.2004, pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin. 3 Cod penal, pe considerentul că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii”- latura subiectivă.

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a, art.10, lit.d, Cod procedură penală, a achitat pe inculpata XX, chemată în judecată la plângerea prealabilă a părţii vătămate Xx, - dosar nr.965/2004/31.07.2004, pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin. 3 Cod penal, pe considerentul că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii”- latura subiectivă.

În baza art.345 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a, art.10,. lit.d Cod procedura penală, a achitat pe inculpatul XX, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţii vătămate Xx, - dosar nr.965/2004/31.07.2004, pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin. 3 Cod penal, pe considerentul că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii”- latura subiectivă.

În latura civilă, în baza art. 346 alin.1 şi alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art.14 alin.3 lit.b şi alin.5 şi raportat la art.998-999 Cod Civil, s-a admis în parte, acţiunea civilă formulată de către părţile vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx- decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu, şi pe cale de consecinţă:

A obligat pe inculpatul Xx la plata sumei de 2.360 lei şi pe inculpaţii Xx şi Xx, în solidar, la plata sumei de 5.590 lei, suma totală de 7.950 lei, cu titlu de despăgubiri materiale,

A obligat inculpatul Xx la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de daune morale părţilor civile Xx, Xx, Xx şi Xx, câte 375 lei pentru fiecare, pentru comiterea infracţiunii de „ameninţare”, a obligat inculpatul Xx la plata sumei de 9.000 lei, cu titlu de daune morale părţilor civile, Xx, Xx, Xx, Xx, Xx-decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu, pentru comiterea infracţiunii de „tulburare de posesie”.

În baza art. 346 alin.4 Cod procedură penală a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei, privind despăgubirile solicitate de către părţile civile pentru infracţiunea de „insultă”, având în vedere temeiul juridic al achitării.

În baza art.349 şi a art.191 alin.2 Cod procedură penală a obligat inculpaţii Xx şi Xx, în solidar la plata sumei de 4.276 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de către părţile civile.

 Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Luduş au fost înregistrate în mod succesiv, mai multe cauze privind părţile din dosar, astfel că în dosarul nr.663/2002 a fost depusă o plângere penală împotriva inculpaţilor Xx, Xx, Xx şi Xx, pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie, art.220 alin.1 Cod penal comise începând cu data de 23.03.2002 şi pentru comiterea infracţiunilor de „ameninţare şi insultă” de către inculpatul Xx, în datele de 7-9 mai 2002, împotriva părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Şotron Maria, Xx.

În dosarul nr.434/2003 părţile vătămate Xx, Xx, Xx şi Xx prin mandatar Xx au solicitat tragerea la răspundere a inculpatului Xx pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.220 Cod penal - tulburare de posesie, pentru faptele din 27-28 martie 2003.

La data de 02 august 2004 s-a înregistrat sub nr. 965/2004 plângerea penală formulată de către partea vătămată Xx, împotriva inculpaţilor Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx, privind infracţiunea de „tulburare de posesie”- art.220 Cod penal pentru fapta din 31 iulie 2004.

Ulterior la data de 29.10.2004 instanţa a fost sesizată prin adresele Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduş, nr.611/P/2004 şi nr.656/P/2004 privind pe inculpatul Xx pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală prin plângerile formulate la data de 02.06.2004 de către Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx, pentru activitatea sa infracţională începută în luna mai a anului 2004, iar prin plângerea din 28.06.2004 a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx şi Xx se reclamă faptul că la datele de 18 iunie 2004, 26 iunie 2004, precum şi în alte zile neindicate în mod expres, inculpatul Xx, ar fi comis în dauna lor infracţiunea de „tulburare de posesie”.

La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2003, instanţa constatând că, între dosarul nr.434/2003 şi dosarul 663/2002 există legătură şi identitate de părţi a dispus conexarea celor două cauze.

Cu privire la dosarele 1465/2004 şi 1466/2004, instanţa s-a pronunţat în vederea conexării celor două cauze la data de 03.03.2005, în baza art.34 - 36 Cod procedură penală dispunând dosarului nr. 1466/2004 la 1465/2004.

Ulterior, respectiv la termenul de judecată din data de 14.04.2005, la cererea părţilor, constatând identitatea de obiect şi părţi, instanţa a admis solicitarea de conexare a dosarului 1465/2004, la dosarul nr.965/2004.

La termenul de judecată din 09 iunie 2005, raportat la probele administrate, la actele existente la dosarul 965/2004 , instanţa a admis cererea formulată de părţile vătămate-inculpaţi Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx, de conexare a dosarului 965/2004, la care anterior au fost conexate şi celelalte două cauze, la dosarul nr.663/2002 al Judecătoriei Luduş, raportat la identitatea de părţi, precum şi la obiectul tuturor plângerilor formulate, respectiv cu la infracţiunea de „tulburare de posesie”.

Astfel, instanţa a administrat materialul probator necesar pentru soluţionarea tuturor plângerilor penale formulate de către părţi, ce au dobândit duble calităţi, în cuprinsul dosarului 663/2002.

Cu privire la stările de fapt reclamate de către părţile vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Sofron Maria, instanţa a reţinut că, începând din cursul anului 2002-pe fondul unor neînţelegeri cu inculpaţii Xx, Xx şi Xx, precum şi cu inculpatul Xxs, că aceştia din urmă au intrat în mod abuziv şi au folosit o parte din terenul proprietatea părţilor vătămate, procedând la smulgerea ţăruşilor, astuparea gropilor ce indicau linia de hotar stabilită de Comisia de fond funciar în luna martie 2002 şi procedând, în cursul lunii octombrie 2002 la trasarea unei alte linii de hotar cu scopul de a deruta şi influenţa efectuarea unei expertize topografice.

Inculpaţii au intrat totodată cu animalele de terenul părţilor vătămate, au distrus iarba şi au continuat cu actele de tulburare a posesie în tot timpul anului 2002, în cursul anilor 2003 şi 2004 până în luna noiembrie a anului 2004.

Părţile vătămate au indicat zone din cuprinsul proprietăţilor lor pe care s-au produs tulburările reclamante, după cum urmează: zona I fiind delimitată începând din faţa caselor părţilor vătămate Xx şi Xx şi până la şoseaua Luduş- Aţintiş; zona II reprezentând livezile aferente cabanelor părţilor vătămate Xx şi Xx; zona III, reprezentând fânaţele din zona pârâului şi locul numit, la mărţişoare şi parcela de fânaţe comune de pe lângă casa părţii vătămate Xx, precum şi parcela proprie a acestei părţi vătămate; zona IV este cuprinsă între DE 1425 şi terenurile arabile ale părţilor vătămate, iar zona V este zona de pe deal până la DE 1425, ocupat abuziv de către inculpaţi încă din anul 1997.

Cu privire la infracţiunile de insultă şi ameninţare săvârşite de inculpatul Xx, în datele de 79 mai 2002, instanţa reţine că plângerea pentru aceste fapte a fost formulată doar de către părţile vătămate Xx, Xx,Xx Şi Xx, iar la data de 09.10.2002 raportat la precizările de plângeri prealabile formulate de către părţile vătămate, instanţa procedează la schimbarea încadrării juridice, schimbând cadrul procesual pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută de art.220 alin.3 Cod penal, cu aplicare art.41 Cod penal şi patru infracţiuni de ameninţare şi insultă pentru toţi inculpaţii.

În probaţiune, pentru toate faptele reţinute şi reclamante la dosar au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială şi cercetarea la faţa locului, astfel la file 14-19 părţile vătămate au depus un set de înscrisuri, copii CF, corespondenţă cu alte instituţii, o procură judiciară fila 40, planşe foto, copii titluri de proprietate, procese-verbale de punere în posesie, şi schiţe ale zonelor de teren din litigiu.

Instanţa de fond a respectat dreptul de apărare al părţilor, luând act de faptul că atât părţilor vătămate, cât şi inculpaţii au fost asistaţi în cursul procesului penal, de apărători aleşi sau din oficiu.

Ca urmare a precizării plângeri penale în dosarul nr.663/2002 instanţa a procedat la audierea inculpaţilor Xx, Xxşi Xx.

Instanţa a procedat totodată la consemnarea unei declaraţii a părţii vătămate Xx filele 100-102.

Prin înscrisul de la fila 119 părţile vătămate şi-au precizat plângerea atât pe latură penală, cât şipe latură civilă şi au ataşat un nou set de înscrisuri în probaţiune, precum şi liste privind cheltuielile de judecată.

Partea vătămată Xx a depus la filele 161-168 mai multe înscrisuri, precum şi o declaraţie prin care învederează instanţei că îşi susţine plângerea penală formulată împotriva inculpaţilor Xx, Xx Şi Xx Şi Xxs pentru infracţiunea de „tulburare de posesie” în formă agravantă şi continuată, solicitând totodată obligarea acestora la plata daunelor materiale şi morale.

Prin copia certificatului de deces de la fila 180 instanţa a luat act de decesul părţii vătămate Xx, la data de 09.01.2004, sens în care a solicitat Primăriei de la locul decesului să comunice moştenitorii, în vederea introducerii acestora în cauză.  Constatându-se că unicul moştenitor al părţii vătămate este numitul Xx, instanţa a dispus citarea acestuia şi a luat act de înscrisurile depuse de el la filele 236-237.

Tot în cursul procesului penal la termenul de judecată din 05.02.2004 instanţa a luat act de decesul inculpatului Xx, fiind depus certificatul de deces la fila 189.

Constatând faptul că, prin repetatele sale cereri de amânare sau prin lipsa nejustificată la mai multe termene de judecată apărătorul ales al inculpatului Xx, a generat tergiversarea administrării materialului probator şi implicit a soluţionării cauzei, instanţa a dispus sancţionarea acestuia cu amenzi judiciare şi a dispus desemnarea unui apărător din oficiu pentru acest inculpat.

La termenul de judecată din data de 01 martie 2004, instanţa a procedat la consemnarea declaraţiilor de parte vătămată a numiţilor Xx, Xx şi Xx şi a audiat martorii propuşi şi încuviinţaţi, respectiv, Xx, Xx şi Xx. în completarea materialului probator au fost încuviinţaţi şi martorii Xx, Xxşi Xxşi au fost depuse de alte seturi de înscrisuri, reclamaţii, calcule pentru daunele materiale şi morale, provenind atât de la părţile vătămate cât şi de la inculpaţi.

La termenele din 2 septembrie 2004 şi 2 decembrie 2004, atât inculpatul Xx, cât şi părţile vătămate-civile, şi-au schimbat apărătorii, primul revenind la apărătorul iniţial ales şi ceilalţi angajând un alt avocat pentru a le reprezenta interesele.

La data de 11 mai 2006, constatând faptul că, apărătorul ales al inculpatului Xx a reziliat contractul de asistenţă juridică cu acesta, a dispus emiterea unei adrese la Baroul de Avocaţi Mureş şi a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpatul Xx.

Admisă fiind cererea de efectuare a unei cercetări la faţa locului, instanţa s-a deplasat la data de 16 mai 2005 la terenul din litigiu, prezent fiind şi reprezentantul Primăriei Luduş, cele constatate fiind consemnate în procesul – verbal depus la filele 313-315 dosar.

La dosarul cauzei au mai fost depuse, pentru mai multe termene de judecată seturi de înscrisuri-filele 326-332, copii ale unor sentinţe civile şi penale-16 noiembrie 2005, filele 373-392, filele 436-444, acte prin care s-au adus noi date, s-a solicitat rectificarea unor încheieri pentru anumite erori materiale, s-au efectuate probe pentru daunele materiale şi s-a solicitat completarea probaţiunii - filele 400-401, prin depunerea de liste cu martori.

Instanţa a procedat la audierea inculpatului Xx, pentru toate faptele pentru care s-a solicitat tragerea sa la răspundere penală prin plângerile formulate în dosarele conexate la dosarul nr.663/2002- filele 393-394, precum şi la audierea, în calitate de inculpaţi a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx şi Xx.

La termenul de judecată din data de 04 ianuarie 2007, au fost audiaţi martorii Xx, Xx, Xx, Xxşi Xx.

În vederea soluţionării cauzei, atât pentru latura penală, cât şi civilă instanţa a analizat vastul material probator administrat cauzei penale şi a constatat următoarele: defunctul Xx- decedat în anul 1944 a fost antecesorul tuturor părţilor din proces, în sensul că el a avut 2 fii, pe numiţii Xxşi pe Xx- decedaţi, de asemenea, iar succesorii lui Xxsunt Xx, Xx, Xx, Xx, Xx-decedată-succedată de Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx.

În ceea ce priveşte pe succesorii lui Xx, aceştia sunt inculpaţii Xx-decedat, Xx şi Xx.

Decedatul Xx, bunicul părţilor din litigiu, a fost proprietarul unei suprafeţe de teren de 52 ha , teren situat în comuna Bogata, cătun Căndărăi, suprafaţă de teren pe care, în timpul vieţii sale a împărţit-o, în mod egal, celor doi fii ai săi, încă din anul 1943, împărţeală certificată prin încheierea notarială nr. 149/1961, fiecărui fiu revenindu-i câte 45 de iugăre şi 255 stânjeni, suprafeţe delimitate şi folosite, ca atare, de cei doi fii, conform C.F. nr.1511 şi 551 din 1961.

După apariţia legii fondului funciar, Comisia de aplicare din cadrul primăriei Luduş a evidenţiat respectiva suprafaţa ca fiind cuprinsă în perimetru CAP, ceea ce a determinat părţile vătămate din prezentul dosar, în calitate de succesori a lui Xxsă formuleze o acţiune civilă, prin care s-a stabilit, în mod definitiv, că suprafaţa antecesorului lor Xxnu a fost cuprinsă în perimetru CAP-ului, ci numai terenul aferent lui Xx, acesta având calitatea de membru AP.

Părţile vătămate au folosit din anul 1991 întreaga suprafaţă de teren care a constituit proprietatea antecesorului lor Xx, iar inculpaţii au devenit proprietari pe întreaga suprafaţă de 26 ha a antecesorului lor Xx numai după ce au intervenit modificările aduse Legii nr. 18/1991, fiindu-le reconstituit integral dreptul de proprietate doar la data de 28 iunie 2004 prin Sentinţa nr.471/2003, ei folosind acea suprafaţă fără drept până la aceea dată.

Deşi iniţial între părţi a existat o relaţia familială normală, s-au ajutat reciproc la efectuarea lucrărilor agricole pe acele terenuri, începând cu anul 2002, fără nici un drept, inculpaţii Xx-decedat, Xx şi Xx, ajutaţi de inculpatul Xxs, au ocupat şi folosit o parte din terenul părţilor vătămate, alte zone decât cele folosite începând cu anul 1997, cu titlu de posesori precari, astfel că, părţile vătămate au iniţiat primul proces penal prin înregistrarea dosarului nr.663/2002.

În dovedirea plângerii penale, părţile au depus, în probaţiune, planşe foto, hărţi, acte de posesie, reclamaţiile formulate de ei la Postul de Poliţie Bogata şi răspunsurile primite, acte pentru dovedirea daunelor civile , au solicitat audierea martorilor, din întreg materialul probator rezultând că inculpaţii au intrat cu animalele pe terenurile proprietatea părţilor vătămate, au distrus iarba şi au tulburat posesia până în anul 2004.

Prin însăşi declaraţia sa de inculpat, din anul 2002, Xx a recunoscut acuzele aduse, dar a susţinut, în mod continuu, că este îndreptăţit la folosinţa acelui teren.

În ceea ce priveşte modalitatea în care a fost tulburată posesia fiecărei părţi vătămate în parte, se constată că, pentru fiecare suprafaţă au fost administrate probele necesare, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului Xx, cele ale martorilor, instanţa reliefând neconcordanţa dintre susţinerile inculpatului şi afirmaţiile martorilor.

Inculpatul Xx recunoaşte în declaraţia sa, forma continuată a faptei comise, în sensul că, a folosit terenul părţilor vătămate pe o perioadă mai lungă de timp, fără întreruperi, recunoaşte că a folosit în plus, faţă de ceea ce i se cuvenea, o suprafaţă de 3,39 ha.

Cu privire la fişa de punere în posesie pentru cele 10 ha din data de 20 noiembrie 2001 a inculpatului Xx, instanţa de fond a constatat că, aceasta a fost anulată şi refăcută în 11 noiembrie 2002- a se vedea fila 311, deşi inculpatul a contestat acest fapt.

Din procesul-verbal de punere în posesie din data de 28 iunie 2004- fila 318 reiese că, inculpatul Xx a fost pus în posesie şi cu suprafaţa de 3,36 ha, deşi acesta nu recunoaşte nici acest aspect. Aceste probe se coroborează cu alte înscrisuri depuse la dosar.

Coroborând toate probele administrate instanţa de fond a apreciat că, inculpatul Xx se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie” comisă în formă continuată, în dauna părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx- decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, dosar nr.434/2003, dosar nr.1465/2004, dosar nr.1466/2005.

În ceea ce priveşte infracţiunile de „ameninţare” săvârşite de către inculpatul Xx în dauna părţilor vătămate Xx, Xx, Xx şi Xx, sesizate în dosar nr.663/2002/15.05.2002, instanţa de fond a constatat că ameninţările cu acte de violenţă, precum şi cu distrugerea locuinţelor prin incendiere, cunoscută-fiind agresivitatea acestui inculpat, prin declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor audiaţi, instanţa de fond a reţinut vinovăţia acestui inculpat şi cu privire la această faptă.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a procedat la condamnarea acestui inculpat aplicând prevederile art.72 Cod penal, ce reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum şi a art.13 alin.1 Cod penal – legea penală mai favorabilă şi reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 lit.a şi c teza I, şi art.76 lit.d şi e teza I Cod penal, instanţa a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare faptă de „ameninţare” şi o pedeapsă pentru fapta de „tulburare de posesie” - săvârşită în formă continuată.

Pentru infracţiunea de insultă însă, prima instanţă a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 10 lit.b Cod procedură penală şi s-a pronunţat în sensul achitării inculpatului Xx, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx - decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru această faptă, pe considerentul că, „nu este prevăzută de legea penală”, fiind dezincriminată.

Constatând faptul că faptele au fost comise în concurs real de infracţiuni, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal şi a dispus contopirea celor 5 pedepse aplicate prin sentinţă, inculpatul Xx, având de executat pedeapsa cea mai grea.

În baza art.81 alin.1 lit. a,b,c Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art.82 alin.1 şi 3 Cod penal, a stabilit un termen de încercare compus din intervalul de timp de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei rezultante din contopire, în baza art.359 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului Xx asupra prevederilor art.83 Cod penal ce reglementează revocarea suspendării condiţionate a executări pedepsei.

Pentru inculpatul Xx-decedat în cursul procesului penal, instanţa de fond a făcut aplicarea art.11 pct.2 lit.b, art.10 lit.g şi a pronunţat încetarea procesului penal, pornit la plângerea părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx, Xx - decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu pentru săvârşirea infracţiunilor de „tulburare de posesie”- art.220 alin.1,2,3 Cod penal, „ameninţare”- art.193 alin.1 Cod penal şi „insultă” -art.205 Cod penal, - dosar nr.663/2002/15.05.2002, „ca urmare a decesului făptuitorului”.

Pe considerentul că, din probatoriul administrat, rezultă, cu privire la activitatea infracţională inculpatului Xx, în ceea ce priveşte infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin.1,2 şi 3 Cod penal, că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii”,şi anume-intenţia, din cuprinsul laturii subiective, prima instanţă a pronunţat achitarea acestui inculpat, în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.

În baza art.11 pct.2, lit.a, art.10, lit.a Cod procedură penală, a procedat la achitarea aceluiaşi inculpatul Xx, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, pentru infracţiunea de „ameninţare” prevăzută şi pedepsită de art.193 alin. 1 Cod penal, pe considerentul că „fapta nu există”, deoarece nu a rezultat că acest inculpat ar fi comis această faptă în dauna părţilor vătămate.

Având în vedere dezincriminarea infracţiunii de „insultă”, art.205 Cod penal, pe considerentul că, „fapta nu este prevăzută de legea penală”, instanţa de fond a făcut aplicabilitatea art.10 lit.b Cod procedură penală, şi a achitat pe inculpatul Xx şi pentru această infracţiune.

Pentru inculpatul Xxs, chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx- decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu - dosar nr.663/2002/15.05.2002, a pronunţat achitarea, în temeiul art.10, lit. d, Cod procedură penală, pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin. 1,2 şi 3 Cod penal, pe considerentul că „faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii” - latura subiectivă.

în ceea ce priveşte faptele de ameninţare" prevăzută şi pedepsită de art.193 alin. 1 Cod penal, pe considerentul că „fapta nu există”, în baza art.10, lit.A Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul Xx, iar pentru infracţiunea de „insultă”, art.205 Cod penal, pe considerentul că, „fapta nu este prevăzută de legea penală” a aplicat dispoziţiile art. 10 lit.b Cod procedură penală, dând aceeaşi soluţie de achitare, pe baza aceluiaşi altgoritm juridic expus mai sus pentru inculpatul Xx.

Analizând plângerea părţii vătămate - inculpat Xx, formulată în dosarul nr.965/2004/31.07.2004, împotriva inculpaţilor Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx, pentru infracţiunea de „tulburare de posesie”, prevăzută şi pedepsită de art.220 alin. 3 Cod penal, instanţa de fond, coroborând această plângere cu declaraţiile inculpaţilor şi cu probele administrate, a apreciat că faptelor pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaţilor le lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii latura subiectivă, mai explicit, intenţia făptuitorilor, care fiind proprietarii de drept ai terenului, au folosit în această calitate.

Astfel că, în cazul inculpaţilor Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx, instanţa de fond a pronunţat o soluţie de achitare, în temeiul art.11 pct.2, lit.a, art.10, lit.d Cod procedură penală.

În vederea soluţionării laturii civile a prezentei cauze, instanţa de fond a analizat vastul material probator administrat în acest sens, respectiv nenumăratele note de şedinţă, calculele efectuate de către părţile civile în susţinerea şi dovedirea pretenţiilor lor materiale şi morale, şi, raportat la soluţia de condamnare în cazul inculpatului Xx, precum şi la temeiul juridic al achitării inculpatului Xx, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 346 alin. 1 şi alin.21 Cod procedură penală coroborate cu art. 14 alin.3 lit.b şi alin.5 şi raportate la prevederile art.998-999 Cod Civil, a pronunţat o soluţie de admitere, în parte, a acţiunii civile formulată de către părţile vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx - decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu.

Astfel, instanţa de fond a obligat pe inculpatul Xx la plata sumei de 2.360 lei şi pe inculpaţii Xx şi Xx, în solidar, la plata sumei de 5.590 lei, suma totală de 7.950 lei, cu titlu de despăgubiri materiale; totodată, l-a obligat pe inculpatul Xx la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de daune morale părţilor civile Xx, Xx, Xx şi Xx, câte 375 lei pentru fiecare, pentru comiterea infracţiunii de „ameninţare”.

În ceea ce priveşte solicitarea de obligare a inculpatului Xx la plata de daune morale părţilor civile, Xx, Xx, Xx, Şofron Măria, Xx - decedată, moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx, şi Xx, în nume propriu, pentru comiterea infracţiunii de „tulburare de posesie”, prima instanţă a dispus achitarea de către acest inculpat a sumei de 9.000 lei, cu acest titlu.

Având în vedere temeiul juridic al achitării pentru infracţiunea de „insultă”, pentru care a intervenit dezincriminarea, în baza art. 346 alin.4 Cod procedură penală, prima instanţă a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei, privind despăgubirile solicitate de către părţile civile.

În baza art.349 şi a art. 191 alin.2 Cod procedură penală a obligat inculpaţii Xx şi Xx, în solidar la plata sumei de 4.276 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de către părţile civile, precum şi a cheltuielilor judiciare efectuate de către stat, în cuantum de 420 lei, respectiv, câte 210 lei pentru fiecare inculpat, în parte.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti în termen legal au declarat recurs avocatul Xxîn nume propriu, recurenţii Xx, Xx, Xx, Xx, Xx, aceştia din urmă prin mandatarii Xx şi Xx, precum şi Xx.

Calea de atac declarată de d-na avocat vizează încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2006, prin care a fost amendată, în acord cu prevederile art.198 alin.3 C.pr.pen., cu suma de 2.000 lei, precum şi încheierea din data de 04 ianuarie 2007, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare. În motivare, avocatul arată că pentru termenul de judecată din data de 11.12.2006 a trimis la dosar o cerere de amânare, după care a prezentat şi două certificate de grefă din care rezulta că în data respectivă a fost prezent în faţa Tribunalului Mureş, unde avea de susţinut mai multe cauze cu inculpaţi arestaţi, motiv pentru car ea solicitat anularea amenzii aplicate.

Recurentul Xx a solicitat casarea sentinţei penale pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, deoarece s-au comis următoarele nelegalităţi:

- nu s-a citit actul de sesizare al instanţei şi nu ş-a verificat în temeiul art.300 Cod procedură penală, încălcând dreptul la apărare al inculpaţilor, astfel că n consecinţă, s-a procedat direct la audierea acestora, fără să le fie adusă la cunoştinţă, în mod complet, fapta şi încadrarea juridică;

- în plângerea penală a persoanelor vătămate, se solicită tragerea la răspundere penală a recurenţilor şi pentru infracţiunea de calomnie, însă instanţa de fond, nu s-a pronunţat prin hotărâre şi asupra acestei infracţiuni. Chiar dacă această infracţiune a fost dezincriminată, instanţa de fond, trebuia să pronunţe soluţia încetării urmăririi penale, întrucât, a fost sesizată şi cu această infracţiune;

- instanţa de fond, nu s-a pronunţat asupra faptei din 18.07.2002, depusă la dosar sub formă de „reclamaţie”. Instanţa trebuia să lămurească cadrul procesual, iar dacă din probele administrate rezulta că s-au comis alte acte materiale ale infracţiunii de tulburare de posesie, ameninţare sau insultă, trebuia să extindă acţiunea penală şi cu privire la aceste acte materiale;

- la fila 139 dosar există un înscris intitulat „Plângere către Poliţia Bogata 2.08.2003”, prin care se reclamă noi acte materiale ale infracţiunii de tulburare de posesie, asupra cărora, instanţa nu se pronunţă prin hotărâre. Aşa cum am arătat mai sus, instanţa trebuia să uzeze de instituţia extinderii acţiunii penale;

- instanţa de fond, a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 220 alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, fără să o pună în discuţie şi în lipsa avocatului inculpaţilor. Din cuprinsul încheierii de şedinţă, se poate observa că instanţa pur şi simplu, doar i-a act de această cerere formulată de părţile vătămate;

- cu toate că la dosar a fost depusă o cerere de amânare din partea avocatului inculpaţilor, instanţa a procedat la audierea unor martori, deşi asistenţa juridică era obligatorie;

- deşi s-a dispus conexarea dosarului în care părţile vătămate aveau calitatea de inculpaţi, instanţa de fond, nu a procedat la adierea acestora în calitate de inculpaţi;

- hotărârea instanţei de fond, este nemotivată, mai precis nu se face o analiză a condiţiilor în care se poate reţine prevederile alin. 2 şi 3 ale art.220 Cod penal. Astfel, în motivarea privind condamnarea subsemnatului Xx pentru tulburare de posesie, instanţa, nu face referire la nicio probă din care să rezulte că aş fi comis fapta prin ameninţare, desfiinţarea semnelor de hotar, ori împreună cu o altă persoană;

- motivarea sentinţei instanţei de fond este contradictorie. Această deoarece, deşi, atât pentru inc. Xx, cât şi pentru inculpatul Xx se reţine aceeaşi stare de fapt, în privinţa primului, instanţa apreciind că lipseşte un element constitutiv al faptei, iar în privinţa lui Xx, s-a dispus condamnarea;

- instanţa de fond, a dispus în mod greşit condamnarea inculpatului Xx pentru infracţiunea de ameninţare, deoarece răspunderea penală pentru această faptă s-a prescris în noiembrie 2006 (fapta fiind comisă la data de 7-9 mai 2002). Mai mult, instanţa era obligată, în virtutea rolului activ, să pună în discuţie oportunitatea continuării procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 13 alin.1 Cod procedură penală;

- în privinţa laturii civile, primul punct din hotărâre este neclar, deoarece nu se înţelege dacă cei doi inculpaţi răspund sau nu în solidar; iar la punctul 3, nu s-a stabilit despăgubirea pentru fiecare parte civilă în parte. De asemenea, se precizează în mod greşit că toate părţile civile sunt reprezentate prin mandatar Xx.

Recurentul mai arată că în subsidiar, se solicită admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi în principal, în temeiul art. 10 alin.1 lit.a Cod procedură penală, achitarea inculpatului Xx, pentru infracţiunile de ameninţare şi tulburare de posesie.

În privinţa infracţiunii de ameninţare, din probele administrate, rezultă un dubiu în privinţa existenţei acestei infracţiuni, astfel încât, se solicită aplicarea principiului in dubio pro reo.

În privinţa infracţiunii de tulburare de posesie, se solicită achitarea pe temeiul că fapta nu există (art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală), întrucât Xx, a fost în posesia, terenului în cauză încă din anul 1991. Acest fapt, rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Or, lecturând condiţiile textului de incriminare, se poate observa că, această faptă nu poate fi comisă decât în situaţia în care imobilul se află în posesia altei persoane, iar nu şi atunci când se află în posesia făptuitorului.

Recurenţii Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx, prin mandatarii Xx şi Xx, au arătat că, în primul rând, este incident cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.10 C.pr.pen., corelat cu art.63 alin.2 C.pr.pen., deoarece instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, care au fost învederate prin sesizarea formulată şi totodată a omis unele dintre probele administrate în cauză, care dacă ar fi fost luate în considerare nu puteau să conducă la achitarea inculpaţilor Xxz, Xx şi Xx, în sensul că nu au fost administrate toate probele solicitate în cauză, iar în al doilea rând instanţa de fond a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor mai sus arătaţi.

Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi raportat la disp.art.385 ind.6 alin.3, art.385 ind.8, art.385 ind.9 şi art.385 ind.14 C.pr.pen., instanţa le găseşte fondate, iar aspectele pe care le vom semnala impun admiterea căilor de atac declarate pentru următoarele considerente:

A.) Aşa cum rezultă din plângerea prealabilă adresată Judecătoriei Luduş la data de 04.05.2002 şi care forma obiectul dosarului nr.663/2002, părţile vătămate Xx, Xx, Xx, Xx, Xx, Xx, prin mandatar Xx, au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaţilor:

- Xx, Xx, Xx şi Xxz, pentru comiterea infracţiunii de tulburare de posesie, prev. şi ped. de art.220 alin.1 C.pen., presupus comisă începând cu data de 23.03.2002, în dauna părţilor vătămate Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx,

- Xx, sub aspectul comiterii infracţiunilor de ameninţare, prev. şi ped. de art.193 C.pen. şi insultă, prev. şi ped. de art.205 C.pen., presupus comise în datele de 7, 8, 9 mai 2002, în dauna părţilor vătămate Xx, Xx,  Xx şi Xx.

Părţile vătămate Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx au solicitat obligarea inculpaţilor Xx, Xx şi Xx, la plata daunelor materiale în valoare de 18.750.000 lei (ROL), reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii de tulburare în posesie şi a daunelor morale, provocate prin săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, în valoare de 30.000.000 lei (ROL), pentru fiecare parte vătămată.

Totodată părţile vătămate Xx, Xx,  Xx şi Xx au solicitat obligarea inculpatului Xx la plata daunelor morale în cuantum, de 20.000.000 lei (ROL), pentru comiterea infracţiunilor de ameninţare şi insultă.

Pretenţiile civile formulate, ulterior, pe parcursul desfăşurării procesului penal au fost majorate..

În ultimul alineat al plângerii prealabile formulate se precizează că părţile vătămate solicită „tragerea la răspundere penală a inculpatului, sub aspectul comiterii infracţiunilor de insultă şi calomnie”, iar din lecturarea conţinutului plângerii prealabile, credem că părţile vătămate care au solicitat acest lucru sunt Xx, Xx şi Xx, inculpatul fiind Xx.

B.) Prin plângerea prealabilă adresată aceleiaşi instanţe la data de 02.08.2004 şi formând obiectul dosarului nr.965/2004, formulată de partea vătămată Xx s-a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaţilor Xx, Xx, Xx, Xx şi Xx sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare de posesie, prev. şi ped. de art.220 C.pen., deoarece inculpaţii au închis drumul de acces către culturile proprii, amenajat de partea vătămată.

C.) Prin plângerea prealabilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduş, la data de 02.04.2003, sub nr.434/2003, părţile vătămate Xx, Xx, Xx şi Xx, prin mandatar Xx au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului Xx, sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare de posesie, prev. şi ped. de art.220 C.pen., întrucât la data de 27.03.2003 acuzatul a încălcat proprietatea lor.

D.) Prin Ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş la data de 22.10.2004, în dosarul nr.611/P/2004 a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii prealabile din 02.06.2004, formulată de părţile vătămate Xx, Xx, Xx, Xx Nicolae şi Xx, împotriva inculpatului Xx, sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare de posesie, prev. şi ped. de art.220 alin.1 C.pen., în favoarea Judecătoriei Luduş, unde cauza a fost înregistrată la data de 29.10.2004, sub nr.1466/2004.

Părţile vătămate au arătat că inculpatul a intrat abuziv pe terenul lor, a cosit iarba, a lăsat animalele să pască şi a trecut peste acest teren cu utilajele.

 E.) Prin Ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş la data de 22.10.2004, în dosarul nr.656/P/2004 a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii prealabile din 28.06.2004, formulată de părţile vătămate Xx, Xx, Xx şi Xx, împotriva inculpatului Xx, sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare de posesie, prev. şi ped. de art.220 alin.1 C.pen., în favoarea Judecătoriei Luduş, unde cauza a fost înregistrată la data de 29.10.2004, sub nr.1465/2004.

Părţile vătămate au arătat că inculpatul a ocupat abuziv o parte din terenul lor, prin lăsarea animalelor să pască, a cosit iarba şi a trecut peste acest teren cu utilajele.

Conform încheierii de şedinţă din data de 23.04.2003, dosarul nr.434/2003 a fost conexat la dosarul nr.663/2002.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 03.03.2005, cauza care forma obiectul dosarului nr.1466/2004 a fost conexată la dosarul nr.1465/2004.

Aşa cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă din data de 14.04.2005, dosarul nr.1465/2004 a fost conexat la dosarul nr.965/2004, care ulterior, prin încheierea din 09.06.2005 a fost conexată la dosarul nr.663/2002.

1. În primul rând, potrivit art.322 C.pr.pen., începutul fazei cercetării judecătoreşti este marcată de momentul citirii actului de inculpare, iar în prezenta speţă nu se poate determina cu exactitate momentul la care s-a început această fază, în condiţiile în care, în conţinutul încheierii de şedinţă din data de 26.03.2003 rezultă că la acest termen s-a procedat la audierea acuzaţilor  Xx, Xx, Xx şi Xxz, însă nu s-a făcut nicio referire la faptul că înainte de audierea inculpaţilor s-a şi citit actul de sesizare.

Totodată, pe parcursul desfăşurării procesului penal au fost audiate doar părţile vătămate Xx, Xx şi Xx,  lucru petrecut în şedinţa publică din 04.03.2004, în ceea ce priveşte clarificarea cadrului procesual nu s-a efectuat nici un demers, în condiţiile în care în cazul infracţiunilor înserate în economia art.279 alin.2 pct.a C.pr.pen. – dintre care fac parte şi faptele penale deduse judecăţii - acest lucru era necesar în vederea bunei înfăptuiri a justiţiei, în condiţiile în care părţile vătămate în conţinutul plângerii prealabile înregistrată la data de 04.05.2002 au reclamat comiterea a mai multor infracţiuni de tulburare de posesie, ameninţare, insultă şi calomnie.

În ceea ce priveşte această ultimă faptă penală, respectiv infracţiunea de calomnie, observăm că prima instanţă nu a dat nici un fel de soluţie.

2. În al doilea rând facem trimitere la standardele unei bune judecăţi, care obligă instanţa să respecte cu stricteţe principiile de echitate, cu sublinierea în principal, în speţă, a dreptului la apărare.

În aceeaşi ordine de idei, observăm că la termenul de judecată din 09.10.2002 instanţa de fond a „luat act de schimbarea încadrării juridice a faptei” reţinute în sarcina celor patru inculpaţi, din infracţiunea de tulburare de posesie, prev. şi ped. de art.220 alin.1 C.pen., în aceeaşi faptă penală dar prevăzută de art.220 alin.3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., în prealabil punând în discuţie schimbarea încadrării juridice a infracţiunii arătate în prevederile art.220 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., însă la acest moment procesual apărătorul ales al inculpatului Xx nu era prezent, depunând o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei.

Schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina unui acuzat nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare a inculpatului, cât şi a soluţionării corecte a cauzei, iar aceste condiţii sunt prevăzute expres în economia art.334 C.pr.pen., şi se referă la obligaţia instanţei de a pune în discuţie noua încadrare, procurorul şi părţile să-şi expună concluziile cu privire la necesitatea schimbării încadrării juridice, însăşi instanţa fiind datoare să atragă atenţia inculpatului asupra consecinţelor acestei schimbări şi să explice acestuia drepturile lui şi anume dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea în raport cu noua încadrare.

În speţa analizată, modalitatea în care a procedat instanţa de prim grad încalcă prevederile art.334 C.pr..pen., şi implicit şi dreptul la apărare al inculpaţilor.

 3. În al treilea rând, aşa cum am arătat la termenul de judecată din 04.03.2004 s-a procedat la audierea părţilor vătămate Xx, Xx şi Xx, precum şi la audierea unor martori, însă administrarea acestor probe s-a efectuat în lipsa inculpaţilor şi mai mult de atât în lipsa unuia dintre apărători, în condiţiile în care asistenţa juridică din prisma dispoziţiilor art.171 alin.3 C.pr.pen., era obligatorie.

4. În al patrulea rând, aşa cum am arătat la termenul de judecată din 09.10.2002 instanţa de fond a „luat act de schimbarea încadrării juridice a faptei” reţinute în sarcina celor patru inculpaţi şi anume Xx, Xx, Xx şi Xxz, din infracţiunea de tulburare de posesie, prev. şi ped. de art.220 alin.1 C.pen., în aceeaşi infracţiune dar prevăzută art.220 alin.3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., însă în momentul pronunţării soluţiei pe fond, instanţa de judecată are în vedere prevederile art.220 alin.1, 2, 3 C.pen., fără să mai facă referire la forma continuată a acestei infracţiuni în cazul celor patru acuzaţi, în acord cu dispoziţiile cuprinse în încheierea penală din 09.10.2002.

5. în al cincilea rând, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra faptelor penale reclamate şi descrise în plângerile prealabile arătate la punctele B.), C.) şi D.).

6. În al şaselea rând, în cea ce priveşte soluţia pronunţată pe latura civilă a cauzei, observăm că inculpatul Xx a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 9.000 lei, în favoarea părţilor civile Xx, Xx, Xx, Xx, Xx, prin moştenitor Xx, toţi prin mandatar Xx şi Xx, în nume propriu, sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare de posesie, însă nu s-a stabilit în cazul fiecărei părţi civile cuantumul despăgubirilor în mod defalcat, aspect care era necesar pentru corecta soluţionare a cauzei.

Deficienţele menţionate, raportat la faptul că în speţa analizată este incident şi cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.10 C.pr.pen., atrag, practic, nesoluţionarea fondului cauzei, ceea ce impune o reluare a cursului judecăţii în primă instanţă.

În analiza căii de atac declarate, prin prisma particularităţilor prezentei pricinii, subliniem că, în interpretarea expresiei “rezolvarea fondului cauzei”, nu trebuie avută în vedere numai stabilirea în dispozitivul hotărârii, în mod formal, a unei soluţii dintre cele prevăzute de lege. Obligatoriu, “rezolvarea fondului cauzei” presupune, în acelaşi timp şi fixarea, anterior intrării în cercetarea judecătorească, a cadrului procesual, cu determinarea exactă a obiectului judecăţii, atât în latura penală, cât şi în latura civilă a pricinii, precum şi motivarea expresă a soluţiei, în deplină concordanţă cu dispozitivul, prin expunerea unei stări de fapt clare, dedusă din analiza detaliată a probelor instrumentate şi prin examinarea situaţiei de drept specifice cauzei.

Numai în acest fel, rezolvarea cauzei este completă, exclude arbitrariul şi corespunde dreptului părţilor să beneficieze de posibilităţi reale, în deplină cunoştinţă de limitele judecăţii, să-şi organizeze apărarea atât în faţa primei instanţe, cât şi prin atacarea hotărârii, aducându-şi argumente în faţa instanţei superioare, dar şi dreptului instanţei de al doilea grad să efectueze un control eficient.

Înlăturarea, în recurs, a neregulilor anterior prezentate nu poate avea loc, întrucât ar priva pe procuror şi pe părţi de dublul grad de jurisdicţie, corectarea lor este posibilă, cum arătam mai sus, prin reluarea primei etape de judecată, în care, se va efectua în mod complet o cercetare judecătorească, iar instanţa va soluţiona integral litigiul dedus judecăţii, atât acţiunea penală, cât şi acţiunea civilă, în vederea pronunţării unei rezolvări potrivit art.345 C.pr.pen. şi în concordanţă cu art.317 C. pr. pen..

Sintetizând cele anterior expuse, în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.c C.pr.pen., vom admite recursurile declarate de recurenţii:

- XX,

- XX, XX, XX, XX, prin mandatar Xx şi Xx,

- XX şi

- avocat XX, în nume propriu,

împotriva sentinţei penale nr.55 din 19.03.2007, pronunţată de Judecătoria Luduş, în dosarul penal nr.663/2002 şi în consecinţă:

Vom casa integral hotărârea atacată şi vom dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, respectiv Judecătoriei Luduş, urmând ca la rejudecarea cauzei instanţa de fond să ţină cont, atât de aspectele relevate în prezenta decizie, cât şi de cele menţionate de toate părţile recurente în motivarea căilor de atac declarate.

În temeiul art.199 alin.2 C.pr.pen., vom dispune scutirea d-nei avocat Xx de plata amenzii judiciare, în cuantum de 2.000 lei aplicată de Judecătoria Luduş, prin încheierea de şedinţă din data de 11.12.2006, în condiţiile în care la filele 483-484 d-na avocat a depus două adeverinţe eliberate de Tribunalul Mureş, din care rezultă că la data de 11.12.2006, între orele 9,00-15,00 a fost prezentă în faţa acestei instanţe având de susţinut mai multe cauze, respectiv în număr de 7 dosare, în care avea calitatea de apărător ales şi în acest context apreciem că solicitarea formulată este întemeiată.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare, din recurs, în sumă de 440 lei, rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei reprezentând contravaloarea onorariilor avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii Xx şi Laslo Ferenc, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, repartizat Tribunalului Mureş, în favoarea Baroului de Avocaţi Mureş.

Domenii speta

Spete similare